ICCJ. Decizia nr. 4170/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4170/2011
Dosar nr. 6202/86/2010
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 din 26 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.
S-a luat act că partea vătămată P.D. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 614,31 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă I.N. Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate P.D.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cuţitului înaintat către camera de corpuri delicte prin adresa din 11 iunie 2010 a Tribunalului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, a reţinut că, prin rechizitoriul din 12 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap.la art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În fapt s-a reţinut că inculpatul P.V. este căsătorit cu partea vătămată P.D. din anul 1997, susnumiţii având doi copii minori; cei doi soţi locuiesc într-un imobil situat în municipiul Câmpulung Moldovenesc.
Din cercetări a reieşit că inculpatul s-a obişnuit să consume cantităţi mari de băuturi alcoolice şi pe acest fond între el şi victimă existau dese conflicte. Aproximativ în anul 2005 între cei doi soţi a izbucnit un incident spontan, iar inculpatul a încercat să o lovească pe victimă pe un cuţit; intenţia acestuia nu s-a putut materializa deoarece victima a reuşit să fugă din faţa agresorului - acest incident a fost relatat de către martorul T.S.C., care se afla atunci în locuinţa soţilor P. Ulterior anului 2005 au mai existat incidente între cei doi soţi, neputându-se însă stabili dacă victima a fost sau nu agresată de către învinuit.
În dimineaţa zilei de 05 ianuarie 2010 inculpatul a părăsit locuinţa comună, plecând la muncă împreună cu alte persoane. în jurul orelor 18:30 - 19:00 a revenit la locuinţa sa, în stare avansată de ebrietate. Victima i-a oferit acestuia să mănânce o ciorbă, însă inculpatul i-a reproşat că după o zi de muncă nu îi poate oferi o masă mai consistentă. Pe fondul stării de ebrietate în care se afla, inculpatul a proferat la adresa soţiei sale diverse expresii neprincipiale, iar victima, la rândul său, i-a adresat soţului său acelaşi tip de expresii.
„Deranjat"; de această atitudine a soţiei sale, inculpatul a luat de pe masa din bucătărie un cuţit şi, profitând de faptul că victima se afla atunci cu spatele la el, a lovit-o cu respectivul cuţit, o singură dată, în zona hemitoracelui drept. Surprinsă de această lovitură, victima a ieşit din bucătărie în curtea imobilului, a reuşit să-şi scoată singură cuţitul din rană, după care l-a aruncat în curte. În jurul orelor 19:15 partea vătămată a reuşit să-l sune pe vărul său, martorul T.S.C., solicitându-i să vină de urgenţă la locuinţa sa deoarece a fost înjunghiată de către învinuit. Martorul T.S.C. împreună cu martora T.A.V. s-au deplasat la locuinţa soţilor P. cu un taxi condus de către martorul L.M.M. şi, constatând starea gravă în care se afla victima, au transportat-o la Spitalul municipal Cîmpulung Moldovenesc. În această unitate sanitară victima a fost internată până la data de 06 ianuarie 2010, iar ulterior a fost transferată la Spitalul judeţean de urgenţă S.N. Suceava unde a rămas internată până la data de 09 ianuarie 2010.
Conform concluziilor medicului legist din cadrul S.M.L. Suceava, victima a prezentat status post plagă înjunghiată spaţiul VI intercostal drept, complicată în evoluţie cu pahipleurită dreaptă rezorbită, pneumotorax drept, emfizem subcutanat. După morfologia lor leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp înţepător-tăietor (cuţit, cu dimensiunile de 12 cm lungime şi 2,1 cm lăţime). În momentul lovirii poziţia agresorului a fost, cel mai probabil, laterală dreapta posterioară faţă de victimă. Timpul de îngrijiri medicale a fost apreciat la 24-25 zile de îngrijiri medicale. Având în vedere starea victimei de la internare, lipsa unei intervenţii chirurgicale impusă de urgenţă ca urmare a atingerii unui organ de importanţă vitală, medicul legist a apreciat că la data agresiunii şi prin ele însele, leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei.
Numita P.D. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză. Există constituire de parte civilă din partea Spitalului Judeţean de Urgenţă S.N. Suceava, unde victima a fost internată, care se constituie parte civilă cu suma de 614,31 RON.
Prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, pronunţând condamnarea inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul P.V., care a criticat-o, prin principal, sub aspectul încadrării juridice a faptei, solicitând schimbarea acesteia în infracţiunea prev. de art. 181 alin. (11) C. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi aplicarea art. 861 C. pen.
Instanţa de apel a apreciat că situaţia de fapt şi încadrarea în drept au fost corect reţinute, solicitarea de schimbare a încadrării juridice nefiind întemeiată.
S-a constatat că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, lovind victima cu un cuţit, direct înţepător, apt de a produce rezultatul letal pe care inculpatul, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
S-a apreciat, însă, întemeiată critica subsidiară, având în vedere lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptei, astfel că pot fi aplicate prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 23 din 30 martie 2011, a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, a făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi a redus de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare pedeapsă aplicată inculpatului, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.V., care a invocat cazul de casare, prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 181 alin. (11) C. pen., întrucât a acţionat cu intenţia de a ucide.
Subsecvent schimbării încadrării juridice a solicitat încetarea procesului penal, în baza art. 10 lit. f) C. proc. pen., deoarece partea vătămată nu a formulat plângere penală împotriva sa.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. (11) C. pen., formulată în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. nu este fondată, astfel cum corect au reţinut şi instanţele de fond şi apel.
Independent de concluziile medicului legist, care a constatat că leziunile nu au pus în pericol viaţa victimei, precum şi de poziţia subiectivă a părţii vătămate soţia inculpatului, împreună cu care are doi copii, care nu a formulat plângere penala împotriva acestuia, în mod corect s-a apreciat că fapta comisă de inculpat constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Calificarea faptei este relevată de faptul că inculpatul a utilizat pentru agresiunea îndreptată împotriva soţiei sale un instrument apt să producă moartea (cuţit de bucătărie cu dimensiunile de 12 cm lungime şi 2,1cm lăţime) la momentul lovirii victimei aceasta se afla cu spatele într-o poziţie lipsită de apărare, iar lovitura a fost aplicată de la o distanţă redusă şi într-o zonă vitală, producând penetrarea cavităţii toracice.
Împrejurarea că viaţa victimei a fost salvată, întrucât aceasta a solicitat intervenţia organelor medicale, iar acestea au intervenit promt nu modifică latura subiectivă cu care s-a acţionat, căci inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea părţii vătămate, a prevăzut posibilul rezultat letal al actului său de violenţă şi a acceptat producerea acestui rezultat.
Cum corect s-a reţinut de instanţe, rezultatul nu s-a produs din cauze ulterioare, independente de viaţa inculpatului, ceea ce a făcut ca infracţiunea de omor să rămână în faza tentativei.
Cât priveşte solicitarea subsecventă de încetare a procesului penal în baza art. 10 lit. f) C. proc. pen., aceasta nu are obiect câtă vreme cererea principală de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă, cu observaţia că, în cazul infracţiunii prev. de art. 181 alin. (11) C. pen., (vătămarea corporală săvârşită asupra membrilor familiei), acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu, conform art. 181 alin. (2) C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parţial acordat avocatului din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 23 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4171/2011. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 4164/2011. Penal → |
|---|
