ICCJ. Decizia nr. 4341/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4341/2011

Dosar nr. 12809/3/2009

Şedinţa publică din 21 decembrie 2011

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 230 din 18 martie 2010 pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului A.M. prin rechizitoriu, din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.; art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.; totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

I. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.A.M.J. la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 86 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6311 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi s-a cumulat aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa de 16 ani aplicată inculpatului în prezenta cauză, inculpatul A.A.M.J. urmând să execute pedeapsa de 20 de ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 86 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6311 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi s-a cumulat aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa de 17 ani aplicată inculpatului prin prezenta, inculpatul A.A.M.J. urmând să execute pedeapsa de 21 de ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a)/art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea . mai grea, de 21 de ani închisoare, în regim de detenţie, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca după executarea pedepsei principale, inculpatul A.A.M.J. sa execute şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă de la 26 noiembrie 2008 la zi, precum şi de la 20 iunie 2003 la 20 aprilie 2005 (din sentința penală nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală).

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul A.A.M.J. suma de 500 de euro, indisponibilizaţi conform chitanţei (vol. II u.p.).

II. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnă inculpata A.I.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnata aceeaşi inculpată la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a)/art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, în regim de detenţie, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca după executarea pedepsei principale, inculpata sa execute şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei. In baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă de la 26 noiembrie 2008 la zi.

III. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.E. la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu restul rămas neexecutat de 11 ani şi 10 zile închisoare din pedeapsa de 17 ani închisoare (aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 126 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin nerecurare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 19 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu restul rămas neexecutat de 11 ani şi 10 zile închisoare din pedeapsa de 17 ani închisoare (aplicată inculpatului prin s.p. nr. 126/19 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin nerecurare), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 19 ani închisoare pentru infracţiunea de organizare şi conducere a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu restul rămas neexecutat de 11 ani şi 10 zile închisoare (din pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 126 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin nerecurare), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 18 ani închisoare, 19 ani închisoare şi 19 ani închisoare, aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare, în regim de detenţie, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele complimentare cu o durată de 10 ani, 10 ani, 10 ani şi 5 ani (din sentința penală nr. 126 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin nerecurare), inculpatul urmând să execute pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului T.E.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. şi art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă de la 25 noiembrie 2008 la zi.

S-a dispus anularea M.E.P.I. emis în baza sentința penală nr. 126 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinţi şi emiterea altui M.E.P.I.

IV. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, în regim de detenţie, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul sa execute pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului. în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă de la 14 ianuarie 2009 la zi.

V. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză inculpatului D.A., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, în regim de detenţie, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca după executarea pedepsei principale, inculpatul sa execute pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă de la 14 ianuarie 2009 la zi.

VI. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, în regim de detenţie, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca după executarea pedepsei principale, inculpatul sa execute şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului S.M.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă de la 14 ianuarie 2009 la zi. VII. în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M. la pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu restul rămas neexecutat de 12 ani, 8 luni şi 29 de zile închisoare (din pedeapsa de 15 ani ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 152 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4553 din 14 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), urmând ca inculpatul A.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu restul rămas neexecutat de 12 ani, 8 luni şi 29 de zile închisoare (din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 152 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală 4553 din 14 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M. la pedeapsa de 18 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit restul rămas neexecutat de 12 ani, 8 luni şi 29 de zile închisoare (din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 152 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele trei pedepse aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare, în regim de detenţie, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca după executarea pedepsei principale, inculpatul A.M. sa execute pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului A.M.

În baza art. 36 alin. (3) şi art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă de la 14 ianuarie 2009 la zi.

S-au menţinut măsurile de siguranţă prevăzute de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (confiscarea a 1.956,5 g heroină) şi 118 lit. b) C. pen. privind confiscarea telefonului mobil cu cartela S.I.M. aferentă şi a cartelei S.I.M. cu nr. X (din sentința penală nr. 152 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală).

S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 184 din 24 iulie 2006 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi emiterea altui M.E.P.I.

în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 814,4 g substanţă ce conţine heroină; 40,2 g ambalaje cu urme de heroină; 742,8 g pulbere ce conţine heroină şi 480 g pulbere ce conţine heroină, în vederea distrugerii (cu păstrarea contraprobelor).

În baza art. 117 alin. (3) C. pen., s-a dispus expulzarea de pe teritoriul României a inculpaţilor A.M., T.E., A.E.N. şi A.A.M.J. după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A.A.M.J. a următoarelor bunuri: 3 (trei) telefoane, cu cartelă S.I.M. şi acumulator, indisponibilizate conform dovezii de la fila 81 vol. II u.p.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul D.A. a telefonului mobil cu cartela S.I.M., precum şi acumulatorul aferent; tefefonul mobil cu cartela SI.M. şi acumulatorul aferent; iar către inculpatul S.M. a telefonului mobil cu cartela S.I.M., cu acumulatorul aferent (fila 88 vol. II).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 2840 euro (în echivalentul lei stabilit în funcţie de cursul de schimb oficial al B.N.R. de la data plăţii) şi la câte 8.500 lei cheltuieli judiciare către stat fiecare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut în fapt că, inculpatul A.A.M.J., aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, a ajutat-o pe inculpata A.I.N. să introducă pe teritoriul României, prin P.C.T.F. Giurgiu, două cantităţi de circa un kilogram de heroină fiecare (în total circa două kilograme), după care a primit aceste cantităţi de heroină de la sus-numita, pe raza Municipiului Bucureşti, a participat la operaţiuni de vânzare, a transportat şi a deţinut fără drept în vederea vânzării şi a intermediat vânzarea acestor cantităţi de heroină, împrejurări în care, la data de 25 noiembrie 2008, susnumitul a fost prins în flagrant împreună cu inculpata A.I.N. (aceasta având disimulată pe corp cantitatea de 867 grame heroină, inculpatul A.A.M.J. fiind destinatarul acestor droguri).

Tribunalul a analizat cererea inculpatului de a se constata nulitatea absoluta a proceselor verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice şi a proceselor verbale din 7 şi 13 octombrie 2008, întocmite de investigatorul sub acoperire „S.L." (efectuarea studiului cu privire la interceptarea telefonică a suspectului A.A.).

S-a arătat ca, examinând ordonanţe de delegare a organelor de poliţie judiciară (vol. II up, fila 5-10) din 08 aprilie 2008 şi 25 noiembrie 2008, s-a constatat ca lucrătorii de poliţie judiciară pot efectua „orice alte activităţi necesare pentru identificarea probelor ce pot fi administrate în vederea soluţionării temeinice şi legale a cauzei".

Prima instanţa a menţionat ca este evident că transcrierea înregistrărilor convorbirilor telefonice este o activitate necesară în vederea soluţionării temeinice şi legale a cauzei, pe care lucrătorii de poliţie judiciară o puteau efectua în virtutea prevederii sus-citate din ordonanţele de delegare. Apoi, s-a constatat ca toate procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice (vol. V u.p.), au fost traduse în limba română prin intermediul unor traducători autorizaţi, în josul paginii acestor acte aflându-se ştampila acestor interpreţi (ordonanţele de desemnare şi autorizaţiile acestora aflându-se la fila 35-44 vol. II u.p.). Şi procesele-verbale din 7 şi 13 octombrie 2008, întocmite de investigatorul sub acoperire „S.L." sunt întocmite legal, în baza prevederii din ordonanţa de autorizare din 23 septembrie 2008 (fila 23-27, vol. II u.p.), acesta fiind autorizat pentru „descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă".

În sinteză, s-a concluzionat ca actele reclamate ca fiind lovite de nulitate absolută au fost legal întocmite, sunt valide juridic, constituie mijloace de probă legal administrate şi pot fi avute în vedere de către instanţă.

Totodată, s-a considerat că nu este întemeiată cererea de a se constata nelegalitatea activităţilor desfăşurate de investigatorul sub acoperire „S.L." între 23 mai 2009 şi 22 septembrie 2009, deoarece Ordonanţa nr. 56/A din 23 aprilie 2008 l-ar fi autorizat pe acesta doar pentru 30 de zile (între 23 aprilie 2008 şi 22 mai 2008), fără ca această autorizaţie să mai fie prelungită ulterior.

Tribunalul a arătat ca, din actele depuse chiar de inculpatul A.A., se constată că toate actele efectuate de către investigatorul „S.L." cu privire la acesta sunt desfăşurate în intervalul pentru care acesta a fost autorizat (prin ordonanţa din 23 aprilie 2008 şi ulterior, prin ordonanţa din 23 septembrie 2008 (pentru perioada 23.09 - 22 octombrie 2008), prin urmare acestea sunt desfăşurate legal.

S-a mai precizat ca pentru intervalul reclamat (23 mai 2009 - 22 septembrie 2009), investigatorul n-a desfăşurat activităţi nelegale.

Întrucât şi actele întocmite de investigator au fost obţinute legal, în baza şi pe perioada pentru care a fost autorizat de către procuror, prima instanţa a arătat ca vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.

Analizând în fapt şi în drept activitatea infracţionala a inculpatului A.A., s-a reţinut ca din declaraţiile coinculpatului T.E. de la urmărirea penală, dar şi din instanţă rezultă că termeni precum „maşina", „palton", alte obiecte de îmbrăcăminte, însemnau în realitate,Jieroină", susţineri se coroborează cu declaraţiile colaboratorului sub acoperire „G.I." (vol. II fila 29-30 u.p.), care arată că pentru heroină se utilizează termeni ca „textile", „tricou", „blugi" şi obiecte de îmbrăcăminte.

