ICCJ. Decizia nr. 3685/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

Prin decizia penală nr. 280/ A din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.G.I., C.V.C. și U.G.M. împotriva sentinței penale nr. 356 din 30 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A fost desființată în parte sentința penală mai sus menționată și rejudecând:

I. 1). în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) Legea nr. 143/2000 și la art. 31 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 14 lit. c) Legea nr. 143/2000,art. 74 alin. (2), 76 alin. (1) lit. a), art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G.I. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare (fapta din 22 august 2008).

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), e) C. pen.

în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită această pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare cu restul de pedeapsă de 4 ani, 8 luni și 23 de zile, rămas de executat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237 din 04 aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), e) C. pen.

2). în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 lit. c) Legea nr. 143/2000,art. 74 alin. (2), 76 alin. (1) lit. a), art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare (fapta din 21 octombrie 2008).

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), e) C. pen.

în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită această pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare cu restul de pedeapsă de 4 ani, 6 luni și 24 de zile, rămas de executat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237 din 04 aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), e) C. pen.

3). Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse de câte 6 ani și 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 35 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), e) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada deja executată în baza mandatului emis conform sentinței penale nr. 237 din 04 aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București, de la 22 octombrie 2008 la 3 decembrie 2008, precum și durata arestării preventive din cauza de față, de la 4 decembrie 2008 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 237 din 04 aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București și emiterea unui nou mandat, de executare a pedepsei închisorii aplicată prin prezenta hotărâre.

II. în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000,art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata C.V.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), e) C. pen.

Conform art. 86¹C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, a fost obligată inculpata să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen, pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴C. pen. referitor la revocarea suspendării sub supraveghere.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore de la 3 decembrie 2008 la 4 decembrie 2008.

III. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul U.G.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost menținută măsura arestării preventive a apelantului inculpat C.G.I.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată apelantului inculpat C.G.I. perioada deja executată de la 22 octombrie 2008 la 3 decembrie 2008, precum și durata arestării preventive de la 4 decembrie 2008 la zi.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 356/F din 30 aprilie 2010, Tribunalul București, secția I penală, a dispus în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la art. 31 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000,art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a), art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen., condamnarea inculpatului C.G.I. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din același act normativ, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 39 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin sentință și pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 237 din 4 aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenția de la 15 noiembrie 2007 la zi.

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000,art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen. a fost condamnată inculpata C.V.C. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul U.G.M. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

în baza art. 17 și 18 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat cantitățile de 1,47 grame heroină și respectiv 2,61 grame heroină, depuse la Camera de corpuri delicte.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, pe baza probatoriilor administrate, următoarea situație de fapt:

Activitatea infracțională a inculpatului C.G.I., care la data de 22 august 2008, aflându-se în stare de detenție, în Penitenciarul J., a instigat o persoană - S.M.G., să îi aducă un pachet care conținea droguri (1,50 grame heroină), aceasta acționând fără vinovăție, întrunește în drept elementele constitutive ale incriminării prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași Lege și art. 31 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care la data de 21 octombrie 2008 a cerut sorei sale, inculpata C.V.C., să-i aducă droguri în penitenciar (2,68 grame heroină), instigare urmată de executare, constituie infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut că faptele au fost comise de inculpatul C.G.I. în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.

în ceea ce o privește pe inculpata C.V.C., activitatea ei infracțională, constând în faptul că la data de 21 octombrie 2008, a introdus în Penitenciarul J., pentru fratele său, deținutul C.G.I., cantitatea de 2,68 grame heroină, constituie infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din același act normativ.

S-a mai stabilit că, referitor la inculpatul U.M.G., fapta sa de a-i remite, la data de 22 august 2008 martorei S.M.G. un pachet în care se afla cantitatea de 1,50 grame heroină, fără ca martora să cunoască acest aspect, destinat deținutului C.G.I., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și cei trei inculpați.

Prin apelul declarat de Parchet, astfel cum a fost precizat cu ocazia dezbaterilor au fost aduse sentinței mai multe critici de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, sub un prim aspect, s-a susținut că instanța de fond a greșit aplicând prevederile art. 39 alin. (1) C. pen., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen. cu referire la inculpatul C.G.I. La momentul comiterii faptelor acesta se afla în penitenciar, executând pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237/2008 a Judecătoriei sectorului 2 București încă de la data de 15 noiembrie 2007. în aceste condiții, nu prevederile art. 31 alin. (1) C. pen. erau incidente în cauză, ci cele ale alin. (2) al textului, contopirea urmând să aibă loc nu cu întreaga pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, ci doar cu restul rămas neexecutat în raport de data comiterii fiecărei infracțiuni.

Pe de altă parte, față de reținerea, urmată de arestarea preventivă în cauză a inculpatului, s-a susținut că urma să se deducă și prevenția de la 4 decembrie 2008 la zi.

