ICCJ. Decizia nr. 4196/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4196/2011
Dosar nr.1040/44/2010
Şedinţa publică din 8 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vrancea, prin Sentinţa penală nr. 136 din 7 iulie 2010, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.G. (fiul lui M. şi I., administrator la SC G.C. SRL Focşani, fără antecedente penale), pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1648/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Vrancea, inculpatul G.G. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că l-ar fi indus în eroare pe E.V., la 7 februarie 2008, cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 11 februarie 2008 de către notarul public R.I.C., în sensul că la 7 februarie 2008 ar fi emis ordinul de plată pentru suma de 1.353.423 RON în favoarea părţii civile SC V. SRL Focşani, sumă consemnată în cifre şi în litere, dar pe care anterior prezentării la O.B. - Sucursala Focşani, ar fi modificat-o (în loc de 1.353.423 RON a trecut 1.353,423 RON), astfel încercând să obţină girul plăţii, respectiv semnătura şi ştampila băncii, după aceasta l-a prezentat părţii civile şi notarului public în vederea confirmării plăţii şi determinării vânzătorului să semneze, în realitate virând 1.353,42 RON, cu consecinţa, deci, a unei pagube în patrimoniul vânzătorului de 1.352.069, 58 RON.
Cercetarea judecătorească a reţinut că inculpatul, în anul 2007, pentru a-şi dezvolta afacerile şi în domeniul zootehnic, scop pentru care angajase mai multe persoane, printre care şi pe C.V., anterior acesta lucrând la una din fermele societăţii administrată de E.V., a aflat că cel din urmă vinde o fermă în localitatea P. aparţinând comunei G. din judeţul Vrancea.
Hotărându-se să achiziţioneze acea fermă, inculpatul s-a adresat unei societăţi de vânzări imobiliare, de aici a aflat intenţia lui E.V. şi prin intermediul acelei societăţi, cei doi s-au cunoscut.
După tatonări succesive, la 27 iulie 2007, între cei doi s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect "Ferma P.", preţul convenit fiind 2.350.000 euro. Din acest preţ, la datele de 27 iulie 2007, 29 august 2007, 7 februarie 2008, inculpatul a achitat 94.122 RON (30.000 euro), 974.820 RON (300.000 euro), 1.353.423 RON (370.000 euro) pentru diferenţă (1.650.000 euro), cei doi au convenit achitarea prin credit bancar.
Privind suma achitată la 7 februarie 2008, se reţine că inculpatul a completat două ordine de plată sub acelaşi număr, unul cu suma de 1.353.423 RON - consemnată în cifre şi în litere, şi al doilea, pentru suma de 1.353,423 RON, de asemenea cu ambele consemnări.
Martorul M.F., lucrător bancar la O.B. - Sucursala Focşani, a confirmat operarea instrumentului de plată în suma consemnată în litere, deci nu s-a operat un singur ordin de plată pe care inculpatul să-l fi modificat prin inserarea virgulei în cuprinsul sumei în cifre.
Motivul real pentru care s-au completat două ordine de plată cu acelaşi număr, la aceeaşi dată (7 februarie 2008) a fost că E.V. ceruse ca ultima tranşă din avans (cei 370.000 euro) să-i fie achitată astfel încât aceasta să nu apară în actele contabile, dar, procedând astfel, era impediment în a obţine credit pentru 1.650.000 euro, fiind necesar a se dovedi, către bancă, că ultima tranşă era achitată către vânzător, respectiv firma administrată de E.V. La propunerea aceluiaşi, ordinul de plată pentru 1.353,423 RON urma a fi folosit la O.B., iar al doilea, pentru a fi prezentat la E.B.R. în ideea dovezii achitării avansului.
La 11 februarie 2008, pentru a fi definitivă vânzarea, inculpatul şi E.V. s-au prezentat la sediul din Bucureşti al băncii amintite, aici, în prezenţa reprezentanţilor băncii şi a notarului public, inculpatului cerându-i-se să dovedească achitarea întregului avans (700.000 euro). Imediat, E.V. a telefonat la SC E. SRL administrată de el, de aici trimiţându-i-se, prin fax, copiile ordinelor de plată, inclusiv cel care conţinea suma de 1.353.423 RON, sens în care exista la dosar nota explicativă, depoziţia martorei I.C., director adjunct al băncii, aceasta susţinând "am fost convinsă de domnul E.V., că a primit banii" depoziţia notarului public care a arătat că "E.V. a telefonat pentru a i se trimite OP-urile prin fax".
Ca atare, s-a constatat că la 11 februarie 2008, E.V. cunoştea că inculpatul îi achitase suma de 1.353,423 RON şi nu 1.353.423 RON.