În acest sens, Tribunalul a făcut trimitere la înregistrările de la fila 126 vol. V din 22 octombrie 2008, la fila 131 u.p., precum şi la cele de la fila 135 - 136, 140 - 143, 146 - 159, acelaşi volum V u.p., care citite potrivit acestui cod demonstrează implicarea inculpatului A.A. în traficul de droguri.

Tribunalul a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului A.A. a început prin contactarea acestuia de către inculpatul T.E.

Ulterior, în dimineaţa zilei de 30 octombrie 2008, inculpatul T.E. l-a contactat pe „S." (furnizor de heroină din Turcia) şi i-a transmis numărul de telefon mobil comunicat anterior inculpatului A.A.. în aceeaşi discuţie telefonică „S." i-a comunicat inculpatului T.E. că „U.l" (inculpata A.I.N.) urma să ajungă pe la 3-4 (orele 15.00 - 16.00).

La data de 30 octombrie 2008, inculpata A.I.N., a introdus în România şi i-a predat inculpatului A.A. M.J., pe raza Municipiului Bucureşti, cantitatea de cca. 1 kg. de heroină.

Prima instanţa a mai reţinut ca la data de 25 noiembrie 2008, organele de urmărire penală i-au prins în flagrant pe inculpatul A.A. şi A.I.N., în timp ce aceştia deţineau şi transportau împreună cantitatea de cea. 1 kg. heroină, sub forma a două pachete ambalate cu bandă adezivă, ce erau ascunse în lenjeria (chiloţii) acesteia din urmă.

Această situaţie de fapt, a menţionat Tribunalul, rezultă din interceptările de convorbiri telefonice, din declaraţiile coinculpatului T.E. şi ale colaboratorului „G.I." (declaraţii care dezvăluie codul folosit de inculpaţi), dar şi din procesele verbale de supraveghere operativă, din procesul-verbal de prindere în fragrant (cu fotografiile aferente).

Tribunalul a mai considerat ca vinovăţia inculpatului A.A. M. Jughan rezultă şi din declaraţiile inculpatei A.I.N. în care arată că, ajunsă la Bucureşti, a predat pachetul pe care-1 ascunsese în chiloţi inculpatului A.A. (pe care-l şi recunoaşte după planşa foto) - este vorba de actul material din 30 octombrie 2008.

Inculpata mai arată, susţinută şi de procesul-verbal de supraveghere operativă, că la 30 octombrie 2008, s-a deplasat împreună cu inculpatul A.A., la locuinţa acestuia din, sector 6, Bucureşti (unde acesta locuia fără forme legale) şi acolo inculpata a scos din chiloţi pachetul cu cea. 1 kg. de heroină şi i l-a înmânat inculpatului A.A., fără să-i dea amănunte suplimentare.

Ulterior (a doua zi), inculpatul A.A. a condus-o până la gară, i-a cumpărat bilet de tren pe ruta Bucureşti - Ruse şi i-a dat 500 de euro şi o sumă în lei, inculpata întorcându-se în Bulgaria şi nemairevenind până la 25 noiembrie 2008 (data celui de-al doilea act material).

Tribunalul a reţinut ca, la data de 25 noiembrie 2008, inculpata A.I.N., procedând identic, a revenit în Bucureşti şi s-a întâlnit din nou cu inculpatul A.A., dar văzând organele de poliţie, inculpata A.I.N. s-a speriat şi a vrut să scoată din chiloţi cele două pachete cu heroină pentru a i le da inculpatului A.A., însă el i-a cerut să nu facă acest lucru.

De asemenea, prima instanţa a reţinut ca semnificativ este că, la prinderea în flagrant, asupra inculpatului A.A. s-au găsit 500 de euro, adică exact suma pe care acest inculpat trebuia s-o dea inculpatei A.I.N. (conform declaraţiilor sale), pentru transportul celor două pachete cu heroină.

S-a considerat ca semnificativa este si precizarea inculpatei A.I.N. că inculpatul a certat-o, după primul transport, văzând că scoate pachetul din geantă şi i-a spus că data următoare, dacă nu ascunde pachetul mai bine, nu avea să mai primească nici un ban.

Tribunalul a considerat ca vinovăţia inculpatului A.A. rezultă şi din convorbirea telefonică din 25 noiembrie 2008 (ora 8.59) dintre inculpatul A.A. şi inculpatul T.E., în care se precizează ora întâlnirii cu inculpata A.I.N. (numită codificat „U.l" sau “T.”), exprimându-i speranţa că „U.l" (inculpata A.I.N.) este acolo la ora 4.

În dovedirea vinovăţiei inculpatului A.A.M. a mai reţinut alte declaraţii ale inculpatului T.E. de la urmărirea penală coroborate cu planşe foto şi procesul-verbal de verificare în evidenţele Penitenciarului Rahova. Astfel, inculpatul T.E. a arătat că, cu ocazia acestor vizite inculpatul A.A.M.J. i-a spus să vorbească cu numitul E.E., un alt membru al acestei reţele de narcotraficanţi, aflat în Turcia, cetăţean turc, pentru ca acesta să-i trimită heroină pe care el să o vândă mai departe în România. Totodată, inculpatul T.E. a declarat că inculpatul A.A.M.J. i-a cerut şi numărul de telefon mobil al numitului E.E. Inculpatul T.E. a declarat că i-a dat inculpatului A.A.M.J. numărul de telefon solicitat, iar cei doi au discutat cu privire la cele propuse de acesta din urmă, respectiv cu privire la încheierea unor tranzacţii cu heroină. De asemenea, inculpatul T.E. a declarat că a vorbit şi el cu numitul E.E. cu privire la acest transport de heroină şi i-a spus acestuia că inculpatul A.A.M.J. era o persoană serioasă şi că acesta îi va da banii.

Inculpatul T.E. a declarat că, în urma discuţiilor purtate, s-a stabilit ca numitul E.E. să trimită aceste droguri în România, prin intermE.ul altor persoane, urmând ca inculpatul A.A.M.J. să-i dea numitului E.E. câte 13.000 euro pentru fiecare kilogram de heroină primită, urmând ca el să vândă mai departe aceste droguri cu un preţ mai mare şi să reţină diferenţa.

Inculpatul T.E. a declarat că, în acest scop a purtat mai multe discuţii telefonice cu inculpatul A.A.M.J., dar şi cu persoanele aflate în Turcia, care se ocupau de expedierea drogurilor, respectiv cu numiţii E.E., K.M.O. şi G.S., având în vedere şi faptul că nu se găsea un cărăuş care să transporte heroina până în România, iar inculpatul A.A.M.J. îl întreba permanent, la telefon, când urmau să-i fie livrate drogurile.

Inculpatul T.E. a mai arătat că, în cursul anului 2008, aproximativ la sfârşitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie, inculpatul A.A.M.J. a primit de la numitul E.E. o cantitate de circa 1 kilogram heroină, ce a fost adusă până în România de către o femeie de naţionalitate bulgară, identificată ca fiind inculpata A.I.N. Inculpatul T.E. a menţionat că acest lucru i-a fost confirmat telefonic de către numitul E.E. şi de către inculpatul A.A.M.J.

Totodată, inculpatul T.E. a declarat că numitul E.E. i-a reproşat că inculpatul A.A.M.J. nu i-a dat toţi banii cuveniţi pentru heroina pe care i-o furnizase. Inculpatul T.E. a declarat că, drept urmare, a discutat cu inculpatul A.A.M.J., ocazie cu care acesta i-a spus că heroina primită de la E.E. (la data de 30 octombrie 2008 - n.a.) era de o calitate slabă, motiv pentru care i-a cerut să-i ceară acestuia din urmă să-i trimită un alt kilogram de heroină, de o calitate mai bună, urmând ca el să amestece cele două cantităţi, să le vândă, după care să-i dea lui acestuia restul de bani.

Inculpatul T.E. a arătat că i-a comunicat numitului E.E. cele spuse de către inculpatul A.A.M.J., stabilind ca acesta să-i mai trimită un kilogram de heroină.

Din declaraţiile inculpatului T.E. rezultă că, din discuţiile purtate telefonic cu inculpatul E.E. a înţeles că, el a trimis în luna noiembrie 2008, prin acelaşi cărăuş, aceeaşi femeie, cum o numeşte acesta, identificată ca fiind inculpata A.D.N., încă un kilogram de heroină din Turcia în România, urmând ca aceasta să se întâlnească din nou cu inculpatul A.A.M.J. pentru a-i preda şi aceste droguri.

Inculpatul T.E. a declarat că tot de la numitul E.E. a aflat că femeia respectivă a ajuns în România, cu ocazia celui de al doilea transport de heroină pe data de 24 sau 25 noiembrie 2008 (inculpaţii A.A.M.J. şi A.I.N. fiind prinşi în flagrant la data de 25 noiembrie 2008).

Inculpatul T.E. a declarat că a aflat de la numitul E.E., care l-a sunat, că inculpatul A.A.M.J. nu răspundea la telefon, întrebându-l dacă s-a întâmplat ceva, adică dacă fusese arestat. Inculpatul a mai arătat că, ulterior, a văzut într-un ziar că inculpaţii A.A.M.J. şi A.I.N. fuseseră arestaţi în împrejurările arătate mai sus.

