ICCJ. Decizia nr. 3140/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3140/2011
Dosar nr. 2090/97/2009
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, prin Sentinţa penală nr. 107 din 28 iunie 2010, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul F.F. (fiul lui G. şi S., fără antecedente penale) la 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74, 76 lit. a) C. pen. şi la 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) şi a art. 74, 76 lit. e) C. pen.
În baza disp. art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În aceeaşi cauză au mai fost condamnaţi 21 de inculpaţi pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 74, 76 C. pen., pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 teza I cu aplic. art. 74, 76 C. pen.
Pe latură civilă, inculpatul, în solidar cu coinculpaţii, au fost obligaţi la plata cu titlu de daune materiale a următoarelor sume:
- 22.304,63 RON către partea civilă V.I.L. Irlanda prin Administrator de Active ;
- 24.402 RON către partea civilă SC B. SA ;
- 28.330,51 RON către partea civilă SC B. SA;
- 24.109,63 RON către partea civilă SC B. SA.
- 23.841,67 RON către partea civilă SC B. SA.
- 22.450,4 RON către partea civilă SC B. SA.
- 32.050,58 RON către partea civilă B.R. SA;
- 33.946,29 RON către partea civilă B.R. SA.
- 47.235,92 RON către partea civilă B.R. SA.
- 14.329,08 RON către partea civilă B.R. SA.
- 26.371,57 RON către partea civilă B.R. SA.
- 20.773,93 RON către partea civilă B.R. SA.
- 26.448,16 RON către partea civilă B.R. SA.
- 36.166,61 RON către partea civilă B.R. SA.
- 30.208,80 RON către partea civilă B.R. SA.
- 36.717,83 RON către partea civilă B.R. SA.
- 22.545,69 RON către partea civilă B.R. SA.
- 33.792,38 RON către partea civilă B.R. SA.
- 31.967,11 RON către partea civilă B.R. SA.
Totodată, s-a constatat că inculpatul şi coinculpatul N.I., au acoperit prejudiciul de 25.300 RON adus aceleiaşi părţii civile şi, de asemenea, prejudiciul de 17.000 RON cauzat părţii civile SC B. SA a fost recuperat de la inculpat şi coinculpata L.M.
În baza disp. art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea adeverinţelor de salarizare precum şi a facturilor de utilităţi.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
În cursul anului 2007, având în vedere procedurile relativ simple prin care băncile acordau credite, în cadrul acestora mai ales ";credite doar cu buletinul";, pentru persoane fizice, inculpatul F.F. a conceput şi pus în practică procedeul menit a înşela bănci, în cadrul acestuia, prin deplasări în medii sărace ale municipiului Petroşani şi oraşului Petrila, el contactând persoane fără venituri pe care s-a oferit a le ajuta să primească credite bancare.
În realizarea scopului, inculpatul le cerea actul de identitate sau copii de pe acesta, după care întocmea, fals, adeverinţe de salarizare şi facturi de plată utilităţi, documente necesare întocmirii dosarului de credit de către cel care cerea credit bancar, cele două acte fiind utile atestării că are venituri şi este solvabil.
După întocmirea dosarului, acesta se depune la bancă şi era aprobat, solicitanţii primind împrumutul. La fiecare aprobare a creditului, inculpatul se afla în apropierea sediului băncii şi primea o parte din suma creditată.
În acest context, el a ajutat ca 21 de persoane să obţină fraudulos credite, unităţile bancare plătitoare fiind SC B. SA - Agenţia Haţeg, SC B.R. SA - Sucursala Deva.
În fapt, în noiembrie 2007, coinculpata B.A.D., auzind întâmplător că inculpatul F.F., aflat într-o maşină, se oferea să ajute diferite persoane să ceară credite bancare, deşi ea i-a spus că nu este angajată în muncă, el a asigurat-o că îi va procura acte care vor demonstra că are un loc de muncă şi, de asemenea, act prin care să se ateste că şi-a achitat facturile de utilităţi, deşi, în realitate, locuinţa ocupată de ea era debranşată de la alimentarea cu apă şi energie electrică. Ca atare, inculpatul i-a solicitat o copie de pe actul de identitate şi s-au înţeles să se reîntâlnească.
A doua zi s-au întâlnit şi s-au deplasat la Deva, la sediul băncii amintite, aici inculpatul i-a înmânat un dosar ce conţinea, printre altele, adeverinţă de salarizare în care se atesta că ar fi angajată ca ospătar la SC P.D. SRL Petroşani, cu salariu de 1.200 RON, precum şi o factură prin care se demonstra că achitase, pentru luna calendaristică anterioară, energia electrică.
La 30 noiembrie 2007, solicitanta a primit credit în valoare de 23.300 RON, inculpatul cerându-i şi ea acceptând plata a 9000 RON.
