ICCJ. Decizia nr. 3982/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3982/2011
Dosar nr. 664/1372/2009
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 50/S din 10 iunie 2011 a Tribunalului Braşov a fost condamnat inculpatul S.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 853 din 4 mai 2007 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 544 din 15 august 2007 a Curţii Apel Braşov, s-a contopit restul neexecutat de 407 de zile cu pedeapsa stabilită mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 36 C. pen., s-a constatat că infracţiunea de tentativă la omor calificat pentru care inculpatul a fost condamnat mai sus este concurentă cu infracţiunea de sfidare a organelor judiciare prevăzută de art. 2721 C. pen. pentru care inculpatul S.D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 2477 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Braşov, în Dosarul penal nr. 30921/197/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 144/R din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului S.D. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi a art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului S.D. perioada reţinerii şi a arestului preventiv în baza Mandatului de arestare preventivă din 19 august 2009 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov şi perioada executată în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii din 11 martie 2011 al Judecătoriei Braşov, respectiv din data de 18 august 2009 şi până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului S.D.
În baza art. 14 şi urm. C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul S.D. să plătească lui G.C.C. suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 şi urm. C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul S.D. să plătească Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 30.603,95 RON reprezentând despăgubiri civile, iar Spitalului Clinic de Copii Braşov suma de 13.945,31 RON cu titlu de despăgubiri civile.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat în fapt şi în drept următoarele:
În cursul anului 2009, inculpatul S.D. şi victima minoră G.C.C. întreţineau o relaţie de concubinaj şi locuiau fără forme legale într-un imobil dezafectat situat în Braşov, imobil unde mai locuiau şi alte persoane tot fără forme legale, printre aceştia regăsindu-se martorii B.A., B.I., C.M.C., I.O., I.A., S.C., F.A.G., F.I.C., S.G.A., toţi fiind cunoscuţi ca persoane fără adăpost.
În data de 17/18 august 2009, în imobilul respectiv s-a organizat de către ocupanţii imobilului o petrecere la care s-au consumat băuturi alcoolice şi s-a ascultat muzică, petrecere la care au participat pe lângă ocupanţii imobilului şi martorii B.C.P., O.Ş.C., B.M. şi D.M.
Inculpatul, pe fondul consumului de alcool a devenit gelos şi a considerat că concubina sa, victima minoră G.C.C. flirtează cu alte persoane care participau la acea petrecere. Din coroborarea declaraţiilor martorilor prezenţi a rezultat că inculpatul a lovit-o iniţial pe victimă cu palmele şi cu pumnii şi a luat-o de păr şi chiar a ridicat-o în sus cu putere şi a trântit-o la pământ, victima dând cu capul de podea (a se vedea declaraţiile martorilor B.A., B.M., S.C., I.O., I.A., F.A.G., O.Ş.C.).
În aceste împrejurări, ceilalţi martori prezenţi au încercat să-l calmeze pe inculpat, însă inculpatul S.D. le-a spus să nu se bage în familia lui. Martorul S.C. a arătat că, enervat de faptul că nu se putea face ordine în cameră, martorul O.Ş.C. ar fi luat-o pe victimă şi ar fi trântit-o de podea, după care aceasta s-ar fi ridicat şi ar fi plecat în camera în care locuia cu inculpatul, iar inculpatul ar fi mers şi el după aceasta. Martorul S.C. revine asupra acestei declaraţii în faţa instanţei şi arată că, de fapt, O.Ş.C. ar fi împins-o pe victimă, iar aceasta a căzut pe podea „fără să i se întâmple ceva” şi apoi victima „a plecat din cameră”. Martorul B.A. arată că, de fapt, O.Ş.C. a intervenit între cei doi (adică între inculpat şi victimă) şi a tras-o pe G.C.C. într-o parte, aceasta s-a împiedicat şi a căzut la pământ, pe spate.