De asemenea, inculpatul T.E. a declarat că, din discuţiile purtate telefonic cu inculpatul A.A.M.J., înainte de arestarea acestuia, a aflat că el se întâlnise cu inculpata A.I.N., în zona Piaţa Unirii, la primul transport de heroină.

Inculpatul T.E. a mai declarat că inculpatul A.A.M.J. i-a spus că urma să stabilească un alt loc de întâlnire cu persoana respectivă la al doilea transport de heroină, ocazie cu care el i-a spus să nu-i spună la telefon (convorbirile putând fi interceptate - n.a.) locul exact, motivând că i-a spus acest lucru pentru a nu fi el cel bănuit că l-ar fi denunţat în cazul în care ar fi fost prins de poliţie.

Totodată, inculpatul T.E. a declarat că a folosit diverşi termeni codificaţi în discuţiile purtate la telefon. Astfel, acesta a arătat că pe femeia care aducea drogurile (inculpata A.I.N.) o numeau „U.L" (U.l din partea tatălui, în limba turcă existând termeni diferiţi pentru diferitele categorii de unchi).

De asemenea, acesta a arătat că heroina era indicată prin cuvinte precum „maşină", „palton", alte obiecte de îmbrăcăminte, „tochitură" etc, oraşul Bucureşti era indicat prin termenul Ankara, iar „accident" însemna „probleme cu poliţia". Aceasta a mai arătat că termenul „spital" însemna arest şi penitenciar, iar „a te îmbolnăvi" însemna a fi arestat.

Faţă de acest ansamblu probator, Tribunalul a înlăturat ca nesincere declaraţiile inculpatului A.A. de la urmărire penală.

Tribunalul a constatat ca nu se pot reţine solicitările formulate de inculpatul A.A. de achitare în baza art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Întrucât inculpatul a săvârşit cele două acte materiale ale infracţiunilor la intervale scurte de timp (30 octombrie şi 25 noiembrie 2008), în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, Tribunalul a constatat ca este corectă reţinerea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracţiunea continuată, neimpunându-se înlăturarea acestor dispoziţii.

S-a arătat ca ambele fapte sunt săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie (art. 37 lit. a) C. pen.), faţă de condamnarea de 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (ce i-a fost aplicată inculpatului A.A. prin sentinţa penală nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6311 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143 alin. (2) şi art. 74-76 C. pen.), infracţiunile fiind săvârşite în termenul de încercare de 6 ani.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, prima instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 143/2000, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală).

Astfel, Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret ridicat reliefat de cantitatea mare de drog pe care inculpatul a ajutat să fie introdusă în ţară (cea.2 kg. de heroină), de modalitatea de săvârşire (în speţă, în mod organizat şi elaborat) şi de forma continuată de săvârşire.

Cu referire la persoana şi conduita inculpatului, Tribunalul a reţinut că inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior tot pentru infracţiuni la Legea nr. 143/2000 (recidivă specială), că a avut o atitudine nesinceră şi de rea credinţă (încercând, potrivit declaraţiilor coinculpatei A.I.N., să o determine pe aceasta să-şi modifice declaraţiile).

Pentru toate aceste considerente, s-a arătat că se impune aplicarea unei pedepse severe, peste minimul special, şi nicidecum aplicarea unei pedepse sub minimul special.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Tribunalul a confiscat de la inculpatul A.A.M.J. suma de 500 de euro (destinată plăţii ultimei cantităţi de heroină, pe care inculpatul urma să i-o dea inculpatei A.I.N., ca urmare a transportării drogurilor), sumă indisponibilizată cu chitanţa (vol. IIu.p.).

Cu referire la inculpatul T.E., Tribunalul a reţinut că, în fapt, în cursul anului 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, acţionând în calitate de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, în timp ce se afla în stare de detenţie în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Bucureşti - Rahova, a ajutat la expedierea şi transportul din Turcia, introducerea în românia, deţinerea, transportul şi vânzarea pe teritoriul ţării noastre, a unor importante cantităţi de heroină, de către alte persoane, membre ale aceleiaşi grupări infracţionale, ţinând legătura telefonic cu persoanele implicate în săvârşirea acestor fapte, facilitând punerea în contact a celor care au expediat drogurile spre România cu cei care le-au introdus, deţinut, transportat şi vândut pe teritoriul ţării noastre, coordonând şi conducând aceste activităţi ilicite.

De asemenea, s-a stabilit că, acţionând în acest mod, la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, sus-numitul a ajutat la introducerea, de către inculpata A.I.N., pe teritoriul României, prin P.C.T.F. Giurgiu, a două cantităţi de circa un kilogram de heroină fiecare (în total circa două kilograme), pe care aceasta le-a transportat până în Municipiul Bucureşti, unde le-a predat unui alt membru al aceleiaşi grupări infracţionale, respectiv inculpatului A.A.M.J., acesta din urmă acţionând tot sub coordonarea numitului T.E.

În aceste împrejurări, la data de 25 noiembrie 2008, inculpaţii A.A.M.J. şi A.I.N. au fost prinşi în flagrant în timp ce, aflându-se împreună, în Bucureşti, pe Calea Moşilor, acţionând sub coordonarea şi conducerea inculpatului T.E., deţineau şi transportau cantitatea de 867 (optsuteşaizecişapte) grame de heroină, drogurile fiind ascunse în lenjeria de corp a acesteia din urmă.

Această situaţie de fapt se dovedeşte cu declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală prin care a arătat că recunoaşte şi regretă faptele săvârşite.

De asemenea, situaţia de fapt se dovedeşte cu înregistrările de convorbiri telefonice (vol. V u.p.), cu declaraţiile colaboratorului „G.I.", care arată codul folosit de traficanţi în convorbirile telefonice, cod care corespunde cu cel indicat de inculpatul T.E. la urmărirea penală.

Având in vedere aceste probe, Tribunalul a înlăturat parţial declaraţia inculpatului T.E. din instanţă, apreciind ca nu poate fi primită cererea de achitare pentru infracţiunea de complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată şi complicitate la trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc în formă continuată.

Cat priveşte infracţiunea de organizare şi conducere a infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, Tribunalul a reţinut ca acest inculpat l-a pus pe inculpatul A.A.M.J. în contact cu furnizorii din Turcia pentru transportul heroinei şi a garantat pentru acesta, a intermediat telefonic expedierea şi transportul drogurilor spre România (cele două cantităţi de 1 kg. heroină fiecare introducere în ţară de inculpata A.I.N.), a coordonat preluarea acestora de către inculpatul A.A.

De asemenea, a ţinut legătura cu inculpatul A.M., discutând detalii referitoare la tranzacţia ilicită, intermE.ată şi coordonată de către acesta din urmă, privind cantitatea de peste 1,2 kg.heroina.

Această acuzaţie se dovedeşte cu declaraţiile inculpatului de la urmărirea penală şi cu transcrierile convorbirilor telefonice.

Prima instanţa a considerat ca nu poate fi reţinut argumentul că inculpatul nu avea cum să organizeze reţeaua, întrucât se afla în penitenciar şi nu avea libertate de mişcare, atâta timp cât inculpatul coordona reţeaua telefonic, prin intermediul telefonului mobil.

Tribunalul a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunilor deduse judecăţii au fost săvârşite în mod repetat, la intervale mici de timp (30.10 şi 25 noiembrie 2008), ceea ce arată unitatea de rezoluţie infracţională.

întrucât inculpatul a săvârşit faptele în timp ce se afla într-un loc de detenţie, prima instanţa a reţinut că este aplicabilă agravanta prev. de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.

S-a arătat că starea de recidivă în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen., este atrasă de condamnarea de 17 ani închisoare (pedeapsă rezultantă), ce i-a fost aplicată inculpatului T.E. prin sentinţa penală nr. 126 din 09 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin nerecurare.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor reliefat de cantitatea mare de drog traficată, de modalitatea de săvârşire - în mod organizat, conspirat şi în reţea, precum şi persoana inculpatului (recidivist, condamnat, anterior tot pentru trafic de droguri - recidivă specială), dar şi prezenţa agravantei prev. de art. 14 lit. c) din Legea 14372000, inculpatul nepregetând să săvârşească faptele în timp ce se afla într-un loc de detenţie.

Aşa fiind, Tribunalul a considerat ca numai prin aplicarea unor pedepse superioare minimului special prevăzut de Legea nr. 143/2000, pentru infracţiunile comise, se va asigura resocializarea condamnatului.

Cu referire la inculpatul A.M., Tribunalul a reţinut că, în fapt, în cursul lunii ianuarie 2009, aflat în stare de recidivă postexecutorie, acţionând în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, în timp ce se afla în stare de detenţie în Penitenciarul de Maxima Siguranţa Bucureşti - Rahova, a ajutat la expedierea şi transportul din Turcia, introducerea în România, deţinerea, transportul şi vânzarea pe teritoriul ţării noastre, a unei importante cantităţi de heroină, de către alţi membri ai aceleiaşi grupări infracţionale.

S-a mai stabilit că, în aceste împrejurări, inculpatul A.M. a ţinut legătura telefonic cu persoanele implicate în săvârşirea acestor fapte, facilitând punerea în contact a celor care au expE.at drogurile spre România cu cei care le-au introdus, deţinut, transportat şi vândut pe teritoriul ţării noastre, coordonând şi conducând aceste activităţi ilicite.

