ICCJ. Decizia nr. 4241/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4241/2011
Dosar nr. 932/112/2006
Şedinţa publică din 13 decembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 44 din data de 3 mai 2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia penală, s-a dispus condamnarea următorilor inculpaţi:
- O.V., fiul lui Ş. şi F., născut în localitatea Salva, jud. Bistriţa-Năsăud, cu domiciliu în localitatea Salva la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. (acesta din urmă vizând interzicerea drepturilor de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organele de conducere ale acestora precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.; 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.
S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Conform art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organele de conducere ale acestora, precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organele de conducere ale acestora, precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale) C. pen.
- P.M.S. (fostă Ţ.), înainte de desfacerea căsătoriei fiica lui M.Ş. şi E., născută la în Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud, domiciliată în Arad, cu reşedinţa în Bistriţa, la: 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (aceasta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organele de conducere ale acestora, precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. penal, art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.; 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.
S-a constatat că infracţiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Conform art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organe de conducere ale acestora, precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţii comerciale) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale în organe de conducere ale acestora precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale) C. pen.
Conform art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 862 alin. (1) C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpata pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, în prima lună din fiecare trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi; să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcere; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatei, conform art. 864 alin. (1) raportat la art. 83, 84 C. penal, asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare şi asupra neexecutării obligaţiilor civile, precum şi referitor la dispoziţiile art. 864 alin. (2) C. pen. privind neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor şi măsurilor dispuse de instanţă, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
- M.D.P., fiul lui D.E. şi E., născut la jud. Bistriţa-Năsăud, cu domiciliu în oraşul Năsăud, la: 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii da fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organele de conducere ale acestora precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale) C. pen.
Conform art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi s-a stabilit potrivit art. 82 C. pen. un termen de încercare de 2 ani şi 2 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.D.P. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. (fapta referitoare la Hotărârea nr. 388 din 02 decembrie 2002 a SC „M. S&D" SRL Parva, „faptă care nu există").
În temeiul art. 14, 170, 348 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în sensul restituirii către partea civilă Ţ.S.R.V. de către inculpatul O.V. (în calitate de administrator al SC „C.I." SRL Salva) a imobilului teren în suprafaţă de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF nr. X al localităţii Arad, nr. topo X1 (imobil asupra căruia, în vederea recuperării prejudiciului, a fost instituită în cursul urmăririi penale, măsura sechestrului asigurător).
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii O.V. şi P.M.S. să plătească părţii vătămate şi civile Ţ.S.R.V. despăgubiri civile în sumă totală de 1.172.920 RON sau echivalentul în euro la data plăţii al acestei sume şi s-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii civile formulate în cauză de această parte civilă.
S-au respins pretenţiile civile formulate în cauză de partea civilă SC "M.C.G." SRL Bucureşti.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale în vederea recuperării prejudiciului prin Ordonanţa din 10 iunie 2005, asupra celor două imobile aparţinând SC C.I. SRL Salva, respectiv imobilul situat în Arad, înscris în CF nr. X de 1.300 mp şi imobilul înscris în CF Y al comunei Salva din jud. Bistriţa-Năsăud, de natură prestaţii.
S-a dispus anularea actelor false, conform art. 14, 170, 348 C. proc. pen., respectiv a contractului de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud şi a Hotărârii nr. 1 din 14 mai 2004 a Adunării generale Extraordinare a Asociaţilor a SC M. S&D SRL Parva.
Conform art. 7, 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 s-a dispus efectuarea cuvenitelor înregistrări la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă tribunalul Bistriţa-Năsăud (unde va fi comunicată hotărârea, la rămânerea ei definitivă), precum şi prelevarea de probe biologice de la inculpatul O.V., conform Legii nr. 76/2008.
A fost obligat inculpatul M.D.P. să plătească părţii civile Ţ.S.R.V. suma de 427 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost obligaţi inculpaţii O.V. şi P.M.S., să plătească fiecare, în favoarea părţii civile Ţ.S.R.V. câte 1.277 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul O.V. să plătească în favoarea statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpata P.M.S. să plătească în favoarea statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul M.D.P. să plătească în favoarea statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligată partea civilă Ţ.S.R.V., fiul lui A. şi A., domiciliat în Arad, cu domiciliu ales în Bucureşti, să plătească în favoarea statului 200 RON cheltuieli judiciare (urmare a achitării inculpatului M.D.P. pentru una din faptele deduse judecăţii).
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul nr. 163/P/2005 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost trimişi în judecată inculpaţii: O.V., pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., a infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.; P.M.S. (fostă Ţ. anterior desfacerii căsătoriei), pentru săvârşirea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., a infracţiunilor de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.; M.D.P., pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiecare prev. de art. 290 C. pen., conform rechizitoriului, situaţia de fapt constând în următoarea:
între SC C.I. SRL Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud, în calitate de consultant, reprezentată de inculpatul O.V., şi SC M.C. SRL Arad, reprezentată de inculpata P.M.S. (Ţ., înainte de desfacerea căsătoriei) şi partea vătămată T.S.R., în calitate de beneficiari, a fost încheiat Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002. Potrivit acestui contract, consultantul se obliga să asigure beneficiarului servicii de consultanţă, acesta din urmă obligându-se să plătească 240.000.000 ROL/lună pentru serviciile prestate.
SC C.I. SRL Salva a emis la 30 septembrie 2002 o factură fiscală în sumă de 720.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pentru lunile iulie, august, septembrie 2002. SC "M.C." SRL Arad a achitat parţial factura, rămânând neachitată suma de 240.000.000 ROL, ulterior consultantul nemaiemiţând altă factură.
La data de 28 iunie 2004, SC C.I. SRL Salva, prin împuternicitul R.B., a înregistrat la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, un contract de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, între aceleaşi părţi. Totodată, s-a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare silită a acestui contract.
Prin Încheierea din 24 iunie 2004, Judecătoria Arad a admis cererea formulată de SC C.I. SRL Salva împotriva debitorilor garanţi T.S.R. Vasile şi P.M.S. (soţi la vremea respectivă) încuviinţând executarea silită a titlului executor constituit prin Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud - Contract de garanţie reală mobiliară (titlu executoriu conform Legii nr. 99/1999), asupra bunurilor mobile, imobile şi conturilor debitorului, pentru suma de 17.280.000.000 ROL (reprezentând 8.640.000.000 ROL datorie şi 8.640.000.000 ROL penalităţi), conform actului adiţional la contract.
Ulterior, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a trei imobile proprietatea debitorilor garanţi, soţii T.S.R. Vasile şi P.M.S., imobile care au fost adjudecate de cumpărătoarea SC C.I. SRL Salva, urmare a vânzării acestor bunuri la licitaţie, cu suma totală de 3.523.500.000 ROL.
În cursul lunii ianuarie 2005, intenţionând să prelungească nişte credite bancare cu garanţii imobiliare, partea vătămată a constatat că figurează alături de SC M.C. SRL Arad, ca debitor la Arhiva Electronică a Garanţiilor Mobiliare, faţă de SC C.I. SRL Salva, în baza Contractului de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002.
Examinând Contractul de consultanţă înregistrat la Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare, partea vătămată T.S.R.V. a constatat că acel contract este diferit de cel încheiat cu SC "C.I." SRL Salva, sub aspectul locului încheierii, al scrisului şi clauzelor contractului. Totodată, partea vătămată a constatat că acelaşi contract a fost pus în executare silită.
Partea vătămată T.S.R.V. a prezentat organelor de cercetare penală, în fotocopie, contractul despre care a susţinut că este cel original, încheiat la Arad, afirmând totodată că este singurul semnat de părţi şi care nu conţine condiţii de garantare împovărătoare.
În urma a două expertize grafologice efectuate de Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, coroborate cu alte probe administrate în cauză, procurorul a apreciat că, Contractul de consultanţă înregistrat la Arhiva Electronică a Garanţiilor Mobiliare, nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, care a fost ulterior pus în executare silită de inculpatul O.V. este un fals, realizat prin înlocuirea primelor trei file ale celui real, prezentat de partea vătămată T.S.R.V., cu altele, conţinând alte clauze, la care a fost adăugată ultima filă a contractului real pe care sunt aplicate ştampilele şi semnăturile părţilor.
Pe baza expertizelor efectuate în faza de urmărire penală s-a constatat că Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, a fost alcătuit din piese provenite din documente diferite, prima pagină a fost tipărită cu imprimantă jet de cerneală, iar celelalte trei pagini la copiator electrostatic, corespunzător acestor modalităţi de tipărire, fiind diferită şi substanţa de imprimare a celor 3 pagini. S-a mai constatat că fragmentele de impresiuni de ştampilă şi semnăturile existente la colţurile superioare ale acestui contract (de la Năsăud) de pe primele pagini, nu au corespondent în impresiunile de ştampile şi semnăturile de pe ultima filă a acestuia. De asemenea, expertiza a constatat că la redactarea contractului fals, pe ultima pagină au fost utilizate alte tipuri de caractere şi modalităţi de folosire a semnelor diacritice decât pe celelalte trei file.
În fine, se mai arată în actul de acuzare că diferă în cele două contracte în litigiu, numărul codului fiscal şi cel al contului deschis la R.B. Filiala Năsăud, aparţinând SC C.I. SRL Salva, aspecte raportat la care s-a apreciat că, Contractul de consultanţă nr. R/2002 încheiat la Năsăud, care s-a constatat a fi un fals, a fost întocmit la o dată apropiată de 18 iunie 2004 şi nu la 1 iulie 2002, cum este consemnat în cuprinsul său.
În actul de acuzare se reţine în sarcina inculpatei P.M.S. că a aplicat ştampila SC M.C. SRL şi semnătura sa, pe filele Contractului de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, despre care cercetările au stabilit că este un fals, iar referitor la inculpatul O.V., că deşi avea cunoştinţă că respectivul contract este fals, a procedat la punerea lui în executare silită.
La data de 21 septembrie 1999, partea vătămată Ţ.S.R.V. l-a împuternicit prin procură specială (notarială) pe inculpatul M.D.P., să semneze toate actele privind modificarea SC. „M. S&D" SRL Parva, jud. Bistriţa-Năsăud, la care erau asociaţi, cât şi întreaga problematică civilă şi comercială pe care activitatea societăţii o presupune, inclusiv modificări privind cesiunea parţială sau totală a părţilor sociale, scop în care îl va putea reprezenta în faţa organelor enumerate în procură.
Inculpatul M.D.P. a întocmit Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002, în care a consemnat că împreună cu asociatul său, partea vătămată Ţ.S.R.V. a hotărât la sediul SC M. S&D SRL Parva, restrângerea activităţii principale a societăţii la una singură. Hotărârea a fost semnată în dreptul numelui asociatului Ţ.S.R.V. de către inculpatul M.D.P., cu o semnătură care nu este a sa, în calitate de împuternicit, ci cu o semnătură ce încearcă să o imite pe cea a asociatului său.
Urmare acestei hotărâri, inculpatul M.D.P. a întocmit actul adiţional de modificare şi completare a contractului şi statutului de societate, autentificat la notariat, a înscris în registrul comerţului modificarea activităţii principale şi a obţinut astfel certificatul de înscriere de menţiuni.
În sarcina inculpatului M.D.P. se mai reţine că a întocmit Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor nr. 1 a SC "M. S&D" SRL Parva, în care a consemnat faptul nereal că au participat ambii asociaţi, respectiv el şi partea vătămată Ţ.S.R.V., şi au hotărât cesionarea în întregime a părţilor sociale către SC C.I. SRL Salva, reprezentată prin inculpatul O.V., O.L.G. şi T.G., precum şi retragerea lor definitivă din societate. Totodată, inculpatul M.D.P., menţionează, în cuprinsul hotărârii, că asociatul său, Ţ.S.R.V., a declarat că a primit 45.000.000 ROL reprezentând contravaloarea părţilor sociale cesionate. În actul de acuzare se menţionează că Hotărârea AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 a fost semnată în dreptul numelui asociatului Ţ.S.R.V., de către inculpatul M.D.P., în calitate de împuternicit. Ulterior, s-a întocmit actul adiţional de modificare şi completare a actului constitutiv al SC M. S&D SRL Parva, iar inculpatul M.D.P. a solicitat înscrierea menţiunilor la Registrul Comerţului.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin Încheierea nr. 2380 din 28 mai 2004 a admis cererea şi a dispus înscrierea menţiunilor în Registrul Comerţului, Oficiul Registrului Comerţului eliberând certificatul de înscriere de menţiuni.
Referitor la această faptă, în rechizitoriu se precizează că prin procura specială, partea vătămată l-a împuternicit pe inculpatul M.D.P. să-l reprezinte în faţa notarului public, instanţei judecătoreşti, Camerei de Comerţ şi Industrie, în faţa organelor financiare şi bancare, nu şi în adunările generale ale asociaţilor. Dacă partea vătămată ar fi intenţionat să-l mandateze pe inculpat să-l reprezinte şi în adunarea generală a asociaţilor ar fi făcut această precizare expres şi în conţinutul procurii, astfel cum a procedat în alte situaţii.
Acţionând în maniera expusă mai sus, procurorul a apreciat că inculpatul M.D.P. a depăşit cu intenţie limitele mandatului cu care a fost învestit, nesocotind dispoziţiile Legii nr. 31/1990, modificată, referitoare la convocarea şi desfăşurarea adunărilor generale ale asociaţilor. De asemenea, se mai arată în actul de acuzare că nu s-a dovedit de către partea vătămată Ţ.S.R.V. că nu i-a fost remisă suma de 45.000.000 ROL reprezentând contravaloarea părţilor sociale şi, din acest motiv, inculpatul M.D.P. nu poate fi acuzat de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 C. pen.
Partea vătămată Ţ.S.R.V., prin înscrisul aflat la dosar, s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor O.V., M.D.P. şi P.M.S. cu suma totală de 2.850.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume, de 10.230.000 RON, solicitând obligarea acestora la despăgubiri civile (defalcat) după cum urmează: 1.000.000 euro, echivalentul a 3.600.000 RON daune materiale pentru fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, sumă care reprezintă, în opinia sa, valoarea reală a bunurilor imobile de care a fost deposedată; 100.000 euro, echivalentul a 360.000 RON, daune morale de la fiecare inculpat în parte, pentru fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu; 1.050.000 RON echivalentul a 300.000 euro daune materiale pentru fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, reprezentând creanţa SC M. S&D SRL Parva la SC S. SA, creanţă cesionată către SC C.I. SRL; 150.000 euro echivalentul a 540.000 RON daune materiale pentru fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe pe care le-a adus ca şi aport în natură la SC M. S&D SRL Parva; 1.000.000 euro echivalentul a 3.600.000 RON daune materiale pentru fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, reprezentând beneficiul nerealizat de firmă; 100.000 euro, echivalentul a 360.000 RON daune morale pentru fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu.
Partea civilă Ţ.S.R.V. a justificat sumele pretinse cu titlu de despăgubiri civile, astfel:
- referitor la fapta de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, descrisă în rechizitoriu la punctul 1, a susţinut că valoarea reală a bunurilor mobile de care a fost deposedată se ridică la peste 1.000.000 euro, echivalentul a 3.600.000 RON şi că prejudiciul de 3.523.500.000 ROL reţinut în actul de acuzare reprezintă o valoare ireală, stabilită în cadrul unei executări silite pornite în mod fraudulos, în urma înţelegerii dintre cei trei inculpaţi. Cu privire la această faptă de înşelăciune, partea vătămată a solicitat în principal repunerea sa în situaţia anterioară, prin restituirea în natură a bunurilor imobile de care a fost deposedată, sau în subsidiar, obligarea inculpaţilor la plata contravalorii reale şi juste a imobilelor.
- referitor la daunele morale pretinse de la inculpaţi, în cuantum de câte 100.000 euro (360.000 RON) de la fiecare, partea vătămată a invocat situaţia deosebită în care a fost adus de fosta sa soţie (inculpata P.M.S.) şi inculpatul M.D.P., ai cărui copii i-a botezat şi căruia i-a acordat întotdeauna sprijin material şi moral. A mai relevat că în urma înstrăinării frauduloase a apartamentului la un preţ subevaluat (comparativ cu preţurile practicate în Arad) a fost lipsit de locuinţă şi de obiectele valoroase deţinute acolo (mobilier, aparatură electronică, opere de artă), aspect sub care s-a angajat să propună probe. Prin săvârşirea acestei fapte i-a fost insuflată o stare de neîncredere şi teamă, iar în urma ameninţărilor venite de la inculpaţi, din cauza stresului s-a îmbolnăvit grav de afecţiuni care i-au pus în pericol viaţa, partea vătămată angajându-se să dovedească această împrejurare prin mesajele telefonice primite de la numerele de telefon aparţinând acestora.
Referitor la fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu constând în executarea semnăturii sale în fals de către inculpatul M.D.P. pe Hotărârea AGA nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva, partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 1.050.000 RON, echivalentul a 300.000 euro, reprezentând creanţa SC M. S&D SRL Parva la SC S. SA, creanţă cesionată ulterior către SC C.I. SRL Salva.
Partea vătămată a arătat că se consideră prejudiciată şi se constituie parte civilă şi cu contravaloarea mijloacelor fixe aduse ca şi aport la SC M. S&D SRL Parva, susţinând că de acele mijloace fixe inculpatul M.D.P. a dispus discreţionar şi abuziv. Partea vătămată Ţ.S.R.V. a apreciat contravaloarea acestor mijloace fixe la suma de 150.000 euro, echivalentul a 540.000 RON, susţinând că reprezintă contribuţia sa personală prin creditarea firmei.
În fine, suma de 1.000.000 euro, echivalentul a 3.600.000 RON, pretinsă cu titlu de despăgubiri civile de la inculpatul M.D.P., partea vătămată a arătat că reprezintă beneficiul nerealizat de firmă şi care îi revenea sub formă de dividende ca asociat, profit nerealizat ca urmare a manoperelor dolosive şi frauduloase întreprinse de inculpaţi şi descrise la punctul 2 din rechizitoriu.
Referitor la fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului M.D.P. şi la plata sumei de 100.000 euro (echivalentul a 360.000 RON) cu titlul de daune morale.
În cauză s-a constituit parte civilă şi SC M.C.G. SRL Bucureşti, administrată de L.D., societate aparţinând părţii civile Ţ.S.D.P., solicitând obligarea în solidar a celor trei inculpaţi pentru fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, la plata sumei de 1.000.000 euro, echivalentul a 3.600.000 RON cu titlu de despăgubiri civile. Partea vătămată SC M.C.G. SRL Bucureşti a justificat această sumă, arătând că reprezintă: profit nerealizat prin pierderea progresivă de clienţi datorită reclamei proaste în urma executării silite desfăşurate pe baza contractului fals, pierderea cauzată prin sechestrarea bunurilor imobile ale societăţii, împrejurare care a blocat practic existenţa unei societăţi prospere cu peste 100 de angajaţi, care astfel nu a mai putut practica relaţii cu societăţile bancare datorită blocării conturilor; pierderea cauzată prin popirea conturilor bancare, care a dus la imposibilitatea încasării sumelor de la clienţi şi imposibilitatea de a plăti taxe şi impozite către stat, ceea ce a dus la majorări şi penalităţi de întârziere.
Partea civilă Ţ.S.D.V., prin declaraţia dată în etapa de cercetare judecătorească a relatat următoarele:
Partea civilă arată că este asociat la SC M.C.G. SRL Bucureşti (anterior acest sediu fiind în Arad) şi că societatea are ca obiect de activitate operaţiuni de vămuire. Pentru desfăşurarea activităţii legislaţia în vigoare îi impunea ca periodic, odată pe an să actualizeze garanţiile societăţii, împrejurare în care în februarie 2005, cu ocazia unor verificări sub acest aspect, a constatat că la Arhiva de Garanţii Mobiliare figurează cu debite către SC C.I. SRL Salva, în baza Contractului de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002. Citind acel contract a constatat că este fals şi are un conţinut diferit de cel încheiat de SC M.C.G. SRL cu sediul în Arad la vremea respectivă, cu SC C.I. SRL Salva, despre care a afirmat că s-a perfectat şi semnat la Bucureşti la o filială a societăţii.
Partea vătămată a susţinut că la data încheierii contractului - 1 iulie 2002 - au fost prezenţi la Bucureşti inculpaţii O.V. şi M.D.P. şi că la încheierea lui a asistat şi martorul N.E. A relatat că soţia sa, inculpata Ţ. (P.) M.S. nu a fost la Bucureşti la data perfectării contractului, motiv pentru care a susţinut că, exemplarul original al contractului nu este semnat de aceasta. A mai arătat că pe contractul original apare pe prima pagină, scrisul inculpatului M.D.P., care a consemnat anumite date în rubricile acestuia. Împrejurarea că soţia sa nu a fost la Bucureşti la data de 1 iulie 2002 ci la sediul societăţii din Arad, poate fi dovedită cu acte, sub acest aspect făcând referire la faptul că aceasta a decontat bonuri de benzină şi a semnat un contract de publicitate.
Faptul că pe contractul original apare că s-a încheiat la sediul din Arad şi nu la Bucureşti, cum s-a întâmplat în realitate şi unde s-au aflat inculpaţii M.D.P. şi O.V., a fost explicat de partea vătămată prin procedura adoptată de SC M.C.G. SRL, conform căreia pe contractele încheiate de filialele societăţii, să se treacă „că au fost încheiate la Arad, întrucât în final toate contractele indiferent unde erau încheiate ajungeau la sediul societăţii din Arad", sediu care ulterior a fost transferat la Bucureşti.
Referitor la scopul în care a fost încheiat contractul de consultanţă între cele două societăţi, partea civilă Ţ.S.R.V. a susţinut că a fost „pur formal", intenţia reală fiind ca SC M. S&D SRL Salva să-şi facă o bază materială şi să nu plătească impozit. În acest context partea civilă a făcut referire la faptul că la vremea respectivă, legislaţia era în sensul că „firmele mici plăteau impozit pe profit doar de 1,5% din cifra de afaceri şi nu 25% ca şi firmele de drept comun". A mai relatat că la momentul încheierii contractului de consultanţă era asociat cu inculpatul M.D.P. la SC M. S&D SRL Salva şi că în realitate „banii ajungeau la M.D.P.". Partea civilă a mai arătat că, în fapt, contractul de consultanţă nu s-a derulat, pentru că SC C.I. SRL Salva nu are specialişti în domeniu, nu are angajaţi, iar obiectul de activitate nu-i permite astfel de activităţi, susţinând că această împrejurare s-a constatat încă din faza de urmărire penală, când această societate nu a putut prezenta documente din care să rezulte derularea contractului de consultanţă".
Partea civilă a arătat că pentru plata „aşa-ziselor servicii de consultanţă" s-a emis o singură factură de către SC C.I. SRL Salva, la valoarea de circa 720.000.000 ROL pe care a recunoscut că a plătit-o parţial, până la nivelul sumei de 540.000.000 ROL, existând chitanţe în acest sens. Ulterior, nu a mai fost emisă nicio factură şi nici nu există documente care să dovedească faptul că au fost prestate servicii de consultanţă înainte sau după încheierea contractului.
În ce priveşte executarea silită derulată în baza contractului de consultanţă fals, despre care a aflat abia în cursul lunii februarie 2005, a relevat că aceasta a fost derulată fără ştirea sa, cu concursul fostei soţii, Ţ. (P.) M.S.
