ICCJ. Decizia nr. 3693/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 83/ A din 25 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpata L.A. (fostă P.), împotriva sentinței penale nr. 191 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Brăila.
S-a desființat în parte sentința penală 191 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Brăila, numai în ceea ce o privește pe inculpata L.A. și în rejudecare:
A fost redusă de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei L.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) în ref. la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 reținând în favoarea acesteia dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) în ref. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
în baza art. 861,art. 862_i art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale, a pedepsei accesorii și a pedepsei complementare aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare de 6 ani.
în baza art. 863C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata L.A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila la datele fixate de această instituție, desemnată cu supravegherea inculpatei;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864în ref. la art. 83 C. pen.
A fost modificată dispoziția din sentința penală apelată în sensul că s-a dispus executarea pedepsei cu privare de libertate doar în ceea ce-l privește pe inculpatul L.V.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.V. împotriva sentinței penale nr. 191 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Brăila.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul L.V. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea domnului avocat D.F. privind acordarea onorariului pentru activitatea de asistență juridică din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 191 din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Brăila, în baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul L.V. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. și anume: (a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; (b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă agravată.
în baza art. 71 alin. (1) și alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului L.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. și anume: (a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; (b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
S-a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată inculpata L.A., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. și anume: (a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; (b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă complementară, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă agravată.
în baza art. 71 alin. (1) și alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei L.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. și anume (a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; (b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
S-a dispus executarea pedepsei cu privare de libertate.
în baza art. 14 și 15 C. proc. pen. s-a constatat că victima S.L. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. e) C. pen., art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpata L.A. a sumei de 100 euro sau echivalentul în lei la cursul Băncii Naționale a României la data plății, obținută prin exploatarea sexuală a victimei S.L.
în baza art. 189-191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații:
- L.V. la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
- L.A. la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 57/D/P/2005 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Ministerului Public - Serviciul Teritorial Brăila, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 3045/113/2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților:
- L.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
- L.A. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
în actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul L.V. în cursul lunii decembrie 2004 a racolat-o prin inducere în eroare pe victima S.L., a cazat-o în Spania și a exploatat-o sexual în cursul lunii februarie 2005.
în sarcina inculpatei L.A. s-a reținut că în cursul lunii februarie 2005, l-a ajutat pe inculpatul L.V. să exploateze sexual pe victima S.L. prin obligarea acesteia la practicarea prostituției.
în faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpaților și a martorilor din acte precum și a unui martor propus de către inculpați respectiv a martorului I.L. Inculpații au renunțat la audierea martorei I.M. la a cărei aducere s-au obligat.
Din analiza și interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, instanța a reținut o situație de fapt asemănătoare cu cea avută în vedere prin rechizitoriu în sensul că: inculpații s-au căsătorit în anul 2002 după care inculpata L.A. a plecat în Spania pentru a munci. în anul 2004 s-a deplasat în Spania și inculpatul L.V. care a revenit în țară după circa o lună și jumătate. La întoarcere a povestit victimei că soția sa se descurcă foarte bine la hotelul la care este angajată ca menajeră.
în cursul lunii decembrie 2004 inculpatul L.V. i-a propus victimei S.L. să plece în Spania, în localitatea T. urmând ca soția sa să-i găsească un loc de muncă.
Victima a fost de acord să plece în Spania, decizia sa fiind influențată, pe de o parte, de faptul că avea în întreținere un copil în vârstă de 9 ani, iar situația sa financiară era deosebit de dificilă iar, pe de altă parte, pentru că a avut încredere în inculpatul L.V., care făcea, practic, parte din familia sa.
Inculpatul L.V. a plecat din nou în Spania în cursul lunii decembrie 2004 după ce, în prealabil, a convenit cu victima să-l urmeze în Spania, după procurarea pașaportului.
La data de 31 ianuarie 2005, victima a intrat în posesia pașaportului, iar în perioada imediat următoare inculpatul L.V. i-a transferat acesteia prin sistem Money Gram suma de 50 euro, pentru cheltuielile ocazionate de călătoria în Spania.
Inculpatul L.V. i-a comunicat victimei că din Brăila până la Bistrița (de unde trebuia să ia autocarul) va fi transportată cu mașina de către fratele său, învinuitul L.F.
