ICCJ. Decizia nr. 3651/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3651/2011
Dosar nr. 1397/59/2011
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, prin Încheierea nr. 279/PI din 22 septembrie 2011, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a respins, ca inadmisibilă, propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, privind pe V.T.D.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa a reţinut că prin Adresa din 22 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a formulat propunere de arestare preventivă a persoanei urmărite internaţional V.T.D., aceasta în vederea predării în Bulgaria.
Propunerea a fost motivată pe considerentul că Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE la 21 septembrie 2011, prin Adresa din 21 septembrie 2011, a transmis mesajul internaţional al Biroului SIRENE Bulgaria pentru depistarea, arestarea şi predarea persoanei urmărite pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat.
Analizând propunerea amintită, instanţa a constatat-o ca fiind inadmisibilă pentru că deşi există mesajul de urmărire internaţională al Biroului SIRENE, procurorul nu a emis ordonanţă de reţinere în baza art. 101 din Legea nr. 302/2004, astfel că, urmare a Deciziei nr. 2010/365/UE din 29 iunie 2010 ce vizează aplicarea acquis-ului Schengen privind Sistemul de Informaţii Schengen, în Republica Bulgaria şi în România, pe baza semnalării, se poate lua măsura reţinerii de către procuror şi apoi a arestării preventive pe maxim 5 zile de către judecătorul competent, derogatoriu de la procedura standard prevăzută de legea specială, până la depunerea mandatului european de arestare, a traducerii lui, cu condiţia ca în semnalare să existe informaţiile prevăzute în anexa I.
În fapt, interpretând art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanţa a motivat că propunerile fie de arestare preventivă, fie de obligare de a nu părăsi ţara, pot fi formulate de procuror, numai dacă, cumulativ, sunt îndeplinite condiţiile: luarea măsurii reţinerii (art. 101 aceeaşi lege) şi existenţa semnalării transmisă prin Interpol.
În cauză, pentru că persoana nu era în stare de reţinere, deci prima condiţie menţionată nu a fost îndeplinită, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a propunerii arestării preventive formulată de Parchet.
În termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs, motivele fiind redactate în scris şi dezvoltate pe considerente de nelegalitate a încheierii.
Recursul Parchetului este fondat.
Persoana urmărită internaţional a fost depistată la 22 septembrie 2011, ora 1000 în aceeaşi zi, ora 1230 fiind prezentată Parchetului competent, aici realizându-se identificarea şi constatându-se că datele de identificare cuprinse în Adresa din 21 septembrie 2011 a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE sunt aceleaşi cu cele din cartea de identitate a persoanei.
Audiată, persoana urmărită internaţional a arătat că nu acceptă predarea sa către Bulgaria până la prezentarea mandatului european de arestare şi a precizat că nu are afaceri judiciare în derulare în România.
Ca atare, pentru că nu se transmisese mandatul european de arestare tradus, cererea fiind încuviinţată autorităţilor judiciare competente, Parchetul, considerând şi aplicarea dispoziţiilor acquis-ului Schengen, semnalarea echivalând cu un mandat european de arestare, Decizia nr. 2010/365/UE fiind în vigoare din 15 octombrie 2010, toate acestea, coroborate şi cu prevederile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a formulat propunere de arestare preventivă a persoanei urmărită internaţional.
Văzând că în cauză, în 22 septembrie 2011, la ora 1625 s-a primit şi mandatul european de arestare tradus, cererea Parchetului având ca scop punerea în executare a acestuia şi că semnalarea introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen echivalează cu un astfel de mandat, iar art. 88 din Legea nr. 302/2004 prevede că măsura reţinerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror, deci nu este imperativ obligatorie, în procedura de executare inclusiv a semnalării, instanţa competentă poate dispune arestarea sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În condiţiile în care, la data şi ora judecării propunerii, instanţa nu avea şi mandatul european de arestare tradus, în funcţie de datele cauzei, era datoare să analizeze pe fond propunerea Parchetului şi să amâne cauza pentru prezentarea, de către procuror, a mandatului european de arestare însoţit de traducerea în limba română, astfel continuându-se procedura de executare, cu respectarea drepturilor şi a condiţiilor legii speciale.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Parchet va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului.
În rejudecarea cauzei, instanţa competentă va analiza toate considerentele căii de atac motivată de Parchet.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Încheierii nr. 279/PI din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul persoană solicitată V.T.D.
Casează încheierea atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată V.T.D., în sumă de 160 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3660/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3618/2011. Penal → |
|---|