Partea civilă a arătat că pe calea executării silite i-au fost vândute bunuri proprietate personală (imobile şi mobile) şi nu bunuri aparţinând firmei la care este asociat. A susţinut că fosta soţie - inculpata P.M.S., l-a anunţat că intenţionează să divorţeze, la 24 noiembrie 2003, după care s-au separat în fapt. Astfel, pentru că SC M.C.G. SRL Bucureşti era o firmă foarte mare, şi nu voia să o distrugă, a ales ca el să rămână să locuiască la Bucureşti, iar inculpata P.M.S. şi copilul rezultat din căsătorie, la fostul domiciliu comun din Arad. După un timp, copilul i-a telefonat şi i-a comunicat că urmează să se mute în alt loc, fără să-i spună unde, împrejurare în care s-a deplasat la Arad şi a constatat că apartamentul era închis, însă nu s-a gândit că ar fi putut să fie vândut, neinteresându-se o vreme de situaţia acestuia. La acel moment a relatat că acţiunea de divorţ era în derulare, aflând după mai mult timp că apartamentul (care a constituit domiciliul comun) înainte de desfacerea căsătoriei, precum şi un teren, au fost vândute la licitaţie fără ştirea sa. Verificând, a constatat că toate actele vizând executarea silită a celor două imobile, derulată în baza contractului de consultanţă fals, au fost semnate de fosta sa soţie şi cumpărate prin licitaţie de către SC C.I. SRL Salva (la care este asociat şi administrator inculpatul O.V.). În acest context, partea civilă a precizat că cele două imobile executate silit, vândute la licitaţie şi cumpărate de SC C.I. SRL Salva au fost proprietatea sa personală precum şi a fostei soţii şi nu au aparţinut SC M.C.G. SRL Bucureşti, însă această din urmă societate a suferit din acest motiv pierderi însemnate pentru că imobilele în cauză nu au mai putut fi aduse drept garanţie pentru desfăşurarea obiectului principal de activitate („comisionar în vamă").
Partea civilă a mai susţinut că şi contractul de consultanţă prezentat de inculpaţi, pretins încheiat la Năsăud şi pus în executare, este fals, afirmând că deşi era prieten cu aceştia şi se întâlneau de câteva ori pe an la Năsăud, nu-şi aminteşte să fi discutat despre acest contract. În ce priveşte contractul real, perfectat la Bucureşti, despre care partea civilă a afirmat că a fost „pur formal" scopul încheierii fiind cel menţionat mai sus, partea civilă a precizat că a fost întocmit în două exemplare originale, unul fiind preluat de inculpatul M.D.P., iar al doilea exemplar original a rămas asupra sa şi înaintat sediului societăţii care la vremea respectivă era la Arad, fiind posibil ca fosta sa soţie să-l fi distrus ulterior. Partea civilă a mai afirmat că o copie după contractul original, care i-a revenit lui, a rămas la filiala din Bucureşti a SC M.C.G. SRL, cu motivarea că majoritatea plăţilor către SC C.I. SRL Salva se făceau de către acea filială. De altfel, partea civilă a relevat că la filiala societăţii din Bucureşti se reţineau copii după toate contractele încheiate de societate.
Afirmaţia că cel de-al doilea exemplar original al contractului de consultanţă, încheiat la Bucureşti, a fost preluat de inculpatul M.D.P. a fost justificată de partea civilă Ţ.S.R.V., prin aceea că „banii ajungeau în mâinile acestuia. Partea civilă a susţinut, în acest context, că procedura i-a fost sugerată de inculpatul M.D.P., care spunea că în acest fel, SC C.I. SRL Salva nu va plăti impozit.
În ce priveşte faptele descrise la punctul II din rechizitoriu, partea civilă a susţinut că în cursul anului 1999, era asociat cu inculpatul M.D.P. la SC M. S&D SRL Parva şi pentru că locuia mai mult la Bucureşti, i-a dat asociatului său, care domicilia în Năsăud, o „împuternicire la notar" care îi dădea dreptul să-l reprezinte în faţa instituţiilor statului, însă nu şi la adoptarea hotărârilor în Adunarea Generală a Asociaţilor, afirmând că dacă ar fi vrut să facă acest lucru „îi dădea societatea cu totul". Sub acest aspect partea civilă a invocat că nu a fost convocat să participe la luarea hotărârii din 22 decembrie 2002 prin care s-a restrâns activitatea SC M. S&D SRL Parva şi că inculpatul M.D.P. a semnat în locul lui, aspect recunoscut de către acesta.
Apreciat că inculpatul M.D.P. a procedat în acest fel, pentru că intenţiona să „aibă singur afacerea", subliniind că la vremea respectivă avea la SC M. S&D SRL Parva 75% din părţile sociale iar asociatul său doar 25%.
Partea civilă Ţ.S.R.V. a mai subliniat că nu a ştiut nimic despre cesionarea în întregime a SC M. S&D SRL Parva către SC C.I. SRL Salva, pentru că nu a fost convocat şi nu a participat la Adunarea Generală Extraordinară a Asociaţilor din 14 mai 2004 şi nici nu a primit cei 45.000.000 ROL care reprezentau contravaloarea părţilor sociale cesionate, cum este consemnat nereal în cuprinsul acestei hotărâri.
Cu ocazia declaraţiei date în instanţă, partea civilă Ţ.S.R.V. şi-a menţinut şi declaraţiile date în faza de urmărire penală.
Prin declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească, inculpatul O.V. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, nu a fost de acord cu plata despăgubirilor civile pretinse de partea civilă Ţ.S.R.V. şi a arătat că îşi menţine declaraţiile din cursul urmăririi penale, îndeosebi cea dată la procuror.
În faţa instanţei, inculpatul O.V. a relatat următoarea situaţie de fapt:
A cunoscut familia Ţ. din anul 2000, iar în cursul anului 2002 a încheiat cu partea civilă o convenţie civilă de reprezentare în instanţă pentru suma de 5.000.000 ROL lunar, iar ulterior, după o serie de negocieri, a încheiat cu aceasta Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002. În realitate acest contract s-a încheiat la 28 - 29 iunie 2002, la un sfârşit de săptămână, acasă la familia M., care domiciliază în localitatea Năsăud, când s-a sărbătorit ziua de naştere a inculpatului M.D.P. Contractul a fost întocmit după 2 luni de negocieri şi a fost adus la Năsăud de către partea civilă. Acest contract s-a încheiat pentru suma de 240.000.000 ROL lunar, pe o durată de 3 ani, el urmând să presteze părţii civile „servicii de consultanţă în domeniul economic".
Inculpatul O.V. a mai relatat că în perioada iulie-decembrie 2002 a prestat servicii de consultanţă pentru partea civilă şi a emis o singură factură în data de 30 septembrie 2002, pentru lunile iulie, august şi septembrie 2002. Aceste servicii de consultanţă au implicat deplasări în interesul SC M.C. SRL Bucureşti, administrată de partea civilă, în diferite oraşe din ţară (Arad, Zalău, Piteşti, Bucureşti şi Constanţa), aspect care poate fi dovedit cu documente.
Inculpatul O.V. a susţinut că factura emisă a fost înregistrată în evidenţele SC C.I. SRL Salva şi a fost plătită parţial de SC M.C. SRL Bucureşti, până la concurenţa sumei de 480.000.000 ROL. Ulterior nu a emis alte facturi întrucât prima (şi singura) nu a fost achitată integral, iar pe de altă parte, pentru că, în opina sa, ar fi ajuns în situaţia (prin evidenţierea şi a altor facturi în contabilitatea SC C.I. SRL Salva) să achite taxe şi impozite la stat.
Inculpatul O.V. a mai afirmat că pentru încasarea integrală a sumei de 720.000.000 ROL a făcut mai multe deplasări la Bucureşti şi a încercat să ia legătura cu partea civilă Ţ.S.R.V., însă nu a reuşit să discute cu acesta decât la telefon. în aceste condiţii, văzând că partea civilă nu-şi onorează obligaţia, l-a delegat pe R.B. să facă demersuri pentru executarea silită, sens în care i-a dat o procură autentică. Inculpatul a afirmat că înainte de a demara executarea silită, la data de 15 decembrie 2003 a încercat o conciliere cu partea civilă, însă nu au ajuns la nici un rezultat. A mai relatat că nu a participat la toate fazele de executare silită, de care s-a ocupat R.B., ci doar la vânzarea la licitaţie a două imobile, proprietatea părţii civile Ţ.S.R.V. şi a fostei soţii Ţ. (P.) M.S. Inculpatul O.V. a susţinut că l-a înştiinţat telefonic de partea civilă despre executarea silită derulată împotriva sa, însă acesta i-a spus că poate face ce vrea şi să vândă bunurile la licitaţie, pentru că el va depune plângere penală. În aceste condiţii, inculpatul O.V. a relatat că în contul datoriei pe care o avea SC M.C. SRL Bucureşti, SC C.I. SRL Salva, a adjudecat cele două imobile scoase la licitaţie, valoarea totală fiind de circa 3,5 miliarde ROL.
Inculpatul O.V. a arătat că poate dovedi faptul că încheierea contractului de consultanţă a avut loc la Năsăud prin audierea martorei M.V. (soţia inculpatului M.D.P.) şi că nu corespunde realităţii susţinerea părţii civile în sensul că banii primiţi de la acesta în urma plăţii facturii din 30 septembrie 2002 i-ar fi remis ulterior inculpatului M.D.P.
În ce priveşte contractul de consultanţă prezentat de partea civilă Ţ.S.R.V., încheiat la Bucureşti, inculpatul O.V. a susţinut că este fals şi că l-a văzut pentru prima oară în faza de urmărire penală. Referitor la acest contract a invocat că „ştampila aplicată este scanată de pe un alt document", iar referitor la capitolul 4 care stipulează obligaţiile părţilor a făcut observaţia că „se sare direct la capitolul 11".
În ce priveşte împrejurările în care a fost încheiat contractul de consultanţă, inculpatul O.V. a mai adăugat că „în cursul lunii iunie 2002 inculpatul M.D.P. a fost la Arad unde s-a întâlnit cu partea vătămată şi au conceput o „ciornă" a contractului de consultanţă pe care el nu a văzut-o. Ulterior, inculpatul M.D.P. i-a relatat că urma să încheie contractul de consultanţă la Năsăud, când partea vătămată Ţ.S.R.V. „va veni de ziua lui şi urma să aducă contractele".
În ce priveşte suma de 17,2 milioane de ROL pe care a încercat să o execute silit, inculpatul O.V. a precizat că „reprezintă de fapt clauza penală stipulată în contract, capitolul 7". Prealabil derulării executării silite inculpatul O.V. a susţinut că s-a deplasat la sediul SC M.C. SRL din Arad (unde era la acea vreme) şi a încercat o conciliere directă, procesul-verbal de conciliere fiind semnat de inculpata P.M.S., administratorul acestei societăţi la momentul respectiv.
Inculpatul a reţinut că rapoartele de expertiză grafologică în cauză sunt false, la fel şi procesul-verbal întocmit de procuror în care se consemnează nereal că i-au fost prezentate respectivele rapoarte de expertiză.
Deşi contractul de consultanţă a fost încheiat la 28 - 29 iunie 2002 (la Năsăud) inculpatul O.V. a menţionat că s-a consemnat data de 1 iulie 2002 pentru că de atunci urma să intre în vigoare. Activitatea de consultanţă prestată către SC M.C. SRL a constat în: introducerea de acţiuni în justiţie, plângeri penale (întocmire), studiu de piaţă, identificarea unor clienţi pentru societate, modele de contracte, reprezentarea societăţii în litigii de muncă, asistarea acesteia la achiziţionarea unor bunuri.
Inculpatul O.V. şi-a exprimat opinia că, contractul de consultanţă prezentat de partea civilă Ţ.S.R.V., care pretinde a fi încheiat la Bucureşti, cuprinde „ultima pagină din contractul original încheiat la Năsăud şi primele două pagini care reprezintă ciorna contractului întocmit la Arad în cursul lunii iunie 2002, cu participarea inculpatului M.D.P.
A mai relatat că în cursul anului 2002 SC C.I. SRL Salva funcţiona ca microîntreprindere, astfel că plătea statului 1,5% din venituri. Din acest motiv (al formei de funcţionare) în evidenţa contabilă a societăţii nu figurează înregistrate cheltuieli cu deplasarea sau cheltuieli de altă natură, dar pot fi identificate avansurile spre decontare.
Inculpatul O.V. a susţinut că imobilele cumpărate la licitaţie în urma derulării executării silite, au fost vândute după 3 - 4 luni, pentru că a fost nevoit să-şi redreseze societatea care avea datorii la stat.
Prin declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească, inculpata P.M.S. (Ţ. înainte de desfacerea căsătoriei) a negat săvârşirea infracţiunilor pentru care este trimisă în judecată, arătând că este nevinovată. De asemenea şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală şi nu a fost de acord cu plata de despăgubiri civile.
În faţa instanţei, inculpata P.M.S. (Ţ. înainte de desfacerea căsătoriei) a relatat următoarea situaţie de fapt:
Inculpata a susţinut că, Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 a fost încheiat între SC M.C. SRL Arad şi SC C.I. SRL Salva, la locuinţa din Năsăud a inculpatului M.D.P., în perioada 28 - 29 iunie 2002, ocazie cu care a fost la domiciliul acestui inculpat împreună cu fostul ei soţ, partea civilă Ţ.S.R.V., fiind invitaţi la sărbătorirea zilei de naştere.
A susţinut că partea civilă a adus contractul gata redactat şi i l-a înmânat spre semnare, după ce în prealabil a fost semnat de către inculpatul O.V. şi fostul ei soţ. La momentul respectiv, fiind o atmosferă de sărbătoare, nu s-a preocupat de clauzele contractului ci doar l-a semnat. A relatat că nu a participat la negocieri pe marginea acelui contract dar a afirmat că anterior, partea civilă încheiase un contract de colaborare cu inculpatul O.V., tot pentru consultanţă, precizând că la acel moment exista o relaţie de prietenie între partea civilă Ţ.S.R.V. şi ceilalţi inculpaţi.
Inculpata P.M.S. a afirmat că nu corespunde realităţii că contractul de consultanţă ar fi fost încheiat la Bucureşti, pentru că nu s-a aflat în acea perioadă la Bucureşti, ci la Arad şi la Năsăud. A relevat că ulterior anului 2002, SC M.C. SRL Arad şi-a deschis un punct de lucru la Bucureşti, iar partea civilă şi-a închiriat o locuinţă şi a stat mai mult în capitală, iar ea se ocupa de activitatea pe care societatea o desfăşura la Arad şi zonele limitrofe, la Bucureşti mergând o dată la 2 - 3 luni.
A susţinut că la data de 1 iunie 2002 se afla la Arad, pentru că era zi de lucru şi nu la Bucureşti. A mai precizat că atunci când se încheiau contracte comerciale între SC M.C. SRL Arad şi alte societăţi comerciale, nu se trecea locul încheierii contractului, chiar dacă încheierea lui avea loc la filiale ale societăţii.
Inculpata a specificat expres că de fiecare dată când se încheiau contracte de către SC M.C. SRL Arad se specifica că sediul societăţii este la Arad şi că filialele societăţii păstrau exemplare după contractele încheiate la sediul lor, iar în mare parte, originalele contractelor încheiate de filiale erau înaintate sediului societăţii din Arad.
După încheierea şi semnarea contractului în discuţie, inculpata a afirmat că nu l-a mai văzut decât atunci când au început cercetările în acest dosar.
În baza contractului de consultanţă încheiat la Năsăud s-a emis de către SC C.I. SRL Salva o singură factură ce a fost înaintată filialei de la Bucureşti, care a fost semnată de primire de partea vătămată şi plătită parţial. Ulterior, în baza acelui contract nu au mai fost emise facturi şi nu ştie dacă după emiterea singurei facturi, inculpatul O.V. a mai prestat efectiv servicii de consultanţă.
Inculpata P.M.S. a mai arătat că pe la sfârşitul anului 2003 s-a separat în fapt de soţul ei şi că din martie 2004 a fost revocată din funcţia de administrator la SC M.C. SRL Arad, fiind numit în locul ei L.D. În cursul lunii iunie 2004 a fost înştiinţată telefonic de inculpatul O.V. să se prezinte la biroul unui executor judecătoresc, pentru a lua cunoştinţă de nişte acte. Ca urmare, s-a prezentat la Biroul executorului judecătoresc V.Ş. din Arad, unde numitul B.R., în calitate de împuternicit al SC C.I. SRL Salva i-a explicat că s-a pus în executare contractul de consultanţă semnat la Năsăud. Prin semnătura dată la executorul judecătoresc, inculpata a înţeles că i se aduce la cunoştinţă derularea executării silite, ocazie cu care a semnat de primire a unor documente între care o somaţie de plată şi acte de proprietate. Inculpata a susţinut că nici un moment nu a înţeles să-şi dea acordul pentru executarea silită desfăşurată împotriva sa şi că semnând acele documente, pe care „nici nu le-a dus acasă" s-a bazat pe faptul că B.R. este prieten cu partea civilă Ţ.S.R.V., atunci soţul ei.
Inculpata a recunoscut că în cursul lunii decembrie 2003 a semnat şi un proces-verbal de conciliere directă între SC C.I." SRL Salva şi SC M.C. SRL Arad. A afirmat că nici despre acest proces-verbal şi nici despre „somaţia" primită nu a reuşit să-l înştiinţeze pe fostul soţ, pentru că relaţiile dintre ei erau tensionate.
Inculpata a mai afirmat că în momentul în care a fost schimbată din funcţia de administrator a solicitat organelor fiscale din Arad, să efectueze un control fiscal pentru a nu avea probleme ulterior. Inculpata a relatat că în iunie 2004 s-a prezentat din nou la Biroul Executorului judecătoresc, ocazie cu care a semnat din nou nişte acte prin care i s-a adus la cunoştinţă începerea executării silite, lucru de care nu era surprinsă pentru că executorul B.R. era prieten cu fostul ei soţ şi avea convingerea că ştie despre derularea executării silite.
Inculpata P.M.S. a mai afirmat că în momentul în care a semnat la Năsăud contractul de consultanţă, fostul ei soţ era de faţă şi că a aplicat ştampila pe care o folosea în calitate de administrator la SC M.C. SRL Arad, „care avea o singură steluţă". În ce priveşte procesul-verbal de conciliere directă între SC M.C. SRL Arad şi SC C.I. SRL Salva, prin care recunoştea o datorie de 17,2 miliarde ROL, a precizat că a fost adus de inculpatul O.V. şi că l-a semnat în calitate de administrator. A susţinut că a încercat să-şi anunţe telefonic soţul despre procedura executării silite derulate de SC C.I. SRL Salva, însă acesta i-a răspuns că nu-l interesează.
În fine, inculpata P.M.S. a mai afirmat că anterior semnării contractului de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002, SC M.C. SRL Arad a mai încheiat contracte de colaborare cu inculpatul O.V., tot pentru consultanţă juridică, însă pentru o sumă modică de 5.000.000 ROL.
Inculpatul M.D.P., audiat în instanţă a susţinut că îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală şi că nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care este trimis în judecată.
În faţa instanţei inculpatul M.D.P. a relatat următoarele cu privire la situaţia de fapt:
Ii cunoaşte pe inculpata Ţ. (P.) M.S. şi pe partea civilă Ţ.S.R.V. din anii 1975 - 1980 şi au fost în relaţie de prietenie deosebit de strânsă până în iunie 2004.
În ce priveşte Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 a susţinut că a fost încheiat la Năsăud, la un sfârşit de săptămână, posibil 28 - 29 iunie 2002, când îşi sărbătorea ziua de naştere, eveniment la care au fost invitaţi şi soţii Ţ. şi O.V. A relatat că acest contract a fost adus „gata redactat" de partea vătămată Ţ.S.R.V. şi a fost semnat şi ştampilat de părţi la el acasă. În vederea încheierii acestui contract, părţile au negociat circa o lună şi jumătate iar cu aproximativ o săptămână înainte de încheierea contractului a fost la sediul SC M.C. SRL din Arad unde la cererea părţii civile a completat prima parte a unui contract de consultanţă, respectiv doar „rubricile goale" referitoare la datele societăţilor contractante. Pentru a completa datele referitoare la SC C.I. SRL Bistriţa, i-a telefonat inculpatului O.V. care i-a comunicat datele necesare. Iniţial, partea civilă i-a cerut să ducă contractul la Năsăud şi să-l arate lui O.V. dar după puţin timp a revenit, spunând că-l va aduce la semnat când va veni la ziua sa de naştere. Ca urmare, partea civilă a venit la Năsăud, la locuinţa sa, cu ocazia sărbătoririi zilei sale de naştere, aducând contractul de consultanţă gata redactat şi semnat, care ulterior a fost semnat şi ştampilat şi de inculpaţii O.V. şi P.M.S.
Inculpatul M.D.P. a afirmat că a acceptat să completeze „rubricile goale" din contractul încheiat la Arad, întrucât partea civilă avea un ascendent asupra sa, prin aceea că erau asociaţi la SC M. S&D Parva, unde Ţ.S.R.V. avea 75% din părţile sociale iar el 25%. Inculpatul a presupus că, contractul pe care a completat olograf câteva rubrici, a fost redactat de persoane angajate la SC M.C. SRL Arad şi a afirmat cu certitudine că, contractul semnat de părţi la domiciliul său din Năsăud, nu mai purta scrisul său pe prima pagină, aspect remarcat pentru că „a făcut loc pe masa pe care s-a semnat contractul".
Referitor la faptele descrise la punctul 2 din rechizitoriu, inculpatul M.D.P. a afirmat că începând cu anul 1997 a devenit asociat cu partea civilă Ţ.S.R.V. la SC M. S&D SRL Parva. Sediul societăţii a fost stabilit în localitatea Parva pentru a beneficia de unele facilităţi fiscale acordate zonelor defavorizate. În anul 1999 legea societăţilor comerciale a fost modificată în sensul că pretindea ca acestea să aibă un obiect principal de activitate. În acest fel s-a ajuns în situaţia de a restrânge obiectul de activitate al societăţii doar la „extracţia şi prelucrarea pietrei calcaroase", care era de fapt activitatea desfăşurată de SC M. S&D SRL Parva. Pentru derularea activităţii societăţii a beneficiat de mai multe procuri speciale, ultima fiindu-i dată de partea civilă în 1999, care îi dădea dreptul să semneze în numele acesteia, inclusiv în situaţia modificării statutului societăţii şi al cesiunii părţilor sociale. Această procură i-a fost dată de partea civilă deoarece îi era necesară cu ocazia întocmirii unor acte referitoare la garantarea plăţii unor investiţii făcute de SC M. S&D SRL Parva, gajate cu casa socrilor săi. Întrucât restituirea creditului contractat pentru investiţia de la Parva a fost garantată doar de către el şi nu proporţional cu părţile sociale deţinute de asociaţi, partea civilă Ţ.S.R.V. a apreciat că este corect să aibă dreptul să hotărască în sensul specificat în procura autentificată la notar. Inculpatul M.D.P. a mai afirmat că procura acordată de partea civilă i-a permis să-şi desfăşoare mai uşor activitatea, relevând că obiectul de activitate, acela de „extracţie şi prelucrare a pietrei calcaroase" era specialitatea sa.
Referitor la Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva în care s-a consemnat că împreună cu asociatul său a hotărât, la sediul societăţii, restrângerea obiectului de activitate la „extracţia şi prelucrarea pietrei calcaroase", inculpatul M.D.P. a afirmat că nu crede că a semnat acea hotărâre în numele părţii civile Ţ.S.R.V.
Faptul că la urmărirea penală a declarat contrariul, respectiv că a semnat în numele părţii civile, se explică prin aceea că organele de urmărire penală i-au spus că, în caz contrar, se vor face tot felul de expertize.
Făcând legătura cu faptul că în acea perioadă familia Ţ. a făcut sărbătorile de iarnă la Năsăud, inculpatul M.D.P. a susţinut că este posibil ca semnătura de pe Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 să aparţină părţii civile Ţ.S.R.V.