Totodată, s-a reţinut că, acţionând în acest mod, inculpatul A.M. a ajutat la introducerea, în noaptea de 13/14 ianuarie 2009, de către inculpatul N.C., pe teritoriul României, prin P.C.T.F. Giurgiu, a unei cantităţi de 1.234,9 grame heroină, pe care aceasta din urmă le-a transportat până în Municipiul Bucureşti, unde le-a predat altor doi membri ai aceleiaşi grupări infracţionale, respectiv inculpaţilor S.M. şi D.A. (toţi aceştia acţionând tot sub coordonarea inculpatului A.M.).

S-a mai reţinut că, în aceste împrejurări, în noaptea de 13/14 ianuarie 2009, inculpaţii N.C., D.A. şi S.M. au fost prinşi în flagrant, pe raza municipiului Bucureşti, ocazie cu care a fost descoperită şi ridicată de la aceştia cantitatea de 1.234,9 grame heroină, menţionată mai sus, droguri procurate de aceştia din Turcia, transportate până în România, introduse în ţară şi deţinute în continuare de aceştia, în vederea vânzării lor ulterioare, cu ajutorul şi sub coordonarea inculpatului A.M.

Tribunalul a reţinut că această situaţie de fapt rezultă din declaraţiile inculpatului D.A. care a arătat că a aflat de la inculpatul S.M. că legătura cu furnizorii turci ai heroinei i-o asigura un alt turc (identificat ca fiind inculpatul A.M. - n.a.) aflat în Penitenciarul Bucureşti - Rahova, precum şi că acesta i-a cerut să-i găsească o persoană care să fie de acord să-i transporte heroina respectivă din Turcia în România, spunându-i că o să-i dea şi lui nişte bani, precum şi că pentru cărăuş erau de ajuns 500 euro.

Inculpatul D.A. a arătat că în săptămâna dinaintea plecării lor în Turcia, i-a propus inculpatului N.C. zis „C." să transporte heroina respectivă până în România, acesta din urmă fiind de acord.

În continuare, inculpatul D.A. a descris în mod identic cu inculpatul N.C. cum i-a predat acestuia, la Istanbul, cantitatea de heroină pe care acesta a transportat-o până în România, în împrejurările arătate mai sus, precum şi cum s-au întâlnit cu acesta la Bucureşti, fiind în final prinşi de organele de urmărire penală în flagrant.

De asemenea, inculpatul D.A. a descris şi împrejurările în care el şi inculpatul S.M. au procurat această cantitate de heroină la Istanbul.

Astfel, acesta a declarat că a plecat împreună cu inculpatul S.M. spre Istanbul cu un autocar al SC T. SA, la sfârşitul săptămânii trecute, sâmbătă din câte reţine şi s-au cazat la un hotel din Istanbul. Inculpatul a mai arătat că, în timp ce erau amândoi la hotelul respectiv, a venit la ei un cetăţean turc, despre care a aflat de la inculpatul S.M. că era fratele prietenului său din Penitenciarul Rahova (al inculpatului M.A.).

Inculpatul D.A. a declarat că el şi inculpatul S.M. au plecat amândoi împreună cu acest cetăţean turc până la o casă situată la o altă adresă, din Istanbul, unde se aflau şi alţi cetăţeni turci.

Din declaraţiile inculpatului D.A. rezultă că, în timp ce se aflau la adresa respectivă, inculpatul S.M. a vorbit la telefon cu prietenul său turc (identificat ca fiind inculpatul A.M. - n.a.) din Penitenciarul Bucureşti - Rahova, iar acesta din urmă a vorbit la rândul său cu cei care se aflau în casa unde merseseră, împrejurări în care unul dintre cei prezenţi s-a dus într-o altă cameră şi a adus o sacoşă de culoare neagră (cea găsită de organele de poliţie în noaptea de 13 - 14 ianuarie 2009 la Bucureşti) ce conţinea o cantitate de heroină. Inculpatul D.A. a declarat că persoana care a adus sacoşa cu heroină i-a înmânat-o inculpatului S.M., iar acesta le-a dat turcilor respectivi suma de 7.000 (şapte mii) euro.

De asemenea, inculpatul D.A. a mai declarat că inculpatul S.M. i-a spus că urma să meargă la penitenciar (Penitenciarul de Maximă Siguranţă Bucureşti - Rahova - n.a.), la „vorbitor", pentru a discuta cu „turcul care s-a ocupat telefonic de această tranzacţie cu heroină", în modalitatea arătată prezentată mai sus, pe care acesta a descris-o în declaraţiile sale anterioare, persoană despre care a aflat ulterior că se numeşte M. (inculpatul M.A. -n.a.), tot de la inculpatul S.M., în timp ce se aflau la Tribunalul Bucureşti, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă formulată de către acest parchet cu privire la ei doi.

Cele de mai sus se coroborează şi cu declaraţiile inculpatului S.M. care, a descris modul în care, la cererea inculpatului A.M., a plecat în Turcia împreună cu inculpatul D.A. pentru a încheia o tranzacţie cu heroină şi cum, la solicitarea sa, acesta din urmă la racolat pe inculpatul N.C. pentru a transporta efectiv de la Istanbul la Bucureşti cantitatea de heroină pe care aceştia urmau să o procure şi să i-o predea în acest scop.

Cele prezentate mai sus se coroborează, aşa cum am arătat mai sus, şi cu declaraţiile inculpatului T.E. (menţinute şi în instanţă).

Astfel, acesta a declarat că, în timp ce se afla în Penitenciarul Bucureşti - Rahova (unde execută o pedeapsă de 17 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea unor altor infracţiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc - n.a.), l-a cunoscut inculpatul A.M. Fiindu-i prezentat pentru recunoaştere de pe planşa fotografică întocmită conform procesului verbal din 23 ianuarie 2009, l-a recunoscut pe inculpatul A.M.. Din declaraţiile inculpatului T.E. rezultă că, în timp ce se aflau amândoi în stare de deţinere în penitenciarul menţionat mai sus, în cursul lunii ianuarie 2009, a aflat de la inculpatul A.M. că acesta din urmă trimisese în Turcia, la Istanbul, doi cetăţeni români, doi bărbaţi (inculpaţii S.M. şi D.A. -n.a.), pentru a procura heroină de la numiţii E.E. şi R.K.

De asemenea, inculpatul T.E. a declarat că inculpatul A.M. i-a spus că fratele său, despre care i-a precizat că se numeşte M., urma să se întâlnească cu cei doi români, la ISTANBUL pentru a-i conduce pe aceştia la numiţii E.E. şi R.K., astfel încât ca aceştia să le dea circa 2 kilograme de heroină, în schimbul unui avans de 7.000 euro.

Totodată, inculpatul T.E. a declarat că acest lucru i-a fost confirmat şi de către inculpatul A.M., care i-a spus că erau mai puţin de 2 kilograme heroină, acesta spunând codificat (cei doi vorbind la telefon - n.a.) că erau „1.900 de treninguri", respectiv 1,9 kilograme heroină, aspecte ce rezultă şi din procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi.

Cu aceeaşi ocazie inculpatul T.E. a declarat că tot inculpatul A.M. i-a spus că „cei doi băieţi" trimişi de acesta din urmă în Turcia pentru a lua heroină de la numiţii E.E. şi R.K. au efectuat acest drum cu „maşina", precum şi că nu ştie dacă s-a referit la autoturism sau autocar.

Din declaraţiile inculpatului T.E. reiese că a vorbit cu inculpatul A.M. mai mult la telefon, întrucât atunci când ieşeau la plimbare, în curtea penitenciarului, nu puteau face acest lucru, fiind repartizaţi la secţii diferite, împrejurări în care nu se întâlneau decât ocazional şi pentru scurt timp.

Totodată, inculpatul T.E. a declarat că inculpatul A.M. i-a spus că heroina adusă de către inculpaţii N.C., D.A. şi S.M. de la Istanbul, urma să fie vândută, în România, cu preţul de 17.000 euro/kilogram, fără a-i da alte detalii cu privire la modul în care urma să se facă acest lucru.

Tribunalul a reţinut ca aceste declaraţii se coroborează cu procesul verbal de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate, în mod autorizat, din datele de 12 ianuarie 2009, 13 ianuarie 2009, 16 ianuarie 2009 purtate de A.M. cu S.M., soţia acestuia din urma sau alte persoane.

Prima instanţă a constatat că toate aceste probe (declaraţiile coinculpaţilor D.A., S.M., T.E., procesul-verbal de recunoaştere de pe planşe foto şi înregistrările de convorbiri telefonice) demonstrează fără echivoc vinovăţia inculpatului A.M., neputând fi primită cererea de achitare a sa şi în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin urmare, Tribunalul a înlăturat ca nesincere declaraţiile inculpatului A.M., atât de la urmărirea penală cât şi cele din instanţă.

Cu referire la infracţiunea prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 Tribunalul a reţinut că din probele expuse şi analizate mai sus rezultă că inculpatul A.M. era unul din liderii reţelei şi, în această calitate, i-a pus pe inculpatul S.M. şi D.A. în contact cu furnizorii din Turcia şi a garantat pentru aceştia, a intermE.at telefonic expE.erea şi transportul drogurilor spre România (cantitatea de peste 1,2 kg. heroină introdusă în ţară de la inculpatul N.C.), şi a coordonat activitatea infracţională a inculpaţilor S.M. şi D.A.

Aceste activităţi caracterizează organizarea şi conducerea infracţiunilor de trafic ilicit şi trafic ilicit internaţional de droguri, fiind dovedită participarea inculpatului şi la săvârşirea acestei infracţiuni.

