ICCJ. Decizia nr. 3832/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3832/2011
Dosar nr. 346/116/2010
Şedinţa publică din 28 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin Sentinţa penală nr. 85 din 30 septembrie 2010, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpaţii C.I. şi O.M. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. a condamnat pe inculpaţii C.I. şi O.M. la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 - 862 şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii şi a pedepselor accesorii pe o durată de 8 ani, iar în baza art. 863 C. pen., a impus inculpaţilor să respecte mai multe măsuri de supraveghere.
În baza art. 864 C. pen., cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C.I., dacă nu este arestat în altă cauză şi a făcut aplic. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
A admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S.C. R. S.A. Călăraşi, luând act că inculpaţii au acoperit parţial prejudiciul, în limita sumei de 25.000 euro, obligând totodată inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 20.991 euro sau echivalentul acestei sume în lei, la cursul de schimb BNR valabil la data efectuării plăţii.
A menţinut sechestrul instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor C.I. şi O.M. până la achitarea integrală a obligaţiilor de dezdăunare.
Instanţa fondului a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din 1 februarie 2010, emis în Dosarul 341/P/2009, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 31 august 2009, inculpaţii C.I. şi O.M. s-au prezentat la sediul S.C. R. S.A. Călăraşi într-o calitate falsă - ca reprezentanţi ai S.C. B.D.C. S.R.L. Argeş - societate de transport marfă, ocazie cu care, folosind un nume fals (I.P.) şi ştampilă falsă, au indus şi menţinut în eroare reprezentanţii legali ai S.C. R. S.A. Călăraşi, de unde au încărcat cantitatea de 20.160 kg deşeuri neferoase pentru a le transporta pe ruta Călăraşi - Oberhausen, în realitate aceştia însuşindu-şi marfa încărcată şi cauzând S.C. R. S.A. Călăraşi un prejudiciu în sumă de 120.980 dolari S.U.A. (357.450 RON).
Prin încheierea de şedinţă din data de 15 aprilie 2010, Tribunalul Călăraşi a admis cererea parchetului de extindere a cercetărilor şi a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi faţă de inculpatul O.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Totodată, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpaţii C.I. şi O.M. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Instanţa fondului şi-a fundamentat soluţia pe expertiza extrajudiciară efectuată de expertul contabil G.V.V., prin care acesta a arătat că, de fapt, prejudiciul creat părţii civile S.C. R. S.A. Călăraşi este de 68.846 dolari S.U.A., adică 194.144 RON, deci sub 200.000 RON, prejudiciu care nu ar atrage aplicarea agravantei prev. de alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
În cuprinsul expertizei, expertul a arătat că: ";am vizualizat mai multe site-uri de specialitate printre care site-ul ";Cumpăr deşeuri neferoase, cupru, aluminiu, bronz, alamă, etc.";. Din site-ul menţionat mai sus rezultă că preţul de cumpărare actual a unui kg de deşeuri de cupru este de 12 RON"; şi după mai multe astfel de calcule stabileşte ";valoarea de piaţă"; a bunurilor însuşite de către cei doi inculpaţi la suma de 68.846 dolari S.U.A.
La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, circumstanţele reale în care aceasta a fost săvârşită (ziua, folosind acte cu aparenţă de adevăr), circumstanţele personale ale inculpaţilor (inculpatul C.I. - infractor primar, O.M. cu termenul împlinit pentru reabilitarea judecătorească, căsătoriţi, cu copii în întreţinere), cu o atitudine procesuală oscilantă, dar şi acoperirea parţială a prejudiciului - ce au condus la aprecierea că pot fi considerate ca îndeplinite condiţiile prev. de art. 861 C. proc. pen., astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor principale şi accesorii, pe un termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.
Pe latură civilă, pretenţiile civile solicitate au fost în cuantum de 120.890 dolari S.U.A. însă instanţa a constatat că prejudiciul este cel stabilit de expertul contabil, respectiv 194.144 RON.
În conformitate cu disp. art. 998 - 999 C. civ., în raport de poziţia procesuală a părţii civile, care a determinat şi schimbarea încadrării juridice, prima instanţă a apreciat că în aplicarea principiului disponibilităţii părţilor, despăgubirile se vor acorda în cuantumul acceptat de partea civilă, calculat prin conversie în valută (euro) şi plata în lei, la cursul BNR valabil la data efectuării plăţii (inculpaţii urmând a suporta în solidar această sumă).