La data de 15 februarie 2005 învinuitul L.F. a transportat-o pe victimă cu autoturismul lui de la Brăila până la Bistrița, iar la data de 16 februarie 2005 victima a ieșit din țară prin Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac și a ajuns în Spania. Prețul biletului de călătorie a fost achitat de către inculpatul L.V.
în localitatea T., victima a fost așteptată, conform înțelegerii, de către soții L., care au condus-o și cazat-o în apartamentul în care aceștia locuiau cu chirie.
Abia aici, inculpatul L.V. i-a adus la cunoștință victimei că locul ei de muncă era de fapt un club de noapte unde se practica prostituția.
Inculpatul L.V. a amenințat-o pe victimă că o va abandona pe stradă și o va bate dacă nu va accepta să se prostitueze.
Dat fiind că nu avea nici o sumă de bani asupra sa, nu cunoștea limba spaniolă, fiind dependentă financiar de inculpați, victima a fost nevoită să accepte să se prostitueze.
Aceasta a fost dusă la clubul "S.F.", unde inculpata L.A. practica prostituția de mai mult timp.
Conform relatărilor victimei, în acel club se aflau 12 femei de cetățenie română, restul provenind din Brazilia sau statele asiatice. Tarifele practicate pentru prestarea de servicii sexuale erau următoarele: 50 euro pentru o jumătate de oră, 64 euro pentru trei sferturi de oră și 84 euro pentru o oră.
Clienții plăteau la recepția clubului tariful, iar fetele primeau în schimb un "bon" în care era înscrisă suma plătită.
Victima a practicat prostituția la acel club timp de trei nopți și a câștigat doar suma de 100 euro deoarece a încercat să reducă cât mai mult, în măsura în care a fost posibil, numărul clienților. Astfel, în momentul în care inculpata L.A. urca în camerele clubului pentru a întreține relații sexuale cu clienți, victima își refuza clienții proprii. Acest lucru nu mai era posibil dacă inculpata se afla în sală și o supraveghea pe victimă.
în fiecare dimineață victima îi remitea inculpatei L.A. "bonurile" iar aceasta ridica de la recepția clubului banii câștigați de către victimă, bani pe care îi dădea soțului său.
în cursul celor trei nopți petrecute la club, victima a reușit să strângă de la clienți suma de 10 euro în fise, astfel că, imediat și-a sunat de la un telefon public mama și fratele, martorii F.A. și respectiv S.M., relatându-le tot ceea ce s-a întâmplat.
în momentul în care a telefonat, victima a fost observată de către inculpata L.A. Aceasta, la rândul său, l-a anunțat pe soțul ei. Inculpatul L.V. a insultat-o pe victimă, a amenințat-o și i-a rupt o filă din pașaport, drept represalii că și-a anunțat familia fără acordul său.
Inculpatul L.V. a deteriorat parțial pașaportul victimei pentru a o determina să nu se întoarcă în țară și să nu-l denunțe poliției. Timp de 4 zile inculpatul a amenințat-o permanent pe victimă că o va vinde unui proxenet, a abordat o atitudine violentă și i-a adresat injurii repetate.
Până la urmă, inculpatul L.V. a acceptat să o lase pe victimă să plece după ce soția sa i-a explicat că există posibilitatea ca în țară să fie denunțat la poliție de către membrii familiei victimei.
La data de 28 februarie 2005 victima a revenit în țară după ce, în prealabil, și-a recuperat de la inculpat pașaportul și și-a lipit pagina tăiată.
După ce a ajuns acasă și le-a povestit membrilor familiei sale ce i s-a întâmplat în Spania, timp de o săptămână victima a primit amenințări de la inculpatul L.V. Apoi acesta i-a promis victimei bani în schimbul tăcerii ei.
Mai mult, mama inculpatului, martora L.G. a venit la domiciliul victimei și i-a propus să-i dea suma de 500 euro pentru a nu-l denunța la organele judiciare pe fiul său, dar victima a refuzat aceste "oferte".
S-a reținut că în cursul urmăririi penale a fost audiată numai inculpata L.A., inculpatul L.V. neprezentându-se pentru audiere.
în cursul cercetării judecătorești au fost audiați ambii inculpați. Nici unul nu a recunoscut fapta comisă.
