ICCJ. Decizia nr. 367/2011. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 367/2011
Dosar nr. 2323/108/2010
Şedinţa publică din 02 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 29 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2323/108/2010, în baza 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei din rechizitor din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000 într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul - C.I.V.C. - fiul lui V.C. şi M., la:
- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.
Pe durata şi în condiţiile stabilite de art. 71 C. pen. inculpatului îi este interzisă exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii din 12 aprilie 2010.
În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 8 luni închisoare iar în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit pentru inculpat un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
S-a confiscat de la inculpat suma de 50 euro şi 200 lei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă de pe lângă Tribunalul Arad emis la data de 21 aprilie 2010 în Dosar nr. 157/P/2010, înregistrat pe rolul instanţei la data de 21 aprilie 2010 sub nr. 2323/108/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) raportat la alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) raportat la alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut: în cursul nopţii de 11 / 12 aprilie 2010 în jurul orelor 01,00 cu ocazia efectuării serviciului de patrulare inter comunală pe DN 7 în apropierea localităţii Păuliş patrula formată din denunţătorul B.N. şi S.R. au oprit autoturismul condus de inculpatul C.l.V.C., iar în urma testării şoferului cu fiola alcoolscop au stabilit faptul că aceasta condusese autoturismul sub influenţa alcoolului. Din acest motiv poliţiştii l-au condus pe inculpat la sediul Postului Păuliş, unde l-au sancţionat contravenţional şi au procedat la aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice.
Pe toată perioada scursă de la oprirea în trafic şi până la întocmirea procesului- verbal de constatare a contravenţiei şi a dovezii de ridicare a permisului auto, C.l.V.C., a încercat o înţelegere cu cei doi poliţişti, promiţându-le insistent fie că le plăteşte o masă la restaurant, fie că va veni în ziua următoare şi le va aduce 100 de euro, pentru ca aceştia să renunţe la aplicarea legii şi să-i restituie permisul de conducere. Totodată, Ie-a solicitat poliţiştilor să-i dea un număr de telefon la care să-i poată contacta în ziua următoare, când va veni să le aducă cei 100 de euro.
Văzând că inculpatul insistă să îi mituiască, poliţiştii l-au poftit afară şi s-au înţeles ca a doua zi să-l denunţe la D.G.A. Arad, pentru comiterea infracţiunilor de dare de mită, apoi l-au poftit din nou înăuntru pe inculpat, iar denunţătorul B.N. i-a dat numărul său de telefon, pentru ca inculpatul să-l contacteze a doua zi.
În dimineaţa zilei de 12 aprilie 2010 B.N. a depus denunţul la D.G.A. Arad.
În după amiaza zilei de 12 aprilie 2010, procurorul, împreună cu ofiţeri de poliţie din cadrul D.G.A. Arad, s-au deplasat la Postul de Poliţie Ghioroc, jud.Arad, unde au fost aşteptaţi de către agentul şef B.N. şi agentul principal S.R., în scopul realizării flagrantului.
La ora 16, 59 inculpatul l-a contactat telefonic pe B.N., întrebându-l dacă poate să vină la postul de poliţie, iar acesta a răspuns afirmativ. În jurul orei 17,15 la sediul postului de poliţie şi-a făcut apariţia inculpatul, care a intrat în prima încăpere a postului de poliţie, unde se aflau denunţătorul B.N. şi martorul S.R., s-a aşezat pe un scaun, a scos din buzunar suma de 50 euro şi suma de 200 lei, pe care Ie-a aşezat pe o masă tip birou, în faţa celor doi poliţişti, şi a purtat o scurtă discuţie cu ei, rugându-i ca în schimbul acestor sume să-i anuleze măsura dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice şi să-i restituie permisul de conducere.
Inculpatul a recunoscut infracţiunile comise atât în momentele realizării procedurii flagrantului, cât şi cu ocazia declaraţiei date de inculpat la data de 13 aprilie 2010 cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a refuzat să dea declaraţii în fata instanţei, arătând că menţine declaraţia prin care a recunoscut săvârşirea faptei, sens în care conform art. 325 alin. (2) C. proc. pen. s-a dat citire declaraţiei din faza de urmărire penală. în cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea martorilor: B. şi S.R.