S-a arătat că nu poate fi reţinut argumentul invocat de inculpat că, aflat în penitenciar, nu putea fi organiza comiterea infracţiunii de trafic de droguri întrucât nu avea libertate de mişcare, deoarece inculpatul a comunicat prin intermediul telefonului mobil.

Cu privire la încadrarea în drept, în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a procedat la schimbarea de încadrare juridică, reţinând, pentru fiecare din infracţiunile deduse judecăţii, dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., în loc de disp. art. 37 lit. b) C. pen.

S-a arătat că prin sentinţa penală nr. 152 din 02 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4553 din 14 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen.) şi a început executarea acestei pedepse la 14 octombrie 2006 (fila 185 - 190 verso dosar instanţă).

Prin urmare, Tribunalul a reţinut că faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost săvârşite după începerea executării pedepsei, dar mai înainte ca aceasta să fie executată sau considerată ca executată, ceea ce atrage evident, aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen. (şi nu art. 37 lit. b) C. pen.).

Întrucât inculpatul a săvârşit faptele în mod repetat, la intervale scurte de timp, Tribunalul a constatat ca au fost reţinute corect disp. art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracţiunea continuată.

De asemenea, s-a arătat că, deoarece inculpatul A.M. a săvârşit faptele în timp ce se afla într-un loc de detenţie, este aplicabilă agravanta prev. de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., Tribunalul reţinând pericolul concret ridicat al faptelor (reliefat de cantitatea mare de drog traficată, de modalitatea de săvârşire în mod organizat, conspirat şi în reţea), după cum s-a reţinut si prezenţa stărilor de agravare a pedepsei (forma continuată şi concursul de infracţiuni).

De asemenea, cu privire la persoana inculpatului, Tribunalul a reţinut că inculpatul este recidivist (condamnat tot pentru trafic de droguri - recidivă specială), a avut o atitudine nesinceră şi nu s-a sfiit să săvârşească fapta în timp ce se afla într-un loc de detenţie (existând în cauză agravanta prev. de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000).

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedepse superioare minimelor speciale prev. de Legea nr. 143/2000, pedepse apte să asigure resocializarea inculpatului.

Tribunalul a menţinut măsurile de siguranţă (prev. de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - confiscare a 1956, 5 gr. heroină - şi art. 118 lit. b) C. pen. - confiscarea unui telefon mobil şi a două cartele S.I.M.), ce i-au fost aplicate prin sentinţa penală nr. 152 din 02 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Cu privire la inculpata A.I.N., Tribunalul a reţinut ca la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, a introdus pe teritoriul româniei, prin P.C.T.F. Giurgiu, a transportat, a deţinut fără drept în vederea vânzării, a participat la operaţiuni de vânzare şi a intermediat vânzarea a două cantităţi de circa un kilogram de heroină fiecare (în total circa două kilograme), predând prima dintre aceste cantităţi de droguri de mare risc, pe raza Municipiului Bucureşti, inculpatului A.A.M.J., membru al aceleiaşi reţele internaţionale de narcotraficanţi, iar a doua (cantitatea de 867 grame de heroină) fiind descoperită, la data de 25 noiembrie 2008, asupra sa, disimulată în lenjeria intimă, după ce se întâlnise din nou cu inculpatul A.A.M.J., pentru a-i preda şi aceste droguri, cei doi deplasându-se, în momentul prinderii lor în flagrant, singuri, cu autoturismul acestui inculpat, pe Calea M., din Bucureşti.

Prima instanţa a constatat ca situaţia de fapt se dovedeşte cu declaraţiile inculpatei de la urmărirea penală (în care a recunoscut constant faptele), cu procesul-verbal de prindere în flagrant şi cu procesul-verbal de supraveghere operativă şi cu transcrierile de convorbiri telefonice.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor au fost avute in vedere disp. art. 72 C. pen., Tribunalul reţinând gradul de pericol social concret ridicat al faptelor inculpatei (reliefat de cantitatea de drog mare traficată, de modalitatea de săvârşire -în mod organizat, conspirat şi în reţea), precum şi prezenta stării de agravare a pedepsei prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (forma continuată).

Pe de altă parte, Tribunalul a reţinut că inculpata nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele, declaraţiile sale contribuind la dovedirea faptelor inculpatului A.A..

Prin urmare s-au reţinut în favoarea inculpatei disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., privind circumstanţele atenuante.

Cu privire la inculpatul D.A., Tribunalul a reţinut ca în cursul lunii ianuarie 2009, acţionând în calitate de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, acesta a deţinut în Turcia cantitatea de 1.234,9 grame heroină, pe care i-a predat-o la Istanbul inculpatului N.C. pentru ca acesta să o transporte până în România, droguri pe care acesta din urmă le-a introdus în ţară în cursul nopţii de 13/14 ianuarie 2009 prin P.C.T.F. Giurgiu, ascunse într-o pilotă, în timp ce se afla la bordul unui autocar.

S-a stabilit, totodată că, în continuare, în cursul aceleiaşi nopţi, inculpatul D.A., împreună cu inculpatul S.M. a preluat această cantitate de heroină de la inculpatul N.C., pe raza Municipiului Bucureşti, împrejurări în care au fost prinşi în flagrant de către organele de urmărire penală.

Prima instanţa a considerat că această situaţie de fapt se dovedeşte cu declaraţiile inculpatului de la urmărirea penală şi din instanţă (în care a recunoscut faptele), cu procesul-verbal de prindere în flagrant, cu procesul-verbal de filaj şi înregistrările de convorbiri şi telefonice.

Pentru ambele fapte, Tribunalul a arătat că s-au reţinut corect dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., faţă de condamnarea de 4 ani închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1)- art. 209 alin. (1) lit. a), f) şi alin. (2) lit. b) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.), ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 213 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 1379/R din 19 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.

Pedeapsa se consideră executată la 22 august 2005, iar inculpatul a săvârşit faptele după acest moment, dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei au fost avute în vedere disp. art. 72 C. pen., Tribunalul reţinând gradul de pericol social concret ridicat al faptelor inculpatului (reliefat de cantitatea mare de drog traficată, de modalitatea de săvârşire - în mod organizat, conspirat şi în reţea), după cum are vedere şi antecedentele penale ale inculpatului, care este recidivist.

Pe de altă parte, Tribunalul a reţinut că inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, declaraţiile sale ajutând la dovedirea faptelor inculpatului A.M., fapt ce justifică reţinerea în favoarea inculpatului a disp. art. 74 lit. c) C. pen.

Prin urmare, Tribunalul a coborât pedepsele aplicate inculpatului sub minimul special, până la 7 ani închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.) şi, respectiv, 8 ani închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat a art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.), apreciindu-se ca aceste pedepse răspund împrejurărilor favorabile şi nefavorabile inculpatului.

Cu referire la inculpatul S.M., Tribunalul a reţinut că, în cursul lunii ianuarie 2009, acţionând în calitate de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, a deţinut în Turcia cantitatea de circa 1.234,9 grame heroină, pe care i-a predat-o la Istanbul, împreună cu inculpatul D.A. inculpatului N.C. pentru ca acesta să o transporte până în România, droguri pe care acesta din urmă le-a introdus în ţară în cursul nopţii de 13/14 ianuarie 2009 prin P.C.T.F. Giurgiu, ascunse într-o pilotă, în timp ce se afla la bordul unui autocar.

S-a stabilit, totodată că, în continuare, în cursul aceleiaşi nopţi, inculpatul S.M., împreună cu inculpatul D.A. a preluat această cantitate de heroină de la inculpatul N.C., pe raza Municipiului Bucureşti, împrejurări în care au fost prinşi în flagrant de către organele de urmărire penală.

Tribunalul a constatat ca această situaţie de fapt se dovedeşte cu declaraţiile inculpatului (de la urmărirea penală şi din instanţă, în care a recunoscut faptele), cu procesul-verbal de prindere în flagrant, cu procesul-verbal de filaj şi cu înregistrările de convorbiri telefonice, cu declaraţiile coinculpaţilor D.A. şi N.C.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere disp. art. 72 C. pen., Tribunalul reţinând gradul de pericol social concret ridicat al faptelor inculpatului (reliefat de cantitatea mare de drog traficată, de modul de săvârşire în reţea, transfrontalier, în mod organizat, conspirat şi în reţea).

Pe de altă parte, Tribunalul a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o bună conduită înainte de săvârşirea faptelor (după cum rezultă din actele de la dosar) şi a recunoscut faptele, declaraţiile sale contribuind la stabilirea vinovăţiei inculpatului A.M.

De aceea, tribunalul a reţinut în favoarea inculpatului disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi făcând aplicarea disp. art. 76 lit. a) C. pen., a coborît pedepsele aplicate inculpatului sub minimul special până la 6 ani închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000) şi 7 ani închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000), apreciind ca aceste cuantumuri de pedeapsă răspund atât împrejurărilor, cât şi gravităţii concrete a faptelor comise de inculpat.

Cu privire la inculpatul N.C., Tribunalul a reţinut ca în cursul lunii ianuarie 2009, acţionând în calitate de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, a deţinut şi transportat din Turcia până în România cantitatea de 1234,9 grame heroină, droguri pe care le-a introdus în ţară în cursul nopţii de 13/14 ianuarie 2009 prin P.C.T.F. Giurgiu, ascunse într-o pilotă, în timp ce se afla la bordul unui autocar, după care, în cursul aceleiaşi nopţi, le-a predat aceste droguri inculpaţilor D.A. şi S.M., membri ai aceleiaşi grupări infracţionale, împrejurări în care au fost prinşi în flagrant de către organele de urmărire penală.

