ICCJ. Decizia nr. 4079/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4079/2011
Dosar nr. 9263/1/2011
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5933/3/2011 (1815/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul disp. art. 3002 C. proc. pen. rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a apelanţilor-inculpaţi – inculpaţi B.M., S.F., (fiica lui P. şi G., născut la data de 6 noiembrie 1968), C.M. şi M.V. (fiul lui I. şi M., născută la data de 24 august 1965).
Onorariile apărătorilor din oficiu pentru apelantele-intimate – inculpate B.M., C.M., de câte 100 RON pentru fiecare, s-au suportat din fondul Ministerul de Justiţie.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa a reţinut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, precum şi pericolul social concret pentru ordinea pe care îl reprezintă lăsarea inculpaţilor în libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recursuri inculpaţii M.V. şi S.F., solicitând casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea lor în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursurile declarate de inculpaţii M.V. şi S.F. nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că prin Sentinţa penală nr. 293 din 31 martie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu referire la art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.V. la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului din pedeapsa aplicată, respectiv de la 8 decembrie 2010 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata S.F., la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 383 din 13 februarie 2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 839 zile închisoare cu pedeapsa aplicată inculpatei în speţă, de 6 ani şi 8 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a acesteia din pedeapsa aplicată, respectiv de la 8 decembrie 2010 la zi.
Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului M.V., constând în aceea că în perioada octombrie – decembrie 2010, a desfăşurat activităţi ilegale privind traficul de droguri de mare risc, iar în data de 14 octombrie 2010 şi 2 decembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale împreună cu coinculpata S.F. a vândut colaboratorului cu nume de cod „S.L.” cantitatea totală de 0,28 g heroină cu suma de 100 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut, totodată că fapta inculpatei S.F., constând în aceea că în data de 27 septembrie 2010 şi 28 septembrie 2010, a vândut colaboratorului cu sume de cod „S.L.”, cantitatea totală de 0,26 g heroină cu suma de 100 RON, iar în data de 14 octombrie 2010 şi 2 decembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale împreună cu coinculpatul M.V. a vândut aceluiaşi colaborator sub acoperire cantitatea de 0,28 g heroină cu suma de 100 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 293 din 31 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii B.M., S.F., C.M. şi M.V.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 273 din 26 octombrie 2011, a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – S.T.B. împotriva Sentinţei penale nr. 293 din 31 martie 2011.
A desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 293 pronunţată la data de 31 martie 2011, de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la inculpata M.L. şi, în fond:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1), lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat inculpata M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 147 din 1 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 88 din 9 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 337 zile, cu pedeapsa aplicată inculpatei în cauza dedusă judecăţii, de 5 ani, inculpata M.L., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
A înlăturat prevederile art. 861, art. 862 alin. (1), art. 863 alin. (1) şi (3), art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., art. 864 C. pen., art. 350 alin. (3), lit. b) din C. proc. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii B.M., S.F., C.M. şi M.V.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor B.M., S.F., C.M. şi M.V.
În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 383 C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor M.V., B.M., S.F., durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 decembrie 2010, la zi - 26 octombrie 2011 şi pentru inculpata C.M. de la 18 noiembrie 2010, la zi – 26 octombrie 2011.
A constatat că inculpata M.L. a fost reţinută şi arestată preventiv la data de 8 decembrie 2010, până la punerea ei efectivă în libertate, 31 martie 2011, perioadă ce urmează a fi dedusă din pedeapsa aplicată.
A obligat pe inculpaţii S.F., M.V. şi M.L. la câte 300 RON cheltuieli judiciare statului şi pe inculpatele C.M. şi B.M. la câte 600 RON cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 RON – onorariu avocat oficiu – s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Procedând la verificarea legalităţii arestării preventive, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor.
La dosar există probe şi indicii temeinice că inculpaţii au comis faptele reţinute în sarcina lor fiind în acest mod incidente disp. art. 143 C. proc. pen.
Şi condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., sunt întrunite în cauză cumulativ. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile ce se reţin în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârşire a acestora, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, existând riscul repetării unor astfel de fapte.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia adoptată prin care s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V. şi S.F.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V. şi S.F. împotriva Încheierii din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 5933/3/2011 (1815/2011).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4297/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4078/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