S-a mai stabilit că la 26 februarie 2008, E.V. s-a prezentat la acelaşi notar public - R.I.C. şi a cerut rectificarea contractului, cerere ce nu avea nici o legătură cu vreo neîncasare de preţ sau cu neîndeplinirea obligaţiilor legale de către notar, a avizat înscrierea clauzei conform căreia prezenta "declaraţie ţine cont de chitanţă descărcătoare de încasare integrală a preţului".
Totodată, martora B.D., angajată a băncii E. a declarat că după 4 luni de la data de 7 februarie 2008, atunci când s-a efectuat verificarea operaţiunilor bancare, E.V. a recunoscut că şi-a încasat integral suma de la SC G.C. SRL administrată de G.G.
De asemenea, în 28 februarie 2008, SC V. SRL administrată de E.V. a emis factura fiscală pentru suma de 7.418.822,38 RON ce reprezenta preţul fermei P., şi ca atare, acest moment constituie încă o dovadă că preţul s-a încasat în întregime.
Din probatoriul administrat, s-a mai reţinut că E.V. a formulat plângere penală susţinând că a fost înşelat, după un interval de 6 luni, la acel moment societatea sa aflându-se în procedura controlului efectuat de organe financiare.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi SC V. SRL, aflată în procedura insolvenţei, reprezentată de Cabinetul individual de insolvenţă Ţ.A., administrator judiciar.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita achitare a inculpatului şi pentru nepronunţarea cu privire la măsura sechestrului asigurător instituit încă de la urmărirea penală.
Apelul SC V. SRL nu a fost motivat în scris şi nici oral, la termenul de judecată 16 februarie 2011, în instanţa de apel neprezentându-se apelanta, cum de altfel, nu s-a prezentat nici la termenele din 22 octombrie 2010, 22 noiembrie 2010, 19 ianuarie 2011.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 41/A din 16 februarie 2011, a admis apelul formulat de parchet, a desfiinţat în parte sentinţa şi a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 869/VI 11/1/2008 din 24 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea asupra imobilului (construcţie şi teren) situat în municipiul Focşani, str. N.T., jud.Vrancea.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Apelul declarat de SC V. SRL a fost respins ca tardiv.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în esenţă susţinându-se că la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a indus în eroare pe reprezentantul vânzătoarei, în realitate având loc o plată mai mică decât cea înscrisă pe copia ordinului de plată din 8 februarie 2008.
În subsidiar, parchetul a susţinut că dacă se reţine că inculpatul, fără a induce în eroare, a plătit parţial, temeiul legal al achitării sale trebuie să fie art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, instanţa este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.
Art. 65 din acelaşi cod prevede că sarcina administrării probelor revine şi instanţei de judecată.
Art. 66 prevede că inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, alin. (2) al textului înscriind că atunci când există probe de vinovăţie, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Art. 75 C. proc. pen. prevede că declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Raportând cauzei de faţă dispoziţiile procedural penale arătate, din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că la data de 11 februarie 2008, notarul public R.I.C., s-a deplasat la sediul E.B.R. SA, Sucursala Centrală, de faţă fiind B.D.M., I.C., reprezentate ale băncii, G.G., reprezentant al SC G.C. SRL şi E.V., reprezentant al SC V. SRL, cu această ocazie încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare cu garanţie imobiliară între vânzătoarea SC V. şi cumpărătoarea SC G.C. SRL, obiectul constituindu-l Ferma de vaci P., preţul fiind de 2.350.000 euro inclusiv TVA, echivalentul a 8.487.765 RON.
La pagina x a contractului, se menţionează că preţul vânzării a fost încasat de noi, vânzătoarea, astfel: - 94.122 RON - 30.000 euro la 27 iulie 2007 (ordin de plată); 974.820 RON - 300.000 euro, la 29 august 2007 (ordin de plată); 1.353.423 RON, echivalent a 370.000 euro, la 7 februarie 2008 (ordin de plată).
La pagina y a contractului, se menţionează: Subsemnata vânzătoare declarăm că am încasat integral preţul prezentei vânzări, prezenta declaraţie ţinând loc de chitanţă descărcătoare de încasare integrală a preţului.
Contractul a fost semnat la poziţia vânzătoare, pentru SC V. SRL, de către E.V.