Reţinând probele menţionate la care se adaugă şi probele administrate în faza de urmărire penală cu respectarea drepturilor procesuale, respectiv: - declaraţii martorii; declaraţii învinuit; declaraţii inculpat, înscrisuri; proces verbal de redare a convorbirilor privind flagrantul realizat în cauza (f. 40 u.p.), planşe fotografice, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În cursul nopţii de 11 / 12 aprilie 2010 în jurul orelor 01,00 cu ocazia efectuării serviciului de patrulare inter comunală pe DN 7 în apropierea localităţii Păuliş, patrula formată din denunţătorul B.N. şi S.R. au oprit autoturismul condus de inculpatul C.l.V.C., iar în urma testării şoferului cu fiola alcoolscop au stabilit faptul că aceasta condusese autoturismul sub influenţa alcoolului. Din acest motiv poliţiştii l-au condus pe inculpat la sediul Postului Păuliş, unde martorul S., singurul cu atribuţii în domeniul rutier, a început întocmirea procesului verbal de contravenţie şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice.
Pe toată perioada scursă de la oprirea în trafic şi pe parcusul întocmirii actelor inculpatul C.l.V.C., a promis că va plăti o masă la restaurant sau că va veni în ziua următoare şi va aduce 100 de euro, pentru ca aceştia să renunţe la întocmirea procesului verbal de contravenţie. Pentru a fi convingător, inculpatul a solicitat poliţiştilor să-i dea un număr de telefon la care să-i poată contacta în ziua următoare, când va veni să aducă cei 100 de euro.
Denunţătorul B.N. i-a dat numărul său de telefon, pentru ca inculpatul să-l contacteze a doua zi. În dimineaţa zilei de 12 aprilie 2010 B.N. a depus denunţul la D.G.A. Arad.
În după amiaza zilei de 12 aprilie 2010, procurorul, împreună cu ofiţeri de poliţie din cadrul D.G.A. Arad, s-au deplasat la Postul de Poliţie Ghioroc, jud. Arad, unde au fost aşteptaţi de către agentul şef B.N. şi agentul principal S.R., în scopul realizării flagrantului.
La ora 16,59 inculpatul l-a contactat telefonic pe B.N., întrebându-l dacă poate să vină la postul de poliţie, iar acesta a răspuns afirmativ. În jurul orei 17,15 la sediul postului de poliţie şi-a făcut apariţia inculpatul, care a intrat în prima încăpere a postului de poliţie, unde se aflau denunţătorul B.N. şi martorul S.R., s-a aşezat pe un scaun, a scos din buzunar suma de 50 euro şi suma de 200 lei, pe care Ie-a aşezat pe o masă tip birou, în faţa celor doi poliţişti, şi a purtat o scurtă discuţie cu ei, rugându-i ca în schimbul acestor sume să-i anuleze măsura dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice şi să-i restituie permisul de conducere.
Analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită: Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) raportat la alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma concursului ideal de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.
Conform art. 255 C. pen., infracţiunea de dare de mită constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Conform acestei definiţii, elementul material al infracţiunii de dare mită se poate realiza prin săvârşirea uneia din următoarele trei acţiuni alternative: promisiune, oferire sau darea de bani sau alte foloase unui funcţionar, în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii în îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale unui funcţionar ori în scopul efectuării unui act contrar acestor îndatoriri.
Cu ocazia controlului efectuat pe DN 7 inculpatul a fost depistat în trafic de către cei doi poliţişti, dar în fapt doar unul dintre ei, respectiv martorul S., fusese desemnat ca poliţist rutier, şi avea atribuţii de control şi constatare a faptelor privitoare la regimul rutier, iar cu ocazia controlului efectuat, inculpatul C. a fost depistat în trafic sub influenţa băuturilor alcoolice, motiv pentru care a fost invitat la sediul poliţiei pentru întocmirea procesului verbal de constatare a contravenţiei şi pentru a i se reţine permisul de conducere. Inculpatul a solicitat neîntocmirea actelor propunând în acest sens o masă la restaurant, apoi pentru a fi convingător a solicitat să i se dea un număr e telefon pentru a veni a doua zi cu bani, dorind să-şi recupereze permisul şi să nu fie constatată contravenţia. Martorul B. i-a dat inculpatului numărul său de telefon, fiind sunat de către acesta, iar a doua zi inculpatul dorind să-şi recupereze actele, a pus pe masă suma de 50 de euro şi 200 de lei.
Obiectul mitei, aşa cum rezultă din actele dosarului, a constat în bani (suma de 50 euro şi 200 lei); aceştia fiind iniţial oferiţi şi apoi daţi de inculpat, fiind îndeplinite condiţiile elementului material al infracţiunii de dare mită.
Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, vinovăţia inculpatului îmbracă forma intenţiei directe, mituitorul acţionând cu scopul special neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către martorul S.
În cauză s-a constatat că inculpatul a făcut o singură ofertă de foloase (masa la restaurant) şi bani, procurorul apreciind că întrucât aceasta privea două persoane inculpatul ar fi săvârşit două infracţiuni de dare de mită în forma concursului ideal. Cu ocazia cercetării judecătoreşti, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune de dare de mită.
Tribunalul a constatat că există unitate naturală de infracţiune ori de câte ori activitatea unei persoane, formată dintr-un act, datorită stării de fapt, este apreciată ca o activitate unică, având un singur rezultat periculos şi având la bază o unică formă de vinovăţie prevăzută de lege, prin care s-a realizat conţinutul unei singure infracţiuni. în cauză, fapta s-a consumat în momentul în care, printr-o singură acţiune, inculpatul a oferit o masă la restaurant şi o sumă de bani, nefiind relevant faptul că de faţă erau două persoane. Deşi este real că potrivit art. 33 lit. b) C. pen., când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care Ie-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni, în cauză acest text de lege nu are aplicabilitate. Tribunalul a reamintit că doar în materia infracţiunilor contra persoanei, pluralitatea subiecţilor pasivi determină în cazul unităţii de acţiune o pluralitate de infracţiuni, or în cauză, fapta ce face obiectul judecăţii nu face parte din categoria unor astfel de infracţiuni. Reţinând că împrejurarea în care a avut loc acţiunea şi producerea unei singure urmări - ştirbirea adusă prestigiul funcţionarului public.
Mai mult, în cauză s-a constatat că celălalt funcţionar, martorul B. nu avea atribuţii de serviciu privitoare la constatarea şi aplicarea sancţiunilor pentru fapte privitoare la regimul rutier, astfel că oferta mituitorului nu privea vreun act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
Fată de aceste considerente, tribunalul în baza 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei din rechizitor din două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000 într-o singură infracţiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Individualizarea judiciară a pedepsei
La individualizarea judiciară a sancţiunii aplicată inculpatului pentru fapta săvârşită, instanţa a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de art. 255 alin. (1) (închisoarea de la 6 luni la 5 ani, maximul putând fi majorat cu 2 ani conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000), de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanţa a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală şi a recunoscut săvârşirea faptei. Totodată, instanţa a mai reţinut gradul de pericol social ridicat al faptelor de această natură, însuşi legiuitorul prin modalitatea de incriminare stabilind că astfel de fapte prezintă o periculozitate socială deosebită, modul şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta mai sus descrisă, valoarea mică a sumei care a făcut obiectul infracţiunii.
Faţă de aceste motive, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat inculpatul la 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.
Deşi inculpatul prin avocat, a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante, instanţa a constatat că acestea nu au aplicabilitate.
Analizând circumstanţa prevăzută de lit. a) a art. 74 C. pen., tribunalul a constatat că simpla împrejurare că inculpatul nu are antecedente penale nu este suficient pentru a aprecia că a avut o conduită bună înainte de săvârşirea faptei. Mai mult, reţinerea acestei circumstanţe poate avea loc în raport de pericolul social concret al faptei, în cauză aceasta neputând fi reţinută în raport de gravitate. Deşi nu a putut fi valorificată ca şi circumstanţă atenuantă această conduită a fost avută în vedere, în favoarea inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei.
Ca pedeapsă accesorie, pe durata şi în condiţiile stabilite de art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. b).
Inculpatul a fost reţinut 24 de ore, astfel că instanţa în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei durata reţinerii din 12 aprilie 2010.
Întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptei, posibilităţile concrete de reeducare ale acestuia prin prisma situaţiei sale juridice, a atitudinii manifestate în familie şi societate, precum şi a evaluării psiho-comportamentale reliefate de actele depuse la dosar, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă, în baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 8 luni închisoare, în baza art. 82 C. pen. a stabilit pentru inculpat un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, iar în baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-au suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
Obiectul dării de mită este supus confiscării, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare, motiv pentru care instanţa a confiscat de la inculpat suma de 50 euro şi 200 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, criticând-o pentru netemeinicie solicitând condamnarea inculpatului pentru două infracţiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost trimis în judecată inculpatul prin rechizitoriul parchetului.