Tribunalul a constatat ca situaţia de fapt se dovedeşte cu declaraţiile inculpatului (care a recunoscut faptele), cu declaraţiile coinculpatului D.A. şi S.M., cu procesul-verbal de prindere în flagrant, cu procesul-verbal de filaj.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere disp. art. 72 C. pen., Tribunalul reţinând gradul de pericol social concret al faptelor inculpatului (reliefat de cantitatea mare de drog traficată, de modalitatea de săvârşire - în reţea, transfrontalier, în mod organizat şi conspirat).

Pe de altă parte, tribunalul a reţinut atitudinea sinceră a inculpatului (care a recunoscut faptele, declaraţiile sale contribuind la stabilirea vinovăţiei inculpatului A.M.), faptul ca inculpatul nu are antecedente penale şi a avut anterior o bună conduită (astfel cum rezultă din actele depuse la dosar).

Tribunalul a reţinut în favoarea inculpatului disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi făcând aplicarea disp. art. 76 lit. a) C. pen., a coborât pedepsele aplicate sub minimul special, până la 6 ani închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000) şi respectiv, 7 ani închisoare (pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000), considerându-se ca aceste cuantumuri de pedeapsă răspund atât gravităţii concrete a faptelor inculpatului, cât şi împrejurărilor favorabile acestuia .

Tribunalul a reţinut că în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se impune confiscarea cantităţilor de stupefiante rămase în urma analizelor de laborator şi a ambalajelor cu urme de heroină, în vederea distrugerii (cu păstrarea con trap robelor).

Apreciind că rămânerea pe teritoriul României a inculpaţilor A.M., T.E., A. Ilieva şi A.A. prezintă pericol social, în baza art. 117 alin. (3) C. pen., Tribunalul a considerat ca se impune expulzarea acestora, după executarea pedepsei închisorii.

Totodată, s-a reţinut că, întrucât nu s-a dovedit că bunurilor indisponibilizate de la inculpaţii A.A., A.I., D.A. şi S.M. au fost folosite la săvârşirea faptelor, în baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a considerat justificat a se dispune restituirea acestora.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare, aspect criticat de inculpaţii D.A. şi A.A., Tribunalul a apreciat că Parchetul le-a dovE.t cu actele depuse la fila 92 - 96 vol. III u.p. şi că acestea sunt justificate faţă de complexitatea cauzei.

Drept urmare, în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul a reţinut că inculpaţii vor fi obligaţi la plata a câte 2.840 euro (în echivalent lei stabilit în funcţie de cursul de schimb oficial al B.N.R. de la data plăţii) şi la câte 8500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii M.J.A.A., A.I.N., T.E., N.C., D. (fost N.) A., S.M. şi A.M.

Apelantul inculpat M.J.A.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (pentru actul material din 25 noiembrie 2008), cu motivarea, că trebuie să se dea eficienţă principiului „in dubio pro reo".

A solicitat condamnarea numai pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, in forma simplă, redozarea pedepsei aplicate şi înlăturarea măsurii expulzării din România.

Pe de altă parte, a solicitat achitarea pentru infracţiunile cu privire la care a fost trimis în judecată, arătând, în esenţă, că o altă persoană faţă de care s-a dispus disjungerea prin rechizitoriu este răspunzătoare de activitatea desfăşurată de inculpata A., că nu a ajutat-o în nici un mod pe această inculpată să introducă droguri pe teritoriul României, că mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc că a participat la operaţiuni de vânzare de heroină şi că ceea ce i se poate reţine este doar că la data de 25 noiembrie 2008 avea în autoturismul proprietate personală pe inculpata A., nefiind beneficiarul drogurilor introduse în ţară.

A invocat nulitatea absolută a proceselor verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „S.L." în perioada 23 mai 2008 - 23 septembrie 2008, având in vedere faptul că acesta a avut autorizaţie să îşi desfăşoare această activitate începând cu data de 23 aprilie 2008, pe o perioadă de 30 de zile, perioadă ce nu a mai fost prelungită decât abia in data de 25 septembrie 2009. A invocat a se aplica aceeaşi sancţiune şi proceselor verbale de redate a unor convorbiri telefonice, întocmite de investigatorul sub acoperire „S.L." întrucât nu a fost nominalizat printr-o ordonanţă de către procuror, să întocmească astfel de acte. De asemenea, a solicitat înlăturarea proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice deoarece în autorizaţiile de interceptare nu se indică, in mod cert, că numerele de telefon îi aparţin.

A mai solicitat, făcând trimitere la concluziile scrise depuse în primă instanţă, că nu este justificat cuantumul ridicat al cheltuielilor judiciare pe care a fost obligat să le plătească statului, având în vedere că activitatea de supraveghere a organelor competente a vizat mai multe persoane.

Apelanta inculpată A.I.N. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. motivat de faptul că nu a cunoscut natura bunurilor transportate, iar în subsidiar a cerut redozarea pedepsei având în vedere vârsta sa înaintată, afecţiunile de care suferă şi că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei.

Apelantul inculpat T.E. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunile cu privire la care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a organizat comiterea faptelor de trafic de droguri, iar în subsidiar a cerut redozarea pedepsei aplicate întrucât instanţa de fond nu a ţinut seama de circumstanţele sale personale şi de conduita bună avută pe tot parcursul cercetării judecătoreşti.

Ca motiv de nelegalitate a invocat că starea de recidivă a fost reţinută de două ori, respectiv ca circumstanţă agravantă, dar şi la contopirea pedepselor cu restul de pedeapsă rămas neexecutat.

În scris, apelantul inculpat a criticat sentinţa sub aspectul greşitei condamnări pentru toate infracţiunile cu privire la care a fost trimis în judecată, pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C. pen. şi a celor prev. de art. 65 C. pen., greşita aplicare a dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni şi contopirea pedepselor, precum şi pentru greşita individualizare a pedepselor (fila 13 vol. I).

Apelanţii inculpaţi N.C., D.A. şi S.M. au solicitat admiterea apelurilor şi reducerea cuantumului pedepselor aplicate, urmând a se da o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea lor de prima instanţă. De asemenea, au criticat sentinţa sub aspectul cuantumului ridicat al cheltuielilor judiciare la plata cărora au fost obligaţi către stat.

În plus, inculpatul S.M. a cerut aplicarea dispoziţiilor prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. întrucât este singurul întreţinător al celor doi copii minori.

Apelantul inculpat A.M. a solicitat redozarea pedepsei aplicate având în vedere contribuţia minimă la săvârşirea faptelor şi caracterizarea depusă la dosar de la locul de detenţie.

Prin Decizia penală nr. 248/A din 24 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondată, cererea de scutire a plăţii amenzii judiciare formulată de avocat B.U.N.

S-a admis apelul declarat de inculpatul A.M. împotriva sentinţei penale nr. 230 din 18 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 12809/3/2009.

S-a desfiinţat în parte, hotărârea atacată şi rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare aplicată inculpatului A.M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., cu restul neexecutat de 10 ani 8 luni şi 29 de zile din pedeapsa de 15 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 152 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4553 din 14 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., cu restul neexecutat de 10 ani 8 luni şi 29 de zile, din pedeapsa de 15 ani aplicată inculpatului prin sentinața penală nr. 152 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4553 din 14 iulie 2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., cu restul neexecutat de 10 ani 8 luni şi 29 de zile, din pedeapsa de 15 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 152 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4553 din 14 iulie 2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele trei pedepse aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare.

În temeiul art. 383 rap la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor M.J.A.A., A.I.N., T.E., N.C., D. (fost N.) A., S.M. şi A.M.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor:

- M.J.A.A. de la 20 iunie 2003 la 20 aprilie 2005 şi de la 26 noiembrie 2008 la zi,

- A.I.N. de la 26 noiembrie 2008 la zi,

- T.E. de la 25 noiembrie 2008 la zi,

- N.C. de la 14 ianuarie 2009 la zi,

- D. (fost N.) A. de la 14 ianuarie 2009 la zi,

- S.M. de la 14 ianuarie 2009 la zi,

- A.M. de la 14 ianuarie 2009 la zi.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

S-a respins cererea formulată de inculpatul M.J.A.A. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpatul M.J.A.A. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.J.A.A., A.I.N., T.E., N.C., D. (fost N.) A. şi S.M., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel sa reţinut următoarele:

Referitor la aspectul invocat de către inculpatul M.J.A.A. privind nulitatea absolută a unor procese verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „S.L.", Curtea a constatat că prin Ordonanţa nr. 56/A din 23 aprilie 2008, procurorul a autorizat, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 23 aprilie 2008 la 22 mai 2008, pe investigatorul cu identitate protejată „S.L.", să strângă date şi informaţii privind existenţa infracţiunii de trafic de droguri şi identificarea persoanelor faţă de care exista presupunerea că au săvârşit-o şi să obţină mijloace de probă, în condiţiile legii. In motivarea dispoziţiei s-a invocat faptul că M.J.A.A. şi alţii fac parte dintr-o reţea de narcotraficanţi care acţionează precaut, împrejurare în care era imposibilă stabilirea pe bază de probe certe a activităţii infracţionale a acestora, în alt mod (fila 19 vol. II d.u.p.).

