ICCJ. Decizia nr. 4262/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4262/2011
Dosar nr. 2970/1/2011
Şedinţa publică din 14 decembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin Decizia penală nr. 177 din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.N. împotriva Deciziei penale nr. 42 din 19 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 792/105/2010, cu obligarea contestatorului la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide în acest sens, instanţa a reţinut că, la data de 28 ianuarie 2011, M.N. a formulat contestaţie în anulare şi cerere de suspendare a executării până la soluţionarea acesteia împotriva Deciziei penale nr. 42 din 19 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile împotriva Deciziei penale nr. 825 din 13 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova.
În motivarea cererii, contestatorul a susţinut, în esenţă, că instanţa nu i-a respectat drepturile recunoscute de art. 5, art. 51 şi art. 6 C. proc. pen., în sensul că nu a fost legal citat la nici un termen de judecată şi nici la data soluţionării recursului din 12 ianuarie 2011 la domiciliul său din Statele Unite ale Americii, deşi acesta era cunoscut instanţei, iar pe fondul cauzei, că nu a beneficiat de un proces echitabil, instanţele ignorând decizii penale definitive şi natura comercială a faptelor reclamate de D.N.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) - c) C. proc. pen.
Verificând actele şi lucrările cauzei, instanţa Curţii de Apel Ploieşti a constatat că respectiva contestaţie în anulare a fost formulată împotriva Deciziei penale nr. 42 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, hotărâre definitivă, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de SC C.P. SA împotriva Deciziei penale nr. 825 din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Prahova, constatându-se că contestatorii SC C. SA şi M.N. au exercitat o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege.
În raport de această soluţie, s-a apreciat că nici cererea de contestaţie în anulare nu este admisibilă, întrucât vizează o hotărâre prin care căile de atac formulate au fost declarate inadmisibile. Un alt argument în sprijinul constatării inadmisibilităţii a constat în natura cauzei deduse judecăţii, reţinându-se că aceasta viza o plângere împotriva actelor emise de procuror conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care, faţă de natura infracţiunilor ce au constituit obiectul cercetărilor sunt de competenţa în primă instanţă a judecătoriei, astfel că singura cale ordinară prevăzută de lege la momentul judecării cauzei era recursul, soluţionat de Tribunalul Prahova prin Decizia penală nr. 77 din 20 ianuarie 2010, această din urmă instanţă fiind ultima, din punct de vedere funcţional, care ar fi putut să soluţioneze căi extraordinare de atac, cum este şi contestaţia în anulare, rezolvată, de altfel, prin Decizia penală nr. 825 din 13 octombrie 2010.
Ca atare, formularea unei noi contestaţii în anulare adresată instanţei ierarhic superioare celei legal învestite cu soluţionarea căilor ordinare ori extraordinare de atac şi la care s-a făcut referire anterior, excede cadrului legal reglementat de Codul de procedură penală şi prin urmare, cererea este inadmisibilă.
S-a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 129 din Constituţia României, revizuită, legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective de natură să satisfacă exigenţele cerute de art. 1, art. 5, art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Drept urmare, potrivit principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, Codul de procedură penală a reglementat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora precum şi cazurile de casare, nefiind permisă exercitarea lor nelimitată, respectiv cât timp părţile ar fi nemulţumite de soluţia definitivă dată cauzei penale.
În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi din acest motiv apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
3. Împotriva acestei ultime decizii au formulat recurs contestatorul M.N. şi intimatul SC C.P. SA, reiterând criticile aduse hotărârilor anterioare dispuse în cauză.
Examinând recursurile declarate în prezenta cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, întrucât Decizia recurată nu face dintre hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., calea de atac a recursului neputând fi exercitată împotriva unei decizii dată în contestaţia în anulare, ce a fost soluţionată de o instanţă de recurs, cum este şi cazul în speţă.
În consecinţă, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorul M.N. şi intimatul SC C.P. SA împotriva Deciziei penale nr. 177 din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4241/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4264/2011. Penal → |
|---|
