ICCJ. Decizia nr. 3105/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3105/2011
Dosar nr. 38/30/2011
Şedinţa publică din 19 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 133/PI din 18 martie 2011 a Tribunalului Timiş au fost condamnaţi inculpaţii F.I. (fiul lui N. şi D., născut în Rucăr, jud. Argeş, cetăţean român, studii 6 clase, cioban, domiciliat în comuna V., jud.Timiş, fără antecedente penale) şi D.G.B. (fiul S., născut în Bucureşti, cetăţean român, studii 2 clase, cioban, domiciliat în comuna R.C., sat C., jud. Cluj, fără antecedente penale) în baza art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. pen. la câte 13 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru ambii inculpaţi s-a menţinut starea de arest a acestora şi s-au dedus din pedepse duratele reţinerii şi arestării preventive de la 14 octombrie 2010 la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 5.000 RON despăgubiri civile către părţile civile O.V. şi M.I.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că în noaptea de 13/14 octombrie 2011, pe fondul consumului de alcool şi al unei situaţii conflictuale spontane cei doi inculpaţi au aplicat victimei O.M. multiple şi puternice lovituri cu pumnii, picioarele şi cu un par din lemn peste cap şi corp, ca după căderea victimei la pământ au incendiat-o, iar urmare a leziunilor suferite victima decedat. S-a mai reţinut că inculpatul F.I. a incendiat cartea de identitate a victimei, iar flăcările au fost puse pe corpul victimei de inculpatul D.G.B.
Potrivit raportului medico-legal de autopsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei şi dilacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio cerebral cu fracturi craniene multieschiloase şi arsurilor de gradul II, III.
S-a stabilit prin acelaşi act medico-legal că în momentul incendierii, victima era în viaţă.
Situaţia de fapt şi vinovăţia au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală la locul faptei, a raportului medico-legal de autopsie, a declaraţiilor martorilor N.A.L., U.P. şi a declaraţiilor inculpaţilor.
Potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
La stabilirea pedepselor pentru omorul săvârşit, instanţa a avut în vedere potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârşirii ei, mijloacele folosite, respectiv folosirea unor obiecte contondente şi incendierea victimei şi persoana inculpaţilor care au recunoscut faptele săvârşite şi nu posedă antecedente penale.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 94/A din 16 mai 2011 a respins apelurile declarate de inculpaţii F.D. şi D.G.B. împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
Astfel, s-a apreciat că pedepsele principale au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen. şi că nu există motive de reducere a acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal ambii inculpaţi.
În recursul său întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. inculpatul F.I. a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei.
La rândul său inculpatul D.G. a susţinut în recursul său întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 6, 9 şi 14 C. proc. pen. că nu ar fi beneficiat de asistenţa judiciară obligatorie prevăzută de lege, având acelaşi avocat desemnat din oficiu cu celălalt inculpat deşi există contrarietate de interese, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia şi că pedeapsa aplicată nu a fost corect individualizată, impunându-se micşorarea ei.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Probele administrate în cauză au confirmat că în noaptea de 13/14 octombrie 2010, pe fondul consumului de alcool şi al unei situaţii conflictuale spontane inculpaţii i-au aplicat victimei O.M. multiple şi puternice lovituri cu pumnii, picioare şi cu un lemn peste cap şi corp iar după căderea acesteia la pământ i-au incendiat cartea de identitate şi hainele, provocându-i victimei leziuni grave incompatibile cu viaţa.
Faptele au fost recunoscute în mod amănunţit de către inculpaţi şi au fost probate cu declaraţiile martorilor oculari N.A.L. şi U.P.
2. Privitor la susţinerea formulată în recurs în sensul că cei doi inculpaţi au avut acelaşi avocat din oficiu şi că în condiţiile intereselor contrare, inculpatul D.G.B. ar fi fost lipsit de apărare, aceasta nu poate fi primită.
Astfel, celor doi inculpaţi le-a fost asigurată apărarea din oficiu, ei au adoptat aceeaşi poziţie de recunoaştere a faptelor şi de judecare a cauzei în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. şi în aceste împrejurări motivul de casare invocat nu subzistă.
3. Referitor la susţinerea formulată în sensul că hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiată soluţia, nici aceasta nu poate fi primită.
Astfel se constată că decizia instanţei de apel a fost redactată cu respectarea dispoziţiilor art. 354 şi urm. C. proc. pen., ea cuprinde datele concrete ale cauzei şi argumentele pentru care instanţa a ajuns la concluzia vinovăţiei şi la modul de individualizare a pedepsei.
Aşa fiind critica formulată nu este întemeiată.
4. În legătură cu pedepsele aplicate inculpaţilor, de câte 13 ani închisoare, se constată că acestea au fost individualizate cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi ale art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. avându-se în vedere pericolul social grav al faptelor, modalitatea în care a fost comis omorul, respectiv prin lovirea victimei cu pumnii, picioarele şi cu un lemn în zone vitale, urmate de incendierea cărţii de identitate a victimei aruncată pe hainele acesteia, care s-au aprins imediat.
Se mai constată că aceste pedepse sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen. constrângerea şi reintegrarea în comunitate a inculpaţilor şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Deoarece au fost respectate dispoziţiile legale menţionate şi nu există motive de reducere a cuantumului pedepselor aplicate, critica formulată de cei doi inculpaţi în sensul greşitei individualizări a pedepsei nu este întemeiată.
5. Faţă de considerentele ce preced, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate, cu obligarea inculpaţilor la cheltuieli judiciare către stat.
Se vor deduce perioadele reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor de la 14 octombrie 2010 la 19 septembrie 2011 şi se va stabili ca onorariile pentru apărătorii din oficiu să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.I. şi D.G.B. împotriva Deciziei penale nr. 94/A din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 octombrie 2010 la 19 septembrie 2011.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3140/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3083/2011. Penal → |
|---|
