ICCJ. Decizia nr. 3447/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3447/2011
Dosar nr. 935/33/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 3 iunie 2009, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpata F.I., fiica lui V. şi V., avocat în Baroul Cluj, fără antecedente penale la:
- 1 an închisoare pentru infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii, prev. de art. 281 C. pen. raportat la art. 25 (26) din Legea nr. 51/1995 (faţă de partea vătămată C.N.);
- 1 an si 6 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (faţă de partea vătămată C.N.);
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. (din 28 aprilie 2010) cu aplicarea art. 74 C. pen.;
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. (din 30 aprilie 2010), cu aplicarea art. 74 C. pen.;
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 71 C. pen. rap. la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, precum şi a pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Conform art. 83 C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a pedepsei suspendării condiţionate.
S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată din 14 mai 2010 până în 1 noiembrie 2010.
A fost menţinută măsura sechestrului asiguratoriu instituit asupra cotei părţi a inculpatei din imobilul situat în Cluj Napoca, compus din apartament şi părţi comune
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata F.I. pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii prev. de art. 281 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. comisă faţă de partea vătămată C.D.
A fost admisă în parte acţiunea civilă şi a fost obligată inculpata la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
Au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate, inclusiv daune morale solicitate de către părţile civile.
A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 1.500 lei şi către partea civilă C.N., în cuantum de 700 lei.
În esenţă, prima instanţă a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 7 iunie 2010 dat în Dosar nr. 88/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei F.I. pentru săvârşirea a câte două infracţiuni de exercitare fără drept a unei profesii prev. de art. 281 Cp. rap.la art. 25 din Legea nr. 51/1995, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. - cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la fapta comisă faţă de partea vătămată C.N. - şi de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. e) C. pen.
S-a reţinut în sarcina acesteia că în perioada 2007 - aprilie 2009 a indus şi a menţinut în eroare pe părţile vătămată C.N., C.A., C.A., C.G.R. şi C.Ş. pretinzând plata sumei de 32.000 lei cu titlu de taxă de timbru, taxă de întabulare şi cheltuieli de judecată în condiţiile în care în realitate nu a înregistrat nicio acţiune în faţa instanţelor judecătoreşti şi cu toate că era suspendată din exercitarea funcţiei de avocat în perioada 02 octombrie 2008 - 08 septembrie 2009.
În sarcina acesteia s-a mai stabilit că la 7 septembrie 2009, ştiind că este suspendată din exercitarea profesiei de avocat, a redactat pentru un onorariu de 1500 RON, la cererea părţii vătămate C.D., două contracte de vânzare-cumpărare privind două imobile ocazie cu care l-a indus în eroare prin faptul că i-a cerut să-i predea suma de 7500 RON pentru taxă de timbru şi impozit calculat la preţul de vânzare promiţând obţinerea actelor de proprietate în scurt timp cu toate că nu avea dreptul sau obligaţia de a încasa suma respectivă în calitate de avocat.
În fine, s-a mai reţinut că în 28 aprilie 2010 între orele 15,30 -16,30 în timp ce se afla în salonul de cosmetică al SC M.B. SRL din Cluj-Napoca a sustras suma de 200 euro din geanta persoanei vătămată V.S.E., iar în data de 30 aprilie 2010 în jurul orei 16,10, i-a mai sustras suma de 100 lei. Asupra stării de fapt instanţa a reţinut următoarele:
Inculpata F.I., în calitate de avocat în cadrul Baroului Cluj, a încheiat în data de 3 iulie 2007 un contract de asistenţă juridică (f. 66 dos.u.p.) cu partea vătămată C.N. care urmărea restituirea unui teren de pe Calea Turzii din Cluj-Napoca revendicat pe Legea nr. 247/2005, solicitând acesteia mai multe date şi documente şi a pretins să-i plătească la sfârşitul verii anului 2007 suma de 1000 euro. Partea vătămată a plătit această sumă prin intermediul fiicei sale martora H.M.M. (f. 184) care i-a dat inculpatei echivalentul în lei respectiv 40.000.000 lei, avocata spunându-le că este îi este necesară pentru a lua declaraţii notariale rudelor care renunţă la moştenire.
