ICCJ. Decizia nr. 4078/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4078/2011
Dosar nr. 9262/1/2011
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de la 1 noiembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 29233.02/3/2008 (1207/2010), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, printre altele, în temeiul dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat Y.M. (fiul lui R. şi L., născut la data de 1 ianuarie 1962, arestat în baza Mandatului de arestare preventivă din data de 11 aprilie 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală).
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/ţara.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa a reţinut că temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul Y.M., solicitând judecarea sa în stare de libertate arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpatul Y.M. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că inculpatul Y.M. a fost arestat preventiv în baza Mandatului de arestare preventivă din 11 aprilie 2008 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, reţinându-se incidenţa art. 43 C. proc. pen. şi art. 148 alin. (1) lit. a), d) şi f) C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 324/F din 14 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul Y.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul Y.M. la pedeapsa de 20 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 293 alin. (1) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse aplicate în final inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Y.M. reţinerea şi arestarea preventivă de la 10 aprilie 2008 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul Y.M. împreună cu inculpaţii T.I., O.S. şi numitul O.F., la data de 13 ianuarie 2008, au ajutat la introducerea pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, cu autotractorul marca R. şi semiremorca marca S. condus de martorul C.C., a unui număr de 160 pachete ce conţineau cantitatea totală de 79.212,2 g heroină, ascunse într-un loc special amenajat în caroseria semiremorcii, droguri ce au fost descoperite la data de 22 ianuarie 2008 în această semiremorcă, tractată de acelaşi autotractor condus de martorul C.C., mijloc de transport depistat în raza Punctului de Trecere a Frontierei Nădlac, pe sensul de ieşire din ţară, în timp ce se încerca părăsirea teritoriului României, inculpatul Y.M. participând în acelaşi mod, împreună cu aceleaşi persoane, şi la încercarea de scoatere din ţară a acestei cantităţi de heroină, în vederea transportării şi livrării sale în Olanda; în plus, la data de 10 aprilie 2008, inculpatul Y.M., fiind depistat de către organele de poliţie pe raza Municipiului Bucureşti, şi-a declinat o identitate falsă, prezentându-se sub numele V.I., prezentând şi o carte de identitate emisă aparent de către autorităţile române, falsificată în acest sens, pe care era inserată fotografia sa, împrejurări în care au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, ce servesc la stabilirea identităţii, ce purtau fotografia sa şi alte nume, respectiv o carte de identitate, un paşaport şi un permis de conducere emise aparent de autorităţile bulgare.
Astfel, la data de 23 ianuarie 2008 a fost depistat inculpatul T.I. care încerca să scoată de pe teritoriul României, prin Punctul de Control al Trecerii Frontierei Nădlac, cantitatea totală de aproximativ 80 kilograme heroină, disimulată în structura metalică a remorcii ce era ataşată autotractorului marca R., condus de martorul C.C.
În urma controlului efectuat, s-a constatat existenţa unui perete metalic fals în interiorul semiremorcii, în partea frontală a acesteia, constituit din mai multe panouri, dispuse pe un cadru metalic iar după demontarea acestui perete fals a fost descoperită o căptuşeală din plumb, care, de asemenea, era confecţionată artizanal, ce era aplicată atât pe partea frontală a remorcii, cât şi pe panourile ce constituiau peretele fals menţionat mai sus, în spaţiul astfel creat fiind descoperite 160 (o sută şaizeci) de pachete paralelipipedice ambalate în bandă adezivă, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare brună.
Nemulţumit de soluţia pronunţată de prima instanţă, inculpatul a declarat apel, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pentru soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii Y.M., T.I. şi O.S.
Procedând la verificarea legalităţii arestării preventive, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului reţinând, de asemenea, că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
La dosar există probe şi indicii temeinice că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina sa fiind în acest mod incidente dispoziţiile art. 143 C. proc. pen.
Şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză cumulativ, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, gravitatea infracţiunilor săvârşite, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc şi complicitate la această infracţiune justificând soluţia adoptată de instanţa de fond.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Cât priveşte considerentele de ordin personal prezentate în favoarea inculpatului (doi copii minori în întreţinere, îşi câştigă existenţa în mod onest având în desfăşurare o afacere în România) acestea nu constituie cauze legale de revocare a măsurii preventive, atâta vreme cât aşa cum s-a arătat, în cauză se menţin temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestuia.
Aşa cum în mod corect s-a arătat şi în încheierea atacată, temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia adoptată este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Y.M. împotriva Încheierii din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 29233.02/3/2008 (1207/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4079/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4068/2011. Penal → |
|---|