Referitor la cea de-a doua infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul M.D.P. a relatat că, din cauza unor contracte neonorate ale SC S. SA Bucureşti, SC M. S&D SRL Parva a avut de încasat creanţe de aproximativ 10 miliarde de ROL. Din această sumă a încasat circa 2 miliarde ROL în perioada 2001 - 2003, după care SC S. SA Bucureşti a început să-şi ascundă activele şi astfel SC M. S&D SRL Parva nu a mai putut recupera alte sume. În acest context, dar şi pentru că a fost numit director la o societate de transport din Bucureşti, iar SC M. S&D SRL Parva nu mai desfăşura activitate încă din 2002, de comun acord cu partea vătămată Ţ.S.R.V. au hotărât să cesioneze societatea inculpatului O.V. Inculpatul M.D.P. a tăcut precizarea că înainte de a întocmi documentele necesare cesionării societăţii l-a înştiinţat pe partea civilă care i-a răspuns că poate să efectueze operaţiunea şi să se folosească în acest scop de procura obţinută în septembrie 1999. În baza acelei procuri, inculpatul M.D.P. a afirmat că a întocmit Hotărârea din 14 mai 2004 prin care Adunarea Generală a Acţionarilor din SC M. S&D SRL Parva a hotărât cesionarea în întregime a societăţii către SC C.I. SRL Salva, administrată de inculpatul O.V. În baza procurii din septembrie 1999 a semnat acea hotărâre şi pentru asociatul său, partea civilă Ţ.S.R.V.
Inculpatul a mai relatat că în cuprinsul acestei hotărâri a consemnat că atât el cât şi asociatul său Ţ.S.R.V. s-au retras din societate şi că acesta din urmă a primit suma de 450.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea părţilor sociale. A susţinut că nu poate prezenta acte scrise din care să rezulte că partea civilă a încasat efectiv cei 450.000.000 ROL dar a afirmat că la remiterea banilor a asistat soţia sa. Cu privire la această hotărâre inculpatul a susţinut că potrivit modificării legii societăţilor comerciale, în vigoare la acea dată, pentru modificarea statutului unei societăţi nu mai era necesară o hotărâre a adunării generale a acţionarilor, ci doar un act adiţional.
Inculpatul a mai susţinut că în iunie 2004 partea civilă Ţ.S.R.V. s-a deplasat la Năsăud, la locuinţa sa şi l-a întrebat dacă a finalizat operaţiunea de cesiune a părţilor sociale către SC C.I. SRL Salva şi dacă a făcut toate comunicările şi demersurile la Registrul Comerţului, inclusiv publicarea în M. Of.
Analizând actele şi lucrările dosarului, şi coroborând întregul probatoriu administrat în cursul procesului penal, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
I. La data de 1 iulie 2002, SC M.C. SRL avea sediul în Arad, asociaţi fiind soţii Ţ.S.R.V. şi Ţ.M.S., aceasta din urmă având şi calitatea de administrator. Pe parcursul soluţionării cauzei, soţii Ţ. au divorţat, fosta soţie purtând după desfacerea căsătoriei numele de „P.". De asemenea, sediul societăţii a fost schimbat, în prezent fiind în Bucureşti, denumirea actuală a acesteia fiind SC M.C.G. SRL La aceeaşi dată SC C.I. SRL avea sediul în localitatea Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud, asociaţi fiind T.G., OGL. şi inculpatul O.V., acesta din urmă având şi calitatea de administrator. De asemenea, la data de 1 iulie 2002, inculpatul M.D.P. şi partea vătămată Ţ.S.R.V. erau asociaţi la SC M. S&D SRL Parva, partea vătămată deţinând la această societate 75% din părţile sociale iar diferenţa asociatul său.
La vremea respectivă partea vătămată Ţ.S.R.V. şi inculpata P.M.S. (soţi în acea perioadă) au fost în relaţie de prietenie deosebit de strânsă cu inculpatul M.D.P. şi familia acestuia, care a durat până în cursul lunii iunie 2004. De asemenea, inculpatul O.V. era prieten cu partea vătămată Ţ.S.R.V., precum şi cu inculpatul M.D.P., astfel că aceştia derulau împreună relaţii comerciale prin intermediul societăţilor la care erau asociaţi sau administratori.
Anterior datei de 1 iulie 2002, inculpatul O.V. acorda consultanţă juridică societăţii la care erau asociaţi soţii Ţ. Sub acest aspect este de menţionat că, în cursul anului 2000, inculpatul O.V. a încheiat cu partea vătămată Ţ.S.R.V. o convenţie civilă de reprezentare în instanţă pentru suma de 5.000.000 ROL.
La data de 1 iulie 2002 între SC C.I. SRL Salva, reprezentată de inculpatul O.V., în calitate de consultant, pe de o parte şi SC M.C. SRL, cu sediul în Arad la acea vreme, reprezentată de Ţ.S.R.V. şi inculpata P.M.S. (atunci soţi), în calitate de beneficiar a fost încheiat Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002. Potrivit acestui contract, consultantul se obliga să asigure beneficiarului servicii de consultanţă, acesta din urmă obligându-se să plătească pentru serviciile prestate suma de 240.000.000 ROL lunar.
Din probele existente la dosar rezultă că acest contract de consultanţă a fost încheiat de părţile contractante la filiala din Bucureşti a SC M.C. SRL, care la data de 1 iulie 2002 avea sediul în Arad, fiind prezenţi inculpatul O.V. şi inculpatul M.D.P., fără a fi de faţă şi inculpata P.M.S. Despre încheierea acestui contract la Bucureşti a relatat martorul N.E., prin declaraţiile date. Din acest motiv, pe contractul original (real, încheiat între părţi) nu apare semnătura soţiei părţii vătămate Ţ.S.R.V. (respectiv a inculpatei P.M.S.), iar pe prima pagină a contractului apare scrisul olograf al inculpatului M.D.P., care a completat rubricile goale (ale formularului tipizat de contract).
Faptul că pe contractul încheiat de părţi la filiala din Bucureşti s-a trecut ca loc al încheierii acestuia „Arad" a fost justificat prin aceea că sediul SC M.C. SRL era la data de 1 iulie 2002, în Arad, astfel că în final, toate contractele încheiate de societate ajungeau la sediul social, filialele reţinând doar o copie a contractului. Pe de altă parte nu se poate face abstracţie nici de susţinerea părţii vătămate, care audiată în cauză a afirmat că încheierea acelui contract a fost „pur formală", scopul acelui contract de consultanţă fiind în realitate sprijinirea financiară a SC M. S&D SRL Parva (la care era asociat cu inculpatul M.D.P.), situată într-o „zonă defavorizată" şi care beneficia potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată de avantaje fiscale. Această împrejurare rezultă explicit din declaraţia părţii vătămate Ţ.S.R.V. care se coroborează cu lipsa oricărei alte dovezi (documente) din care să rezulte că inculpatul O.V. ar fi prestat servicii de consultanţă. De altfel, afirmaţia părţii vătămate în sensul că încheierea contractului de consultanţă a fost „pur formală" şi urmărea scopul arătat anterior, este dovedită şi prin aceea că pe prima pagină a contractului (tipizat) apare scrisul asociatului său de la SC M. S&D SRL Parva, inculpatul M.D.P. Un indiciu în acest sens este şi declaraţia inculpatului M.D.P., care în faţa instanţei a relatat: „Motivul pentru care a completat olograf unele rubrici din contractul încheiat la Arad a fost acela că partea vătămată avea un ascendent asupra mea prin aceea că fiind asociat la SC M. SRL Parva el avea 75% din părţile sociale iar eu 25%".
Cert este că inculpatul M.P.D. a fost implicat în încheierea acestui contract, chiar dacă prin declaraţia dată în instanţă acesta a susţinut, contrar realităţii, că actul în cauză ar fi fost încheiat la sediul din Arad, în ciornă, fără a fi de faţă inculpatul O.V., cu o săptămână înainte de data de 1 iulie 2002, când familia Ţ. urma să meargă la Năsăud. Prin aceeaşi declaraţie, inculpatul M.D.P. a relatat (fără a proba în vreun fel susţinerile sale) că pentru a completa rubricile de pe ciorna la contractul ce urma a fi încheiat ulterior la Năsăud, întrucât nu ştia datele exacte ale SC C.I. SRL Salva, l-a contactat telefonic pe inculpatul O.V. care i le-a comunicat şi apoi le-a trecut în rubricile goale de pe prima pagină. În acest context, este de amintit că, deşi inculpaţii susţin că anterior încheierii contractului de consultanţă s-a negociat un timp îndelungat, nu există dovezi în acest sens, inculpatul O.V. afirmând că nu a văzut „ciorna" despre care face vorbire inculpatul M.D.P. şi despre care partea vătămată Ţ.S.R.V. afirmă că este de fapt contractul real încheiat între părţi.
În consecinţă, raportat la probele existente la dosar, instanţa de fond a reţinut că respectivul Contract de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 încheiat între SC C.I. SRL Parva şi SC M.C.G. SRL a fost semnat la filiala din Bucureşti a acestei din urmă societăţi, părţile convenind să fie trecut ca loc al încheierii „Arad" raportat la împrejurarea că în această localitate era sediul social al societăţii beneficiare. Contractul în discuţie a fost semnat de inculpatul O.V. şi partea vătămată Ţ.S.R.V., de faţă fiind inculpatul M.D.P.. Faptul că partea vătămată Ţ.S.R.V. nu a prezentat decât în copie acest contract a fost justificat prin aceea că originalul a fost înaintat la sediul societăţii din Arad, care figura ca loc al încheierii contractului. Sub acest aspect declaraţia părţii vătămate se coroborează cu cea a inculpatei P.M.S. care a afirmat că, pe contractul încheiat de SC M.C. SRL nu se trecea locul încheierii contractului. Împrejurarea că partea vătămată nu a putut depune originalul contractului nu îi este imputabilă, câtă vreme s-a dovedit în cauză că se obişnuia ca filialele SC M.C.G. SRL să reţină doar copii xerox după contractele pe care le încheia la sediul lor. De asemenea, este de amintit că, după separarea în fapt a foştilor soţi Ţ., de la finele anului 2003 şi până la 19 martie 2004, când inculpata P.M.S. a fost revocată din funcţia de administrator, aceasta se ocupa de activitatea societăţii de la sediul din Arad, iar partea vătămată îşi desfăşura activitatea mai mult în Bucureşti.
În baza contractului de consultanţă încheiat de părţi la filiala din Bucureşti a SC M.C. SRL Arad, SC C.I. SRL Salva reprezentată de inculpatul O.V. a emis factura fiscală din 30 septembrie 2002, în sumă de 720.000.000 ROL. Se factura astfel contravaloarea „serviciilor prestate" de SC C.I. SRL Salva către SC M.C. SRL Arad, aferente perioadei iulie - septembrie 2002. SC M.C. SRL Arad a achitat parţial factura, rămânând neachitată suma de 240.000.000 ROL. Ulterior, consultantul SC C.I. SRL Salva nu a mai emis nicio altă factură.
La data de 18 iunie 2004, SC C.I. SRL Salva, prin împuternicitul R.B. a înregistrat la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, un alt Contract de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, între aceleaşi părţi.
Ulterior, prin Încheierea din 24 iunie 2004 a Judecătoriei Arad, pronunţată în Dosarul execuţional nr. 949/2004, a fost admisă cererea formulată de SC C.I. SRL Salva împotriva debitorilor garanţi Ţ.M.S. şi Ţ.S.R.V., încuviinţându-se astfel executarea silită a titlului executor constituit prin Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 - Contract de garanţie reală mobiliară (titlu executor conform Legii nr. 99/1999) asupra bunurilor mobile, imobile şi conturilor debitorului pentru suma de 17.280.000.000 ROL, reprezentând 8.640.000.000 ROL datorie principală şi 8.640.000.000 ROL penalităţi, conform actului adiţional la contract.
În urma încuviinţării executării silite, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a trei imobile proprietatea comună a foştilor soţi Ţ.M.S. şi Ţ.S.R.V., care figurau în calitate de debitori garanţi, imobilele fiind adjudecate (în urma vânzării la licitaţie) de cumpărătoarea SC C.I. SRL Salva, cu suma totală de 3.523.500.000 ROL. Cele trei imobile vândute la licitaţie şi adjudecate de SC C.I. SRL Salva, care au fost în proprietatea foştilor soţi Ţ. au fost: imobilul apartament situat în Arad, înscris în CF Z al localităţii Micălaca nr. topo Z1, în suprafaţă de 160 mp; imobilul teren în suprafaţă de 10.000 mp situat în Arad, înscris în CF nr. W nedefinitivă a localităţii Arad cu nr. topo W1 şi imobilul teren în suprafaţă de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF nr. X al localităţii Arad, nr. topo X1.
Ulterior, însă la scurt timp după adjudecare, cumpărătoarea acestor imobile, respectiv SC C.I. SRL Salva a reuşit să vândă două dintre aceste imobile (apartamentul şi terenul în suprafaţă de 10.000 mp), în prezent deţinând doar terenul în suprafaţă de 1.300 mp asupra căruia în cursul urmăririi penale a fost instituit sechestru asigurător.
În perioada ianuarie - februarie 2005, partea vătămată Ţ.S.R.V. a făcut demersuri pentru a actualiza garanţiile bancare ale societăţii la care era asociat, în al cărei statut au intervenit modificări, în sensul schimbării denumirii şi sediului social, aceasta devenind SC M.C.G. SRL Bucureşti, ocazie cu care a constatat că figurează la Arhiva Electronică a Garanţiilor Mobiliare ca debitor faţă de SC C.I. SRL Salva, în baza Contractului de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002.
Solicitând să-i fie pus la dispoziţie acel contract de consultanţă (cel înregistrat la Arhiva Electronică) partea vătămată a constatat că este diferit de cel pe care l-a încheiat cu inculpatul O.V., atât sub aspectul locului încheierii, al scrisului cât şi al clauzelor contractului. Cu aceeaşi ocazie partea vătămată a constatat că acel contract instituia garantarea executării lui cu universalitatea patrimoniului prezent şi viitor al societăţii beneficiare, pe care se angaja să nu-l diminueze, cât şi cu patrimoniul fiecărui asociat. De asemenea, partea vătămată a constatat că acel contract înregistrat la Arhiva Electronică a Garanţiilor Mobiliare, a fost depus şi în vederea executării silite.
Având în vedere situaţia constatată, partea vătămată Ţ.S.R.V. a formulat plângere penală şi a prezentat în fotocopie contractul real încheiat de părţi, în care este consemnat că s-a perfectat la Arad, declarând că este singurul semnat de părţi şi care nu conţine condiţii de garantare a executării lui, atât de împovărătoare.
Pe baza a două rapoarte de expertiză efectuate în faza de urmărire penală de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, s-a constatat că, contractul de consultanţă pus în executare de inculpatul O.V. este un fals realizat prin înlocuirea primelor trei file ale celui real (prezentat de partea vătămată Ţ.S.R.V.), cu altele, conţinând alte clauze, la care a fost adăugată ultima filă a contractului real, pe care sunt aplicate semnăturile şi ştampila părţilor.
Rapoartele de expertiză efectuate în cursul urmăririi penale, nr. 93216 din 26 aprilie 2002 şi nr. 93180 din 6 aprilie 2005, de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, Institutul de Criminalistică, aflate la dosar f.1 - 33 vol. II au fost contestate de inculpaţi, astfel că în faza de cercetare judecătorească au fost efectuate noi expertize grafologice, prima de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, înregistrată sub nr. 173 din 10 septembrie 2008, aflată la dosar şi cea de-a doua la nivelul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti înregistrată sub nr. 136 din 29 septembrie 2009, aflată la dosar.
Acest din urmă raport de expertiză, care se coroborează cu cele efectuate în cursul urmăririi penale, dovedesc fără echivoc - în opinia instanţei de fond - că contractul de consultanţă înregistrat la Arhiva Electronică şi pus în executare de inculpatul O.V. este un fals, realizat prin înlocuirea primelor 3 file ale celui real, prezentat de partea vătămată Ţ.S.R.V., cu alte file, conţinând alte clauze. De asemenea, ultima filă a contractului pus în executare de inculpatul O.V. este ultima filă a contractului real încheiat de părţi, fiind în acelaşi timp ultima filă a contractului prezentat de partea vătămată. Această ultimă filă a contractului de consultanţă pus în executare (identică cu ultima filă a contractului prezentat în copie de partea vătămată) poartă ştampila societăţilor contractante şi semnătura inculpatului O.V. şi părţii vătămate Ţ.S.R.V.. în plus (faţă de contractul prezentat de partea vătămată) contractul de consultanţă pus în executare de inculpatul O.V., poartă ştampila şi semnătura inculpatei P.M.S. (aplicate în locuri greu vizibile), aspect recunoscut de aceasta din urmă. În acest context, este de menţionat că pe contractul prezentat de partea vătămată semnăturile şi ştampila sunt aplicate de inculpatul O.V. şi partea vătămată Ţ.S.R.V., pe fiecare filă (jos) în locuri vizibile, rară ca pe acestea să apară semnătura inculpatei P.M.S. De altfel, pe contractul pus în executare de inculpatul O.V., ştampila aplicată de inculpata P.M.S. (pe locuri greu vizibile) este alta decât cea aplicată pe ultima filă a contractului.
Împrejurarea că inculpatul O.V. a pus în executare silită un contract fals, respectiv Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, rezultă cu prisosinţă îndeosebi din Raportul de expertiză nr. 136 din 29 septembrie 2009 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, în cuprinsul căruia sunt detaliate şi argumentate toate constatările făcute de experţi cu ocazia examinării prin comparaţie a celor două contracte prezentate de părţi.
Astfel, s-a constatat că ultima pagină a celor două contracte de consultanţă conţine asemănări atât în ceea ce priveşte conţinutul textului cât şi în ceea ce priveşte impresiunile de ştampilă rotundă şi semnăturile existente la poziţiile „Consultant" şi „Beneficiar". între cele două pagini în discuţie (ultima din fiecare contract) există corespondenţe care merg până la suprapunerea perfectă a textelor tehnoredactate, a semnăturilor menţionate precum şi a impresiunilor de ştampilă rotundă ce le însoţesc.
Concret, pe baza acestui din urmă raport de expertiză, s-a stabilit că ultima pagină a contractului încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox de partea vătămată) reprezintă copia ultimei pagini a contractului încheiat la Năsăud (exemplarul depus în original), copie realizată anterior înserării ansamblului grafic din subsolul paginii, respectiv a menţiunii manuscrise a executorului judecătoresc,a impresiunii de ştampilă rotundă a acestuia precum şi a impresiunii de ştampilă dreptunghiulară a Arhivei Electronice Arad.
Între cele două contracte, expertiza grafologică a pus în evidenţă următoarele deosebiri:
- marginile A4 stânga/dreapta diferă de la un document la altul;
- contractul de consultanţă încheiat la Năsăud (exemplar depus în original) prezintă textul tehnoredactat computerizat pe toate cele 4 pagini, spre deosebire de contractul încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox), care este un formular tipizat cu spaţii libere, completate manuscris;
- la tehnoredactarea computerizată a contractului de consultanţă încheiat la Năsăud nu se utilizează semnele diacritice, acestea din urmă regăsindu-se doar pe ultima pagină. La redactarea contractului încheiat la Arad însă, se utilizează semnele diacritice pe tot parcursul textului;
- în ce priveşte conţinutul textului celor două contracte în discuţie se remarcă faptul că exemplarul original (de la Năsăud), conţine în plus 5 paragrafe respectiv: Garanţi, Durata contractului (încetarea contractului, publicitatea contractului, Litigii, Forţă majoră şi Răspundere contractuală, paragrafe care nu se regăsesc în exemplarul depus în xerox (de partea vătămată). Mai mult, anumite prevederi contractuale specificate la un contract nu se regăsesc şi la celălalt. Exp.: la contractul încheiat la Năsăud se prevăd anumite modalităţi de plată precum şi unele penalităţi, care nu se regăsesc şi la contractul încheiat la Arad, contract în care nici nu se face vorbire de eventuale penalităţi sau de modalitatea de plată a acestora;
- la finalul fiecărei pagini a contractului încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox) sunt aplicate câte două impresiuni de ştampilă rotundă a societăţilor comerciale contractante, respectiv : SC C.I. SRL Salva şi SC M.C. SRL Arad, însoţite de semnături. Acestea nu se regăsesc şi la finalul fiecărei pagini a contractului încheiat la Năsăud, exemplar depus în original.
În urma examinării cu aparatură performantă a modului de depunere a textului (imprimare) pe Contractul de consultanţă nr. R încheiat la 1 iulie 2002 la Năsăud (depus în original) raportul de expertiză a demonstrat că acesta a fost întocmit în mai multe etape. Astfel, prima pagină a contractului de la Năsăud a fost „tehnoredactată cu o imprimantă cu jet de cerneală", paginile 2 şi 3 din acest contract au fost tehnoredactate cu o „imprimantă laser", iar ultima pagină, 4, a fost reprodusă cu ajutorul unui „copiator xerox". Pe această ultimă pagină (pagina 4), doar impresiunile de ştampilă şi semnăturile aferente au fost aplicate direct. S-a mai precizat în cuprinsul raportului de expertiză, că materialul de imprimare folosit diferă, arătându-se că cel folosit de tehnica „inkjet" este „tonerul lichid", iar în cazul imprimantelor laser sau copiatoarelor tip xerox, se foloseşte „toner solid". Prin urmare, la tehnoredactarea celor 4 pagini ale contractului de consultanţă încheiat la Năsăud (depus în original) s-a folosit atât „toner lichid cât şi toner solid".
Expertiza nu a putut stabili dacă scrisul olograf depus pe Contractul de consultanţă nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 la Arad şi pe cele două pagini ale Anexei Angajament la acest contract au fost sau nu executate de O.V. şi M.D.P., în esenţă, cu motivarea că nu sunt acte originale. Însă, sub acest aspect este de relevat că inculpatul M.D.P. şi-a recunoscut scrisul pe exemplarul de contract prezentat de partea vătămată dar a susţinut că era o „ciornă", acceptând să completeze rubricile goale din cauza relaţiei de prietenie cu partea vătămată.
Referitor la Contractul de consultanţă nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 în Arad, depus de partea vătămată Ţ.R.V., expertiza a stabilit că este o copie xerox şi din acest motiv (deoarece reproducerea nu este fidelă ca urmare a procedeului de multiplicare) nu este posibilă o analiză calitativă eficientă şi concludentă care să ducă la identificarea autorului semnăturilor sau a impresiunilor de ştampilă.
În afara aspectelor constatate cu ocazia expertizei grafologice asupra celor două contracte de consultanţă au fost identificate şi alte deosebiri. Astfel, în contractul încheiat la Năsăud, consultantul (SC C.I. SRL Salva) este identificat cu codul fiscal nr. T, acelaşi care figurează şi la Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare, la data de 18 iunie 2004, în timp ce în contractul încheiat la Arad, este înscris codul fiscal nr. V, acelaşi care figurează şi în Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor a SC C.I. SRL Salva nr. 1 din 10 ianuarie 2002. Această constatare dovedeşte că cele două contracte nu au fost întocmite în aceeaşi perioadă şi că cel încheiat la Năsăud a fost redactat la o dată apropiată de 18 iunie 2004 şi nu la 1 iulie 2002. Un argument în acest sens ar fi faptul că pe un alt contract încheiat de SC C.I. SRL Salva cu SC R. 97 S.A.Bistriţa la data de 3 ianuarie 2003, codul fiscal indicat de inculpatul O.V. pentru societatea care o administra a fost V, acelaşi cu cel de pe contractul de consultanţă prezentat de partea vătămată.