În cursul verii anului 2008 inculpata i-a mai pretins părţii vătămate echivalentul sumei de 1000 euro pentru a deschide succesiunile ce nu erau dezbătute şi pentru expertize, sumă ce i-a fost dată de aceeaşi martoră în prezenţa martorului H.A.l. (f. 182).
Referitor la sumele ce trebuiau plătite înţelegerea dintre partea vătămată şi inculpată precum şi dintre partea vătămată şi fraţii săi - celelalte părţi vătămate pe nume C. a fost ca ultimilor inculpata să le pretindă separat sumele ce trebuiau plătite.
În acest sens, astfel cum rezultă şi din declaraţia inculpatei (f. 109), părţile vătămate C.A., C.R. şi C.A. au plătit în total suma de 21.732 lei cu acelaşi titlu ca şi în cazul părţii vătămate C.N.
Tot din declaraţia inculpatei coroborate cu cea a părţii vătămate C.N. rezultă că acesta a plătit iniţial jumătate din onorariu respectiv suma de 500 lei, restul de 500 lei fiind plătită de către unul din fraţii săi respectiv partea vătămată C.A. Tot timpul inculpata Ie-a dat asigurări că lucrurile merg bine iar în cursul verii anului 2008 Ie-a spus că procesul este pe rol însă din primăvara anului 2009 Ie-a spus că procesul a avut loc, că actele sunt deja la primărie, contrar rezultatelor verificărilor făcute de către părţile vătămate; astfel, doar în lunile martie-aprilie 2009 ginerele părţii vătămate C.N. a aflat de pe internet că inculpata este suspendată din funcţia de avocat dar când fost întrebată Ie-a răspuns că şi-a plătit contribuţiile, iar când i s-a atras atenţia că nu apare pe lista cu avocaţi a replicat că lista nu a fost actualizată.
Susţinerile inculpatei că a informat clientul său de perioada când a fost suspendată şi că nu i-a ascuns faptul că nu există proces pe rol este contrazisă atât de declaraţia părţii vătămate C.N., cât şi de declaraţiile martorilor C.C.A. (f. 183) care ştie că inculpata i-a spus tatălui său că este în ultima fază şi că urmează să iasă actele, din declaraţia martorei H.M.M. căreia inculpata i-a spus că actele sunt depuse la cartea funciară şi trebuie să iasă extrasul CF – refuzând însă să dea martorei numărul de înregistrare de la cartea funciară-şi din declaraţia martorului H.A.l. care a fost de faţă când s-a dat a doua tranşă de 40.000.000 lei la cererea expresă a inculpatei care a susţinut că trebuie să plătească taxa de timbru şi cheltuielile de primă înscriere al terenului; tot din declaraţia ultimului martor rezultă că inculpata a ascuns împrejurarea că este suspendată, martorul fiind cel care s-a informat pe internet cu privire la situaţia profesională a inculpatei şi cel care a anunţat părţile vătămate.
S-a reţinut că susţinerea inculpatei că nu a redactat acţiunea în calitatea de avocat este contrazisă de copia acţiunii civile înregistrate la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 6149/211 din 7 aprilie 2009 în care apare domiciliul procesual ales la sediul inculpatei; mai mult, tot ca o dovadă a comiterii infracţiunilor, inculpata a lăsat cauza în nelucrare, aceasta fiind suspendată la 2 octombrie 2008 deşi, potrivit art. 53 din statutul profesiei sale, în perioada suspendării era obligată să asigure substituirea.
Referitor la faptele reţinute în rechizitoriu ca fiind comise faţă de partea vătămată C.D. (f. 155), instanţa a reţinut că partea vătămată în timp ce avea cetăţenie suedeză a dobândit un teren în România şi l-a înscris pe numele mamei sale, deoarece atunci nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenului fiind cetăţean străin; ulterior, redobândind cetăţenia română, s-a hotărât să treacă terenul pe el şi pe firma sa. Prietenul său, martorul D.D. l-a îndrumat să apeleze la serviciile inculpatei la care aceştia s-au deplasat, iar inculpata a redactat contractul privind terenul i-a spus că-l va depune la instanţă pentru a se opera transferul de proprietate însă a cerut urgent bani motiv pentru care partea vătămată i-a dat pe loc 2000 lei pe care-i avea asupra lui iar ulterior, prin soţia lui, a mai trimis diferenţa până la 9000 lei.