In baza acestei autorizaţii, prin procesul verbal din 05 mai 2008, investigatorul sub acoperire a arătat că inculpatul M.J.A.A., are legături infracţionale cu indivizi cunoscuţi cu preocupări pe linia traficului de droguri, prin procesul verbal din 07 mai 2008 a indicat unul dintre numerele de telefon pe care inculpatul le folosea în activitatea infracţională, iar prin procesul verbal din 20 mai 2008 a arătat că inculpatul a lansat o ofertă de vânzare haşiş pe care o deţinea el sau persoana sa de legătură infracţională, numitul B.G.Z. (file 142, 143, 145 vol. II d.u.p.).

Este adevărat că la dosarul cauzei există si procesele verbale din 24 iunie 2008 şi 3 iulie 2008, întocmite tot de investigatorul sub acoperire,,S.L." (file 148,149 vol. II d.u.p.). Din conţinutul acestora rezultă că investigatorul sub acoperire a redat informaţii privind acţiuni în legătură cu presupusul trafic de droguri al altor persoane, respectiv A.S.R. şi B.G.Z., faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei prin rechizitoriu, astfel că instanţa nu a putut face aprecieri cu privire la legalitatea acestora, întrucât exced prezentei cauze. Aceste procese verbale, dat fiind conţinutul lor, nu servesc ca mijloace de probă în prezenta cauză, ci eventual în cauza disjunsă.

Totodată, prin Ordonanţa nr. 69/A/2008 din 23 septembrie 2008, acelaşi investigator sub acoperire a fost autorizat pe o perioadă de 30 de zile, de la 23 septembrie 2008 la 22 octombrie 2008, să întreprindă aceleaşi activităţi, în plus să procure cantitatea de 5 grame cocaină de la inculpatul M.J.A.A.. Prin aceeaşi ordonanţă, sub supravegherea investigatorului sub acoperire, a fost autorizat colaboratorul,, G.I.", pentru strângerea datelor şi informaţiilor privind existenţa infracţiunii şi identificarea persoanelor faţă de care există presupunerea că au săvârşit-o (fila 23 vol. II d.u.p.).

Astfel cum rezultă din declaraţiile investigatorului şi colaboratorului sub acoperire, a avut loc o întâlnire cu inculpatul M.J.A.A. la data de 23 septembrie 2008, în zona Piaţa Obor, când s-a discutat despre o eventuală tranzacţie cu cocaină, stabilindu-se ca inculpatul să îl contacteze pe investigator, după ce va primi drogul, pentru a-i da 3-5 grame,,de probă", urmând ca tranzacţia să se realizeze, dacă nu se va obiecta asupra calităţii drogului.

Curtea a constatat că acest fapt s-a petrecut în interiorul perioadei de timp, pentru care a fost emisă autorizaţia de către procuror, pentru investigator şi colaboratorul său, iar împrejurarea că nu a mai avut loc vânzarea-cumpărarea cantităţii de 5 grame de drog de mare risc nu are relevanţă sub aspectul legalităţii acţiunilor întreprinse de investigator în baza Ordonanţei nr. 69/A din 23 septembrie 2008.

Este real că, in procesul verbal din 23 septembrie 2008, întocmit de investigatorul sub acoperire,,S.L." (ca urmare a întâlnirii cu colaboratorul şi inculpatul M.J.A.A.), se menţionează că actele s-au desfăşurat în baza Ordonanţei nr. 150/A/2008. Dar această împrejurare nu este de natură să anuleze actul procedural efectuate deoarece, pe de-o parte, exista emisă ordonanţa 69/A/2008 din 23 septembrie 2008, în sensul desfăşurării activităţilor pe care investigatorul şi colaboratorul său le-au întreprins la data de 23 septembrie 2008, iar pe de altă parte, există şi Ordonanţa nr. 150/A din 23 septembrie 2008, emisa tot în acest dosar, prin care s-a dispus, printre altele, interceptarea şi înregistrarea audio/video in mE.ul ambiental a activităţii desfăşurate de către inculpat şi de persoanele din anturajul acestuia, membri ai aceleiaşi reţele de traficanţi de droguri (fila 28 vol. IV d.u.p.). în temeiul Ordonanţei nr. 150/A/2008 a mai fost întocmit, de către organul de urmărire penală, procesul verbal de redare a interceptărilor în mediul ambiental efectuate la data de 23 septembrie 2008 (fila 181 vol. IV d.u.p.).

Ca urmare, Curtea a ţinut seama de conţinutul proceselor verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „S.L." şi care se referă la inculpaţii din prezenta cauză, întrucât acestea au fost întocmite în perioada de timp în care era autorizat să realizeze astfel de acte procedurale.

Referitor la procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, Curtea a constatat că acestea s-au întocmit în conformitate cu dispoziţiile legale.

Potrivit art. 91³ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor sunt redate integral într-un proces verbal de procuror sau de lucrătorul din cadrul poliţiei judiciare delegat de procuror (...), iar procesul verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauză.

În faza de urmărire penală, procurorul a delegat lucrătorii de poliţie judiciară să efectueze acte procedurale prin ordonanţele din 08 aprilie 2008, 25 noiembrie 2008, 12 ianuarie 2009, 22 ianuarie 2009 şi 30 ianuarie 2009 (file 5-18 vol. II d.u.p.).

Este real că, explicit, numai prin ordonanţa din 22 ianuarie 2009, s-a menţionat că lucrătorii de poliţie judiciara vor reda în scris convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, dar în toate celelalte ordonanţe de delegare s-a prevăzut, în mod expres, printre altele, că se vor efectua „orice alte activităţi necesare pentru identificarea probelor ce pot fi administrate în vederea soluţionării temeinice şi legale a cauzei".

Apoi, s-a constatat că toate procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate au fost certificate de procuror, pentru conformitate, Curtea considerând că şi din acest punct de vedere, au fost respectate dispoziţiile prev. de art. 91³ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

S-a mai arătat că nulitatea absolută, invocată în apărare, cu privire la procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice nu operează, oricum, în cauză, faţă de situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv: încălcarea dispoziţiilor relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia, la publicitatea şedinţei de judecată, la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

Nici o eventuală nulitatea relativă nu ar fi putut fi luată în discuţie deoarece aceasta trebuia invocata la primul termen de judecată, cu procedura completă, conform art. 197 alin. (4) C. proc. pen., întrucât partea a lipsit la efectuarea actului. Despre întocmirea proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, inculpatul a luat act la prezentarea materialului de urmărire penală din 19 martie 2009 (fila 223 vol. III d.u.p.).

Curtea, a mai constatat că toate procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice au fost traduse de traducători autorizaţi, situaţie care rezultă din impresiunile ştampilelor aplicate pe actele respective (vol. V-VIII d.u.p.). Traducătorii de limbă turcă, persană şi bulgară au fost desemnaţi prin ordonanţă, iar autorizaţiile acestora sunt depuse la dosar (file 35-44-vol. II d.u.p.).

Referitor la critica apărării că investigatorul „S.L." a întocmit, fără a fi delegat de procuror, procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice, se constată că, în realitate, acesta, la datele de 7 octombrie 2008 şi 13 octombrie 2008, a procedat la studiul (ascultarea) interceptării telefonice a suspectului M.J.A.A., aşa cum de altfel s-a consemnat în procesele verbale încheiate cu acele ocazii (file 159 şi 163 vol. II d.u.p.).

Această activitate se circumscrie autorizării primite pe timp de 30 de zile, începând cu data de 23 septembrie 2009, de a „strânge date şi informaţii privind existenţa infracţiunii şi identificarea persoanelor faţă de care există presupunerea că au săvârşit-o", având în vedere că din conţinutul proceselor verbale încheiate de investigator, la datele de 07 octombrie 2008 şi 13 octombrie 2008, rezultă că acesta confirmă că, la una din întâlniri, inculpatul M.J.A.A. i-a comunicat că a fost arestat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri şi că cel mai bine este să nu vorbească prin telefon, ci faţă în faţă; că nedeţinerea momentană a unei cantităţi de cocaină de către inculpat se afla în concordanţă cu discuţia purtată, cu acesta în urmă cu o săptămână, şi că inculpatul trebuia, într-adevăr, să plece, în scurt timp, în Olanda sau Germania pentru a întâmpina un transport de heroină; că un cetăţean turc căruia suspecţii i se adresează cu apelativul „U." va participa la perfectarea tranzacţiei.

Cât priveşte apărarea inculpatului M.J.A.A., că procesele verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice nu pot servi la dovedirea vinovăţiei sale întrucât autorizaţiile de interceptare se referă la posturi telefonice aparţinând unei persoane neidentificate, posibil inculpatul, Curtea a constatat că au fost emise trei tipuri de autorizaţii de interceptare, toate în temeiul hotărârilor pronunţate de judecător.

Astfel, unele dintre autorizaţii se referă, fără echivoc, la numere de telefon folosite de inculpatul M.J.A.A., altele se referă la numere de telefon folosite de alte persoane, inclusiv de alţi inculpaţi din prezenta cauză, iar ultima categorie de autorizaţii a fost dată cu privire la numere de telefon cu privire la care, iniţial, nu se cunoştea identitatea persoanei care le folosea.

Din această din urmă categorie fac parte autorizaţiile cu nr. 752, 798, 833, 869 şi 975 (file 27, 44, 90 şi 175 vol. IV d.u.p.).