De asemenea, numărul contului deschis la R.B. - Filiala Năsăud al SC C.I. SRL Salva, înscris în contractul depus de partea vătămată (încheiat la Arad) este 2.680.602 ROL, pe când cel înscris în contractul pretins real de către inculpatul O.V. este 2.680.606 ROL.Şi această împrejurare, coroborată cu datele trecute de inculpatul O.V. în alte contracte similare, conduce la concluzia că cele două contracte de consultanţă au fost redactate la date diferite, dar cu certitudine, cel pus în executare silită (încheiat la Năsăud), nu a fost întocmit la 1 iulie 2002, ci mult mai târziu (când SC C.I. SRL Salva avea alt codul fiscal şi nr. de cont bancar), după data de 3 ianuarie 2003 (când a fost încheiat un contract cu SC R. 97 S.A. Bistriţa, când societatea inculpatului O.V. folosea acelaşi număr de Cod fiscal şi cont bancar), cel mai posibil o dată apropiată de 18 iunie 2004. În acest context nu este lipsită de semnificaţie nici împrejurarea că, deşi în capitolul VII al contractului de consultanţă de la Năsăud (contract fals), se stipulează obligaţia părţilor de a lua măsura înscrierii acestuia la Arhiva Electronică a Garanţiilor Mobiliare, acest lucru s-a petrecut abia la 18 iunie 2004, în aceeaşi zi în care s-a depus şi cererea de punere în executare a contractului la executorul judecătoresc. În acest context ar mai fi de precizat că la data de 19 martie 2004, martorul L.D.F. a preluat activitatea de administrator la SC M.C.G. SRL, înlocuind-o pe inculpata P.M.S., care a fost revocată. Ulterior desemnării în această funcţie, în luna ianuarie 2005, L.D.F. a găsit în actele societăţii de la sediul din Arad, copia contractului de consultanţă având un conţinut identic cu cel primit de la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, iar între actele de la sediul din Bucureşti, copia unui contract de consultanţă purtând acelaşi număr şi data, dar cu conţinut diferit. În concret, la sediul din Arad a fost găsită copia contractului înregistrat la Arhiva Electronică în timp ce la filiala din Bucureşti a SC M.C. SRL a fost găsită copia incompletă a contractului prezentat de partea vătămată, care avea „menţiuni cu scriere olografă".
Raportat la considerentele de mai sus, instanţa de fond a apreciat că Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud este un fals, conceput, redactat, ştampilat şi semnat de inculpata P.M.S. (aspect de care avea cunoştinţă inculpatul O.V.) la o dată apropiată de 18 iunie 2004 şi în niciun caz la 1 iulie 2002. În mod cert acest contract a fost falsificat după separarea în fapt a foştilor soţi Ţ. şi probabil după înlocuirea din funcţia de administrator la SC M.C. SRL Arad a inculpatei P.M.S.
Derularea executării silite în baza contractului de consultanţă fals (încheiat la Năsăud) care a fost declanşată la iniţiativa inculpatului O.V. a avut loc după separarea în fapt a foştilor soţi Ţ. Astfel, inculpata P.M.S. a recunoscut că a semnat la Arad, procesul-verbal de conciliere directă din 15 decembrie 2003, prin care recunoştea că datorează către SC C.I. SRL Salva suma de 8.640.000.000 ROL, cu titlu de daune interese, precum şi penalităţi în acelaşi cuantum. Inculpata P.M.S. a susţinut fără o justificare credibilă, că nu a conştientizat în momentul semnării acelui document suma totală cu care SC M.C. SRL Arad era debitoare. Inculpata a mai afirmat că în vara anului 2004 a fost chemată de O.V. la executorul judecătoresc pentru a lua cunoştinţă de somaţia privind executarea silită, însă nu s-a opus executării din cauza unor probleme personale, relatând că nu a putut lua legătura cu soţul ei (codebitor), deoarece erau despărţiţi în fapt şi nu ştia unde îl poate găsi.
Apărarea inculpatei nu a fost admisă de instanţa de fond având în vedere că aceasta nu era în imposibilitate reală de a-şi anunţa soţul despre vânzarea la licitaţie a bunurilor lor comune (imobile) întrucât avea posibilitatea de a-1 contacta cel puţin la filiala din Bucureşti a SC M.C.G. SRL sau de a se informa în acest sens la oricare din filialele societăţii.
Prin urmare, pe tot parcursul procedurii de executare silită, debitoarea SC M.C.G. SRL a fost reprezentată numai de către inculpata P.M.S., care fără ştirea părţii vătămate Ţ.S.R.V. a semnat toate documentele întocmite cu acea ocazie, în complicitate cu inculpatul O.V., care în final, în calitate de reprezentant al SC C.I. SRL Salva, a achiziţionat toate cele trei imobile bunuri comune ale foştilor soţi Ţ., la un preţ care s-a dovedit modic pentru acea dată, de 3.523.500.000 ROL.
Ulterior, inculpatul O.V., în calitate de reprezentant a SC C.I. SRL Salva a reuşit să vândă două din cele trei imobile adjudecate la licitaţie (apartamentul şi terenul în suprafaţă de 10.000 mp), societatea rămânând doar în posesia terenului în suprafaţă de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF X al localităţii Arad, nr. topo X1 asupra căruia, în cursul urmăririi penale s-a instituit măsura sechestrului asigurător în vederea recuperării prejudiciului.
Celelalte două imobile înstrăinate de SC C.I. SRL Salva prin reprezentantul acesteia O.V., imediat după adjudecare, au fost evaluate în cursul cercetării judecătoreşti, stabilindu-se pe bază de expertiză (efectuată prin comisie rogatorie la Tribunalul Arad) că la data de 16 ianuarie 2008, valoarea reală (de piaţă) a fost de 213.000 lei RON în cazul apartamentului situat în Arad, şi respectiv 959.920 lei RON, în cazul terenului în suprafaţă de 10.000 mp situat în Arad, înscris în CF W Arad, nr. topo W1.
Prin urmare, reţinându-se că există posibilitatea restituirii în natură de către SC C.I. SRL Salva a imobilului teren în suprafaţă de 1.300 mp, asupra căruia s-a instituit sechestru asigurător în cursul urmăririi penale (imobil adjudecat de societate în urma vânzării la licitaţie cu suma de 445.500.000 ROL) instanţa de fond a apreciat că prejudiciul real suferit de partea vătămată Ţ.S.R.V., care se impune a fi recuperat de inculpaţii O.V. şi P.M.S. este de 1.172.920 RON (213.000 RON + 959.920 RON) sau echivalentul în euro al acestei sume la data plăţii.
Din probele dosarului rezultă cu prisosinţă, în opinia instanţei de fond, că inculpata P.M.S. a avut o contribuţie esenţială la comiterea faptelor descrise mai sus, respectiv întocmirea în fals a contractului de consultanţă nr. R din 01 iulie 2002 încheiat la Năsăud şi ulterior cu ocazia punerii lui în executare silită în mod fraudulos, în sensul de a-l ajuta pe inculpatul O.V. la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prin inducerea în eroare a instanţei de judecată şi a executorului judecătoresc, cu consecinţa păgubirii părţii vătămate Ţ.S.R.V.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond rezultă din următoarele probe administrate în faza de urmărire penală şi cea de cercetare judecătorească: declaraţia părţii vătămate Ţ.S.R.V. din faza de urmărire penală şi faza de cercetare judecătorească, declaraţiile inculpatului M.D.P. din faza de urmărire penală şi la instanţa de fond, declaraţiile inculpatei Ţ.M.S. din faza de urmărire penală şi faza de cercetare judecătorească, declaraţiile inculpatului O.V. din faza de urmărire penală şi faza de cercetare judecătorească; împuternicirea de vămuire din 1 iulie 2002 dată inculpatei Ţ.M.S., decont de cheltuieli; declaraţiile martorului N.E., declaraţiile martorului L.D.F., R.B., M.S., R.L., încheierea din 24 iunie 2004 dată de Judecătoria Arad în Dosarul execuţional nr. 949/2004, publicaţiile de licitaţie şi condiţiile de licitaţie, pentru cele trei imobile din Arad supuse licitaţiei, întocmite de executorul judecătoresc V.Ş., actele de adjudecare a imobilelor vândute la licitaţie de către SC "C.I." SRL Salva, cererea de executare silită adresată de SC C.I. SRL Salva către Biroul Executorului judecătoresc V.Ş. dovezi referitoare la dreptul de proprietate al soţilor Ţ. asupra bunurilor imobile vândute la licitaţie şi achiziţionate de SC C.I. SRL Salva, acte întocmite de Biroul Executorului judecătoresc V.Ş. cu ocazia executării silite derulate în baza Contractului de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, Raportul de expertiză nr. 93216 din 26 aprilie 2002 şi Raportul de expertiză nr. 93180 din 6 aprilie 2005, ambele întocmite în cursul urmăririi penale de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Institutul de Criminalistică, Contractul de consultanţă nr. R/2002 încheiat la Năsăud la 1 iulie 2002 (exemplarul original) şi Contractul de consultanţă nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 la Arad, Angajamentul la Contractul nr. 14/2002, Contractul de mandat şi garanţie reală mobiliară şi Actul adiţional, Ordonanţa din 10 iunie 2005 de instituire a sechestrului asigurător şi dovada instituirii sechestrului asigurător, raportul de expertiză criminalistică nr. 172 din 9 septembrie 2008 şi nr. 173 din 10 septembrie 2008, ambele întocmite de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Judeţean de Expertize Criminalistice Cluj, Raportul de expertiză criminalistică nr. 136 din 29 septembrie 2009, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti. În opinia instanţei de fond, în drept, fapta săvârşită de inculpatul O.V., de a folosi Contractul de consultanţă falsificat (nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud) cunoscând că este fals, în sensul punerii lui în executare silită, constituie infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. Fapta aceluiaşi inculpat de a induce în eroare instanţa de judecată şi executorii judecătoreşti prin prezentarea ca real a contractului de consultanţă falsificat, în scopul de a obţine pentru sine un folos material prin executarea silită şi pricinuind astfel părţii vătămate o pagubă de 1.172.920 RON, sau echivalentul în euro al acestei sume, constituie infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. Fapta inculpatei Ţ. (P.) M.S., de a aplica ştampila SC M.C. SRL Arad şi semnătura pe filele contractului de consultanţă nr. R din1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, despre care probele administrate au stabilit că este fals, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. Fapta aceleiaşi inculpate de a ajuta, cu intenţie, pe inculpatul O.V., la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, comisă în modalitatea descrisă mai sus, constituie infracţiunea de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.
Apărările de nevinovăţie invocate de inculpatul O.V. au fost înlăturate de instanţa de fond în baza probelor enumerate mai sus. Astfel, inculpatul O.V. nu a prezentat dovezi din care să rezulte că într-adevăr a prestat vreodată activităţi de consultanţă pentru SC M.C.G. SRL (nici măcar în perioada iulie - septembrie 2002). De altfel, SC C.I. SRL Salva nu a emis nicio altă factură prin care să „factureze" serviciile de consultanţă prestate, singura factură fiind cea aferentă lunilor iulie - septembrie 2002, din 30 septembrie 2002. De asemenea, inculpatul O.V. nu a dat nicio explicaţie prin care să justifice motivele pentru care contractul de consultanţă pus în executare şi înregistrat la Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare (cel încheiat la Năsăud) a fost întocmit în etape (prima pagină cu, jet de cerneală" fila a doua şi a treia cu ajutorul unei „imprimante laser", iar ultima pagină a fost reprodusă cu ajutorul unui „copiator xerox") şi din ce motiv materialul de imprimare al filelor contractului variază în raport de tehnica de tehnoredactare (toner lichid şi toner solid). Inculpatul O.V. nu explică din ce motiv ultima filă a contractului pe care l-a pus în executare (încheiat la Năsăud) este identică cu ultima pagină a contractului de consultanţă prezentat în copie de partea vătămată (încheiat la Arad). Inculpatul O.V. nu argumentează în niciun fel din ce motiv pe contractul fals, înregistrat la Arhiva Electronică şi ulterior pus în executare silită, există două variante de ştampilă aparţinând SC M.C.G. SRL, cea aplicată de inculpata P.M.S. fiind depusă doar pe primele file, în locuri nefireşti şi greu lizibile şi diferită de ştampila aplicată de partea civilă pe ultima pagină a contractului.
Apărările de nevinovăţie invocate de inculpata P.M.S., au fost înlăturate de instanţa de fond, în principal, prin prisma faptului că a recunoscut că a semnat şi ştampilat Contractul de consultanţă fals, nr. R din 1 iulie 2002 în cuprinsul căruia se menţionează că a fost încheiat la Năsăud. Din probele dosarului nu rezultă data la care a semnat şi ştampilat acest contract însă în mod cert acest lucru s-a petrecut după separarea în fapt de partea vătămată, posibil după revocarea din funcţia de administrator. În acest context, trebuie menţionat că pe contractul fals, nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, inculpata P.M.S. a aplicat ştampila SC M.C. SRL Arad, pe filele 1, 2 şi 3 în colţul din dreapta sus. Această împrejurare rezultă din planşa fotografică aflată la fila 3 a Raportului de expertiză din 26 aprilie 2002 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Se impune a fi făcută precizarea că impresiunile ştampilei aplicate de inculpata P.M.S. pe Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, al cărui exemplar original se află la, este mai greu de observat din cauza modului defectuos în care au fost îndosariate filele volumului II d.u.p., însă se poate vedea parţial, în partea stângă sus a paginilor, în locul în care a fost şnuruit dosarul. Potrivit Raportului de expertiză din 6 aprilie 2005 întocmit de Institutul de Criminalistică, impresiunea de ştampilă aplicată de inculpata P.M.S. pe contractul încheiat la Năsăud (ulterior pus în executare) sugerează posibilitatea ca aceasta să provină de la o altă variantă de ştampilă a SC "M.C." SRL Arad, fiind diferită de cea aplicată pe ultima pagină a contractului (care aşa cum s-a mai arătat, este identică cu ultima pagină a contractului prezentat în copie de partea vătămată Ţ.S.R.V.).
Opinia exprimată în raportul de expertiză se coroborează cu declaraţia martorului L.D.F., care afirmă că pe contractul ridicat de la Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare „pe fiecare pagină era aplicată ştampila pe care o folosea doamna Ţ.S. şi semnătura dânsei, mai puţin ultima pagină, pe care era aplicată ştampila de la Bucureşti şi semnătura părţii vătămate Ţ.S.R.V.". Acelaşi martor a mai precizat că după învestirea sa în funcţia de administrator în locul inculpatei P.M.S., care a fost revocată, aceasta nu i-a remis şi ştampila pe care o folosea, astfel că este posibil ca ştampila aplicată pe primele 3 file ale contractului depus la Arhiva Electronică să fie aplicată „ştampila folosită personal" de inculpată.
Raportat la aspectele relevate, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, instanţa de fond a apreciat că vinovăţia inculpatei P.M.S. nu poate fi pusă la îndoială, existând dovezi certe că a falsificat contractul de consultanţă încheiat la Năsăud şi l-a înmânat inculpatului O.V. în vederea punerii lui în executare. Ulterior, inculpatul O.V. a procedat la punerea în executare a contractului deşi ştia că este un fals, iar inculpata P.M.S. l-a sprijinit conştient în derularea procedurii, semnând toate documentele întocmite cu acea ocazie.
II. a) La data de 21 septembrie 1999, partea vătămată Ţ.S.R.V. l-a împuternicit pe inculpatul M.D.P., prin procură specială, ca în numele său şi pentru el să semneze toate actele privind modificarea SC M. S&D SRL Parva, la care erau asociaţi, cât şi întreaga problematică civilă şi comercială pe care activitatea societăţii o presupune, inclusiv modificări privind cesiunea parţială sau totală a părţilor sale sociale, scop în care îl va putea reprezenta în faţa organelor enumerate în procură.
La SC M. S&D SRL Parva situată într-o zonă „defavorizată", care beneficia potrivit legislaţiei în vigoare de reduceri de impozite, partea vătămată Ţ.S.R.V. deţinea 75% din părţile sociale iar inculpatul M.D.P. diferenţa de 25%.
Inculpatul M.D.P. a întocmit Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 în care a consemnat că împreună cu asociatul său, partea vătămată Ţ.R.V. au hotărât, la sediul SC M. S&D SRL Parva, restrângerea activităţii principale a societăţii la una singură.
Prin actul de acuzare se reţine că această hotărâre a fost semnată de inculpatul M.D.P. atât în numele său cât şi în dreptul numelui asociatului său, partea vătămată Ţ.S.R.V., pentru care a efectuat o semnătură care încearcă să o imite pe cea a părţii vătămate. În urma acestei hotărâri, inculpatul M.D.P. a întocmit actul adiţional de modificare şi completare a contractului şi statutului societăţii, care ulterior a fost autentificat la notar şi înscris în registrul Comerţului, obţinând în final un certificat de înscriere de menţiuni. Prin declaraţia dată în faza de urmărire penală inculpatul M.D.P. a recunoscut această faptă, respectiv că a semnat Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva şi în locul asociatului său, în condiţiile în care partea vătămată nu avea cunoştinţă despre această împrejurare, bazându-se pe procura autentică care în opinia sa îi dădea acest drept precum şi pe dispoziţiile art. 199 din Legea nr. 31/1990, modificată, care impuneau restrângerea obiectului de activitate al societăţii comerciale. Având în vedere poziţia adoptată de inculpat, de recunoaştere a faptei, procurorul nu a mai dispus efectuarea unei expertize grafologice sub acest aspect.
După sesizarea instanţei, inculpatul M.D.P. a revenit asupra declaraţiei de la urmărirea penală şi a susţinut că partea vătămată a semnat Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva, prin care a fost restrâns obiectul de activitate la „extracţia şi prelucrarea pietrei calcaroase", justificându-şi afirmaţia prin aceea că, în perioada respectivă familia Ţ. s-a aflat la Năsăud şi au petrecut sărbătorile de iarnă împreună.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost efectuată o expertiză grafologică pentru a se stabili dacă semnătura de pe Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 AGA a SC M. S&D SRL Parva, de la poziţia „numele asociatului" Ţ.S.R.V. a fost executată de partea vătămată Ţ.S.R.V.
Ca urmare, pe baza Raportului de expertiză criminalistică din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj s-a stabilit că semnătura în cauză a fost executată de partea vătămată Ţ.S.R.V. Concluzii similare, în sensul că semnătura de pe Hotărârea AGA nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva de la poziţia „numele asociatului Ţ.S.R.V." aparţine în realitate părţii vătămate Ţ.S.R.V. au fost formulate şi prin Raportul de expertiză criminalistică din 20 septembrie 2009 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti.
Faţă de aceste probe ştiinţifice care confirmă susţinerile inculpatului M.D.P. referitoare la semnarea de către partea vătămată Ţ.S.R.V. a Hotărârii nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva instanţa de fond a apreciat că această faptă de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu există în materialitatea ei.
Ca urmare, pentru fapta descrisă mai sus s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.D.P. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.
b). La data de 14 mai 2004, inculpatul M.D.P. a întocmit Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor nr. 1 a SC M. S&D SRL Parva, în care a consemnat nereal că au participat ambii asociaţi (respectiv el şi partea vătămată Ţ.S.R.V.) şi au hotărât cesionarea în întregime a părţilor sociale către SC C.I. SRL Salva, reprezentată de inculpatul O.V. şi ceilalţi coasociaţi, O.L.G. şi T.G. Aceeaşi hotărâre consemnează retragerea definitivă din societate a inculpatului M.D.P. şi a părţii vătămate Ţ.S.R.V. şi menţionează că „Asociatul Ţ.S.R.V. declară că a primit contravaloarea părţilor sociale cesionate, respectiv a primit suma de 45.000.000 ROL şi nu are nici un fel de pretenţii financiare sau ...".
Hotărârea AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 este semnată în dreptul numelui asociatului Ţ.S.R.V. de către inculpatul M.D.P., în calitate de împuternicit. Ulterior, s-a întocmit actul adiţional de modificare şi completare a actului constitutiv al SC M. S&D SRL Parva, iar inculpatul M.D.P. a solicitat înscrierea menţiunilor la Registrul Comerţului.
Prin Încheierea nr. 2380 din 28 mai 2004 Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis cererea şi a dispus înscrierea menţiunilor în Registrul Comerţului, Oficiul Registrului Comerţului eliberând ulterior certificatul de înscriere de menţinui.
Împotriva Încheierii nr. 2380 din 28 mai 2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, partea vătămată Ţ.S.R.V. a declarat recurs, invocând că asociatul său, inculpatul M.D.P., a folosit cu rea-credinţă procura specială, care nu îl mandata să-l reprezinte în adunările generale ale asociaţilor la care, de altfel, nici nu a fost convocat.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 4594 din 30 iunie 2004 a respins recursul, argumentând că din punct de vedere formal actele care au stat la baza încheierii pronunţate de judecătorul delegat sunt suficiente şi valabile, cenzurarea procurii speciale depăşind limitele controlului de legalitate al încheierii. Se mai precizează în cuprinsul deciziei, că în măsura în care actele ce au stat la baza pronunţării încheierii, ar fi anulate, pe calea dreptului comun, acest fapt va influenţa şi înscrierile în Registrul Comerţului.
În urma acestei decizii, partea vătămată Ţ.S.R.V. a formulat plângere penală împotriva inculpatului M.D.P.
Inculpatul M.D.P. a invocat că a acţionat în baza procurii speciale primite de la asociatul său, partea vătămată Ţ.S.R.V. şi a susţinut că de comun acord cu partea vătămată au hotărât cesionarea SC M. S&D SRL Parva (care încă din anul 2002 nu mai desfăşura nici un fel de activităţi) către inculpatul O.V., în speranţa că în acest fel ar putea recupera o parte din creanţele datorate de SC S. S.A. Bucureşti. Prin aceeaşi declaraţie dată în instanţă inculpatul M.D.P. a susţinut că în cursul lunii iunie 2004, partea vătămată a fost la domiciliul său din Năsăud şi s-a interesat dacă au fost finalizate operaţiunile de cesionare a SC M. S&D SRL Parva către SC C.I. SRL Salva. Totodată, inculpatul M.D.P. a susţinut că partea vătămată a primit cei 45.000.000 ROL la sfârşitul lunii aprilie 2004.
Apărările inculpatului M.D.P. au fost înlăturate de către instanţa de fond pentru motivele arătate în continuare:
În primul rând, procura specială nu dădea dreptul inculpatului decât să o reprezinte pe partea vătămată în faţa notarului public, instanţelor de judecată la Camera de Comerţ şi Industrie şi la organele financiare şi bancare, nu şi în adunările generale ale asociaţilor. Dacă partea vătămată ar fi intenţionat acest lucru, ar fi prevăzut acest lucru expres, în conţinutul procurii speciale, astfel cum a procedat în cazul împuternicirii atestate sub nr. 118 din 19 mai 2004, prin care partea vătămată l-a împuternicit pe L.D.F. să-l reprezinte cu „puteri depline" la Adunarea Generală Extraordinară a Asociaţilor SC M. S&D SRL Parva, care urma să aibă loc la 31 decembrie 2004.
În al doilea rând, inculpatul M.D.P. nu a făcut dovada că l-a convocat pe partea vătămată la şedinţa din 14 mai 2004 când a fost adoptată hotărârea de cesionare a părţilor sociale către SC C.I. SRL Salva. Că o astfel de convocare nu a existat rezultă în mod expres din adresa nr. 1 din 2 noiembrie 2005 a SC M. S&D SRL Parva din care reiese că în arhiva societăţii nu s-au găsit convocatorul pentru adunarea generală a asociaţilor din data de 26 aprilie 2004 şi procesul-verbal al adunării generale de la acea dată.
De asemenea, inculpatul M.D.P. nu a dovedit că a remis părţii vătămate Ţ.S.R.V. contravaloarea părţilor sociale în cuantum de 450.000.000 RON.
În fine, cu privire la Hotărârea AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 a SC M. S&D SRL Parva este în discuţie nu doar faptul că inculpatul M.D.P. a semnat în locul asociatului său Ţ.S.R.V. (depăşind cu bună-ştiinţă limitele mandatului cu care a fost învestit şi nesocotind dispoziţiile Legii nr. 31/1990 referitoare la convocarea şi desfăşurarea adunărilor generale ale asociaţilor) ci şi fapta de a consemna împrejurarea nereală a prezenţei părţii vătămate la această adunare generală extraordinară a asociaţilor. Sub acest din urmă aspect este de precizat că inculpatul M.D.P. nu a susţinut niciodată că partea vătămată Ţ.S.R.V. ar fi participat la această adunare generală.