Un al doilea motiv de apel a vizat faptul că instanța de fond nu a aplicat, în temeiul art. 71 alin. (2) Teza I C. pen., pedeapsa complementară pe lângă fiecare dintre sancțiunile cu închisoarea stabilite, ci doar ulterior, urmare a concursului de infracțiuni, conform art. 33-34 C. pen.

în al treilea rând, s-a susținut că Tribunalul a omis deducerea duratei reținerii de o zi în cazul inculpatei C.V.C.

în fine, a fost criticată sentința și pentru faptul că în mod netemeinic instanța de fond a interzis dreptul electoral de a alege, prev. de art. 64 lit. a) Teza I tuturor inculpaților, sens în care s-a solicitat, conform prevederilor art. 373 C. proc. pen., extinderea efectelor apelului și în favoarea inculpatului U.G.M.

Prin apelul său inculpatul C.G.I. a solicitat redozarea pedepsei aplicate, despre care a arătat că este prea severă în raport de sinceritatea pe care a manifestat-o.

Apelanta inculpată C.V.C. a solicitat redozarea pedepsei, arătând că regretă faptele, nu este o traficantă de droguri, are un copil foarte mic în întreținere, iar executarea pedepsei într-un loc de detenție este excesiv de severă.

în apelul său, inculpatul U.G.M. a solicitat să se dispună achitarea sa, întrucât nu a comis fapta reținută în sarcina sa, depoziția singurei martore, S.M.G., nefiind relevantă.

Pe parcursul soluționării apelului Curtea a făcut demersurile procedurale necesare, inclusiv cu concursul organelor de poliție, pentru aducerea și audierea în calitate de martor a numitei S.M.G. Acest lucru nu a fost posibil, martora dispărând de la domiciliu și neputând fi găsită, astfel încât s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și având în vedere și dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

Apelul declarat de Parchet este întemeiat în sensul dezvoltărilor ce succed.

Astfel, sunt fondate criticile privind neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în cazul inculpatului C.G.I., potrivit art. 71 alin. (2) Teza I C. pen., pe lângă fiecare din pedepsele cu închisoarea aplicate, iar nu doar după aplicarea prevederilor art. 33-34 C. pen.

Pe de altă parte, instanța de fond a considerat în mod greșit că în cazul aceluiași inculpat sunt incidente prevederile art. 39 alin. (1) C. pen., deși în raport de momentele comiterii faptelor, în stare de deținere, sunt aplicabile, așa cum s-a arătat prin apelul Parchetului, dispozițiile art. 39 alin. (2), cu consecința contopirii pedepselor aplicate prin sentință cu resturile rămase neexecutate din sancțiunea anterioară.

în consecință, sub acest prim aspect, Curtea a dispus, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului declarat de Parchet, desființarea în parte a sentinței și, în rejudecare, aplicarea art. 65 alin. (2) C. pen. și a art. 39 alin. (2) C. pen. în sensul menționat.

O altă consecință a admiterii apelului declarat de Parchet în privința inculpatului C.G.I. și a aplicării prevederilor art. 39 alin. (2) C. pen. o va constitui deducerea din pedeapsa aplicată și a perioadei deja executate în baza mandatului emis conform sentinței penale nr. 237 din 04 aprilie 2008 a Judecătoriei sectorului 2 București, de la 22 octombrie 2008 la 3 decembrie 2008, alături de durata arestării preventive în cauza de față.

S-a constatat de asemenea că este întemeiat motivul de apel referitor la omisiunea instanței de fond de a deduce din pedeapsa aplicată inculpatei C.V.C. reținerea de o zi (3 din 4 decembrie 2008), astfel că în rejudecare se va proceda în consecință.

în ceea ce privește critica privind aplicarea în integralitate, inclusiv Teza I, a dispozițiilor lit. a) a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), deci interzicerea și a dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, această măsură este justificată prin natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, astfel încât va fi menținută.

în consecință, apelul declarat de Parchet a fost admis în sensul și cu consecințele, în rejudecare, menționate, inclusiv sub aspectul emiterii unui nou mandat de executare pentru inculpatul C.G.I.

