ICCJ. Decizia nr. 4068/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4068/2011
Dosar nr. 3748/90/2011/a1
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3748/90/2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, printre altele, în baza disp. art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului R.A. (fiul lui N. şi C., născut la data de 2 martie 1974), măsură pe care a menţinut-o.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi se impune menţinerea acestei măsuri, întrucât subzistă temeiurile care au determinat-o.
Curtea a mai reţinut că se menţin în continuare temeiurile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpatul este judecat pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.A. solicitând judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpatul R.A. nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că inculpatul R.A. a fost trimis în judecată alături de inculpata R.M.A., ambii pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi corupţie sexuală prevăzute şi pedepsite de disp. art. 197 alin. (1) rap. la alin. (2) lit. a), b1) şi c) rap. la alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 202 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în seara zilei 10 iulie 2011, a întreţinut un act sexual cu nepoata sa în vârstă de 9 ani, provocându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, după care, în prezenţa minorei a întreţinut un raport sexual cu soţia sa.
Prin Sentinţa penală nr. 217 din 5 octombrie 2011, Tribunalul Vâlcea, secţia penală, a dispus condamnarea inculpatului R.A., în temeiul disp. art. 197 alin. (1) rap. la alin. (2) lit. a) şi c) raportat la alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani ca pedeapsă complementară.
În baza disp. art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul R.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 10 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 14 iulie 2011 la zi şi a menţinut starea de arest preventiv.
Inculpatul R.A. a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, pentru soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii R.A. şi R.M.A.
Procedând la verificarea legalităţii arestării preventive, în mod corect Curtea de Apel Piteşti a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului reţinând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
La dosar există probe şi indicii temeinice că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina sa, fiind în acest mod incidente disp. art. 143 C. proc. pen.
Şi condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ, întrucât există probe că inculpatul a săvârşit infracţiuni pedepsite cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel cum rezultă din circumstanţele personale ale inculpatului şi circumstanţele săvârşirii faptei.
Fapta pentru care prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului este de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi justifică temerea că inculpatul ar săvârşi noi infracţiuni impunându-se menţinerea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte apreciază că pericolul pentru ordinea publică subzistă pe deplin în continuare, acesta rezultând din gravitatea concretă a faptelor, consecinţele devastatoare asupra victimei, sub aspectul sănătăţii sale fizice cât mai ales psihice şi sentimentul de revoltă trezit în sânul comunităţii.
Faptele inculpatului se numără printre acele fapte de o gravitate extremă care produc o rezonanţă socială deosebită în mediul în care trăieşte inculpatul determinând sentimente de nelinişte şi revoltă.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia adoptată este legală şi temeinică, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva Încheierii din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3748/90/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4078/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4067/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