Toate aceste probe, în opinia instanţei de fond, dovedesc vinovăţia inculpatului M.D.P. de a consemna în conţinutul Hotărârii AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 a împrejurării nereale a prezenţei lui Ţ.S.R.V. la adunarea generală şi de a folosi ulterior această hotărâre în vederea producerii de consecinţe juridice. Vinovăţia inculpatului M.D.P. nu poate fi pusă la îndoială prin simplul fapt că prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 172 din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj şi respectiv prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 136 din 29 septembrie 2009 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, ambele efectuate în faza de cercetare judecătorească, experţii nu s-au putut pronunţa dacă semnătura de pe Hotărârea AGA nr. 1 din 14 mai 2004 a SC M. S&D SRL Parva, de la poziţia „numele asociatului Ţ.S.R.V. „a fost executată de către inculpatul M.D.P. ori de către alte persoane, întrucât hotărârea supusă expertizei a fost depusă în copie xerox, câtă vreme inculpatul M.D.P., prin declaraţia dată în instanţă a recunoscut că a semnat şi pentru partea vătămată hotărârea de cesionare a societăţii, bazându-se pe faptul că procura autentică dată de asociatul său îi dădea acest drept.
Această situaţie de fapt reţinută de instanţa de fond rezultă din următoarele probe: declaraţia părţii vătămate Ţ.S.R.V., declaraţiile inculpatului M.D.P., declaraţia inculpatului O.V., T.G., OGL. - toate aflate în vol. IV d.u.p., Hotărârea nr. 1 din 14 mai 2004 a SC M. S&D SRL Parva, actul adiţional de modificare şi completare a actului constitutiv al SC M. S&D SRL Parva), Încheierea nr. 2380/2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi Certificatul de înscriere de menţiuni procura specială, Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002.
Aşadar, în drept, reţine instanţa de fond că fapta săvârşită de inculpatul M.D.P., de a consemna în conţinutul Hotărârii AGEA nr. 1 din 14 mai 2004 împrejurarea nereală a prezenţei lui Ţ.S.R.V. la adunarea generală, de a semna în locul acestuia şi de a folosi ulterior această hotărâre în vederea producerii de consecinţe juridice, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.
Procedând la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările şi circumstanţele în care au fost săvârşite, scopul şi mobilul infracţiunilor, urmările produse, prejudiciul cauzat şi datele care caracterizează persoana acestora.
Referitor la inculpaţii O.V. şi P.M.S. s-au reţinut circumstanţe atenuante raportat la împrejurarea că nu au antecedente penale, cu consecinţa aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Însă, la dozarea pedepsei s-a ţinut seama de modalitatea concretă în care au acţionat, de scopul urmărit şi prejudiciul extrem de mare cauzat părţii vătămate Ţ.S.R.V.. S-a avut în vedere şi împrejurarea că acest prejudiciu va fi greu de recuperat în contextul economic actual, în condiţiile în care imediat după adjudecarea celor 3 imobile la licitaţie (la preţuri vădit subevaluate), cele mai valoroase au fost imediat vândute de inculpatul O.V., în calitate de reprezentant al SC C.I. SRL Salva, astfel că restabilirea situaţiei anterioare nu mai este posibilă decât referitor la terenul în suprafaţă de 1.300 mp, înscris în CF nr. X al localităţii Arad, nr. topo X1, asupra căruia s-a reuşit instituirea unui sechestru asigurător în scopul recuperării pagubei.
La stabilirea pedepselor s-a avut în vedere că inculpaţii O.V. şi P.M.S. (fostă Ţ.) nu au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care sunt trimişi în judecată şi nu au recuperat cel puţin în parte prejudiciul cauzat părţii vătămate. În fine, la individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere şi concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză de serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, din cuprinsul cărora rezultă că nu au fost identificaţi factori precipitatori ai comportamentului infracţional în cazul inculpaţilor O.V. şi P.M.S.
Pentru considerentele arătate, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului O.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c), C. pen. (acesta din urmă vizând interzicerea drepturilor de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organele de conducere ale acestora precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen. şi la 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.
Constatând că infracţiunile au fost comise în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente menţionate mai sus şi s-a dispus ca inculpatul O.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organele de conducere ale acestora, precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale).
S-a aplicat inculpatului O.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor în conţinutul prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organele de conducere ale acestora, precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale) C. pen.
În baza criteriilor de individualizare a pedepselor la care s-a făcut referire mai sus, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei P.M.S. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b), c) (aceasta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organele de conducere ale acestora, precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen. şi la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.
Constatând că infracţiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. în temeiul art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate pentru cele două infracţiuni concurente şi s-a dispus ca inculpata P.M.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organe de conducere ale acestora, precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţii comerciale) C. pen.
S-au aplicat inculpatei pedepse accesorii în conţinutul prevăzut de art. 71 raportat la art 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale în organe de conducere ale acestora precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale) C. pen.
La aplicarea pedepselor accesorii în conţinutul menţionat, atât în cazul inculpatei P.M.S. cât şi referitor la inculpatul O.V., instanţa de fond a avut în vedere natura infracţiunilor săvârşite, gravitatea lor şi împrejurarea că aceştia nu au antecedente penale
Apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatei P.M.S. poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie şi în acelaşi timp sunt îndeplinite cumulativ şi celelalte cerinţe prev. de art. 861 alin. (1) şi 2 C. pen., instanţa de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. în temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata P.M.S., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, în prima lună din fiecare trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi; să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcere; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatei, conform art. 864 alin. (1) raportat la art. 83, 84 C. pen. asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare şi asupra neexecutării obligaţiilor civile, precum şi referitor la dispoziţiile art. 864 alin. (2) C. pen., privind neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor şi măsurilor dispuse de instanţă, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Susţinerea inculpaţilor O.V. şi P.M.S. că pentru infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. şi 291 C. pen. răspunderea penală ar fi prescrisă, nu a fost însuşită de instanţa de fond având în vedere că falsificarea contractului de consultanţă a avut loc în jurul datei de 18 iunie 2004, aspect argumentat pe larg mai sus.
Având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, circumstanţele în care a fost săvârşită, urmările produse şi datele care caracterizează persoana inculpatului M.D.P., în favoarea căruia s-au reţinut circumstanţe atenuante raportat la împrejurarea că nu are antecedente penale, instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii da fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.
S-au aplicat inculpatului M.D.P. pedepse accesorii în conţinutul prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organele de conducere ale acestora precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale) C. pen.
Apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatului M.D.P. poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, aspect care rezultă din datele care caracterizează persoana acestuia, precum şi concluziile referatului de evaluare întocmit de serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi reţinând că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art. 81 C. pen. instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani şi 2 luni, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitor la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.D.P. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. referitor la Hotărârea nr. 388 din 02 decembrie 2002 a SC M. S&D SRL Parva, motivat de împrejurarea că această faptă nu există în materialitatea ei.
Prin aceeaşi sentinţă, sub aspectul laturii civile a cauzei penale s-au stabilit următoarele:
S-a dispus în temeiul art. 14, 170, 348 C. proc. pen. restabilirea situaţiei anterioare, în sensul restituirii către partea civilă Ţ.S.R.V., de către inculpatul O.V., în calitate de administrator al SC C.I. SRL Salva a imobilului teren în suprafaţă de 1.300 mp situat în Arad, înscris în CF nr. X al localităţii Arad, nr. topo X1, imobil asupra căruia, în vederea recuperării prejudiciului, a fost instituită în cursul urmăririi penale, măsura sechestrului asigurător prin Ordonanţa din 10 iunie 2005.
Referitor la această modalitate de recuperare a prejudiciului, solicitată în mod expres de partea vătămată prin cererea de constituire de parte civilă, este de menţionat că nu este posibilă decât în cazul imobilului teren menţionat mai sus, celelalte două imobile adjudecate la licitaţie de către SC C.I. SRL Salva, respectiv apartamentul situat în Arad, şi terenul în suprafaţă de 10.000 mp înscris în CF W al localităţii Arad, nr. topo W1, fiind ulterior vândute de inculpatul O.V. (în calitate de administrator al societăţii care le-a adjudecat), astfel că nu a mai putut fi instituită măsura sechestrului asigurător.
Cele trei imobile vândute la licitaţie în urma executării silite derulate în baza contractului de consultanţă fals (cel încheiat la Năsăud) şi adjudecate de cumpărătoarea SC C.I. SRL Salva (conform actelor de adjudecare aflate la dosar) cu suma totală de 3.523.500.000 ROL vechi au fost bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei ale foştilor soţi Ţ., potrivit dovezilor existente la dosar : Extras CF pentru terenul de 1.300 mp, înscris în CF X Arad nr. topo X1, Extras CF W nedefinitiv Arad, nr. topo W1 şi încheierea de autentificare, în cazul terenului în suprafaţă de 10.000 mp; Extras CF referitor la imobilul apartament situat în Arad.
În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la evaluarea pe bază de expertiză (administrată prin comisie rogatorie la Tribunalul Arad) a valorii apartamentului şi terenului în suprafaţă de 10.000 mp care au fost vândute la licitaţie în cadrul executării silite derulate în baza contractului de consultanţă fals.
Pe baza expertizei efectuate în cauză instanţa de fond a reţinut că la data de 16 ianuarie 2008 (data depunerii raportului de expertiză) valoarea de piaţă a apartamentului situat în Arad a fost de 213.000 RON iar valoarea de piaţă a terenului în suprafaţă de 10.000 mp, înscris în CF W al localităţii Arad, nr. topo W1 a fost de 959.920 RON, în total 1.172.920 RON. La data efectuării raportului de expertiză de evaluare a celor două imobile, cursul euro era de 40.925 ROL, deci aproximativ egal cu cel de la data pronunţării prezentei hotărâri.
Având în vedere valoarea celor două imobile, astfel cum a fost stabilită pe bază de expertiză, precum şi celelalte aspecte menţionate mai sus, instanţa de fond în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ. a dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor O.V. şi P.M.S. să plătească despăgubiri civile părţii vătămate Ţ.S.R.V., în sumă totală de 1.172.920 RON sau echivalentul în euro al acestei sume la data plăţii. Această sumă va fi avută în vedere cu prilejul partajării bunurilor comune ale foştilor soţi Ţ. La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere cererea expresă a părţii vătămate, consemnată în constituirea de parte civilă, de a se echivala în euro sumele în lei pretinse cu titlu de despăgubiri civile.
Celelalte pretenţii civile formulate în cauză de partea vătămată Ţ.S.R.V. au fost respinse ca neîntemeiate. Astfel, solicitarea părţii vătămate de acordare de despăgubiri civile, cu referire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals deduse judecăţii, nu are temei legal, întrucât aceste infracţiuni fiind de „pericol" nu sunt cauzatoare de prejudicii care să necesite o reparaţie patrimonială. De asemenea, pretenţiile civile formulate de partea vătămată Ţ.S.R.V. în legătură cu faptele descrise la punctul 2 în considerentele hotărârii (prejudiciul generat de contravaloarea mijloacelor fixe aduse ca aport în natură la SC M. S&D SRL Parva, de către partea vătămată şi de care inculpatul M.D.P. a dispus discreţionar, prejudiciul suferit de partea vătămată în urma manoperelor frauduloase ale aceluiaşi inculpat, în urma cărora nu a reuşit să încaseze dividendele de la această societate, prejudiciul constând în valoarea unei creanţe de aproximativ 300.000 euro, echivalentul a 360.000 RON, pe care SC M. S&D SRL Parva o are faţă de SC S. S.A. Bucureşti şi cesionată către SC C.I. SRL Salva), nu au nici un temei legal în cauza de faţă, având în vedere că în sarcina inculpatului M.D.P. a fost reţinută o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă care nu este cauzatoare de pagube. Pentru aceleaşi considerente nu va fi însuşită nici cererea părţii vătămate de obligare a inculpatului M.D.P. la plata de daune morale, urmare a săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În ce priveşte pretenţiile civile formulate de partea vătămată Ţ.S.R.V. în legătură cu fapta de înşelăciune descrisă la punctul 1 în considerentele hotărârii, instanţa de fond le-a apreciat justificate până la concurenţa sumei de 1.172.920 RON (sau echivalentul în euro al aceste sume) pentru motivele arătate anterior. Celelalte pretenţii civile, referitoare la obligarea inculpaţilor la plata de daune morale, în cuantum de câte 100.000 euro (echivalentul a 360.000 RON) sunt neîntemeiate, acestea nefiind justificate în vreun fel de partea vătămată.
În ce priveşte pretenţiile civile formulate în cauză de SC M.C.G. SRL Bucureşti, constituită parte civilă până la citirea actului de acuzate, instanţa de fond a apreciat că sunt de asemenea neîntemeiate, întrucât nu s-a dovedit cu certitudine că sunt în legătură de cauzalitate directă sau decurg din fapta de înşelăciune dedusă judecăţii.
Pentru a se verifica temeinicia cererii de constituire de parte civilă formulată în cauză de SC M.C.G. SRL Bucureşti a fost încuviinţată în cauză efectuarea unei expertize contabile, care a avut ca obiective principale: stabilirea prejudiciului suferit de partea civilă în urma înregistrării la Arhiva Electronică a Garanţiilor Mobiliare a Contractului de consultanţă fals nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud şi ulterior prin vânzarea la licitaţie, pe calea executării silite, a celor 3 imobile proprietatea foştilor soţi Ţ. şi respectiv, dacă anterior acestui moment, cele 3 imobile (teren în suprafaţă de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF X, nr. topo X1, teren în suprafaţă de 10.000 mp situat în Arad, înscris în CF nr. W nedefinitivă a localităţii Arad, nr. topo W1 şi apartament situat în Arad, înscris în CF nr. Z alin. (1) localitatea Micălaca, nr. topo Z1, în suprafaţă de 160 mp) au fost afectate unor garanţii imobiliare, pentru credite bancare contractate de partea civilă SC M.C.G. SRL Bucureşti.
Expertiza contabilă încuviinţată de instanţa de fond a fost administrată prin comisie rogatorie de Tribunalul Bucureşti, aceasta făcând obiectul Dosarului penal nr. 42172/3/2006 (acvirat).
Potrivit Raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, aflat în Dosarul nr. 42172/3/2006 al Tribunalului Bucureşti (acvirat), capitolul III - Concluzii (cu privire la evaluarea prejudiciului cauzat SC M.C.G. SRL Bucureşti, urmare a înscrierii la data de 18 iunie 2004 a Contractului de consultanţă (fals) nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare de către SC C.I. SRL Salva şi a executării silite a acestui contract - titlu executoriu precum şi a actului adiţional, constituit asupra bunurilor mobile, imobile şi conturilor societăţii debitoare şi a debitorilor garanţi, Ţ.M.S. şi Ţ.S.R.V.) se constată că SC M.C.G. SRL Bucureşti a înregistrat: un prejudiciu datorită nerealizării profitului în semestrul II din anul 2004, comparativ cu cel din semestrul I din anul 2004; o reducere a profitului brut al anului 2005, faţă de profitul brut din anul 2004; reducerea cifrei de afaceri în anul 2005, comparativ cu anul 2004, precum şi o creştere a cheltuielilor cu penalităţile şi majorările de întârziere, în perioada 2004 - 2007.
Acest prejudiciu suferit de SC M.C.G. SRL Bucureşti exprimat în cifre absolute la nivelul sumei totale de 582.626 RON, evidenţiat în cuprinsul expertizei, s-a constatat (de către expert) a fi „în legătură de cauzalitate cu perturbarea bunului mers al activităţii, generată de starea de insolvabilitate mediatizată prin sechestrarea bunurilor şi prin efectuarea popririlor pe contul de disponibilităţi al societăţii".
Expertul a apreciat că suma calculată cu titlul de prejudiciu suferit de SC M.C.G. SRL Bucureşti (de 582.626 RON) ca răspuns la obiectivul nr. 1 al expertizei prezintă o „doză de subiectivism" întrucât există posibilitatea ca scăderea eficienţei activităţii societăţii să se datoreze şi altor cauze pe care nu le poate stabili.
Referitor la obiectivul nr. 2 al expertizei care a avut ca scop a se stabili dacă cele 3 imobile proprietatea foştilor soţi Ţ. - apartamentul şi cele două terenuri, au fost anterior vânzării la licitaţie, în baza contractului de consultanţă fals (sau oricând în decursul timpului) afectate unor garanţii bancare în favoarea SC M.C.G. SRL Bucureşti, expertul a precizat că partea vătămată Ţ.S.R.V. nu a prezentat dovezi în acest sens. în concret, expertul a menţionat că nu există documente care să ateste susţinerea părţii vătămate că cele 3 imobile executate silit (vândute la licitaţie) în baza Contractului de consultanţă nr. R din 1 februarie 2002 încheiat la Năsăud şi a actului adiţional la acest contract, ar fi fost vreodată afectate unor garanţii bancare anterior înscrierii acestui contract la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi derulării executării silite în baza acestui titlu executoriu.
Ulterior, prin noi adrese (în urma unor obiecţiuni formulate de inculpaţi) expertul contabil a precizat că îşi menţine concluziile din raportul de expertiză, însă de fiecare dată a specificat că opinia sa referitoare la cuantumul prejudiciului suferit de SC M.C.G. SRL Bucureşti are o „doză de subiectivism" justificată între altele şi prin „lipsa anumitor documente".
Raportat la împrejurările care au fost descrise mai sus, instanţa de fond a reţinut că nu s-a dovedit pe bază de documente legale, că anterior înregistrării contractului de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi derulării executării silite, cele 3 imobile, proprietatea foştilor soţi Ţ. (apartamentul şi cele două terenuri) au fost afectate pentru garantarea unor linii de credit luate de SC M.C.G. SRL Bucureşti.
Nefiind afectate vreodată unor asemenea garanţii bancare, instanţa de fond a apreciat că vânzarea la licitaţie a celor 3 imobile proprietatea foştilor soţi Ţ., nu a fost de natură a cauza un prejudiciu societăţii, ci doar părţii vătămate Ţ.S.R.V.
Împrejurarea că imobilele vândute la licitaţie pe calea executării silite derulate în baza contractului de consultanţă fals, au fost proprietatea foştilor soţi Ţ. şi că acele imobile nu au fost afectate anterior garantării unor credite contractate de SC M.C.G. SRL Bucureşti, a justificat soluţia adoptată de instanţa de fond, aceea de a fi obligaţi în solidar inculpaţii O.V. şi P.M.S., la despăgubiri civile către partea vătămată Ţ.S.R.V., la un cuantum care reprezintă valoarea de piaţă a două dintre imobilele care nu au mai putut fi restituite în natură de către SC C.I. SRL Salva (cu privire la cel de-al treilea imobil dispunându-se restituirea).
Obligarea aceloraşi inculpaţi la despăgubiri şi faţă de SC M.C.G. SRL Bucureşti, care nu a dovedit un prejudiciu cert şi direct, în legătură de cauzalitate directă cu infracţiunea de înşelăciune dedusă judecăţii, nu are nici un temei.
Pentru considerentele arătate, instanţa de fond a dispus respingerea, ca neîntemeiate, a pretenţiilor civile formulate în cauză de SC M.C.G. SRL Bucureşti.
În vederea recuperării prejudiciului, conform art. 163 C. proc. pen., instanţa de fond a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa din 10 iunie 2005, asupra celor două imobile aparţinând SC C.I. SRL Salva, respectiv asupra imobilului situat în Arad, înscris în CF nr. X de 1.300 mp şi asupra imobilului înscris în CF Y al comunei Salva, jud. Bistriţa-Năsăud, de natură prestaţii.
S-a dispus anularea actelor false, conf. art. 14, 170, 348 C. proc. pen., respectiv a contractului de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud şi a Hotărârii nr. 1 din 14 mai 2004 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor de la SC M. S&D SRL Parva.
În baza art. 7, 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 s-a dispus efectuarea cuvenitelor înregistrări la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud (unde va fi comunicată hotărârea, la rămânerea ei definitivă), precum şi prelevarea de probe biologice de la inculpatul O.V., conform Legii nr. 76/2008.