Ulterior, împrumutul nu a fost achitat, paguba ridicându-se la suma de 32.050,58 RON.
În aceeaşi manieră infracţională inculpatul a procedat şi privind alte 20 de persoane, coinculpaţi, urmărirea penală şi cercetarea judecătorească conducând la probarea faptelor.
Inculpatul F.F., la cercetarea judecătorească, după acordarea mai multor termene de judecată la care a lipsit, audiat fiind la 8 aprilie 2010 (Dosar 2090/97/2009 Tribunalul Hunedoara), nu a recunoscut săvârşirea faptelor, el susţinând că ";M."; căreia însă nu-i cunoştea numele, i-ar fi spus că poate intermedia acordarea de credite de la B.R. şi B., aceeaşi spunându-i că procedeul era simplu, era necesară doar adeverinţă din care să rezulte calitatea de salariat, fără carte de muncă, el nu a fost interesat, dar alte persoane s-au adresat lui în legătură cu creditele, acestora spunându-le ce a aflat de la ";M."; pe care, adesea, a văzut-o discutând cu cei interesaţi de obţinerea de credite. Inculpatul şi apărătorul său ales nu au propus probe în apărare.
Coinculpaţii, la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească au declarat în sensul stării de fapt reţinută.
La urmărirea penală, inculpatul F.F. s-a sustras. În aceeaşi fază, coinculpaţii, la recunoaşterea din planşe foto, l-au indicat, fără ezitare, pe inculpat ca fiind persoana care a falsificat documentele şi înscrisurile pe care o le-au înmânat pentru a fi depuse la bancă în vederea obţinerii creditului (vezi ex. p.v. de prezentare pentru recunoaştere - Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara).
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpatul F.F.
Apelul parchetului a fost motivat pe greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului F.F. şi, implicit, greşita individualizare a pedepsei rezultantă aplicată.
Inculpatul şi-a fondat calea de atac a apelului pe greşita stabilire a situaţiei de fapt, el susţinând că nu i-a fost dovedită vinovăţia, precum şi, în subsidiar, pe greşita individualizare a pedepsei, în cadrul acestui motiv cerând suspendarea condiţionată a executării.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 122A din 16 decembrie 2010 a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat sentinţa în latura penală, astfel:
- a schimbat încadrarea juridică a faptei, din complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. La art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în complicitate la aceeaşi infracţiune, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu menţinerea circumstanţelor atenuante, astfel că inculpatul a fost condamnat la 21 de pedepse a câte 1 an şi 6 luni închisoare şi la 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74, 76 C. pen.
În baza disp. art. 33 alin. (1) C. pen. s-a constatat existenţa concursului real de infracţiuni, iar în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la executarea pedepsei cea mai grea, 1 an şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final el urmând să execute 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul declarat de parchet a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Declaraţiile coinculpaţilor, documentele bancare - contracte de credit, adeverinţe de salarii, cererile de credite, facturile pentru utilităţi, procesele-verbale de recunoaştere după planşe foto au demonstrat, fără dubiu, starea de fapt, coinculpaţii au recunoscut, la urmărirea penală şi nemijlocit la cercetarea judecătorească, faptul că, uzând de actele false ce le fuseseră puse la dispoziţie de către inculpat, au indus în eroare băncile creditoare, astfel obţinând încheierea de împrumuturi bancare pe care, în alte condiţii nu le-ar fi obţinut pentru că nu îndeplineau condiţiile impuse de creditoare.
Declaraţiile coinculpaţilor concordă privind modul în care acţiona inculpatul:
Exemplificativ filele dosar fond, dosar urmărire penală - x, y, z acelaşi dosar.
În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., din verificarea dosarelor de creditare, se reţine că adeverinţele de venituri date de către inculpat coinculpaţilor erau false, niciunul dintre solicitanţii de credite neavând loc de muncă sau dacă aveau, nu era cel menţionat în act (ex. - declaraţiile existente la dosar Tribunalul Hunedoara).
În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., orientându-se la pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare, la care, legal, instanţa de apel a adăugat spor de 6 luni închisoare, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, s-a dat relevanţă împrejurărilor comiterii faptelor, numărului mare de participanţi, cuantumului pagubelor aduse părţilor civile, limitelor de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (pedeapsă de la 3 la 15 ani închisoare), dar şi circumstanţelor atenuante.
Dar, în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, multitudinea actelor infracţionale, modalitatea de acţiune a inculpatului, cuantumul ridicat al prejudiciilor aduse părţilor civile constituie aprecierea că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate, contrar, fiind înfrânt interesul general, climatul de respectare a legii.
Hotărârea instanţei de apel fiind legală şi temeinică, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva Deciziei penale nr. 122/A din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3161/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3105/2011. Penal → |
|---|