S-a mai reținut că inculpatul L.V. a recunoscut că a ajutat-o pe victima S.L. să se deplaseze în Spania dar nu pentru a o exploata sexual ci pentru a munci. A recunoscut că a găzduit-o pe timpul șederii în Spania dar nu a recunoscut că a fost dusă de soția sa inculpata L.A. în Clubul S.F. (sau într-un club cu nume asemănător) și obligată să se prostitueze; de altfel în același club se prostitua și inculpata. Evident că inculpatul nu a recunoscut nici ruperea filei din pașaport pentru a o împiedica să plece din Spania și nici primirea vreunei sume de bani din practicarea de către victimă a prostituției.
S-a arătat că eforturile inculpatului de a o deplasa pe victimă în Spania, inclusiv transportarea acesteia de către fratele său L.F. de profesie preot, de la Brăila la Bistrița, în condițiile în care locuiește în județul Argeș, dovedesc interesul propriu pe care L.V. îl avea în ajungerea victimei în Spania. Nici inculpata L.A. nu a recunoscut comiterea faptei, în sensul deplasării victimei la Clubul de noapte respectiv, supravegherea acesteia pentru racolarea de clienți și încasarea sumelor câștigate; ținerea victimei în afara programului de club închisă în casă etc.
S-a arătat că martorul I.L.G., propus de către inculpați a fost audiat și a făcut declarații contradictorii.
Din probele dosarului, s-a arătat că rezultă că soții L. locuiau la etajul întâi al unei vile, iar martorul a susținut că aceștia locuiau la parter, unde la fereastră a și văzut-o pe victimă de patru ori fără a vorbi cu aceasta. Deși inculpatul a susținut că de trei ori a mers la plimbare împreună cu victima și familia I., martorul a susținut că nu a discutat niciodată cu victima. Evidentele contraziceri dintre declarațiile inculpaților și ale martorului propus, dovedesc că acesta nu cunoaște aspecte esențiale ale cauzei și că de fapt s-a dorit să se contureze o situație de fapt diferită de cea reală și care să servească apărării inculpaților.
S-a reținut că, în drept:
Fapta inculpatului L.V., de a o racola în cursul anului 2004, prin inducere în eroare pe victima S.L., de a-i asigura deplasarea în Spania de a o caza și a o exploata sexual în cursul lunii februarie 2005 cu ajutorul inculpatei L.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă agravată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
în sarcina inculpatului L.V., s-au reținut și prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) privind starea de recidivă postexecutorie întrucât la data comiterii faptei deduse judecății, nu se împlinise termenul de reabilitare față de pedeapsa individuală cea mai mare de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2344/1999 a Judecătoriei Brăila și contopită prin sentința penală nr. 768 din 28 martie 2000 a Judecătoriei Brăila.
S-a mai reținut că, fapta inculpatei L.A. de a ajuta pe inculpatul L.V., în cursul lunii februarie 2005 să exploateze sexual pe victima S.L. prin obligarea acesteia la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale complicității la practicarea prostituției prevăzută de art. 26 rap. la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că inculpații au acționat cu vinovăție sub forma intenției directe.
Cum săvârșirea infracțiunilor și vinovăția inculpaților au fost dovedite, instanța a dispus condamnarea.
La alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța a arătat că, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile Părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în Partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei comise, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorii sociale ocrotite, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de persoana și conduita procesuală a inculpaților, de antecedente penale ale inculpatului L.V. fiind condamnat de mai multe ori la pedepse privative de libertate și care este și recidivist, dar și de faptul că nici unul dintre inculpați nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Ambilor inculpați instanța le-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, nerespectarea dispozițiilor legale privind normele de conviețuire socială, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Deși în art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, se prevede că drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii, s-a arătat că este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne.
Așadar, atâta timp cât săvârșirea infracțiunilor comise de cei doi inculpați nu are legătură cu vreo profesie, funcție ori activitate desfășurată de inculpați, instanța a considerat că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a apreciat că rămân neinterzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., în condițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la asigurarea respectului față de viața de familie.
La pronunțarea unei astfel de soluții instanța a avut în vedere Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab contra României, publicată în M. Of. nr. 484/08.06.2005, prin care Statul Român a fost condamnat la plata de despăgubiri către reclamantul S. pentru încălcarea dreptului său la respectarea vieții de familie reglementat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin interzicerea automată, cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, a drepturilor sale părintești.
în ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepselor aplicate, instanța a apreciat, în contextul celor deja menționate, că scopul poate fi atins numai prin executarea efectivă a acestora respectiv prin privarea de libertate. în cazul inculpatului L.V. dată fiind starea de recidivă este de precizat faptul că nici nu se poate stabili o altă modalitate de executare decât prin privare de libertate.
în temeiul art. 14 și 15 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. instanța a constatat că victima S.L. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpata L.A. a sumei de 100 euro sau echivalentul în lei la data plății potrivit cursului Băncii Naționale a României, obținută prin exploatarea sexuală a victimei S.L.
S-a arătat că, determinant pentru confiscarea sumei numai de la inculpata L.A. a fost faptul că nu se cunoaște modul în care inculpații au împărțit banii și cum anume i-au împărțit. Este însă o certitudine primirea acestei sume de către inculpata L.V.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații L.V. și L.A., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Cei doi inculpați au susținut că în mod greșit au fost condamnați pentru infracțiunea de trafic de persoane.
Inculpații au arătat că, în afară de declarația victimei S.L. și declarațiile părinților acesteia, care sunt evident subiective, nu mai există nici un alt mijloc de probă din care să rezulte vinovăția lor.
Prin apelul promovat, inculpații au solicitat, în principal, achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
în subsidiar, inculpații au susținut că pedepsele aplicate sunt prea mari, solicitând reducerea acestora.
Astfel, inculpata L.A. a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., iar inculpatul L.V. a solicitat reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.
Inculpata L.A. a învederat instanței de apel faptul că se află la primul impact cu legea penală și a solicitat suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea a apreciat că apelul declarat de inculpata L.A. este fondat, iar apelul declarat de inculpatul L.V. este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept a constatat următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția celor doi inculpați, pe baza analizei materialului probator administrat în tot cursul procesului penal.
Contrar susținerilor inculpaților s-a considerat că infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în ceea ce-l privește pe inculpatul L.V. și respectiv complicitate la trafic de persoane prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), în ref. la art. 12, alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în ceea ce o privește pe inculpata L.A., există în materialitatea lor.
Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă ca situație de fapt, împrejurarea că, în cursul anului 2004, inculpatul L.V., prin inducere în eroare, a racolat pe victima S.L., după care, în cursul lunii februarie 2005 i-a asigurat deplasarea în Spania, a cazat-o și a exploatat-o sexual timp de 5 zile, cu ajutorul inculpatei L.A.
S-a mai reținut împrejurarea că inculpata L.A. l-a ajutat pe inculpatul L.V. să exploateze sexual pe victima S.L., obligând-o pe aceasta la practicarea prostituției.
împrejurarea că declarațiile victimei se coroborează cu declarațiile martorilor F.A. și S.M. (părinții victimei), declarații apreciate drept subiective de inculpați nu poate conduce la concluzia că faptele deduse judecății nu există.
în concret, cei doi martori au confirmat susținerile victimei în sensul că a fost racolată, prin înșelăciune, de inculpatul L.V., care i-a promis un loc de muncă în Spania.
De asemenea, martora F.A. a confirmat susținerea victimei, în sensul că inculpatul i-a rupt o filă din pașaport, pentru a o determina să rămână în Spania.
Mai mult, martorii au confirmat susținerile victimei conform cărora, mama inculpatului, respectiv martora L.G. a încercat să o determine să renunțe la plângerea penală, prin oferirea unei sume de bani.
împrejurarea că victima nu a formulat plângere penală imediat după sosirea în țară nu înlătură existența infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați.
Din probatoriile administrate în cauză a rezultat împrejurarea că victima a fost amenințată de inculpatul L.V., după ce i-a reținut pașaportul, că va fi lăsată în stradă dacă nu va accepta propunerea să practice prostituția.
Or, în aceste condiții, victima a fost nevoită să practice prostituția timp de 5 zile, întrucât nu se mai afla în posesia actului de identitate, nu avea asupra sa nicio sumă de bani și nici nu exista posibilitatea găsirii unei locații în care să domicilieze.
Apărarea inculpatului L.V., în sensul că în perioada 16 februarie 2005 - 23 februarie 2005 a lucrat ca șofer al unui avocat din Spania și era imposibil să o supravegheze pe victimă, nu poate înlătura vinovăția acestuia.