Conform art. 193 alin. (2), (6) C. proc. pen. inculpatul M.D.P. a fost obligat să plătească părţii civile Ţ.S.R.V. suma de 427 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. În baza aceluiaşi text de lege inculpaţii O.V. şi P.M.S. au fost obligaţi să plătească fiecare în favoarea părţii vătămate Ţ.S.R.V. câte 1.277 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Sumele la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii cu titlul de cheltuieli de judecată reprezintă cota parte din valoarea onorariilor aferente rapoartelor de expertiză (contabilă, de evaluare a imobilelor şi criminalistice), stabilite ţinând seama şi de faptele reţinute în sarcina fiecărui inculpat.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii O.V. şi P.M.S. au fost obligaţi să plătească în favoarea statului câte 600 RON cheltuieli judiciare, iar inculpatul M.D.P. cu acelaşi titlu suma de 300 RON.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., partea vătămată Ţ.S.R.V. a fost obligat să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare (având în vedere achitarea inculpatului M.D.P. pentru una din faptele deduse judecăţii).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii M.D.P., P. (fostă Ţ.) M.S., O.V. şi părţile civile Ţ.S.D.V. şi SC M.C.G. SRL Bucureşti
Inculpaţii P.M.S. (fostă Ţ.) şi M.D.P., prin apărător ales, au solicitat în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei P.M.S. pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen., întrucât fapta în cauză nu există şi achitarea aceleiaşi inculpate pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen., deoarece faptele acesteia nu întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunii în cauză, nefiind realizate laturile obiectivă şi subiectivă ale acesteia. S-a solicitat în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.D.P. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1), raportat la art. 74 lit. a), cu aplicarea art. 76 lit. e) C. pen., întrucât faptele acestuia nu întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunii în cauză, nefiind realizate laturile obiectivă şi subiectivă ale acesteia şi menţinerea dispoziţiei instanţei de fond privind achitarea inculpatului M.D.P. privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. (faptă referitoare la Hotărârea nr. 388 din 02 decembrie 2002 a SC M. S&D Parva), întrucât fapta nu există; respingerea cererilor de constituire ca parte civilă a părţilor vătămate ca fiind neîntemeiate; ridicarea sechestrului asigurător instituit în cauză. S-a arătat că instanţa de fond a concluzionat fără suport probatoriu în sensul că Contractul de consultanţă nr. R din 01 iulie 2002, încheiat la Năsăud este un fals, conceput, redactat ştampilat şi semnat de inculpata P.M.S. "aspect de care avea cunoştinţă inculpatul O.V., la o dată apropiată de 18 iunie 2004 şi în nici un caz la 01 iulie 2002." S-a reţinut în continuare fără nici un temei probatoriu, că "în mod cert acest contract a fost falsificat după separarea în fapt a foştilor soţi Ţ. şi probabil după înlocuirea din funcţia de administrator Ia SC M.C. SRL Arad a inculpatei P.M.S.". Consideră această concluzie surprinzătoare, în condiţiile în care chiar instanţa de fond reţinuse mai înainte, în considerente, astfel: "Referitor la Contractul de consultanţă nr. R/2002 încheiat la 01 iulie 2002 în ARAD, depus de partea vătămată Ţ.R.V., expertiza a stabilit că este o copie xerox şi din acest motiv (deoarece reproducerea nu este fidelă, ca urmare a procedeului de multiplicare) nu este posibilă o analiză calitativă eficientă şi concludentă care să ducă la identificarea semnăturilor sau a impresiunilor de ştampilă". S-a apreciat că instanţa de fond a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite. S-au luat în calcul o serie de mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală, s-au înlăturat altele care au fost administrate în faza de cercetare judecătorească, în mod cu totul nejustificat şi s-a pronunţat o hotărâre greşită. Ansamblul probelor administrate în cauză pe parcursul acestor ani de cercetare judecătorească, grefat pe rezultatele obţinute în faza de urmărire penală, este fără substanţă şi nu are forţa de a demonstra vinovăţia vreunuia dintre aceşti doi inculpaţi. Totul reprezintă "o mistificare", efectuată după un scenariu conceput şi regizat de partea vătămată, care are la bază atât interese materiale cât şi un scop de răzbunare faţă de fosta sa soţie-inculpata Ţ. (P.) M.S. Au fost creditate fără temei toate aserţiunile părţii vătămate. Referitor la declaraţiile părţii vătămate Ţ.S.R.V. s-a arătat că în declaraţia din 21 martie 2005 a susţinut că în data de 01 iulie 2002, inculpata Ţ.M. se afla la Arad şi pretinde că "probează" cu documente, respectiv contract semnat de inculpată la acea dată; în declaraţia din 18 decembrie 2005, susţine că la aceeaşi dată (01 iulie 2002) Ţ.M. se afla la Bucureşti şi de asemenea "probează" cu documente (bon fiscal de la un restaurant, anexat la decontul de cheltuieli). În situaţia creată se pune legitima întrebare "era oare posibil ca o persoană să fie în aceeaşi zi în două locuri situate la o distanţă atât de mare unul faţă de altul?" Aceste pretinse "mijloace de probă" nu se coroborează însă cu alte probe, întrucât partea vătămată nu a adus probe testimoniale în acest sens. Nu s-a confirmat astfel prin probe nici una din versiunile elaborate de partea vătămată. Dacă susţinerea părţii vătămate în sensul că la semnarea contractului Ia Bucureşti au fost prezenţi toţi inculpaţii, respectiv O.V., Ţ.M.S. şi M.D.P., se impune observaţia că nici unul din martorii ascultaţi nu a susţinuţi acest lucru; Este semnificativă în acest sens poziţia exprimată cu claritate de către inculpatul O.V., care descriind faptele, arată cum în data de 29 iunie 2002 în timp ce se afla la domiciliul inculpatului M.D.P. din Năsăud, la un moment dat i-a fost prezentat Contractul de consultanţă nr. R din 01 iulie 2002 (depus de O.V. în original), care a fost redactat în întregime de partea vătămată şi în urma unei scurte discuţii a semnat şi ştampilat contractul, pe ultima filă, alături de partea vătămată. Faptul că acest contract a fost adus redactat, iar redactarea a fost efectuată de partea vătămată, rezultă din împrejurarea că actul conţine erori în partea ce priveşte codul fiscal. Astfel în condiţiile în care codul fiscal corect este V, a fost menţionat greşit, respectiv T. În mod evident dacă acest cod fiscal ar fi fost scris de către O.V., această eroare nu s-ar fi putut produce. Inculpatei Ţ.M. i-a fost prezentat contractul spre semnare, în acea atmosferă de petrecere, de armonie deplină, după ce îl semnaseră atât partea vătămată Ţ.R.S. cât şi inculpatul O.V. În realitate, date fiind împrejurările concrete, inculpata nu a acordat atenţie deosebită acestui fapt, în condiţiile în care partea vătămată îi era soţ, inculpatul M.D.P. le era fin şi prieten foarte bun, între toţi existând relaţii anterioare de afaceri care se desfăşuraseră onorabil, context în care părţile manifestau încredere reciprocă. Nu s-a demonstrat că inculpata Ţ.M. ar fi participat la redactarea respectivului contract. După semnare, cele 2 exemplare ale contractului au rămas la partea vătămată. Inculpata Ţ.M. nu are cunoştinţă despre împrejurările în care s-a ajuns la falsificarea contractului în cauză. Este de menţionat însă că partea vătămată are "antecedente" privind angajarea de relaţii comerciale, prin angajarea răspunderii (garantarea), cu bunuri comune ale soţilor. Anterior despărţirii în fapt, partea vătămată Ţ.S.R. a contractat un împrumut de la R.L., căruia i-a eliberat chitanţa de mână din data de 08 februarie 2002, pe care a menţiona „mă oblig eu sau familia mea să plătesc imediat această sumă la cererea domniei sale. Această chitanţă are rol de titlu executoriu" (am depus la dosar această chitanţă olografă la data judecării în fond a cauzei). Referitor la data încheierii contractului s-a arătat că nici unul dintre inculpaţi nu a susţinut niciodată că data încheierii contractului de consultanţă este 01 iulie 2002, toţi aceştia arătând că s-a semnat la sfârşitul de săptămână anterior acelei date (la data de 29 iunie fiind ziua de naştere a inculpatului M.D.P.), iar data de 01 iulie 2002 este data la care contractul a devenit operaţional. Martorul L.D. era în acea perioadă, în acelaşi timp, administrator la SC M.C. SRL şi asociat unic la SC P., iar între cele două societăţi existau de asemenea contracte de consultantă de valori foarte mari (acest martor recunoaşte acest aspect şi faptul că a încasat banii). Martorul N.E. era în acelaşi timp angajat la S.E., cu care SC M.C. SRL, prin partea vătămată a încheiat o serie de contracte de miliarde de ROL, martorul recunoscând aceste aspecte. S-a considerat că aceşti martori nu prezintă credibilitate, de vreme ce se aflau în raporturi de subordonare cu partea vătămată, declaraţiile lor nefiind caracterizate de obiectivitate, de echidistanţă şi nu se coroborează cu alte probe. Expertizele criminalistice efectuate în cursul urmăririi penale de specialişti din cadrul Institutului de Expertize Criminalistice din cadrul IGP, nu pot fi luate în considerare deoarece au fost efectuate pe baza unor copii (xerox) a documentelor şi nu pe baza documentelor originale; fac referire la anumite examinări grafice comparative cu probe de comparaţie pentru M.D.P. şi O.V., însă la foto nr. 7 şi foto nr. 8, sunt depuse două procese-verbale, care au fost scrise de către cei doi poliţişti; concluziile acestora nu sunt de natură a stabili falsul în documente şi nici cine este autorul pretinsului fals; Din raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză de specialiştii Institutului Naţional de Expertiză Criminalistică - probă ştiinţifică - rezultă următoarele: Semnătura de pe Hotărîrea AGA nr. 388 din 02 decembrie 2002 a SC M. SRL Parva, de la poziţia "numele asociatului" Ţ.S.R., a fost executată de titularul Ţ.S.R. Din motivele descrise în cuprinsul raportului la pct. 3, nu se poate stabili dacă semnătura de pe Hotărârea AGA nr. 1 din 14 mai 2004 a SC M. SRL Parva, de la poziţia "numele asociatului Ţ.S.R., a fost executată de M.D.P. ori de altă persoană, actul în litigiu fiind depus în copie. Din motivele descrise la pct. II din raportul de expertiză criminalistică nu se poate stabili dacă semnăturile din finalul fiecărei pagini de pe Contractul de consultanţă nr. R/2002, încheiat la 01 iulie 2002 la Arad, au fost sau nu executate de numita Ţ. (P.) M.S. şi nici dacă impresiunile de ştampila rotundă aferente, au fost sau nu obţinute cu ştampila aparţinând SC M.C. SRL Arad. Având în vedere natura acestor constatări ştiinţifice, ţinând seama de absenţa altor mijloace de probă cu substanţă, consideră că este evidentă nevinovăţia inculpaţilor apelanţi. Cu privire la învinuirile aduse inculpatului M.D.P. s-a precizat că cesiunea părţilor sociale s-a făcut în luna mai a anului 2004, dată la care modificarea actelor constitutive se putea face fără o hotărâre AGA. Modificarea actelor constitutive în baza unei hotărâri AGA a devenit obligatorie doar începând cu luna noiembrie 2004, ulterior cesiunii. Invocă în acest sens art. 199 şi art. 204 din Legea nr. 31/1990, publicată în M. Of. nr. 33 din 29 ianuarie 1998. Cesiunea părţilor sociale s-a făcut în baza actului modificator al societăţii, document pentru care inculpatul M.D.P. avea împuternicire specială din partea asociatului T.R. încă din anul 1999 şi nu în baza hotărârii AGA. Inculpatul M.D.P. a desfăşurat activităţile ce i se impută în condiţiile legii şi nicidecum nu a acţionat cu intenţie infracţională, fapta acestuia neîntrunind toate elementele constitutive ale infracţiunii de fals, nefiind realizată nici latura obiectivă şi nici cea subiectivă a infracţiunii. Partea vătămată T.R. a manifestat rea credinţă atunci când a declarat că nu a ştiut de cesionarea părţilor sociale, întrucât el a primit suma de 45.000.000 ROL, contravaloarea părţilor sociale pe care le deţinea la SC M. SRL şi atunci când a afirmat că nu a avut cunoştinţă despre activitatea SC M. SRL, la care deţinea 75% din părţile sociale - a se observa documentele originale depuse la dosarul cauzei care au fost folosite ca scripte de comparaţie la efectuarea expertizei criminalistice. Credibilitatea părţii vătămate trebuie raportată şi la următoarele aspecte: inculpata era şi este asociat al societăţii în cauză cu 49%, nu putea avea nici un interes de a acţiona pentru diminuarea sau pierderea bunurilor soţilor T., ca urmare a executării silite făcute de inculpatul O.V. Acele bunuri aveau regim de bunuri comune, din care prin partaj inculpata ar fi avut posibilitatea de a obţine jumătate din totalitatea bunurilor ori contravaloarea a 50% din acestea cu titlu de sultă compensatoare. Acţiunile inculpatului M.D.P. s-au circumscris mandatului special pe care acesta l-a obţinut prin procura specială nr. 9544/1999, de la partea vătămată; din anul 1999, de la data întocmirii procurii speciale până la data efectuării cesiunii inculpatul M.D.P. nu a făcut uz de aceasta decât strict în interesul societăţii şi al asociaţilor. Apreciază că instanţa de fond a examinat cu superficialitate procura specială autentificată prin Încheierea de autentificare nr. 9244 din 21 septembrie 1999 (întocmită la Biroul Notarial M.I. din Arad), prin care partea vătămată T.S.R. în calitate de membru asociat al SC M. S&D SRL Năsăud l-a împuternicit pe inculpatul M.D.P., precizând următoarele: "... în numele meu şi pentru mine: să semneze toate actele de modificare ale societăţii comerciale M. S&D SRL, ca şi întreaga problematică comercială şi civilă pe care activitatea o impune, respectiv denumire, durată de funcţionare, sediul social, obiectul de activitate, desemnarea administratorilor, capital social, precum şi orice altă problemă care vizează activitatea societăţii şi este apreciată ca fiind făcută pentru bunul mers al acesteia, inclusiv modificări privind cesiunea parţială sau totală a părţilor mele sociale". "Totodată mandatarul meu este împuternicit să semneze orice act modificator al actelor constitutive, cât şi întocmirea de noi acte de constituire ale societăţii, dacă este cazul, inclusiv cesiunea parţială sau totală a părţilor sociale". Apreciază că totalitatea acţiunilor întreprinse de inculpat sunt circumscrise tuturor dispoziţiilor legale care reglementează domeniul în cauză. Inculpatul M.D.P., prin apărător ales, a invocat şi excepţia prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina acestuia, arătând că de la data presupusei fapte - mai 2004 - şi până în prezent s-a împlinit termenul de prescripţie de 5 ani.
Inculpatul O.V. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. în motivare s-a arătat că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, fiind rezultatul unei greşite interpretări a stării de fapt cât şi a unei greşite evaluări a problemelor de drept. S-a arătat că suntem în prezenţa a două versiuni ale Contractului R din 1 iulie 2009, punându-se problema de a stabili care dintre acestea este originalul şi care este un fals. Pentru lămurirea stării de fapt se impune a se determina daca contractul prezentat de O. este într-adevăr actul încheiat cu partea vătămata sau dimpotrivă contractul prezentat de partea vătămata reprezintă documentul semnat şi acceptat de părţi. În urma analizei celor doua documente, s-au constatat următoarele diferenţe: Locul încheierii contractului - Năsăud la contractul prezentat de O. şi Bucureşti la contractul prezentat de partea vătămata; data încheierii contractului - 29 iunie 2002 la contractul prezentat de O. şi 01 iulie 2002 la contractul prezentat de partea vătămata; existenta unor clauze suplimentare în contractul prezentat de către O. Instanţa de fond a acceptat punctul de vedere al părţii vătămate, făcând abstracţie de probaţiunea existentă în cauza. Inculpatul O.V. în faţa instanţei de fond şi-a menţinut declaraţiile din faza de urmărire penală şi a arătat ca în fapt, contractul R din 1 iulie 2002 a fost încheiat în 29 iunie 2002, la Năsăud, cu prilejul aniversarii zilei de naştere a coinculpatului M.D.P. În prealabil contractul a fost negociat de către O. şi coinculpatul M.D.P., cu partea vătămata T.S. fiind tehnoredactat şi imprimat de către acesta din urma, la finalizarea negocierilor. A arătat că în cursul lunii iunie 2002 coinculpatul M.D.P. s-a deplasat la Arad unde a negociat contractul cu partea vătămata; în vederea completării datelor de identificare a SC C.I. SRL, coinculpatul M.D.P. l-a contactat telefonic, în timpul discuţiilor pe partea vătămata, fiindu-i dictate respectivele date, care ulterior au fost inserate de către partea vătămată în forma finală a contractului, fiind întocmită în acest sens o ciornă. Aceste aspecte au fost confirmate de coinculpatul M.D.P. care a arat că respectivul contract a fost încheiat în data de 29 iunie 2002 la domiciliul său din Năsăud. Anterior acesta s-a deplasat la Arad unde a negociat cu partea vătămata contractul, fiind întocmită o ciornă; în vederea completării datelor de identificare a SC C.I. SRL, acesta l-a contactat telefonic, fiindu-i dictate respectivele date, care ulterior au fost inserate de către partea vătămată în ciorna contractului. Coinculpata T. (P.) M.S. a confirmat încheierea contractului la data de 29 iunie 2002 în Năsăud, la domiciliul coinculpatului M., arătând ca partea vătămata a adus contractul care a fost semnat şi ştampilat de părţi şi succesiv semnării acestuia de către semnatul şi partea vătămată, coinculpata a procedat la aplicarea semnăturii şi a ştampilei utilizată de către aceasta la îmbinarea dintre paginile contractului. Martora M.V.S. a arătat ca a fost prezentă la semnarea contractului, în data de 29 iunie 2002, la Năsăud, contractul fiind adus de partea vătămată, semnat la final de către subsemnatul şi partea vătămată, apoi a fost semnat şi ştampilat pe fiecare pagină de coinculpata T. (P.) M.S. Martorul M.M.E. a fost de asemenea prezent la semnarea contractului, în data de 29 iunie 2002 la Năsăud, arătând că acesta a fost semnat de către subsemnatul, partea vătămată şi coinculpata T.M.S. Martorul R.L. a dat detalii despre relaţia de subordonare dintre partea vătămată şi martorul N.E., despre care a afirmat ca ar fi "o slugă credincioasă" a părţii vătămate. A arătat totodată că şi el, personal a încheiat un contract de împrumut cu partea vătămată care a garantat plata cu bunurile familiei. Martorul S.A.P. a declarat că a fost prezent în data de 29 iunie 2002 la domiciliul coinculpatului M., prilej cu care a asistat la semnarea contractului de către O., coinculpata şi partea vătămată. Martorul a arătat că respectivul contract era redactat integral pe calculator, fiind semnat la sfârşit, pe ultima pagină de către subsemnatul şi partea vătămată, fiind ulterior semnat şi de către coinculpată. Martorul N.E. este singurul care a susţinut "versiunea" părţii vătămate şi anume că respectivul contract ar fi fost încheiat la Bucureşti în data de 1 iulie 2002. Consideră că instanţa de fond a comis o regretabilă eroare când a înţeles să dea crezare celor susţinute de către acest martor, a cărui declaraţie rămâne solitară, în contradicţie cu declaraţiile tuturor celorlalţi martori audiaţi în cauză. Se remarcă lipsa de credibilitatea a acestui martor, care recunoaşte că este dependent financiar de partea vătămată, fiind descris de martorul R.L. ca şi "o slugă credincioasă" a părţii vătămate. Pe de altă parte susţinerile acestuia trebuie privite cu rezervă, în condiţiile în care martorul a arătat ca la Bucureşti a fost semnat un contract de 4 - 5 pagini (contractul prezentat de partea vătămată are doar 3 pagini şi cel prezentat de către subsemnatul are 4 - 5 pagini), martorul neavând cunoştinţă despre conţinutul respectivului contract. Se remarcă că toate declaraţiile date în faţa instanţei de fond prezintă o stare de fapt identică, excepţie făcând declaraţia părţii vătămate şi a martorului N.E. Din punct de vedere strict cantitativ se poate observa că pe de o parte este vorba despre un număr de 7 persoane care atestă o anumită stare de fapt, iar pe de altă parte doar 2 persoane caută să crediteze altă idee. Apreciem că în urma administrării probaţiunii testimoniale au fost lămurite cel puţin două aspecte şi anume locul semnării contractului - Năsăud - precum şi momentul semnării - 29 iunie 2002, precum şi persoana care a adus contractul redactat şi ulterior semnat de către părţi, respective partea vătămată T.S.V. Instanţa de fond a motivat soluţia exclusiv pe declaraţia părţii vătămate şi a martorului N., ignorând cu desăvârşire toate celelalte probe testimoniale administrate în cauză. Consideră inculpatul că rapoartele de expertiză - din 26 aprilie 2002 şi din 6 aprilie 2005 - întocmite de Serviciul de Criminalistica din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române sunt lovite de nulitate absolută, fiind realizate de către o entitate care nu avea competenţa în acest sens. Astfel, art. 119 C. proc. pen. prevede că "dacă există experţi oficiali în specialitatea respectivă nu poate fi numit expert o altă persoană decât dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta"; pe de altă parte, art. 3 din HG nr. 368/1998 privind înfiinţarea ÎNEC dispune că această instituţie are ca obiect de activitate următoarele genuri de expertize criminalistice: "expertiza scrisului şi a documentelor." Potrivit dispoziţiilor art. 11 lit. t) din HG nr. 368/1998 competenţa în a efectua prima expertiză revine laboratoarelor interjudeţene de expertize criminalistice. Coroborând aceste texte legale rezultă că Serviciul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române nu avea competenţa materială pentru a efectua acest gen de expertiză, unica entitate competentă în acest sens fiind ÎNEC, respectiv laboratoarele interjudeţene din cadrul ÎNEC. În aceeaşi ordine de idei art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sancţionează încălcările dispoziţiilor referitoare la competenţă după materie cu nulitatea absolută, acesta fiind sancţiunea în speţă. Probabil sesizând nulitatea absolută în ceea ce priveşte cele două expertize, în faza de judecată pe fond, s-a admis în probaţiune efectuarea unei noi expertize, de această dată de către organul competent material şi anume Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice (LIEC) Cluj din cadrul ÎNEC, care a concluzionat: versiunea de contract depusă de către subsemnatul are prima pagină realizată cu o imprimantă cu jet de cerneală şi ultimele 3 pagini realizate cu imprimanta laser; versiunea de contract depusă de partea vătămată este o copie tip xerox a unui document, deci nu a putut fi analizată; între cele două contracte există diferenţă în privinţa caracterelor utilizate; pe contractul prezentat de către subsemnatul au fost aplicate două ştampile din partea SC M.C. SRL semnătura de la poziţia Beneficiar de pe contractul prezentat de către O. a fost probabil realizată de către partea vătămată ultima filă a contractului prezentat de către partea vătămată este o copie xerox a ultimei file a contractului prezentat de către O. Subsecvent a fost realizată o nouă expertiză de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, care a concluzionat că versiunea de contract depusă de O. are prima pagină realizată cu o imprimantă cu jet de cerneală, următoarele 2 pagini sunt realizate cu imprimantă laser iar ultima pagină este realizată cu un aparat de copiere tip xerox, după care au fost aplicate în original semnăturile părţilor şi ştampilele; la versiunea de contract depusă de către O. s-a utilizat acelaşi tip de caractere, păstrându-se aceleaşi caracteristici de redactare, iar pe ultima pagină au fost utilizate diacritice; la versiunea de contract prezentată de către partea vătămată variază distanţa dintre paragrafe precum şi marginile paginilor, utilizându-se diacritice; ultima pagină a contractului prezentată de către partea vătămată este o copie a ultimei pagini din contractul depus de O.; deoarece contractul depus de către partea vătămată este o copie tip xerox, a fost imposibilă examinarea sa grafoscopică. Concluziile celor două expertize realizate de către LIEC Cluj, respectiv de către ÎNEC Bucureşti sunt similare, fiind însă în ceea ce priveşte aspecte esenţiale în vădita contradicţie cu concluziile expertizelor lovite de nulitate absolută efectuate de către IGPR în faza de urmărire penală. În acest sens se poate observa că nu există nici o constatare a experţilor cu vreo concluzie în sensul în care varianta de contract prezentată de către subsemnatul ar fi un fals, purtând vreo alterare de orice natură. Într-adevăr versiunea de contract prezentată de către O. apare ca fiind redactată în mai multe etape, însă acest aspect nu îi poate fi imputat atâta timp cât din probele testimoniale a rezultat că partea vătămată a fost cea care s-a ocupat de redactarea şi imprimarea contractului, pe care l-a prezentat spre semnare. Nu trebuie ignorat faptul că, datorită prezentării de către partea vătămată a contractului despre care susţine că ar fi originalul, doar în copie xerox, acesta nu a putut fi expertizat; în situaţia în care acesta ar fi fost depus în original este la fel de posibil să se fi constatat că şi acela este redactat în mai multe etape. S-a observat că pe cele două versiuni de contract apar deosebiri în ceea ce priveşte codul fiscal cu care este identificată SC C.I. SRL; în contractul depus de către O. acesta apare T, iar în cel prezentat de către partea vătămată apare V, acelaşi care figurează şi în hotărârea adunării generale a asociaţilor de la SC C.I. SRL Salva, nr. 1 din 10 ianuarie 2002 şi în contractul încheiat la data de 3 ianuarie 2003 cu SC R. 97 SRL. În fapt, codul fiscal al SC C.I. SRL a fost încă de la înfiinţarea societăţii V, nefiind modificat de-a lungul timpului. Motivul pentru care acelaşi cod fiscal - V - apare înscris în formularul tipizat de contract (prezentat de partea vătămată), în hotărârea adunării generale cât şi în contractul cu R., este faptul ca acesta a fost şi este codul fiscal al SC C.I. SRL şi nicidecum a unei evoluţii în timp a numărului de cont. În versiunea de contract depusă de inculpatul apelat O. există o ordine matematică a numărului capitolelor, de la I la XI. În varianta de contract depusă de către partea vătămată, se trece de la Capitolul IV - Obligaţiile părţilor, direct la Capitolul XI - Clauze final, lipsind Capitolul V - Garanţii, Capitolul VI
- Durata contractului şi încetarea contractului, Capitolul VII - Publicitatea contractului, Capitolul VIII - Litigii, Capitolul IX - Forţa majoră şi Capitolul X - Răspundere contractuală, adică tocmai acele prevederi pentru care s-a apreciat că versiunea de contract prezentată de către subsemnatul ar fi un fals. Varianta de contract prezentată de către partea vătămată este un formular tipizat de contract, utilizat de SC C.I. SRL în relaţia cu clienţii, formular de contract în care nu se trecea în mod iraţional de la Capitolul V la Capitolul XI.
În varianta de contract prezentată de către partea vătămată lipseşte continuitatea logică a textului de la finalul paginii 2 şi începutul paginii 3. Astfel, textul cu care se sfârşeşte pagina 2 nu îşi găseşte o continuitate logică sau gramatical corectă în textul cu care începe pagina 3, ceea ce ilustrează aspectul prezentat de către inculpatul O. şi anume ca partea vătămată a prezentat doar o copie parţială a ciornei întocmită în urma discuţiilor cu coinculpatul M., copie din care lipseşte o pagina. Instanţa a ignorat aceste aspecte şi a înţeles să accepte fără suport probator, explicaţiile părţii vătămate. Codul fiscal înscris în contract prezentat de O. este rezultatul unei erori, ceea ce confirmă susţinerea sa că contractul de consultanţă semnat la Năsăud fusese în prealabil redactat de către partea vătămată, fără ca el să fie de faţă, ceea ce explică eroarea redactorului contractului.