Ulterior datei de 11 februarie 2008, respectiv la 26 februarie 2008, E.V., personal, prin cerere adresată aceluiaşi notar public, a solicitat rectificarea contractului de vânzare-cumpărare cu garanţie imobiliară, prin inserarea menţiunii: subsemnata vânzătoare, declarăm că am încasat integral preţul prezentei vânzări, prezenta declaraţie ţinând loc de chitanţă descărcătoare de încasare integrală a preţului, cu conţinutul: Preţul prezentei vânzări este de 2.350.000 euro, inclusiv TVA, echivalentul a 8.487.765 RON, preţ încasat de noi, vânzătoare, astfel: suma de 94.122 RON - 30.000 euro, la 27 iulie 2007, suma de 974.820 RON - 300.000 euro la 29 august 2007, suma de 1.353.423 RON - 370.000 euro încasată la 7 februarie 2008, conform ordinului de plată, sume încasate în baza Promisiunii de vânzare din 27 iulie 2007. Subsemnata vânzătoare declarăm că am încasat integral preţul prezentei vânzări.
Ascultat ca martor de către instanţa de fond, E.V. a declarat: "Cu privire la adresa de la fila z, arăt că semnătura este a mea, iar în ce priveşte ultima propoziţie, atâta vreme cât am semnat actul, cred că am citit actul respectiv". În aceeaşi zi, 26 februarie 2008, notarul public a dispus, prin încheiere de rectificare, conţinutul contractului astfel cum ceruse vânzătoarea. Documentul a fost comunicat şi băncii, finanţatoare.
Referitor datei de 11 februarie 2008, când părţile au semnat contractul şi acesta a fost autentificat, inclusiv funcţionarii decidenţi ai băncii, B.D.M. şi I.C., au susţinut, şi în scris, că au fost prezentate, în copie, pe fax, expeditor SC E. SRL Focşani - cele două ordine de plată din 7 februarie 2008 - SC E. SRL Focşani era firma administrată de acelaşi E.V., chiar acesta recunoscând în cuprinsul aceleiaşi declaraţii el afirmând: "Eu nu susţin că am fost înşelat.. Nu pot să spun în ce împrejurări exemplarul 2 al ordinului de plată a ajuns în actele contabile ale societăţii SC V. SRL Focşani".
Mai mult, E.V. la data de 28 februarie 2008, a emis factura fiscală pentru Ferma P., document semnat personal de el şi care are aplicată ştampila SC V. SRL.
În declaraţia dată la Tribunalul Vrancea, referindu-se la acest aspect, E.V. recunoaşte: "semnătura de pe factură îmi aparţine".
Inspecţia fiscală desfăşurată la SC V. SRL a constatat că ordinul de plată din 7 februarie 2008 a fost înregistrat în evidenţele contabile ale SC G.C. SRL client s, şi acest aspect confirmând încasarea sumei de 1.353.423 RON, precum şi a sumei de 1.353,423 RON. Totodată, ambele ordine de plată cu din 7 februarie 2008 poartă sigiliul băncii O.B. şi semnătura operatorului bancar, martorul M.F.
De asemenea, martora B.D.M. a declarat că la scurgerea unui interval de 4 luni de la data semnării şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare E.V. i-a spus că a încasat în întregime suma de la SC G.C. SRL.
Notarul public R.I.C. ascultată ca martor în instanţa de fond, la 12 aprilie 2010, a susţinut ".. am verificat încasarea preţului pe declaraţiile pe proprie răspundere a celor doi, vânzător şi cumpărător.. văzând că nu sunt obiecţiuni şi că am înţeles cuprinsul actului.. vânzătorul (SC V. SRL - E.V.) a prezentat nişte ordine de plată.. E.V. a dat telefon.. şi s-au transmis prin fax ordinele de plată.. s-au transmis 2 sau 3 ordine de plată.. suma era lizibilă atât în cifre cât şi în litere.. în afara declaraţiilor celor două părţi eu am verificat şi ordinele de plată .. nu mi s-a părut nimic în neregulă.. convingerea mea este că preţul a fost achitat. Am văzut documentele de plată primite prin fax la solicitarea lui E.V. Am desluşit sumele atât în cifre cât şi în litere. E.V... nu a făcut nici o discuţie vis-a-vis de suma înscrisă în cifre şi litere".
Ca atare, din coroborarea întregului material probator astfel cum s-a detaliat, se reţine că la data încheierii şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare (11 februarie 2008), prezumţia de nevinovăţie a inculpatului în inducerea în eroare a părţii vătămate nu a fost răsturnată, astfel că achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), este legală şi temeinică.
în aceste condiţii, fiind probat că fapta nu există în materialitatea ei, motivul subsidiar de recurs al parchetului, respectiv cel referitor la temeiul legal al achitării inculpatului (art. 10 lit. b) C. proc. pen. -fapta nu este prevăzută de legea penală) nu subzistă.
Pentru considerentele expuse, Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de parchet va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul G.G.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4194/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 4241/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