Cert este că mai mulţi martori au văzut-o pe victimă, după acest incident, părăsind camera unde a avut loc cheful. Mai mult, martora C.M.C. a arătat că dormea în camera inculpatului şi a victimei când aceasta a venit în cameră „dând cu piciorul în uşă” şi plângând i-a spus „că a fost bătută de către D. şi s-a jurat pe fratele ei mai mic că va pleca acasă la mama ei ...”. Martora a arătat că „La momentul respectiv, când C. mi-a relatat cele arătate, aceasta nu era bătută rău”. Ulterior, inculpatul s-a dus după victimă, în camera în care locuiau şi dormeau, a dat muzica tare şi a bătut-o din nou. Relevantă în acest sens este declaraţia martorei F.A.G., care arată că la scurt timp de la incident, după ce victima a fost agresată iniţial de inculpat în camera în care se ţinea cheful, aceasta a fugit în camera unde locuia cu inculpatul. Aici s-a întâlnit cu martora C.M.C., care dormea în această cameră, cu care a discutat cele arătate mai sus, iar apoi a venit inculpatul care i-a promis că nu-i mai face nimic şi a închis-o cu cheia în cameră. Apoi, martora povesteşte că inculpatul s-a întors la chef, apoi a plecat din nou, iar martora dorind să iasă afară l-a auzit pe inculpat plângând şi când a intrat a văzut că victima era bătută. Salvarea nu a fost anunţată imediat pentru că cei prezenţi au încercat să o salveze pe victimă. Astfel martora F.A.G. arată „Noi am încercat să o salvăm dându-i apă şi turnând apă pe ea, crezând că îşi va reveni şi văzând că nu îşi revine i-am spus lui S. să cheme salvarea însă acesta a refuzat pentru că îi era frică o va păţi cu poliţia”. Abia în jurul orelor 4 dimineaţa, martora a arătat că a venit un băiat I. (martorul C.I.) şi văzând starea victimei, a apelat la serviciul de ambulanţă.
În procesul-verbal de cercetare la faţa locului aflat la dosarul de urmărire penală se arată că la faţa locului, mai exact în camera unde locuiau inculpatul şi victima, cu ocazia cercetării locale, s-au depistat pe perete stropi de culoare brun roşcată, cu aspect de sânge, inculpatul neputând oferi explicaţii privind provenienţa acestora, dar recunoscând că în această cameră, în dimineaţa zilei de 18 august 2009, i-a aplicat mai multe lovituri victimei şi din această încăpere victima a fost ridicată de Serviciul de Ambulanţă Braşov. Cercetarea locală a fost filmată, aspect ce rezultă din DVD-ul depus la dosarul de urmărire penală.
În faza de urmărire penală, inculpatul a dat dovadă de sinceritate în prima fază şi a recunoscut că o lovit-o pe victimă, atât de faţă cu martorii, în camera unde avea loc petrecerea, când i-a administrat câteva palme, dar şi ulterior în camera lor arătând că „ştiu că concubina mea a reuşit să se ridice şi a fugit în camera noastră, iar eu am urmat-o şi acolo am început să o bat cu palmele şi cu picioarele pe întreg corpul, aceasta leşinând, iar eu am luat-o şi am pus-o în pat şi m-am pus lângă ea şi am luat-o în braţe. Am dormit în acest fel lângă ea circa o oră şi jumătate. După circa o oră şi jumătate în camera noastră a intrat C.I. şi m-a întrebat ce fac cu C. că horcăie ...”. Ulterior, a revenit în parte asupra declaraţiei, arătând că, de fapt, după ce s-a dus în cameră după victimă i-a cerut acesteia explicaţii, i-a dat câteva palme, văzând că are mâinile înţepenite, a văzut că nu se trezeşte, s-a dus lângă aceasta, a luat-o în braţe, după care a venit martorul C.I.