Este cert faptul că inculpatul nu lucra 24 de ore din 24 și, mai mult, victima a precizat că era încuiată în locuință de cei doi inculpați, nu avea la dispoziție nici un telefon, iar la club mergea seara însoțită de inculpata L.A.
Inculpații au invocat și în apel, în apărarea lor, declarația martorului I.L.G., însă aceasta a fost înlăturată în mod corect de instanța de fond.
Astfel, a fost împărtășit punctul de vedere al instanței de fond, în sensul existenței contradicțiilor între declarația martorului și declarațiile inculpaților.
Susținerile inculpatei L.A., în sensul că în perioada lunii februarie 2005 s-a aflat în altă localitate, nu se coroborează cu alte mijloace de probă (cu excepția înscrisului depus la instanța de fond) și au fost infirmate de restul materialului probator.
Față de cele de mai sus, având în vedere probatoriile administrate în cauză, s-a considerat că faptele aduse ca învinuire inculpaților (trafic de persoane și respectiv complicitate la trafic de persoane) există în materialitatea lor, sunt prevăzute de lege ca infracțiuni și au fost comise cu vinovăție de aceștia.
Pentru aceste considerente, primul motiv de apel invocat de inculpați vizând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost considerat nefondat.
A apreciat Curtea că prima instanță a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului L.V., respectând dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicându-i acestuia o pedeapsă de 5 ani închisoare, ceea ce reprezintă limita minimului special.
Curtea nu a primit solicitarea inculpatului L.V. în sensul reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal, negând comiterea infracțiunii de trafic de persoane, situație ce face imposibilă reținerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen.
S-a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului L.V. este legală și temeinică, iar prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen., s-a considerat că prin executarea efectivă a acestei pedepse se asigură îndreptarea și reeducarea inculpatului.
S-a considerat că motivul de apel invocat de inculpata L.A. vizând netemeinicia hotărârii primei instanțe este fondat.
Având în vedere modalitățile concrete în care a fost comisă infracțiunea de complicitate la trafic de persoane - așa cum au fost arătate mai sus - perioada redusă de timp în care a fost comisă fapta, atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege, împrejurarea că inculpata L.A. se află la primul impact cu legea penală, s-a prezentat în instanță și după data comiterii faptei din prezenta cauză nu a mai săvârșit alte infracțiuni, s-a considerat că în favoarea acesteia pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special.
Față de aspectele invocate mai sus, prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen., s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatei se pot realiza în condiții optime și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, ce va fi aplicată prin prezenta hotărâre.
împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații, criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Inculpatul L.V. a arătat că există contradicție între considerente și dispozitiv, că în pronunțarea soluției de condamnare instanța s-a bazat doar pe declarația părții vătămate și pe declarațiile subiective ale mamei și fratelui acestuia și a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 9, 18 și 14 C. proc. pen.
Inculpata L.A. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât a fost condamnată doar pe baza declarațiilor părții vătămate, a mamei și fratelui acesteia, iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei.
înalta Curte, analizând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen. se iau în discuție din oficiu, constată că recursurile formulate sunt nefondate.
Hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care este întemeiată soluția, iar considerentele nu contrazic dispozitivul, așa cum susține inculpatul, și ca atare cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 C. proc. pen. nu este incident.
Grava eroare de fapt, reglementată de cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen. nu poate fi confundată cu greșita apreciere a probelor. Acest caz de casare vizează discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
între cele reținute de prima instanță și de cea de apel și conținutul probelor administrate nu există discordanță și este firesc ca la stabilirea situației de fapt să fie avute în vedere declarațiile părții vătămate și ale rudelor acesteia, din moment ce ele se coroborează cu alte probe.
Simpla negare a existenței faptelor din partea inculpaților nu poate conduce la aplicarea cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților, înalta Curte constată că ele sunt adecvate gravității faptelor săvârșite și apte să conducă la realizarea finalităților prevăzute în art. 52 C. pen. - prevenția generală și prevenția specială.
în raport de atitudinea inculpaților față de faptă și urmările ei, instanța de apel a dat dovadă de clemență, aplicând inculpatei o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, astfel încât o nouă redozare nu se impune.
De aceea înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate recursurile formulate și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat pe recurenți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3909/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3685/2011. Penal → |
|---|
