ICCJ. Decizia nr. 4067/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4067/2011
Dosar nr. 9191/1/2011
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 8165/2/2011 (3180/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A.R.I. (fiul lui P.S. şi M., născut la 14 mai 1990).
Asupra stării de arest preventiv a apelantului-inculpat A.R.I., Curtea a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi a menţinut această măsură.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică şi legală iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă şi justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, cu atât mai mult cu cât în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, la pronunţarea căreia au fost avute în vedere probele administrate în cauză până în prezent din care rezultă că există indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 681 C. proc. pen. privind presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.R.I., solicitând judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpatul A.R.I. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că inculpatul A.R.I. a fost trimis în judecată alături de alţi inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 2/3 aprilie 2010, după ce în prealabil împreună cu ceilalţi inculpaţi a stabilit modalitatea de a acţiona, victima fiind atrasă la locul săvârşirii infracţiunilor pe B-dul I.M., în staţia de autobuz aflată în apropierea intersecţiei P.L. şi supermarketului C., sector 6, cu un pistol de la care a fost îndepărtată o piesă şi modificată muniţia în sensul ataşării unei bile de metal la tubul de cartuş, arma în aceste condiţii putând produce efect letal, a executat foc asupra părţii vătămate S.G.A. provocându-i astfel leziuni traumatice ce i-au pus viaţa în primejdie.
Inculpatul A.R.I., fără autorizaţie, a deţinut şi utilizat un pistol de la care a fost îndepărtată o piesă şi modificată muniţia în sensul ataşării unei bile de metal la tubul cartuş, arma în aceste condiţii putând produce efect letal.
Prin Sentinţa penală nr. 661/F, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.R.I. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru tentativă la omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.R.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele trei pedepse aplicate, în final inculpatul A.R.I. executând pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului A.R.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului A.R.I.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.R.I. reţinerea şi arestarea preventivă din data de 19 aprilie 2010 la zi.
În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen. a obligat inculpatul A.R.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Nemulţumit de soluţia pronunţată, inculpatul A.R.I. a declarat apel împotriva sentinţei de condamnare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru soluţionarea apelurilor declarate de toţi inculpaţii.
Procedând la verificarea legalităţii arestării preventive, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, reţinând, de asemenea, că, în cauză, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
La dosar există probe şi indicii temeinice că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina sa, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 143 C. proc. pen.
De asemenea, corect a apreciat instanţa că şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât şi a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia adoptată de menţinere a stării de arest preventiv a inculpatului este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.R.I. împotriva Încheierii din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 8165/2/2011 (3180/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4068/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4066/2011. Penal → |
|---|