Deducţia instanţei de fond, potrivit căreia contractul prezentat de către O. ar fi fost întocmit la o data apropiata de 18 iunie 2004 şi nu la 1 iulie 2002 este totalmente eronată şi lipsită de orice suport probator sau logic, avându-şi probabil originea în necunoaşterea faptului că codul fiscal al societăţii nu a cunoscut nici un fel de modificare de-a lungul timpului de la înfiinţarea societăţii, înscrierea unui cod fiscal diferit în contractul redactat de partea vătămată şi semnat la Năsăud fiind exclusiv rezultatul unei erori din partea părţii vătămate. Situaţia este similară şi în ceea ce priveşte contul bancar al SC C.I. SRL, înscris în cele două contracte. În contractul prezentat de partea vătămată contul bancar al societăţii apare completat olograf şi în mod eronat ca fiind 2.680.606 ROL. Aceasta împrejurare o explică prin prisma faptului ca a indicat verbal coinculpatului M. în cursul unei discuţii telefonice cu acesta datele societăţii, fiind posibil ca acesta să fi înţeles greşit o cifră. Şi în această situaţie instanţa de fond a tras o concluzie eronată privitoare la modificarea în timp a contului bancar, care în opinia instanţei ar fi un argument în sensul în care contractul prezentat de către O. a fost încheiat ulterior. Ca şi în situaţia codului fiscal, contul bancar al SC C.I. SRL a rămas neschimbat până la introducerea noului tip de conturi IBAN, înscrierea unui număr de cont care prezintă diferenţa la ultima cifră fiind rezultatul unei erori materiale potrivit cărora i-a fost imposibil a prezenta originalul contractului despre care susţine ca ar fi încheiat cu subsemnatul, pe motivul ca la filialele SC M.C. SRL se păstrau doar copii. Apreciază că materialul probator se coroborează şi conduce spre concluzia că în fapt, contractul încheiat între părţi a fost semnat în data de 29 iunie 2002 Ia Năsăud, iar exemplarul utilizat de către O. nu prezintă nici un fel de elemente de contrafacere, nefiind fals, astfel că se impune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru ambele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată. În subsidiar apreciază că oricum se impune achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215, alin. (1), 2 şi 5 C. pen. şi eventual discuţia poate viza existenţa infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen. în sarcina inculpatului O. se reţine un singur aspect şi anume prezentarea unui document falsificat, ceea ce ar constitui infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. şi totodată ar constitui şi activitatea de „inducere în eroare", caracteristică infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) în sarcina sa nu s-a putut reţine realizarea nici a unei alte manopere de inducere în eroare, această activitate fiind limitată de prezentarea contratului de consultanţă. Potrivit art. 291 C. pen., este de esenţa infracţiunii de uz de fals ca prezentarea înscrisului falsificat să se facă în scopul producerii de consecinţe juridice ceea ce implică în mod natural ca persoana care comite o astfel de infracţiune caută să acrediteze ideea că înscrisul este original. Nimeni nu prezintă un înscris falsificat cu scopul de a produce consecinţe juridice şi totodată atrage atenţia asupra falsităţii înscrisului - este de esenţa infracţiunii de uz de fals ca autorul acestei infracţiuni să caute implicit să inducă în eroare cu privire la autenticitatea actului falsificat. Desigur ca efectuarea unor manopere suplimentare faţă de simpla prezentare a unui act falsificat, menită să asigure inducerea în eroare cu privire la autenticitatea actului, ar putea atrage şi reţinerea infracţiunii de înşelăciune. În aceste condiţii, având în vedere că nu s-a reţinut în sarcina sa decât simpla prezentare a înscrisului presupus falsificat, consideră că nu se poate reţine şi infracţiunea de înşelăciune, ci doar infracţiunea de uz de fals. 0 opinie contrară ar presupune că, ori de câte ori se comite infracţiunea de uz de fals ar trebui reţinută automat şi infracţiunea de înşelăciune. Textul art. 215 alin. (1) C. pen. vorbeşte despre "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea că adevărata a unei fapte mincinoase sau că mincinoasă a unei fapte adevărate"; ori, în speţa O. nu a prezentat nici o faptă mincinoasă ca fiind adevărata, ci pur şi simplu a depus un act solicitând declanşarea executării silite. În latura civilă a cauzei arată că în cursul judecăţii pe fond a cauzei s-a dispus efectuarea a două expertize de evaluare a imobilelor apartament 18 din Arad, respectiv teren înscris în CF W Arad nr. topo W1, în acest sens fiind desemnat domnul inginer A.S., expert tehnic în specialitatea construcţii civile. Consideră că cele două expertize sunt lovite de nulitatea absolută, fiind întocmite de către o persoană fără competenţă materială în acest sens. Din conţinutul expertizelor se remarcă faptul că persoana desemnată să le realizeze are specializarea construcţii civile, fără a exista vreo menţiune despre specialitatea de evaluator sau despre calitatea sa de membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România - ANEVAR. Mai mult, calitatea de expert în construcţii civile îl face totalmente străin de problematica unei evaluări asupra unui teren, care ar cădea în competenta unui expert de cadastru şi topografie. În ceea ce priveşte evaluarea terenului expertul utilizează metoda comparaţiei directe, făcând trimitere la „preţul de tranzacţionare în zona", indicând preţul de 20 - 25 euro/mp fără a oferi nici un fel de explicaţie cu privire la modul de determinare al acestei sume, care este absolut aleatorie şi nefundamentată. La fel se procedează şi în ceea ce priveşte metoda valorii de investiţie, inducându-se un preţ de referinţa de 48 euro/mp, la fel de nefundamentat şi aleatoriu. Valoarea stabilită pentru imobil este exorbitantă având în vedere că acesta este situat în extravilan, neexistând posibilităţi de construire sau dezvoltare în zonă. În ceea ce priveşte apartamentul nr. 18 din Arad, se poate observa ca evaluarea acestuia s-a realizat fără ca expertul să viziteze apartamentul şi să constate starea în care se găseşte acesta. Cu toate acestea, la metoda costurilor de reconstrucţie, se are în vedere că, în pofida vechimii apartamentului - 20 de ani - acesta este în stare buna, concluzie inexplicabilă, în condiţiile în care expertul nu a văzut apartamentul. Referitor la metoda comparaţiei directe se remarca, la fel ca şi în situaţia terenului, că expertul avansează un preţ - 60.000 euro - absolut arbitrar, fără nici un fel de suport tehnic sau juridic în acest sens. Nu în ultimul rând, o problemă majoră legată de cele două expertize este că acestea au fost întocmite în 07 februarie 2007, într-o cu totul altă situaţie economică, în diferenţa de timp de mai bine de 3 ani trecută de la respectivul moment piaţa imobiliară cunoscând evoluţii semnificative. Având în vedere ca la ambele expertize s-a utilizat metoda comparaţiei directe, raportându-se valoarea imobilelor evaluate la valoarea existenta în piaţa, apreciem ca cele două expertize nu mai pot fi considerate de actualitate. Atâta timp cât acordarea pretenţiilor materiale se realizează pornind de la principiul actualităţii prejudiciului şi al reparaţiei integrale, consideră că se impune refacerea celor două rapoarte de expertiză de către persoane având competenţa materială, ţinându-se cont de situaţia pieţei imobiliare existente în prezent, nu de acum 3 ani.
Părţile civile Ţ.S.V. şi SC M.C. SRL, prin apărător ales, au solicitat condamnarea tuturor celor trei inculpaţi la pedeapsa închisorii cu executare efectivă şi admiterea cererilor de constituire de parte civilă astfel cum au fost formulate. Referitor la latura penală s-a arătat că pedepsele cu suspendare pentru Ţ.M. şi M.D. sunt insuficiente raportat la prejudiciul foarte mare cauzat şi care nu a fost recuperat, la împrejurarea că inculpaţii nu şi-au recunoscut faptele şi au acţionat ca un veritabil grup infracţional organizat, la relaţiile apropiate pe care le-au avut cu partea vătămată, inculpata fiind soţia acestuia, iar inculpatul M. finul, aspecte pe care le consideră circumstanţe agravante, precum şi la atitudinea lor faţă de organele judiciare axată pe tergiversarea permanentă a soluţionării cauzei. Cu privire la înştiinţarea de plată depusă de inculpatul M.D.P. în apel s-a arătat că exista posibilitatea să se ridice această înştiinţare la Năsăud şi să se semneze un contract la Bucureşti pentru că distanţa Năsăud - Bucureşti poate fi parcursă în 7 - 8 ore, deci nu s-a făcut dovada că nu s-a putut efectua acea semnătură sau că nu ar fi asistat la încheierea contractului. Astăzi s-a insinuat că partea civilă Ţ.S.R.V. ar fi fost autorul contractului fals motivat de faptul că ar fi avut intenţia să se îmbogăţească, lucru care este ilogic pentru că în baza acelui contract partea vătămată a fost lipsită atât de bunurile sale personale cât şi de posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea la SC M.C. SRL, care potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză era o societate performantă, se ocupa de comisionare vamală, avea o cifră de afaceri foarte mare, iar la momentul la care s-au blocat toate conturile societatea a fost în imposibilitate de a lucra, fapt care a fost justificat. S-a solicitat acordarea despăgubirilor stabilite prin expertiza pentru SC M.C. SRL având în vedere că aceasta se ocupa de comisionarea vamală, a prestat pentru clienţi şi servicii de garanţii bancare pentru anumite mărfuri în vamă, iar în momentul blocării contului activitatea societăţii a paralizat. Instanţa de fond a reţinut în hotărârea pe care a pronunţat-o că expertul a avut o părere subiectivă şi că nu s-a bazat pe aspecte concrete. Într-adevăr expertul nu putea să prevadă nişte pierderi generate de întreruperea activităţii, având în vedere că nu existau documente contabile clare din care să rezulte care a fost pierderea, astfel că a făcut nişte estimări. Atâta timp cât această expertiză nu a fost contestată şi nu s-a efectuat o contraexpertiză, apreciază că trebuie luată în considerare. S-a mai solicitat înlăturarea constatării că inculpatul M.D.P. nu este vinovat pentru faptul că nu i-a achitat părţii civile Ţ.S.R.V. suma de 45.000.000 ROL motivat de faptul că partea civilă nu a făcut dovada că nu a primit banii. Partea civilă Ţ.S.R.V. a solicitat acordarea sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale, câte 100.000 euro de la fiecare inculpat, întrucât la scurt timp de la producerea evenimentelor prezentate în rechizitoriu s-a îmbolnăvit de tuberculoză pulmonară pe bază nervoasă, a rămas fără locuinţă, apartamentul său din Arad fiind vândut fără a i se da posibilitatea de a-şi lua obiectele personale, a rămas fără un loc de muncă şi fără o sursă de venit. A mai solicitat obligarea inculpatului M.D.P. la plata sumei de 300.000 euro sau echivalentul în ROL a acestei sume reprezentând creanţa pe care SC M. S&D SRL o deţinea la SC S. SA Bucureşti în momentul cesiunii părţilor sociale şi a sumei de 150.000 euro reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe aduse de partea civilă ca aport la SC M. S&D SRL.
Prin Decizia penală nr. 171 din 29 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a dispus următoarele:
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpaţii O.V. şi P. (fostă Ţ.) M.S. împotriva Sentinţei penale nr. 44 din data de 3 mai 2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care a desfiinţat-o, în parte, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.V. şi modalitatea de executare şi cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile Ţ.S.R.V.
Pronunţând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, instanţa de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului O.V. pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
Conform art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea de uz de fals, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale, funcţii în organe de conducere ale acestora, precum şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţii comerciale).
Conform art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul O.V. pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi;
b) să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcere;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului, conform art. 86 alin. (1) raportat la art. 83, 84 C. pen., asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare şi asupra neexecutării obligaţiilor civile, precum şi referitor la neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor şi măsurilor dispuse de instanţă, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pe durata termenului de încercare a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi aplicată de instanţa de fond, conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel, în temeiul art. 14, 170, 348 C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare în sensul restituirii către partea civilă Ţ.S.R.V. de către inculpatul O.V. (în calitate de administrator al SC C.I. SRL Salva) a cotei de Vi parte din imobilul teren în suprafaţă de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF nr. X al localităţii Arad, nr. topo X1. A obligat, în solidar, inculpaţii O.V. şi P.M.S. să plătească părţii civile Ţ.S.R.V. despăgubiri civile în sumă totală de 586.460 RON sau echivalentul în euro la data plăţii al acestei sume.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanţa de prim-control judiciar a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M.D.P. şi de părţile civile Ţ.S.R.V. şi SC M.C. SRL Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M.D.P. şi de părţile civile Ţ.S.R.V. şi SC M.C. SRL Bucureşti să plătească sumele de câte 600 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 378 C. proc. pen. curtea de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, impunându-se însă precizări în latura civilă a cauzei.
Astfel, a rezultat din ansamblul probator că în cursul anului 2004, lunile iunie septembrie inculpatul O.V. a indus în eroare instanţa de judecată şi executorii judecătoreşti prin prezentarea ca real a unui contract de consultanţă falsificat, pretins încheiat la Năsăud la data de 1 iulie 2002, în scopul de a obţine pentru sine un folos material şi cauzând o pagubă părţii vătămate Ţ.S.R.V. şi că a folosit contractul de consultanţă falsificat, cunoscând că este fals, pentru punerea lui în executare silită. Inculpata P. fostă Ţ.M.S. a aplicat ştampila SC M.C. SRL şi a semnat filele contractului de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, despre care s-a stabilit că este fals, ajutând în acest mod cu intenţie pe inculpatul O.V. la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Inculpatul M.D.P. a consemnat în conţinutul Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor nr. 1 din 14 mai 2004 împrejurarea nereală a prezenţei părţii vătămate Ţ.S.R.V. la adunarea generală şi implicit acordul acestuia la cesionarea părţilor sociale şi a folosit ulterior această hotărâre în vederea producerii de consecinţe juridice, respectiv cesionarea părţilor sociale ale firmei SC M. S&D SRL Parva către SC C.I. SRL Salva, la care era asociat şi inculpatul O.V.
A constatat instanţa de apel că vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunilor de mai sus a fost dovedită prin probele administrate în faza de urmărire penală şi cea de cercetare judecătorească, respectiv: declaraţia părţii vătămate Ţ.S.R.V., declaraţiile inculpatului M.D.P., declaraţiile inculpatei Ţ.M.S., declaraţiile inculpatului O.V.; împuternicirea de vămuire din 1 iulie 2002 dată inculpatei Ţ.M.S., decont de cheltuieli; declaraţiile martorului N.E., declaraţiile martorului L.D.F., R.B., M.S., R.L., Încheierea din 24 iunie 2004 dată de Judecătoria Arad în Dosarul execuţional nr. 949/2004, publicaţiile de licitaţie şi condiţiile de licitaţie, pentru cele trei imobile din Arad supuse licitaţiei, întocmite de executorul judecătoresc V.Ş., actele de adjudecare a imobilelor vândute la licitaţie de către SC C.I. SRL Salva, cererea de executare silită adresată de SC C.I. SRL Salva către Biroul Executorului judecătoresc V.Ş. dovezi referitoare la dreptul de proprietate al soţilor Ţ. asupra bunurilor imobile vândute la licitaţie şi achiziţionate de SC C.I. SRL Salva, acte întocmite de Biroul Executorului judecătoresc V.Ş. cu ocazia executării silite derulate în baza contractului de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud, Raportul de expertiză din 26 aprilie 2002 şi Raportul de expertiză din 6 aprilie 2005, ambele întocmite în cursul urmăririi penale de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Institutul de Criminalistică, Contractul de consultanţă nr. R din 2002 încheiat la Năsăud la 1 iulie 2002 şi Contractul de consultanţă nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 la Arad, Angajamentul la Contractul nr. R/2002, Contractul de mandat şi garanţie reală mobiliară şi Actul adiţional, Ordonanţa din 10 iunie 2005 de instituire a sechestrului asigurător şi dovada instituirii sechestrului asigurător, raportul de expertiză criminalistică din 9 septembrie 2008 şi nr. 173 din 10 septembrie 2008, ambele întocmite de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Judeţean de Expertize Criminalistice Cluj, Raportul de expertiză criminalistică nr. 136 din 29 septembrie 2009, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti.
Referitor la susţinerea inculpatului O.V. în sensul că expertizele grafoscopice efectuate în cauză de către Serviciul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, din 26 aprilie 2002 şi din 6 aprilie 2005 sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost realizate de o entitate care nu avea competenţă în acest sens curtea de apel a apreciat că nu există o prevedere expresă care să prevadă competenţa altei instituţii în efectuarea acestui tip de expertize.
În cursul judecării cauzei a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică având nr. 173/2008 de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj şi un raport de expertiză nr. 136/29 septembrie 2009 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, în comisie de trei experţi, ale căror concluzii nu contrazic în esenţă expertizele de mai sus.
Or, instanţa de fond a avut în vedere în mod corect la stabilirea vinovăţiei inculpatului O.V. raportul de expertiză nr. 136 din 29 septembrie 2009 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, în cuprinsul căruia sunt detaliate şi argumentate toate constatările făcute de experţi cu ocazia examinării prin comparaţie a celor două contracte prezentate de părţi, respectiv contractul încheiat la Năsăud - exemplarul ridicat de la Biroul Executorilor Judecătoreşti O.T.K. şi contractul încheiat la Arad.
Comisia de experţi a constatat că ultima pagină a celor două contracte de consultanţă conţine asemănări atât în ceea ce priveşte conţinutul textului cât şi în ceea ce priveşte impresiunile de ştampilă rotundă şi semnăturile existente la poziţiile „Consultant" şi „Beneficiar". între cele două pagini în discuţie (ultima din fiecare contract) există corespondenţe care merg până la suprapunerea perfectă a textelor tehnoredactate, a semnăturilor menţionate precum şi a impresiunilor de ştampilă rotundă ce le însoţesc.
Ultima pagină a contractului încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox de partea vătămată) reprezintă copia ultimei pagini a contractului încheiat la Năsăud (exemplarul depus în original), copie realizată anterior înserării ansamblului grafic din subsolul paginii, respectiv a menţiunii manuscrise a executorului judecătoresc, a impresiunii de ştampilă rotundă a acestuia precum şi a impresiunii de ştampilă dreptunghiulară a Arhivei Electronice Arad.
Între cele două contracte, expertiza grafologică a pus în evidenţă următoarele deosebiri:
- marginile A4 stânga/dreapta diferă de la un document la altul;
- contractul de consultanţă încheiat la Năsăud (exemplar depus în original) prezintă textul tehnoredactat computerizat pe toate cele 4 pagini, spre deosebire de contractul încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox), care este un formular tipizat cu spaţii libere, completate manuscris;
- la tehnoredactarea computerizată a contractului de consultanţă încheiat la Năsăud nu se utilizează seninele diacritice, acestea din urmă regăsindu-se doar pe ultima pagină. La redactarea contractului încheiat la Arad însă, se utilizează semnele diacritice pe tot parcursul textului;
- în ce priveşte conţinutul textului celor două contracte în discuţie se remarcă faptul că exemplarul original (de la Năsăud), conţine în plus 5 paragrafe respectiv: Garanţii, Durata contractului, încetarea contractului, Publicitatea contractului, Litigii, Forţă majoră şi Răspundere contractuală, paragrafe care nu se regăsesc în exemplarul depus în xerox (de partea vătămată). Mai mult, anumite prevederi contractuale specificate la un contract nu se regăsesc şi la celălalt. Exp.: la contractul încheiat la Năsăud se prevăd anumite modalităţi de plată precum şi unele penalităţi, care nu se regăsesc şi la contractul încheiat la Arad, contract în care nici nu se face vorbire de eventuale penalităţi sau de modalitatea de plată a acestora;
- la finalul fiecărei pagini a contractului încheiat la Arad (exemplar depus în copie xerox) sunt aplicate câte două impresiuni de ştampilă rotundă a societăţilor comerciale contractante, respectiv: SC C.I. SRL Salva şi SC M.C. SRL Arad, însoţite de semnături. Acestea nu se regăsesc şi la finalul fiecărei pagini a contractului încheiat la Năsăud, exemplar depus în original.
În urma examinării cu aparatură performantă a modului de depunere a textului (imprimare) pe Contractul de consultanţă nr. R încheiat la 1 iulie 2002 la Năsăud (depus în original) raportul de expertiză a demonstrat că acesta a fost întocmit în mai multe etape. Prima pagină a contractului de la Năsăud a fost „tehnoredactată cu o imprimantă cu jet de cerneală", paginile 2 şi 3 din acest contract au fost tehnoredactate cu o „imprimantă laser", iar ultima pagină, 4, a fost reprodusă cu ajutorul unui „copiator xerox". Pe această ultimă pagină (pagina 4), doar impresiunile de ştampilă şi semnăturile aferente au fost aplicate direct. S-a mai precizat în cuprinsul raportului de expertiză, că materialul de imprimare folosit diferă, arătându-se că cel folosit de tehnica „inkjet" este „tonerul lichid", iar în cazul imprimantelor laser sau copiatoarelor tip xerox, se foloseşte „toner solid". Prin urmare, la tehnoredactarea celor 4 pagini ale contractului de consultanţă încheiat la Năsăud (depus în original) s-a folosit atât „toner lichid cât şi toner solid".
Expertiza nu a putut stabili dacă scrisul olograf depus pe Contractul de consultanţă nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 la Arad şi pe cele două pagini ale Anexei Angajament la acest contract au fost sau nu executate de O.V. şi M.D.P., în esenţă, cu motivarea că nu sunt acte originale. Insă, sub acest aspect prezintă relevanţă faptul că inculpatul M.D.P. şi-a recunoscut scrisul pe exemplarul de contract prezentat de partea vătămată dar a susţinut că era o „ciornă", acceptând să completeze rubricile goale din cauza relaţiei de prietenie cu partea vătămată.
Referitor la Contractul de consultanţă nr. R/2002 încheiat la 1 iulie 2002 în Arad depus de partea vătămată Ţ. Radu Vasile, expertiza a stabilit că este o copie xerox şi din acest motiv (deoarece reproducerea nu este fidelă ca urmare a procedeului de multiplicare) nu este posibilă o analiză calitativă eficientă şi concludentă care să ducă la identificarea autorului semnăturilor sau a impresiunilor de ştampilă.
Expertiza grafologică a identificat şi alte deosebiri. Astfel, în contractul încheiat la Năsăud, consultantul (SC C.I. SRL Salva) este identificat cu cod fiscal nr. T, acelaşi care figurează şi la Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare, la data de 18 iunie 2004, în timp ce în contractul încheiat la Arad, este înscris codul fiscal nr. V, acelaşi care figurează şi în Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor a SC C.I. SRL Salva nr. 1 din 10 ianuarie 2002. Această constatare dovedeşte că cele două contracte nu au fost întocmite în aceeaşi perioadă şi că cel încheiat la Năsăud a fost redactat la o dată apropiată de 18 iunie 2004 şi nu la 1 iulie 2002. Un argument în acest sens este şi faptul că pe un alt contract încheiat de SC C.I. SRL Salva cu SC R. 97 SA Bistriţa la data de 3 ianuarie 2003, codul fiscal indicat de inculpatul O.V. pentru societatea pe care o administra a fost V, acelaşi cu cel de pe contractul de consultanţă prezentat de partea vătămată.
Numărul contului deschis la R.B. Filiala Năsăud aparţinând SC C.I. SRL Salva, înscris în contractul depus de partea vătămată (încheiat la Arad) este 2.680.602 ROL, pe când cel înscris în contractul pretins real de către inculpatul O.V. este 2.680.606 ROL. Şi această împrejurare, coroborată cu datele trecute de inculpatul O.V. în alte contracte similare, conduce la concluzia că cele două contracte de consultanţă au fost redactate la date diferite, dar cu certitudine, cel pus în executare silită (încheiat la Năsăud), nu a fost întocmit la 1 iulie 2002, ci mult mai târziu (când SC C.I. SRL Salva avea alt cod fiscal şi nr. de cont bancar), după data de 3 ianuarie 2003 (când a fost încheiat un contract cu SC R. 97 S.A. Bistriţa şi când societatea inculpatului O.V. folosea acelaşi număr de cod fiscal şi cont bancar), cel mai posibil o dată apropiată de 18 iunie 2004.