Având în vedere că inculpaţii au achitat parţial din suma stabilită, prima instanţă a apreciat că se impune menţinerea sechestrului instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, prin încheierile din 25 martie 2010 şi 20 mai 2010 până la concurenţa sumei stabilite ca despăgubiri.
B. Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi de inculpaţii C.I. şi O.M..
Apelul parchetului vizează motive de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, fiind corectă încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a instanţei şi sub cel al individualizării pedepsei, faţă de modalitatea de executare a acesteia apreciindu-se ca fiind necesară executarea în regim de detenţie.
Apelurile inculpaţilor motivate şi susţinute oral au vizat menţinerea sechestrului instituit asupra bunurilor inculpaţilor în condiţiile în care acestea au fost dobândite în timpul căsătoriei, fiind posibilă aplicarea acestuia pentru cel mult jumătate din cota ideală şi abstractă din bunurile mobile şi imobile deţinute de inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 54 din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată, cu privire la încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor C.I. şi O.M., pedepse şi latura civilă şi, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor C.I. şi O.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen. au fost condamnaţi inculpaţii C.I. şi O.M. la pedepse de câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la 8 ianuarie 2010 până la 30 septembrie 2010.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de S.C. R. S.A. Călăraşi şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii C.I. şi O.M. la plata sumei de 301.988 RON (366.508 - 64.520 RON) către partea civilă S.C. R. S.A. Călăraşi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-au respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor C.I. şi O.M. formulate împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a apreciat că valoarea certă a prejudiciului creat de inculpaţi prin înşelăciune şi inducerea în eroare a părţii civile S.C. R. S.A. Călăraşi, conform înscrisurilor depuse de aceasta, respectiv factura fiscală, este de 357.540 RON, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 120.948 dolari S.U.A., calculată la cursul de schimb al BNR de la data săvârşirii faptei şi cu privire la care partea civilă şi F.W.H.L. conveniseră în baza unei tranzacţii comerciale. A mai reţinut că încadrarea juridică a faptei deduse judecăţii se stabileşte în funcţie de prejudiciul cert cauzat prin fapta inculpaţilor iar nu în raport de valoarea nerecuperată de 197.300 RON.
S-a apreciat că luarea în considerare de către judecătorul fondului a expertizei extrajudiciare efectuată de către expertul G.V. s-a făcut în detrimentul facturilor emise de beneficiarul mărfii, care atestă că acele deşeuri aveau o valoare diferită în funcţie de natura şi calitatea sortimentelor, lucru confirmat şi de documentele de transport.
Din această perspectivă, s-a apreciat că încadrarea juridică corectă a faptelor pendinte este cea stabilită în rechizitoriu, respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3), şi (5) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpaţi prin raportare la criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând că stăruinţa acestora în acoperirea prejudiciului poate fi avută în vedere ca şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., sens în care pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum optim, cu executare în regim de detenţie, necesar pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen. - educativ şi punitiv.
C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs C.I. şi O.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a invocat că în mod eronat instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpaţilor dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen., iar în subsidiar, inculpaţii au solicitat reducerea pedepsei şi, prin acordarea unei eficiente sporite circumstanţelor atenuante, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Apărătorul inculpatului O.M. a mai susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate, fără a indica însă la care motiv se referă.
Examinând recursurile prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 3859 pct. 10, 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate.
1. Sub un prim aspect, acela al nepronunţării pe toate motivele de apel, Înalta Curte constată că apelurile inculpaţilor au vizat doar greşita menţinere a sechestrului asigurător, iar în funcţie de rezolvarea dată laturii penale şi celei civile, criticile din apelurile inculpaţilor au fost apreciate ca nefondate, fiind respinse ca atare.
De asemenea, instanţa de apel a analizat criticile parchetului vizând încadrarea juridică dată faptei, individualizarea judiciară a pedepsei şi rezolvarea dată laturii civile a cauzei, astfel că recursul nu este întemeiat sub acest aspect.