Faptul că a agresat-o pe victimă şi în camera în care locuiau, ulterior incidentului în care o agresase în camera unde se ţinea cheful, este recunoscut de inculpat şi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă în faţa judecătorului unde arată că „eu am lovit-o în mai multe rânduri pe concubina mea cu pumnii şi cu picioarele în spate. Nu pot să-mi explic care este motivaţia gestului meu sau ce anume m-a determinat să o lovesc şi a doua oară. Concubina mea a leşinat şi eu am luat-o în braţe şi ne-am culcat. Când am lovit-o a doua oară pe victimă nu a fost nimeni prezent la faţa locului”. Aceste declaraţii care se coroborează cu probele la care s-a făcut referire mai sus, conduc la concluzia că starea de comă în care a intrat victima s-a datorat agresiunilor la care inculpatul a supus-o în camera în care aceasta a fost găsită.
Ulterior, pe parcursul procesului, inculpatul şi-a schimbat poziţia şi a arătat că de fapt starea victimei s-a datorat unei agresiuni al cărui autor ar fi fost martorul O.Ş.C., însă s-a putut constata că această versiune nu este susţinută de probele administrate.
Astfel, cu referire la declaraţia martorului I.O., care a arătat în faţa instanţei că victima a fost bătută atât de inculpat cât şi de alţi tineri, dintre care unul era O.Ş.C., se poate constata că declaraţia acestuia se contrazice cu prima declaraţie a martorului din 18 august 2009 în care a arătat că „am văzut că inculpatul i-a dat două palme victimei din gelozie întrucât s-a dansat în grup şi probabil inculpatului i s-a părut că dansează cu altă persoană. Victima nu am văzut să fi căzut din picioare”. Apoi, martorul arată că „nu mai ştiu ce s-a întâmplat ulterior, întrucât eu m-am dus şi m-am culcat în camera de vizavi de care s-a ţinut cheful”.
Instanţa a reţinut că nici unul dintre martorii, prezenţi la incident, cu excepţia martorilor S.C. şi I.O., nu a declarat că victima ar mai fi fost bătută de altcineva decât de inculpat. Astfel cum s-a arătat, martorul S.C. a precizat ulterior că, de fapt, s-a întâmplat ca victima să cadă numai, fiind împinsă de martorul O.Ş.C., iar în ceea ce-l priveşte pe martorul I.O. declaraţia acestuia din faţa instanţei urmează să fie înlăturată în parte întrucât astfel cum însuşi martorul a declarat la urmărirea penală a plecat la culcare după ce inculpatul i-a dat două palme victimei.
Inculpatul S.D. le-a spus martorilor B.A., F.A.G. şi D.M. până la sosirea ambulanţei, că va spune poliţiştilor că aşa a găsit-o pe concubina lui în faţa porţii şi le-a sugerat martorilor să spună acelaşi lucru, însă aceştia nu au fost de acord (declaraţia martorului B.A.).
În scurt timp victima a fost luată de o ambulanţă şi transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Braşov, starea victimei fiind extrem de gravă întrucât era inconştientă, nu răspundea la stimuli şi nici la nume, astfel încât a fost chemată o maşină cu doctor (a se vedea declaraţiile martorilor G.S.I., M.O.E., P.A., dar şi din actele medicale depuse la dosar).
Urmare a agresiunilor suferite, victima G.C.C. a fost spitalizată în dimineaţa zilei de 18 august 2009 cu diagnosticul de stare generală gravă, traumatism cranio cerebral acut închis, comă Glasgow 4Babinski pozitiv bilateral, contuzie cerebrală, hematom periorbitar stâng, echimoze faciale.
Din concluziile Raportului de constatare medico-legală din 18 august 2009 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Braşov rezultă că victima minoră prezenta leziuni traumatice, respectiv traumatism cranio cerebral acut închis, comă Glasgow 4Babinski pozitiv bilateral, contuzie cerebrală, hematom periorbitar stâng, echimoze faciale ce s-au putut produce prin corpuri dure şi datează din noaptea de 17/18 august 2009, necesitând 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, iar leziunile descrise au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei.
Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală care este completare a raportului din 18 august 2009 cu acelaşi număr, s-a concluzionat că se menţin concluziile anterioare, iar cu referire la starea victimei se arată că este staţionară majorându-se numărul de zile de îngrijiri medicale la 120 de zile.
Actele medicale depuse ulterior la dosarul cauzei, relevă faptul că victima prezintă o hemipareză spastică dreaptă postraumatică, afazie mixtă, litiază renală, hemangiom hepatic, stomatită candidozică, dificultăţi în alimentaţie şi tulburări de somn.
La data de 5 mai 2010 Consiliul Judeţean Braşov, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu handicap a eliberat pe numele lui G.C.C. un certificat de handicap, fiind încadrată în gradul de handicap accentuat. La data de 4 mai 2011, aceeaşi comisie a eliberat pe numele victimei un certificat pentru handicap accentuat, calificat ca fiind nerevizuibil (având codul de boală F70 – retardare mentală şi G81 – sindrom paralitic).
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că, în cauză, reprezentantul Parchetului a precizat pretenţiile civile pentru partea vătămată G.C.C. în baza art. 17 C. proc. pen. ca fiind de 10.000 RON daune morale.
Analizând aceste pretenţii, instanţa a constatat că acestea sunt pe deplin întemeiate, având în vedere suferinţele fizice şi psihice la care a fost supusă victima ca urmare a agresiunilor suferite. Aceasta a fost spitalizată o perioadă destul de îndelungată, s-a aflat în comă, iar actualmente, deşi şi-a revenit din starea de comă, suportă în continuare consecinţele agresiunilor suferite, în sensul că se deplasează foarte greu, vorbeşte cu greutate, afirmă că a uitat să scrie şi să citească şi posedă un certificat de handicap accentuat nerevizuibil eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Braşov.
Împotriva Sentinţei penale nr. 50/S din 10 iunie 2011 a Tribunalului Braşov, a declarat apel inculpatul, solicitând redozarea pedepsei, prin reţinerea de circumstanţe atenuante.
Prin Decizia penală nr. 91/AP din 23 august 2011 a Curţii de Apel Braşov, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, reiterând aceeaşi critică referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează:
Probele administrate au dovedit fără dubiu că inculpatul a comis tentativa la infracţiunea de omor calificat pentru care a fost condamnat, constând în aceea că în noaptea de 17/18 august 2009, în imobilul situat în Braşov, în prezenţa mai multor persoane, pe fondul consumului de alcool şi al geloziei, a lovit-o pe partea vătămată G.C.C. cu palmele, pumnii şi cu picioarele pe întreg corpul şi în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral acut închis, contuzie cerebrală, hematom periorbital stâng, echimoze faciale, leziuni care au fost de natură să pună în primejdie viaţa.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de săvârşire a acesteia – aplicarea de lovituri multiple, intense şi repetate victimei, trântirea acesteia cu capul de podea, urmările produse, victima suferind numeroase leziuni traumatice, ce au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie şi care au determinat apariţia unui handicap accentuat nerevizuibil.
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, săvârşind prezenta infracţiune în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., ceea ce dovedeşte perseverenţa sa infracţională, faptul că pedepsele anterioare şi-au atins scopul educativ şi preventiv.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, în faza de urmărire penală recunoscând că a lovit victima atât în camera unde avea loc petrecerea, cât şi în camera lor, pentru ca ulterior să revină nejustificat asupra acestei recunoaşteri şi să susţină că victima a fost lovită de martorul O.Ş.C.
În favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante în raport cu cele arătate, iar pedeapsa redusă.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 91/A din 23 august 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 august 2009 la 9 noiembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3999/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3945/2011. Penal → |
|---|