Este relevantă şi împrejurarea că, deşi în Capitolul VII al contractului de consultanţă de la Năsăud (contract fals), se stipulează obligaţia părţilor de a lua măsura înscrierii acestuia la Arhiva Electronică a Garanţiilor Mobiliare, acest lucru s-a petrecut abia la 18 iunie 2004, în aceeaşi zi în care s-a depus şi cererea de punere în executare a contractului la executorul judecătoresc.
De asemenea, s-a constatat că la data de 19 martie 2004 martorul L.D.F. a preluat activitatea de administrator la SC M.C.G. SRL, înlocuind-o pe inculpata P.M.S., care a fost revocată. Ulterior desemnării în această funcţie, în luna ianuarie 2005, L.D.F. a găsit în actele societăţii de la sediul din Arad, copia contractului de consultanţă având un conţinut identic cu cel primit de la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, iar între actele de la sediul din Bucureşti, copia unui contract de consultanţă purtând acelaşi număr şi data, dar cu conţinut diferit. În concret, la sediul din Arad a fost găsită copia contractului înregistrat la Arhiva Electronică în timp ce la filiala din Bucureşti a SC M.C. SRL a fost găsită copia incompletă a contractului prezentat de partea vătămată, care avea „menţiuni cu scriere olografă".
Astfel, instanţa de fond a apreciat în mod corect că este fals Contractul de consultanţă nr. R din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, fiind conceput, redactat, ştampilat şi semnat de inculpata P.M.S. (aspect de care avea cunoştinţă inculpatul O.V.) la o dată apropiată de 18 iunie 2004 şi în niciun caz la 1 iulie 2002. În mod cert acest contract a fost falsificat după separarea în fapt a foştilor soţi Ţ. şi probabil după înlocuirea din funcţia de administrator la SC M.C. SRL Arad a inculpatei P.M.S.
Derularea executării silite în baza contractului de consultanţă fals (încheiat la Năsăud) care a fost declanşată la iniţiativa inculpatului O.V. a avut loc după separarea în fapt a foştilor soţi Ţ. Inculpata P.M.S. a recunoscut că a semnat la Arad procesul-verbal de conciliere directă din 15 decembrie 2003, prin care recunoştea că datorează către SC C.I. SRL Salva suma de 8.640.000.000 ROL, cu titlu de daune interese, precum şi penalităţi în acelaşi cuantum. Inculpata P.M.S. a susţinut fără o justificare credibilă, că nu a conştientizat în momentul semnării acelui document suma totală cu care SC M.C. SRL Arad era debitoare. Inculpata a mai afirmat că în vara anului 2004 a fost chemată de O.V. la executorul judecătoresc pentru a lua cunoştinţă de somaţia privind executarea silită, însă nu s-a opus executării din cauza unor probleme personale, relatând că nu a putut lua legătura cu soţul ei (codebitor), deoarece erau despărţiţi în fapt şi nu ştia unde îl poate găsi.
A menţionat instanţa de prim control judiciar că în mod just a concluzionat instanţa de fond că inculpata nu era în imposibilitate reală de a-şi anunţa soţul despre vânzarea la licitaţie a bunurilor lor comune (imobile) întrucât avea posibilitatea de a-l contacta cel puţin la filiala din Bucureşti a SC M.C.G. SRL sau de a se informa în acest sens la oricare din filialele societăţii.
Pe tot parcursul procedurii de executare silită, debitoarea SC M.C.G. SRL a fost reprezentată numai de către inculpata P.M.S., care fără ştirea părţii vătămate Ţ.S.R.V. a semnat toate documentele întocmite cu acea ocazie, în complicitate cu inculpatul O.V., care în final, în calitate de reprezentant al SC C.I. SRL Salva, a achiziţionat toate cele trei imobile bunuri comune ale foştilor soţi Ţ., la un preţ care s-a dovedit modic pentru acea dată, de 3.523.500.000 ROL.
Din probele dosarului, constată şi instanţa de apel, a rezultat că inculpata P.M.S. a avut o contribuţie esenţială la comiterea faptelor descrise mai sus, respectiv întocmirea în fals a contractului de consultanţă nr. R din 01 iulie 2002 încheiat la Năsăud şi ulterior cu ocazia punerii lui în executare silită în mod fraudulos, în sensul de a-1 ajuta pe inculpatul O.V. la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prin inducerea în eroare a instanţei de judecată şi a executorului judecătoresc, cu consecinţa păgubirii părţii vătămate Ţ.S.R.V.
S-a constatat că instanţa de fond a explicat detaliat modul în care probele administrate se coroborează şi nu a dat prioritate unor declaraţii de martorii în defavoarea altora. În cauză nu prezintă relevanţă data ori locul în care a fost încheiat contractul de consultanţă, partea vătămată nu a contestat existenţa unui astfel de contract, ci caracterul nereal al garantării datoriilor firmei cu bunurile personale ale soţilor, această parte din contract fiind o adăugire la contractul iniţial necorespunzătoare adevărului şi care a făcut posibilă dobândirea unui folos material injust în valoare de 1.172.920 RON şi a unui teren de 1.300 mp de către inculpatului O.V. şi a cauzat o pagubă în patrimoniul părţii vătămate Ţ.S.R.V. corespunzătoare cotei de lA parte din suma şi terenul precizate, astfel cum se va stabili mai jos.
Inculpatul O.V. acceptă concluzia experţilor în sensul că versiunea de contract prezentată de el apare ca fiind redactată în mai multe etape, însă nu oferă nicio explicaţie în ce priveşte concluzia referitoare la imprimarea unor pagini din contract cu o imprimantă cu jet de cerneală, iar a altora cu o imprimantă laser ori cu privirea la reproducerea cu ajutorul unui copiator xerox a paginii 4 şi nici la cea privind materialul de imprimare folosit, respectiv tonerul lichid într-un caz şi tonerul solid folosit la imprimantele laser sau la copiatoarele tip xerox. În mod normal atunci când se tipăreşte un contract este firesc a se reproduce pe hârtie toate paginile cu acelaşi tip de imprimantă.
în faţa instanţei, atât inculpatul O.V., cât şi inculpata P. fostă Ţ., M.S. au arătat că la Năsăud contractul de consultanţă a fost semnat pe toate filele de către inculpata P.M. însă afirmaţia lor este contrazisă de însuşi documentul menţionat, contractul depus la executorul judecătoresc nefiind semnat decât pe ultima filă. De asemenea inculpata P.M. a arătat în mod constant că actul de consultanţă încheiat la Năsăud poartă semnătura şi ştampila sa, iar în faţa instanţei de apel a declarat că ştampila aflată în posesia sa se distingea de celelalte ştampile ale firmei prin aceea că avea o impresiune în forma unei steluţe, în timp ce ştampila aflată în posesia părţii vătămate Ţ.S.R.M. avea o impresiune în forma a două steluţe.
Or, menţionează instanţa de apel, se observă că pe contractul încheiat la Năsăud ştampila aplicată are o impresiune formată din două steluţe şi că acest contract este semnat şi ştampilat doar pe ultima filă.
În schimb contractul încheiat la Arad este semnat şi ştampilat pe fiecare pagină, iar ştampila are de asemenea o impresiune formată din 2 steluţe.
În opinia instanţei de apel, contradicţiile din declaraţiile inculpaţilor O.V. şi P.M. vădesc nesinceritatea acestora. Nu poate fi primită susţinerea inculpatului O.V. că în situaţia în care se acceptă caracterul fals al contractului se impune achitarea sa pentru infracţiunea de înşelăciune, deoarece în sarcina sa nu s-au reţinut alte manopere de inducere în eroare decât prezentarea contractului de consultanţă, iar prezentarea unui înscris falsificat este de esenţa infracţiunii de uz de fals.
Argumentele în sensul neacceptării acestei susţineri sunt oferite de textele de lege. Sub acest aspect art. 215 alin. (2) C. pen. prevede că se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani „înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. "
În ce priveşte critica adusă expertizei de evaluare a imobilelor teren de 10.000 mp şi apartament nr. 18 situat în Arad, în opinia instanţei de apel nici aceasta nu poate fi primită din următoarele considerente:
Astfel, proba expertizei s-a administrat prin comisie rogatorie de către Tribunalul Arad în Dosarul nr. 9196/108/2006, instanţa solicitând Biroului local de expertize judiciare, tehnice şi contabile de pe lângă Tribunalul Arad comunicarea unei liste de 3 experţi în evaluări în materie imobiliară, Biroul comunicând o listă de 6 experţi, dintre care a fost desemnat expertul Ş.A., expert tehnic în specialitatea construcţii. Legea nu prevede sancţiunea nulităţii absolute pentru efectuarea expertizei de evaluare a unui teren de către un expert tehnic în specialitatea construcţii, atât experţii în specialitatea construcţii cât şi cei cu specialitatea terenuri putând efectua evaluării pentru ambele categorii de imobile, dată fiind şi legătura strânsă dintre aceste domenii, construcţiile fiind amplasate pe teren şi având de regulă şi o suprafaţă de teren aparţinătoare. Expertul Ş.A. fiind înscris pe lista de experţi a Biroului local de expertize judiciare, tehnice şi contabile de pe lângă Tribunalul Arad este prezumat a îndeplini condiţiile necesare pentru ocuparea respectivului post.
Este adevărat că expertiza de evaluare s-a realizat în anul 2007, însă de la acea dată şi până în prezent piaţa imobiliară a înregistrat o scădere şi nu o creştere, aspect ce este de notorietate. în consecinţă efectuarea unei noi expertize, solicitată de inculpatul O.V. cu argumentaţia că partea civilă ar fi îndreptăţită la repararea integrală a prejudiciului, nu este utilă, noua expertiză putând furniza date doar în sensul scăderii valorii imobilelor în litigiu.
Or, principiul reparării integrale a prejudiciului presupune ca partea să fie dezdăunată cu valoarea cea mai mare a imobilelor de care a fost deposedată şi care nu se mai pot restitui în natură, valoare de care s-ar fi putut bucura dacă imobilele rămâneau în proprietatea sa în perioada anterioară crizei economice.
În opinia instanţei de apel, susţinerea inculpatului M.D.P. că cesiunea părţilor sociale s-a făcut în luna mai 2004, dată la care modificarea actelor constitutive se putea face fără o hotărâre AGA nu îşi are suport în prevederile legale.
Inculpatul M.D.P. şi-a întemeiat susţinerile pe prevederile art. 199 şi 204 din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare în luna mai 2004, însă art. 199 nu reglementa cesiunea părţilor sociale iar art. 204 se referea la reducerea capitalului social prin restituiri făcute acţionarilor din sumele rambursate în contul acţiunilor în cazul în care societatea a emis obligaţiuni.
În schimb art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare în luna mai 2004 prevedea că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
Referitor la cesiune, art. 197 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare în luna mai 2004, prevedea că transmiterea părţilor sociale către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social. Procura nr. 9244 din data de 21 septembrie 1999 de care s-a prevalat inculpatul M. conferea acestuia dreptul de a semna orice act de modificare a SC M. S&D SRL Năsăud, inclusiv modificări privind cesiunea parţială sau totală a părţilor sociale ale părţii vătămate Ţ.S.R.V.. Dreptul de a semna actele privind cesionarea nu este echivalent cu însuşi dreptul de a cesiona părţile sociale fără înştiinţarea şi fără consimţământul expres al titularului.
Or, acuzaţia adusă inculpatului M.D.P. constă în aceea că a consemnat în conţinutul Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor nr. 1 din 14 mai 2004 împrejurarea nereală a prezenţei lui Ţ.S.R.V. la adunarea generală, hotărâre pe care a folosit-o ulterior în vederea producerii de consecinţe juridice, respectiv în vederea cesionării tuturor părţilor sociale ale firmei în favoarea SC C.I. SRL Salva.
Dacă partea vătămată Ţ.S.R.V. ar fi fost prezentă la adunarea generală ar fi putut semna Hotărârea nr. 1 din 14 mai 2004, însă această hotărâre este semnată doar de inculpatul M.D.P. atât în nume propriu cât şi în numele părţii vătămate, iar dacă partea vătămată a lipsit de la adunarea generală iar inculpatul M. avea dreptul de a cesiona părţile sociale ale acesteia în baza procurii menţionate, atunci în Hotărârea nr. 1 din 14 mai 2004 trebuia să se consemneze doar prezenţa sa şi cesionarea părţilor sociale proprii şi ale celor deţinute de partea vătămată, conform procurii.
În realitate, arată instanţa de apel, procura menţionată îi dădea dreptul inculpatului M. să semneze acte, nu să cesioneze părţile sociale ale coasociatului său.
Decizia civilă nr. 4594/2004 a Curţii de Apel Cluj la care a făcut referire inculpatul M.D.P. nu a constatat valabilitatea cesiunii, ci valabilitatea încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, reţinându-se că actele care au stat la baza încheierii, sunt suficiente şi valabile, iar motivele invocate de recurentul Ţ.S.R.V. vizează valabilitatea unor acte ce au stat la baza înregistrării menţiunilor şi a căror cenzură se poate realiza doar pe calea dreptului comun.
În aceeaşi decizie se mai arată că în măsura în care actele care au stat la baza înscrierilor de la ORC ar fi anulate acest lucru va influenţa şi înscrierile în registrul comerţului.
În opinia instanţei de apel, nu poate fi primită excepţia prescripţiei răspunderii penale a inculpatului M.D.P. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., deoarece nu sunt incidente strict prevederile art. 122 lit. d) C. pen. care prevede că termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa de până la 5 ani închisoare este de 5 ani, ci şi cele ale art. 124 C. pen. privind prescripţia specială care prevede că răspunderea penală se prescrie oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul prevăzut de art. 122 este depăşit cu încă jumătate. Or, în cazul de faţă cursul prescripţiei a fost întrerupt prin actele de urmărire penală efectuate în cauză, prin procedura de judecată ce a fost finalizată în primă instanţă, cauza fiind în apel. Ca urmare termenul de prescripţie corect ce urmează a fi avut în vedere este de 7 ani şi 6 luni, termen care nu este împlinit în speţă.
Referitor la solicitarea părţii civile Ţ.S.R.V. de acordare a sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale, câte 100.000 euro de la fiecare inculpat, curtea de apel a reţinut că infracţiunea de înşelăciune este o infracţiune îndreptată împotriva patrimoniului persoanei, o infracţiune de rezultat, existenţa ei fiind condiţionată de cauzarea unei pagube materiale şi nu este susceptibilă de cauzarea unor suferinţe fizice ori psihice cum este cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii.
Ca urmare în cazul acestor infracţiuni practica judiciară constantă este aceea de a nu se acorda daune morale, ci doar daune materiale. Infracţiunile de fals sunt infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, astfel că în acest caz nu se acordă nici daune materiale nici daune morale.
Solicitarea de înlăturare a constatării că inculpatul M.D.P. nu este vinovat pentru faptul că nu i-a achitat părţii civile Ţ.S.R.V. suma de 45.000.000 ROL motivat de faptul că partea civilă nu a făcut dovada că nu a primit banii şi solicitarea de obligare a inculpatului M.D.P. la plata sumei de 300.000 euro sau echivalentul în ROL a acestei sume reprezentând creanţa pe care SC M. S&D SRL o deţinea la SC S. SA Bucureşti în momentul cesiunii părţilor sociale şi a sumei de 150.000 euro reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe aduse de partea civilă ca aport la SC M. S&D SRL nu au fost fi acceptate de către instanţa de apel deoarece prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpatul M.D.P. pentru infracţiunile de delapidare prev. de art. 2151 C. pen. şi folosire cu rea-credinţă a creditului şi bunurilor societăţii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 şi scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunile de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi gestiune frauduloasă prev. de art. 214 C. pen.
În ce priveşte solicitarea SC M.C. SRL Bucureşti de obligare a inculpaţilor la plata despăgubirilor stabilite prin expertiză, având în vedere că aceasta se ocupa de comisionarea vamală, a prestat pentru clienţi şi servicii de garanţii bancare pentru anumite mărfuri în vamă, iar în momentul blocării contului activitatea societăţii a paralizat, curtea de apel a reţinut că în mod corect instanţa de fond a respins această solicitare, având în vedere că nu s-a putut stabili de către expert un raport cert de cauzalitate între fapta inculpaţilor şi paguba pretinsă. Or, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară existenţa raportului de cauzalitate menţionat şi implicit cauzarea unui prejudiciu cert.
Curtea de apel a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a dispus restituirea în natură de către SC C.I. SRL Salva a întregului imobil teren în suprafaţă de 1.300 mp şi obligarea inculpaţilor O.V. şi P.M.S. la plata către partea civilă Ţ.S.R.V. a întregii sume de 1.172.920 RON (213.000 RON + 959.920 RON) sau echivalentul în euro al acestei sume la data plăţii.
Din extrasele CF aflate la dosarul cauzei rezultă că terenul de 1.300 mp cu nr. topo X1 din CF X Arad, apartamentul nr. 18 din din CF Z Micălaca şi terenul de 10.000 mp din CF W Arad nr. topo W1 au constituit proprietatea devălmaşă a soţilor Ţ.M.S. şi Ţ.S.R.V., fiind dobândite în timpul căsătoriei. Între timp soţii Ţ. au divorţat, fără a intenta şi acţiune pentru partajarea bunurilor comune sau stabilirea în favoarea unuia din soţi a unei contribuţii mai mari la dobândirea bunurilor comune. În această situaţie operează prezumţia potrivit căreia soţii au dobândit cu contribuţie egală bunurile comune, astfel că partea civilă Ţ.S.R.V. a suferit o pagubă corespunzătoare cotei de Vi parte din bunurile sau contravaloarea bunurilor menţionate.
Este adevărat, menţionează instanţa de apel, că prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune inculpatul O.V. a dobândit un folos material injust constând în integralitatea bunurilor de mai sus sau a contravalorii acestora, însă noţiunea de folos material injust nu este identică cu aceea de pagubă cauzată părţii vătămate. Partea de folos material injust ce depăşeşte valoarea pagubei cauzate părţii vătămate ar fi trebuit supusă confiscării însă în lipsa apelului procurorului instanţa de apel nu poate dispune în acest sens.
Ca urmare, a apreciat instanţa de apel că hotărârea instanţei de fond poate fi corijată numai sub aspectul pagubei efective cauzate părţii civile Ţ.S.R.V.
Curtea de apel a apreciat că raportat la paguba efectiv cauzată, la lipsa antecedentelor penale, la conlucrarea şi contribuţia interdependentă avută de inculpaţii O.V. şi P. fostă Ţ. M.S. în scopul prejudicierii părţii vătămate se impune ca şi regimul sancţionator al acestora să fie asemănător. De asemenea, ţinând seama de datele oferite de referatele de evaluare aflate la dosarul cauzei s-a apreciat de către instanţa de apel că şi în cazul inculpatului O.V. scopul pedepsei poate fi atins fără privarea lui de libertate.
Împotriva deciziei au declarat recurs părţile civile Ţ.S.R. şi SC M.C.G. SRL, precum şi inculpaţii P.M.S., O.V. şi M.D.P., motivele fiind menţionate în înscrisurile depuse la dosar, expuse în cursul dezbaterilor şi consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:
- recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi la data de 24 ianuarie 2011, deci de circa 1 an;
- la cererea inculpaţilor şi avocaţilor au fost acordate 5 termene de judecată, motivele amânării judecăţii constând în angajarea avocaţilor, pregătirea apărării şi imposibilitatea de prezentare a apărătorilor din motive medicale;
- în recurs nu au fost administrate probe noi pe situaţia de fapt, iar inculpatul M.D.P. şi-a exercitat „dreptul la tăcere";
- argumentele în fapt şi în drept expuse în recurs sunt, în esenţă, aceleaşi cu cele prezentate ca motive de apel şi, respectiv, ca apărări la instanţa de fond. În Avizul nr. II (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului europei, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti se arată că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (CEDO: Boldea împotriva României din 15 februarie 2007; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997).
În aceste condiţii, examinând pe fond recursurile declarate în cauza penală. Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 3859 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, printre altele, în următoarele cazuri:
1. nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;
2. instanţa nu a fost sesizată legal;
10. instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului;
12. când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 -337 C. proc. pen.;
18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare;
Nu este incident niciunul dintre aceste cazuri de casare la care, prin concluziile lor, apărarea a făcut trimitere, având în vedere următoarele:
Inculpaţii nu au avut, la data faptelor, una din calităţile menţionate de Legea nr. 78/2000 care să atragă competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, după cum niciuna dintre infracţiunile pentru care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată nu este, după caz, o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie ori o infracţiune în legătură cu infracţiunile de corupţie. În consecinţă, au fost respectate normele de competenţă după materie şi după calitatea persoanei, iar instanţa de fond a fost legal sesizată.
Din examinarea celor două hotărâri atacate rezultă, cu evidenţă, că ambele instanţe (instanţa de fond şi instanţa de apel) s-au pronunţat asupra tuturor probelor administrate, au examinat toate cererile şi apărările inculpaţilor şi părţilor civile, pronunţându-se motivat asupra acestora. Ambele instanţe au examinat, distinct, fiecare apărare, a fiecărui inculpat şi, cu ample argumente de natură probatorie şi de natură juridică, le-au înlăturat, Înalta Curte însuşindu-şi integral aceste argumente şi apreciind că nu se impune reluarea lor.
Neîntemeiată este şi critica referitoare la pretinsa eroare gravă de fapt care ar fi condus, în opinia apărării, la greşita condamnare a inculpaţilor (solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. a), respectiv, art. 10 lit. d) din C. proc. pen.).
Conform cazului de casare invocat, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare; eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute de instanţă cu probele administrate.
Apărarea nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de prim control judiciar. Argumentele apărării, astfel cum sunt menţionate în înscrisurile depuse la dosar, dar şi după cum au fost expuse în cursul dezbaterilor, sugerează ipoteza potrivit căreia instanţele ar fi interpretat greşit probele administrate, situaţie care însă nu este, prin ea însăşi, suficientă să justifice incidenţa cazului de casare menţionat.
Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea verbală a vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă. În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie a acuzatului este răsturnată, aceasta având un caracter relativ, iar nu absolut.
Neîntemeiate sunt şi criticile recurentelor părţi civile, în sinteză, referitoare la nerecuperarea prejudiciului şi la modul de individualizare a pedepselor (cuantum şi modalitate de executare).
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte, în acord cu cele două instanţe - însuşindu-şi integral argumentele instanţei de fond şi ale instanţei de apel, expuse în partea expozitivă a hotărârilor atacate, secţiunea referitoare la individualizarea judiciară a sancţiunilor - apreciază că pedepsele stabilite (cuantum şi modalitate de executare) răspund atât cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), scopului prevăzut de art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite, pe de o parte, şi datele personale ale făptuitorilor, pe de altă parte.
În raport cu probele concrete, dar şi cu natura infracţiunilor care au făcut obiectul judecăţii, legal şi temeinic au fost soluţionate şi aspectele civile ale cauzei, nefiind îndeplinit vreunul dintre cazurile de casare pe latura civilă a cauzei penale, Înalta Curte însuşindu-şi argumentele expuse în Decizia atacată.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile părţilor civile şi ale inculpaţilor.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile Ţ.S.R. şi SC M.C.G. SRL şi de inculpaţii P.M.S., O.V. şi M.D.P. împotriva Deciziei penale nr. 171/A din 29 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii inculpaţi P.M.S., O.V. şi M.D.P. la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile Ţ.S.R. şi SC M.C.G. SRL la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4196/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4262/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