Prin Decizia penală nr. 138/ A din 04 octombrie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva sentinţei penale nr. 195 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Arad, pronunţată în Dosar nr. 2323/108/2010.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, criticând-o pentru netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., întrucât, în mod greşit, instanţa a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi a menţinut încadrarea juridică prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) rap. la alin. (1) din Legea nr. 78/2000, stabilită de prima instanţă în sarcina inculpatului C.l.V.C.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Înalta Curte, a apreciat că Decizia penală pronunţată de către instanţa de apel este temeinică sub aspectul menţinerii încadrării juridice stabilite de către prima instanţă în sarcina inculpatului Cană l.V.C., respectiv o singură infracţiune, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) rap. la alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Astfel, fapta inculpatului C.l.V.C., constând în aceea că, a oferit celor doi poliţişti, care l-au oprit în trafic în data de 11/12 aprilie 2010, o masă la restaurant şi suma de 50 de euro şi 200 de lei pentru a nu i se întocmi proces-verbal de constatare a contravenţiei şi a nu i se reţine permisul de conducere, întruneşte elementele constitutive a unei singure infracţiuni prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) rap. la alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Obiectul mitei, aşa cum rezultă din actele dosarului, a constat în bani (suma de 50 euro şi 200 lei); aceştia fiind iniţial oferiţi şi apoi daţi de inculpat, fiind îndeplinite condiţiile elementului material al infracţiunii de dare mită.
Aşadar, instanţa de recurs reţine că sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, vinovăţia inculpatului îmbracă forma intenţiei directe, mituitorul acţionând cu scopul special de neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu de către martorul S., care era singurul desemnat ca poliţist rutier.
În cauză, în mod corect s-a reţinut că inculpatul a făcut o singură ofertă de foloase (masa la restaurant) şi bani.
Înalta Curte, a reţinut că fapta inculpatului s-a consumat în momentul în care, printr-o singură acţiune, inculpatul a oferit o masă la restaurant şi o sumă de bani, nefiind relevant faptul că de faţă erau doi agenţi de poliţie.
AstfeI în cauză există unitate naturală de infracţiune ori de câte ori activitatea unei persoane, formată dintr-un act, datorită stării de fapt, este apreciată ca o activitate unică, având un singur rezultat periculos şi având la bază o unică formă de vinovăţie prevăzută de lege, prin care s-a realizat conţinutul unei singure infracţiuni. În cauză, fapta s-a consumat în momentul în care, printr-o singură acţiune, inculpatul a oferit o masă la restaurant şi o sumă de bani, nefiind relevant faptul că de faţă erau două persoane.
Înalta Curte, a constatat că celălalt funcţionar, martorul B. nu avea atribuţii de serviciu privitoare la constatarea şi aplicarea sancţiunilor pentru fapte privitoare la regimul rutier, astfel că oferta mituitorului nu privea vreun act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
Aşadar, fapta inculpatului care, cu aceeaşi ocazie, a oferit suma de suma de 50 euro şi 200 lei la doi agenţi de poliţie pentru ca aceştia să nu-i întocmească proces-verbal de constatare infracţiunii la regimul circulaţiei rutiere nu realizează conţinutul constitutiv a două infraţiuni autonome de dare de mită, aflate în concurs ideal, întrucât existenţa unor subiecţi pasivi diferiţi nu poate conduce la reţinerea unor infracţiuni distincte, în raport cu numărul acestora.
Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de dare de mită presupune săvârşirea oricăreia dintre acţiunile enumerate expres de legiuitor, respectiv „promisiunea", „oferirea" sau „darea" de bani ori alte foloase unui funcţionar, pentru atingerea scopului prevăzut în cuprinsul art. 254 C. pen.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă fără echivoc, că singurul care fusese desemnat ca poliţist rutier, şi avea atribuţii de control şi constatare a faptelor privitoare la regimul rutier, era martorul S., astfel că, Înalta Curte reţine că încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpatul C.I.V.C., care a făcut o singură ofertă celor doi poliţişti, care l-au oprit în trafic în data de 11/12 aprilie 2010 respectiv o masă la restaurant şi o sumă de bani pentru a nu i se întocmi proces-verbal de constatare a contravenţiei şi a nu i se reţine permisul de conducere, întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (2) rap. la alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Faţă de aceste condiserente, în baza art. 38515 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 138/ A din 04 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat C.I.V.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat C.I.V.C. în sumă de 200 lei se va suporta din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 138/ A din 04 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat C.l.V.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat C.l.V.C. în sumă de 200 lei se va suporta din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 332/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 370/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
