ICCJ. Decizia nr. 4157/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4157/2011

Dosar nr. 56439/3/2010

Şedinţa publică din 7 decembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 236/F din 24 februarie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor dată prin rechizitoriu, după cum urmează:

- pentru inculpata R.F., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpata G.E., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 264 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul G.Ș.C., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul D.M.G., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- pentru inculpata S.C.L., din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpata Ţ.M.D., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- pentru inculpatul R.I.R., din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen.

1. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei R.F. la o pedeapsă de 6 ani şi 5 luni închisoare.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 706 din 30 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 4867 din 2 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 61 alin. (1) teza ultimă C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu restul rămas neexecutat de 757 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa menţionată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 5 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., care se execută după executarea pedepsei principale, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 29 septembrie 2010 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive.

2. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata G.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 264 C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen. au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

3. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

4. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata S.C.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

5. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata Ţ.M.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

6. În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 320¹ C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.F.S. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza prevederilor art. 86¹ C. pen. a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa de câte 3 ani închisoare aplicată inculpaţilor G.E., D.M.G., S.C.L. şi Ţ.M.D., precum şi pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului T.F.S.

În baza art. 86² C. pen. s-a fixat pentru fiecare din aceşti cinci inculpaţi un termen de încercare de câte 6 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpaţii au fost supuşi următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul locului de domiciliu;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., în contextul posibilităţii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), pentru inculpaţii G.E., D.M.G., S.C.L. şi Ţ.M.D. s-a dedus la zi perioada reţinerii şi arestării preventive, dispunându-se punerea în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în alte cauze.

7. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.Ș.C. la pedeapsa de 6 ani şi 5 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1087 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1044 din 26 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 61 alin. (1) teza ultimă C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu restul neexecutat de 720 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare menţionată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 5 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., care se execută după executarea pedepsei principale, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 septembrie 2010 la zi.

8. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.I.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate în cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2959 din 10 octombrie 2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1325 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., care se execută după executarea pedepsei principale, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 septembrie 2010 la zi.

Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat drogurile menţionate în dovezile aflate la dosarul cauzei, cu obligaţia păstrării de contraprobe conform art. 18 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat de la inculpaţi următoarele sume: R.I.R. – 125 RON; S.C.L. – 100 RON; G.Ș.C. – 50 RON; G.E. – 125 RON; R.F. – 125 RON.

În temeiul aceluiaşi text, inculpaţilor li s-au restituit sume de bani ridicate şi consemnate la C.B., care nu aveau legătură cu activitatea infracţională.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a stabilit, pe baza materialului probator administrat în cauză (procesele-verbale întocmite de organele de poliţie, interceptarea şi redarea unor convorbiri telefonice şi ambientale, ce nu au fost contestate de către inculpaţi, declaraţiile investigatorului sub acoperire „P.F.” şi ale colaboratorului „G.C.”, procesele-verbale de percheziţie, rezultatele analizelor de laborator şi declaraţiile de recunoaştere totală din partea inculpaţilor, care au solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.), următoarea situaţie de fapt:

În cursul lunii iunie 2010, lucrători din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti – Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la implicarea inculpaţilor în activităţi de comercializare de heroină către un cerc de consumatori, derulate în principal la adrese situate în Bucureşti.

La data de 24 iunie 2010 a fost autorizată introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „P.F.” şi a colaboratorului acestuia, „G.C.”, precum şi cumpărarea de la inculpaţi a cantităţii de 20 grame heroină.

Tribunalul Bucureşti a autorizat, la aceeaşi dată, interceptări şi înregistrări audio şi video în mediu ambiental ale convorbirilor persoanelor implicate în activitatea infracţională. Autorizaţiile au fost prelungite succesiv până la data de 21 septembrie 2010.

În aceste condiţii au fost pe deplin dovedite mai multe cumpărări efectuate la diferite intervale de timp, de către investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia, de la inculpaţi, a unor cantităţi de heroină totalizând 20 de grame.

Analizele de laborator au confirmat, în mod necontestat, că este vorba despre acest drog de mare risc, care a fost găsit şi la percheziţiile domiciliare efectuate.

Încă de la primele audieri şi până la cercetarea judecătorească inclusiv, unde au solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., inculpaţii au recunoscut în mod constant săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Instanţa de fond a confirmat astfel situaţia de fapt stabilită în rechizitoriu, procedând la unele schimbări de încadrare juridică (reţinerea şi a prevederilor alin. (1) din textele incriminatoare, care descriu modalitatea tipică de săvârşire a infracţiunii, ca şi diferenţieri între faptele în formă continuată şi altele comise în concurs real), ce configurează în mod cert vinovăţia inculpaţilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri, nemotivate, inculpaţii D.M.G., G.E., R.F., G.Ș.C. şi R.I.R.