în ceea ce privește apelul declarat de acest inculpat, el a fost admis numai în limitele, care îi profită, inclusiv sub aspectul unei deduceri mai ample din pedeapsă, ale apelului Parchetului. Nu a fost primită solicitarea sa vizând redozarea pedepsei aplicate, care corespunde criteriilor instituite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Instanța de fond a avut în mod corect în vedere faptul că inculpatul este cel care a instigat la comiterea infracțiunilor de la locul de detenție, circumstanțele concrete, care imprimă activității sale infracționale un caracter grav, statutul de recidivist postcondamnatoriu al acestuia și incidența art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Apelul declarat de inculpata C.V.C. în ceea ce privește individualizarea pedepsei este întemeiat. Cuantumul sancțiunii, ca și modalitatea de executare, în detenție, sunt excesive în raport de criteriile instituite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Infracțiunea prezintă un grad de pericol social generic ridicat, însă instanța de fond nu a ținut în suficientă măsură seama de datele ce caracterizează persoana apelantei inculpate: fără antecedente penale, cu o comportare anterioară bună, manifestând sinceritate și regret pe parcursul procesului. Rezultă de asemenea din probatoriile administrate că nu ea a avut inițiativa activității infracționale, iar în prezent situația sa familială este grea.

în acest context, în rejudecare, Curtea a apreciat că o pedeapsă mai redusă, de numai 4 ani închisoare, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere este de natură să asigure scopurile educative și preventive prevăzute de art. 52 C. pen.

în consecință, potrivit art. 86³C. pen., apelantei inculpate i se vor impune, pe durata termenului de încercare de 6 ani, obligațiile instituite în alin. (1), lit. a), d) ale textului menționat.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția apelantei inculpate asupra dispozițiilor art. 86⁴C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

în ceea ce privește apelul declarat de inculpatul U.G.M., acesta este de asemenea întemeiat.

Curtea a constatat că soluția de condamnare a acestuia, dispusă de instanța de fond, nu se justifică prin dovezi certe și concludente, apte să înfrângă prezumția de nevinovăție și să înlăture dubiul care îi profită inculpatului.

Astfel, el nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, iar declarația inculpatului C.G.I. nu îl incriminează.

Singura probă reținută, de altfel cu o motivare extrem de sumară, de către instanța de fond, o constituie depoziția martorei S.M.G., care nu se coroborează cu nicio altă dovadă.

Martora a dispărut și nu a putut fi reaudiată, însă depoziția sa, în calitate de persoană care a transportat drogurile, este în mod vădit interesată, ea urmând să evite propria sa răspundere penală, astfel încât urmează să fie privită cu toată rezerva.

împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând soluția ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

- greșita achitare a inculpatului U.G.M. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000;

- greșita suspendare sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei C.V.C.;

- greșita interzicere a dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) Teza I C. pen. față de inculpatul C.G.I.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 18 și 14 C. proc. pen.

înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare formulate constată că recursul formulat este nefondat.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen.- eroarea gravă de fapt, nu privește dreptul suveran al instanței de a aprecia probele, ci exclusiv discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

în cauză Parchetul nu critică o greșită reținere a situației de fapt, ci relevanța pe care a dat-o instanța unor probe, astfel încât a ajuns la soluția de achitare a inculpatului.

înalta Curte apreciază că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen.

Nici critica privind greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei C.V.C. nu este fondată.

Parchetul a arătat că în mod greșit a reținut instanța de apel la individualizarea judiciară a pedepsei inculpatei lipsa antecedentelor penale și comportarea bună, deoarece inculpata a fost anterior condamnată, dar s-a împlinit termenul de reabilitare.

înalta Curte, analizând decizia recurată, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei C.V.C. este legală, adecvată gravității faptei săvârșite și circumstanțelor personale ale acesteia, fiind aptă să ducă la realizarea scopurilor trasate în art. 52 C. pen. - prevenția generală și prevenția specială.

Chiar în motivele de recurs, Parchetul recunoaște că pentru condamnările anterioare a intervenit reabilitarea, iar conform dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. pen., reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.

De aceea, prin prisma acestei critici, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. nu este aplicabil în cauză.

Nici cea din urmă critică formulată de Parchet nu este fondată.

Se susține în motivele de recurs că, în raport de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, este netemeinică interzicerea dreptului electoral de a alege [art. 64 lit. a) Teza I C. pen.] atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară, de aceea, un asemenea drept nu putea fi interzis inculpatului C.G.I.

în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a învederat că dreptul de a alege nu poate fi interzis ope legis ca pedeapsă accesorie sau complementară, pentru orice fel de infracțiune.

Și în raport cu această pedeapsă complementară sau accesorie trebuie să aibă loc un proces de individualizare judiciară, urmând ca acest drept să fie interzis dacă gravitatea faptei săvârșite sau circumstanțele personale ale inculpatului o cer.

în cauză, prima instanță a motivat că fapta de trafic de droguri în mediul penitenciar este de o gravitate deosebită, care atrage nedemnitatea inculpatului C.G.I. de a exercita drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

înalta Curte apreciază ca fiind temeinică și legală dispoziția primei instanțe de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pentru inculpatul C.G.I., dispoziție menținută de Curtea de Apel.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar statul a suportat cheltuielile judiciare conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 3693/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3459/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3685/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3685/2011. Penal