Partea vătămată a aşteptat până la începutul anului, timp în care inculpata nu a efectuat nicio operaţiune, după care a făcut plângere penală; în faţa procurorului a aflat că inculpata era suspendată din profesia de avocat lucru pe care nu putea să-l bănuiască deoarece inculpata aplicase ştampila de avocat.
Inculpata a recunoscut că la data de 6 sept.2009 a încheiat un contract de asistenţă juridică având ca obiect întabularea a două terenuri din loc. Jucu însă a arătat că atunci era în exercitarea deplină a atribuţiilor de avocat în baza Hotărârii Consiliului Baroului Cluj din data de 2 septembrie 2009 prin care s-a admis cererea de a fi repusă în drepturile de avocat ca urmare a plăţii integrale a contribuţiilor restante către barou.
Inculpata a mai precizat că această hotărâre i-a fost adusă la cunoştinţă telefonic în data de 2 sept.2009.
În ciuda faptului că a încasat onorariul şi suma de 7000 lei a arătat că nu a înregistrat nicio acţiune deoarece l-a îndrumat să se adreseze unui birou de notariat pentru că dura mai puţin şi costurile erau mai mici însă a menţionat că şi-a dat seama de acest lucru doar ulterior, în oct.-nov. 2009, când a văzut cele două documentaţii cadastrale.
Afirmaţia inculpatei că avea dreptul de a profesa la data încheierii contractului este întărită de copia hotărârii (f. 225 fond) de pe Decizia nr. 365 din 1 septembrie 2009 a Consiliului Baroului Cluj prin care, luându-se în discuţie cererea inculpatei de ridicare a suspendării, s-a decis că începând cu data de 8 septembrie 2009 se ridică suspendarea inculpatei întrucât şi-a plătit taxa de ridicare a suspendării şi toate taxele şi penalizările la zi.
Decizia poartă menţiunea că a fost dată în şedinţa din 1 septembrie 2009; această dată coroborată cu prevederile art. 56 lit. m) din Legea nr. 51/1995 - ce prevede că avocatul care nu-şi plăteşte contribuţiile este suspendat pe durata neplăţii, precum şi cu art. 49 lit. c) din Statutul profesiei de avocat - care prevede că suspendarea durează până la lichidarea integrală a datoriilor - denotă că la data redactării contractelor de vânzare-cumpărare (f. 41, 42 d.u.p.) din 7 sepmbrie te2009 aceasta de drept putea profesa deoarece suspendarea a încetat la data plăţii integrale a datoriilor sale către Barou.
Prin urmare, fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de exercitarea profesiei fără drept prev. de art. 281 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995 lipsindu-i unul dintre elementele constitutive respectiv cel referitor la condiţia exercitării unei profesii în alte condiţii decât cele legale, element ce face parte din latura obiectivă a acestei infracţiuni.
Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine că inculpata a indus în eroare pe partea vătămată C.D. la încheierea celor două contracte prin faptul că i-ar fi ascuns că este suspendată din profesie şi că nu putea efectua nici un demers legal, astfel cum s-a reţinut în rechizitoriu.
Aşa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanţa de fond a achitat pe inculpată în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru cele două infracţiuni menţionate.
În ceea ce priveşte fapta de furt comisă în data de 28 aprilie 2010, s-a reţinut că, contrar susţinerilor inculpatei, aceasta rezultă din declaraţia părţii vătămate V.S.E. (f. 210) care şi-a lăsat poşeta în care se afla suma de 200 euro în salon împreună cu inculpata, iar după ce inculpata a plecat, partea vătămată nu a mai găsit suma de 200 euro, timp în care nu a mai intrat nicio altă persoană în interiorul încăperii. Această faptă mai rezultă din declaraţia părţii vătămate coroborate cu declaraţia martorei M.S.E. (f. 156) şi a martorei P.I.M. prin intermediul căreia inculpata i-a restituit echivalentul în lei a celor 200 euro; astfel în miercurea următoare zilei de vineri în care a avut loc furtul martora P.I. i-a dat martorei M. o primă tranşă prin geamul maşinii în faţa cabinetului de cosmetică spunându-i că sunt pentru partea vătămată, iar apoi, la câteva zile, tot prin intermediul martorei I.P. i-a dat martorei M.S. într-o staţie de autobuz din Mănăştur suma de 950 lei din care 400 erau tot pentru partea vătămată.