În şedinţa publică de la 4 mai 2011, în prezenţa apărătorilor lor, inculpaţii D.M.G. şi G.E. au declarat că înţeleg să-şi retragă apelurile, astfel încât Curtea a luat act de aceste manifestări de voinţă.

Cu ocazia dezbaterii apelurilor lor, inculpaţii R.F., G.Ș.C. şi R.I.R. au solicitat reducerea pedepselor aplicate, despre care au arătat că sunt prea severe.

Prin Decizia penală nr. 157/A din 4 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 56439/3/2010 (1375/2011) s-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţii D.M.G. şi G.E. împotriva Sentinţei penale nr. 236/F din 24 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.F., R.I.R. şi G.Ș.C.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor R.F., G.Ș.C. şi R.I.R. şi s-a dedus prevenţia, de la 29 septembrie 2010 la zi pentru inculpata R.F., respectiv, de la 30 septembrie 2010 la zi, pentru inculpaţii G.Ș.C. şi R.I.R.

În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că Tribunalul a făcut o analiză corectă şi completă, printr-o motivare amplă a materialului probator administrat, stabilind cu certitudine săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi şi vinovăţia acestora.

S-a constatat, de asemenea, că încadrarea juridică dată activităţii infracţionale desfăşurată de inculpaţi, după aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., este corectă.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a constatat că instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile generale instituite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), adecvate în raport de ansamblul circumstanţelor reale şi personale incidente în cauză.

Astfel, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi s-au reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante personale, deşi toţi cei trei inculpaţi sunt recidivişti ca urmare a unor condamnări anterioare tot pentru infracţiuni la regimul drogurilor, nu au ocupaţie şi loc de muncă.

Perseverenţa infracţională a inculpaţilor, faptul că, sub aspect criminologic sunt infractori „de obicei”, amploarea activităţii ilicite, în opinia instanţei de prim control judiciar, justifică pe deplin durata pedepselor cu închisoarea aplicate de instanţa de fond, care nu pot fi în nici un caz considerate ca fiind prea severe din perspectiva scopurilor instituite prin art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpaţii R.I.R., G.Ș.C. şi R.F., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor pe care urmează să le execute şi care în opinia lor este exagerat.

Invocând cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., sus-numiţii inculpaţi au solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora prin acordarea unei mai mari eficienţe prevederilor art. 74, art. 76 C. pen., motivat de împrejurarea că au recunoscut şi regretat faptele comise şi au copii minori în întreţinere.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpaţi care se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

La individualizarea pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţi s-au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Recurenţii inculpaţi R.I.R., G.Ș.C. şi R.F. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, constând în aceea că în cursul anului 2010, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au vândut investigatorului sub acoperire „P.F.” şi colaboratorului acestuia, „G.C.”, cantitatea totală de 20 grame heroină, faptă recunoscută în totalitate de către aceştia.

Circumstanţele personale ale recurenţilor inculpaţi – recunoaşterea faptelor, regretul manifestat – au fost valorificate de instanţa de fond prin reţinerea în favoarea acestora atât a prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cât şi a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora pedepsele au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor stabilite de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de prim control judiciar faţă de gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă infracţiunea reţinută în sarcina recurenţilor inculpaţi, perioada mare de timp în care aceştia au desfăşurat operaţiuni de vânzare de heroină şi, nu în ultimul rând, faţă de împrejurarea că inculpaţii au comis fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, anterior toţi fiind condamnaţi la pedepse cuprinse între 4 şi 6 ani tot pentru infracţiuni la regimul drogurilor, ceea ce denotă perseverenţa din partea lor în săvârşirea infracţiunilor de acelaşi gen.

În consecinţă, reţinând că executarea de către inculpaţii R.F. şi G.Ș.C. a pedepselor de 6 ani şi 5 luni închisoare şi de către inculpatul R.I.R. a pedepsei de 5 ani, închisoare este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea acestora, recursurile declarate se vor respinge ca nefondate în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaţilor R.I.R. şi G.Ș.C. se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2010 la 7 decembrie 2011, iar din pedeapsa aplicată inculpatei R.F. se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2010 la 7 decembrie 2011.

În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.I.R., G.Ș.C. şi R.F. împotriva Deciziei penale nr. 157/A din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor R.I.R. şi G.Ș.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2010, la 7 decembrie 2011, iar din pedeapsa aplicată inculpatei R.F. durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 septembrie 2010 la 7 decembrie 2011.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4164/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4134/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4157/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4157/2011. Penal