2. Recursurile inculpaţilor sunt întemeiate însă în ceea ce priveşte greşita încadrare juridică dată faptei de către instanţa de apel, plecând de la un prejudiciu eronat.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că partea civilă S.C. R. S.A. Călăraşi a pretins iniţial că prin săvârşirea faptei i s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 120.980 dolari S.U.A., reprezentând valoarea mărfii, astfel cum a fost facturată către beneficiarul extern. Ulterior, inculpatul a prezentat instanţei de fond un raport de expertiză tehnică extrajudiciară (dosarul instanţei de fond), care stabilea că valoarea de piaţă a deşeurilor neferoase sustrase de inculpaţi este de 194.144 RON. Acest raport de expertiză a fost comunicat părţii civile cu menţiunea expresă că va fi folosit la soluţionarea laturii civile şi cu solicitarea de a comunica eventualele obiecţii. Partea civilă şi-a comunicat acordul faţă valoarea stabilită în raportul de expertiză, cu precizarea expresă că nu înţelege să o conteste.
Ca atare, cum pe de o parte, suma pretinsă iniţial nu reprezenta prejudiciul efectiv, ci o valoare comercială a mărfii, posibil de obţinut printr-o tranzacţie avantajoasă, iar pe de altă parte, ulterior, pe parcursul cercetării judecătoreşti, partea civilă a achiesat la suma stabilită printr-o expertiză tehnică extrajudiciară, ce reprezintă valoarea de piaţă a mărfii (deci cu suma respectivă putea să-şi procure o altă marfă de acelaşi gen), în cauză operează principiul disponibilităţii, partea civilă fiind singura în măsură să aprecieze întinderea prejudiciului. De altfel, instanţa de apel nu a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice judiciare, solicitată de apărătorul ales al inculpatului C.I. la termenul din 6 ianuarie 2011, tocmai cu motivarea că prejudiciul a fost stabilit în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi de exigenţele ce reglementează soluţionarea acţiunii civile în procesul penal, respectiv principiul disponibilităţii, pentru ca apoi, în decizie, să critice luarea în considerare de către judecătorul fondului a expertizei extrajudiciare. În acest mod, instanţa de apel a încălcat flagrant dreptul la apărare al inculpatului, întrucât deşi printr-o încheiere intermediară a respins proba cerută în apărare tocmai cu motivarea că operează principiul disponibilităţii părţilor în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, ulterior a îmbrăţişat punctul de vedere contrar, lipsind astfel inculpatul de posibilitatea de a-şi face apărări sub acest aspect, cu consecinţa agravării situaţiei procesuale a acestuia. Mai mult, însăşi partea civilă nu a apelat hotărârea primei instanţei, ceea ce denotă, odată în plus, că aceasta nu contravenea intereselor sale.
Aşadar, cum suma stabilită printr-o expertiză tehnică extrajudiciară, la care a achiesat şi partea civilă, este de 194.144 RON, mai mică de 200.000 RON, infracţiunea de înşelăciune nu a produs consecinţe deosebit de grave, astfel că încadrarea juridică dată faptei de instanţa de fond, cu aceeaşi motivare, este cea corectă şi urmează a fi menţinută, urmare desfiinţării deciziei instanţei de apel.
3. Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi sub aspectul rezolvării date laturii civile a cauzei, întrucât în lipsa apelului părţii civile a majorat despăgubirile civile la suma de 301.988 RON.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., procurorul poate face apel în ce priveşte latura penală şi latura penală, cu precizarea că ";apelul procurorului în ce priveşte latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se exercită din oficiu";; or, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 17 C. proc. pen. privind exercitarea din oficiu a acţiunii civile, astfel că majorarea despăgubirilor civile ca urmare a admiterii apelului parchetului este nelegală şi urmează a fi înlăturată, menţinându-se şi sub acest aspect hotărârea primei instanţe.
4. În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară a recurenţilor, de a se reduce pedeapsa aplicată de instanţa de apel şi a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor, Înalta Curte constată că prima instanţă a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând că în raport de natura faptei comise, pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă şi datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpaţilor, sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Ca atare, apreciind că individualizarea făcută de instanţa de fond este justă atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât şi al modalităţii de executare, Înalta Curte va admite şi sub acest aspect recursurile inculpaţilor, va desfiinţa decizia recurată şi va menţine soluţia fondului, constatând că pedepsele aplicate de prima instanţă sunt bine dozate, atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare, fiind apte să asigure reeducarea inculpaţilor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursurile formulate de inculpaţi, va casa decizia instanţei de apel şi va menţine soluţia primei instanţe, constatând că apelul parchetului a fost greşit admis.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat cu ocazia soluţionării recursului, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi O.M. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 85 din 30 septembrie 2010 a Tribunalului Călăraşi.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3905/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3815/2011. Penal → |
|---|