S-a reţinut că declaraţiile menţionate constituie probe suficiente, pentru dovedirea infracţiunii de furt calificat nefiind necesară surprinderea în flagrant a făptuitorului sau un martor ocular care să observe în mod direct acţiunea de luare a bunului din posesia părţii vătămate.
De asemenea, din probele administrate rezultă cu certitudine că, în data de 30 aprilie 2010 în jurul orei 16,10 inculpata, în timp ce se afla în interiorul salonului de masaj a umblat în poşeta părţii vătămate V.S. - fiind văzută de către martora F.M.S. (f. 24), iar imediat a fost găsită în poşeta inculpatei una din cele 2 bancnote de câte 100 lei inscripţionată „Furt" şi „30 aprilie 2010" de către organele de poliţie care au organizat flagrantul; această faptă rezultă şi din declaraţiile tuturor persoanelor care au fost prezente în salon.
Susţinerea inculpatei că organele de poliţie trebuiau să-i verifice mâinile cu lampa cu ultraviolete pentru a se descoperi urmele bancnotelor nu poate fi primită deoarece bancnotele nu au fost impregnate cu nicio soluţie.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpata F.I.
Prin recursul declarat de parchet, s-a solicitat casarea sentinţei, în baza art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, faptă din data de 6 septembrie 2009. Urmare reţinerii acestei fapte, a solicitat să se constate că sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., în dauna lui C.A., întrucât i-a dat inculpatei bani pentru plata taxei de timbru, i-a emis chitanţă, dar nu a făcut niciun demers în exercitarea atribuţiilor de avocat. Cu privire la al doilea motiv de recurs, a solicitat aplicarea unei pedepse care să corespundă criteriilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat la atitudinea nesinceră, perseverenţa infracţională şi prejudiciul foarte mare cauzat de inculpată.
Prin recursul declarat de inculpata F.I., s-a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în susţinerea motivului de casare, a solicitat achitarea pentru cele două infracţiuni de furt, ca nefiind probate de parchet, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Examinând actele dosarului, raportat la dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. şi la criticile de recurs invocate de parchet şi de inculpată, Înalta Curte constată că recursul inculpatei este fondat, însă pentru alt motiv decât cel invocat de recurentă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a dispus, în mod greşit, condamnarea inculpatei pentru infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii, prev. de art. 281 C. pen. raportat la art. 25 (26) din Legea nr. 51/1995, faţă de partea vătămată C.N.
În cauză, s-a reţinut în sarcina inculpatei că în perioada 2007 - aprilie 2009 a indus şi a menţinut în eroare pe părţile vătămată C.N., C.A., C.A., C.G.R. şi C.Ş. pretinzând plata sumei de 32.000 lei cu titlu de taxă de timbru, taxă de întabulare şi cheltuieli de judecată în condiţiile în care în realitate nu a înregistrat nicio acţiune în faţa instanţelor judecătoreşti şi cu toate că era suspendată din exercitarea funcţiei de avocat în perioada 02 octombrie 2008 - 08 septembrie 2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 281 C. pen., exercitarea fără drept a unei profesii este fapta persoanei care exercită fără a avea drept o profesie sau o altă activitate pentru care legea cere autorizaţie, ori le exercită în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale.
Pentru existenţa elementului material al laturii obiective al acestei infracţiuni, este necesar să fie îndeplinite anumite cerinţe speciale prevăzute de textul incriminator, respectiv: exercitarea profesiei sau activităţii pentru care legea cere o autorizaţie să fie fără drept sau în alte condiţii decât cele legale şi, pentru ambele variante, prevederea, în legea specială, că aceste fapte se sancţionează potrivit legii penale.
Potrivit art. 53 din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004,publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 45 din 13 ianuarie 2005,exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a profesiei este suspendat potrivit prevederilor art. 49 din prezentul statut (printre care, în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale), în perioada măsurii suspendării, constituie abatere disciplinară gravă.
Drept urmare, în lipsa acestei cerinţe necesare pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii, dat fiind că legea specială sancţionează exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a fost suspendat ca o abatere disciplinară gravă, instanţa trebuia să constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 281 C. pen., reţinută în sarcina inculpatei şi să dispună achitarea acesteia.
Referitor la motivul de recurs prin care inculpat a solicitat achitarea pentru cele două infracţiuni de furt reţinute în sarcina sa, se constată că instanţa a reţinut, în mod corect, vinovăţia inculpatei, raportat la probele administrate.
În ce priveşte fapta de furt săvârşită la data de 28 aprilie 2010, din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate V.S.E. cu a martorelor M.S.E. şi P.I.M., rezultă în mod cert vinovăţia inculpatei. Astfel, a rezultat că suma de 200 euro din poşeta părţii vătămate a dispărut după ce inculpata a fost singura persoană care a rămas în salonul de cosmetică, iar, ulterior, a restituit echivalentul în lei a celor 200 euro, prin intermediul celor două martore.
În ce priveşte vinovăţia inculpatei în săvârşirea celei de a doua fapte, din data de 30 aprilie 2010, aceasta rezultă din coroborarea declaraţiei martorei oculare F.M.S., cu cele ale martorilor aflaţi în salonul de cosmetică şi cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante.
Susţinerile inculpatei, că nu a fost în realitate un flagrant, deoarece în momentul pătrunderii organului de poliţie în încăpere pentru a o percheziţiona, nu a existat intenţia de a-i verifica mâinile, deşi banii erau marcaţi, nu sunt întemeiate.
Din actele dosarului, rezultă că organele de urmărire penală au procedat în conformitate cu dispoziţiile legale pentru descoperirea infracţiunii flagrante, încheind un proces-verbal valabil din punct de vedere procedural. Cele două bancnote de câte 100 lei sustrase de inculpată au fost marcate prin inscripţionarea menţiunilor „Furt" şi „30 aprilie 2010", iar nu prin impregnare cu soluţie fluorescentă, care să impună verificarea mâinilor inculpatei cu lampa cu ultraviolete.
Drept urmare, cele două infracţiuni de furt calificat au fost corect reţinute de instanţă, pe baza materialului probator aflat la dosar, astfel că nu se impune achitarea inculpatei.
Recursul declarat de parchet, prin care a solicitat condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, faptă din data de 6 septembrie 2009, iar urmare reţinerii acestei fapte, să se constate că sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., în dauna lui C.A., nu este fondat, pentru argumentele reţinute în admiterea recursului inculpatei.
Nici critica privind individualizarea judiciară a pedepselor nu este întemeiată.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanţa a avut în vedere criteriile generale şi speciale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), acordând eficienţă datelor referitoare la persoana acesteia, cărora Ie-a atribuit, în mod corect, valoarea de circumstanţe atenuante judiciare şi Ie-a reţinut în favoarea inculpatei, individualizând just cuantumul pedepselor, spre minimul special prevăzut de lege.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, se constată că, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpatei, instanţa a apreciat în mod corect că reeducarea acesteia poate fi realizată şi fără executarea efectivă a pedepsei, raportat la datele ce caracterizează persoana acesteia.
Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursul declarat de recurenta intimată inculpată F.I. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va fi casată, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de 1 an închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., va fi achitată inculpata F.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 281 raportat la art. 25 (26) din Legea nr. 51/1995.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., se va contopi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74-76 C. pen. cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen. şi cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen., urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.
Se va face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81, 82 C. pen., se va suspenda condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., se atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru aceleaşi motive, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva aceleiaşi sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta intimată inculpată F.I. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând, descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de 1 an închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpata Foia Ioana pentru infracţiunea prevăzută de art. 281 raportat la art. 25 (26) din Legea nr. 51/1995.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 74-76 C. pen. cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen. şi cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen., urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71-art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81, 82 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva aceleiaşi sentinţe.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3433/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 411/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