Cu privire la acestea, Curtea a reţinut, că autorizaţia este cea în care se menţionează că, este posibil, ca numărul de telefon, vizat prin actul procedural, să fie utilizat de inculpatul M.J.A.A.. Dar, la dosarul cauzei nu există procese verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice interceptate în baza autorizaţiilor 752 şi 869 (astfel cum rezultă din cuprinsul proceselor verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei - vol. V-VIII d.u.p.), iar în apel, Parchetul a comunicat că toate actele efectuate în cauză au fost trimise instanţei, odată cu sesizarea prin rechizitoriu.

Apoi, deşi autorizaţiile nr. 798 şi 833 au fost emise, iniţial, pentru posturi telefonice utilizate de persoane neidentificate, ulterior, odată cu prelungirea duratei valabilităţii acestor autorizaţii, s-a indicat că, utilizatorul numerelor de telefon respective, este inculpatul T.E. (file 44,123, 74 şi 171 vol. IV d.u.p.).

În ceea ce priveşte autorizaţia nr. 975, Curtea a constatat că aceasta a fost emisă în temeiul încheierii de şE.nţă din data de 05 decembrie 2008, dată la care inculpatul M.J.A.A. se afla în stare de arest preventiv, în prezenta cauză, ca urmare a realizării acţiunii de prindere in flagrant la data de 25 noiembrie 2008. Ca atare, interceptările convorbirilor telefonice efectuate în temeiul acestei autorizaţii nu îl privesc, aşa cum de altfel reiese şi din conţinutul proceselor verbale de transcriere (file 175 vol. IV d.u.p., file 292, 307, 318, 328 vol. VII d.u.p.).

În consecinţă, Curtea a avut în vedere, la soluţionarea cauzei, procesele verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice.

În ce priveşte fondul cauzei, instanţa de apel a constatat că mijloacele de probă administrate în cursul procesului relevă elemente de fapt care dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că apelanţii inculpaţi au săvârşit infracţiunile pentru care au fost condamnaţi de prima instanţă.

Astfel, inculpatul M.J.A.A., acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, a ajutat-o pe inculpata A.I.N. să introducă pe teritoriul României, prin P.C.T.F. Giurgiu, două cantităţi de circa un kilogram de heroină fiecare. Apoi, a primit aceste cantităţi de heroină de la inculpata, pe raza Municipiului Bucureşti, a transportat şi a deţinut fără drept, în vederea vânzării, aceste cantităţi de heroină, împrejurări în care, la data de 25 noiembrie 2008, a fost prins în flagrant deţinând 867 grame heroină, pe Calea M, din Bucureşti, in timp ce era in autoturismul său cu inculpata A.I.N.

Inculpata A.I.N., la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, a introdus pe teritoriul României, a transportat si a deţinut, fără drept, în vederea vânzării, două cantităţi de circa un kilogram de heroină fiecare, predând, la 30 octombrie 2008, prima dintre aceste cantităţi de droguri, de mare risc, pe raza Municipiului Bucureşti, inculpatului M.J.A.A.. A doua cantitate, de 867 grame de heroină, a fost descoperită, la data de 25 noiembrie 2008, asupra sa, disimulată în lenjeria intimă, după ce se întâlnise, din nou, cu inculpatul M.J.A.A., pentru a-i remite şi aceste droguri.

Inculpatul T.E., în cursul anului 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, acţionând în calitate de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, în timp ce se afla în stare de detenţie în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Bucureşti - Rahova, a organizat şi condus expE.erea şi transportul din Turcia în România, a unor importante cantităţi de heroină, ajutând la deţinerea, fără drept, în vederea vânzării şi transportul, pe teritoriul ţării noastre, a acestor droguri, de către alte persoane, membre ale aceleiaşi reţele infracţionale.

În acest scop, a ţinut legătura telefonic cu persoanele implicate în săvârşirea acestor fapte, facilitând punerea în contact a celor care au expE.at drogurile spre România cu cei care le-au introdus, deţinut si transportat pe teritoriul ţării noastre, coordonând şi conducând aceste activităţi ilicite.

Acţionând în acest mod, la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, a ajutat la introducerea, de către inculpata A.I.N., pe teritoriul României, a două cantităţi de circa un kilogram de heroină fiecare, pe care aceasta le-a transportat până în Municipiul Bucureşti, unde le-a predat inculpatului M.J.A.A., acesta din urmă acţionând sub coordonarea numitului T.E.

Referitor la încadrarea juridica data faptelor reţinute in sarcina inculpatului M.J.A.A., Curtea a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea de către prima instanţă, respectiv cele ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., atât sub aspectul laturii subiective, cât şi sub aspectul laturii obiective.

Infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a reţinut corect în sarcina inculpatului M., chiar dacă nu s-a dovedit vreun act de vânzare a drogurilor de mare risc, de către acesta, deoarece verbum regens al acestei infracţiuni este prevăzut alternativ, ca fiind „cultivarea, producerea, fabricare, experimentare, extragerea, prepararea, transformarea, oferire, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc".

Cu privire la inculpatul M.J.A.A. există probe că, la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, a transportat şi a deţinut, fără drept, în vederea vânzării, pe raza oraşului Bucureşti, droguri de mare risc, respectiv heroină, ultima dată fiind surprins în flagrant, astfel ca, in mod just, aceste fapte ale sale au fost calificate juridic ca fiind infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, in forma continuata (doua acte materiale).

Totodată, prin mijloacele de probă administrate in cauza, s-a dovedit, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul M.J.A.A., cu intenţie, a ajutat-o pe inculpata A.I.N., la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, să introducă în România, heroină - drog de mare risc, fapte care realizează elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, in forma continuata, prev.de art. 26 C. pen. rap la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Acest ajutor dat inculpatei rezultă din aportul pe care inculpatul 1-a avut în introducerea drogurilor în ţară şi preluarea acestora, in condiţii de siguranţă, in acest sens fiind legăturile telefonice permanente pe care le-a avut cu inculpatul T.E. si furnizorii din Turcia. Tot în acelaşi sens, este şi acţiunea de a stabili, cu inculpata, un alt loc de întâlnire, pentru cel de-al doilea transport de droguri adus pe teritoriul României, la data de 25 noiembrie 2008, precum şi indicaţia data acesteia de a ascunde, mai eficient, heroina transportată.

Pe cale de consecinţă, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din cele două infracţiuni de care este acuzat inculpatul M.J.A.A., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a arătat că nu se poate admite că acţiunile întreprinse de inculpatul M.J.A.A., la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, de a ajuta la introducerea în ţară a unor cantităţi importante de droguri de către inculpata A. şi, totodată, de a transporta şi de a deţine, fără drept, în vederea vânzării, împreună cu această inculpată, drogurile de mare risc respective, pe raza municipiului Bucureşti, întrunesc doar elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc, în formă simplă.

Toate aceste fapte sunt descrise în actul de sesizare a instanţei şi constituie obiectul judecăţii, conform art. 317 C. proc. pen.

De altfel, Curtea a constatat că, critica privind încadrarea juridică dată faptelor reţinute in sarcina inculpatului M., nu s-a referit la elementele constitutive ale infracţiunilor de care este acuzat inculpatul, ci s-a întemeiat pe principiul in dubio pro reo, principiu care reclamă, ca efect juridic, achitarea persoanei pusă sub acuzare, iar nu schimbarea încadrării juridice.

Având in vedere această motivare (încălcarea principiului in dubio pro reo), care a stat la baza criticii aduse încadrării juridice a faptelor, reţinute în sarcina inculpatului, şi solicitarea de a se dispune condamnarea numai pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, informă simplă (fapta din 25 noiembrie 2008), Curtea a considerat necesar a se pronunţa explicit cu privire la legalitatea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea prev.de art. 26 C. pen. rap la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., in forma continuată.

Din aceasta perspectivă, Curtea a apreciat că nu ar fi întemeiată condamnarea inculpatului doar pentru complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc, in forma simplă, (pentru actul material din 25 noiembrie 2008), prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât probele administrate dovedesc împrejurarea că inculpatul se face vinovat şi pentru ajutorul dat inculpatei, la data de 30 octombrie 2008, de a introduce droguri, de mare risc, pe teritoriul României. Ca şi la data de 25 noiembrie 2008, prin informaţiile telefonice pe care le-a schimbat cu inculpatul T.E. şi numitul S. - aflat în Turcia, inculpatul a contribuit la aducerea drogurilor, în ţară, de către inculpata A., în condiţii care să asigure „reuşita" operaţiunii (file 75, 79, 82-88, 92-99 vol.VI d.u.p.).

Ca atare, acţionând in baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la intervale scurte de timp, la datele de 30 octombrie 2008 și 25 noiembrie 2008, in calitate de complice, inculpatul M.J.A.A. a săvârşit fapte care, fiecare in parte, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, aşa încât nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., si condamnarea inculpatului numai pentru aceasta din urma infracţiune.

Inculpatul a acţionat cu intenţie in cazul ambelor infracţiuni de care este acuzat. Forma de vinovăţie a inculpatului, raportat la infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi prev.de art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. rezultă din modalitatea si împrejurările în care a acţionat, respectiv: in convorbirile telefonice pe care le-a purtat a folosit un limbaj codificat când se referea la droguri; la 30 octombrie 2008 nu a cazat „cărăuşul" (pe inculpata A.) la reşenţa sa din str. Z.G., ci la hotel; i-a dat acesteia, la 30 octombrie 2008, suma de 500 euro deşi nu a indicat că cineva i-ar fi cerut acest lucru; la 25 noiembrie 2008, când inculpata a venit cu al doilea transport de droguri, s-au găsit asupra sa tot 500 de euro; i-a cerut inculpatei să fie mai atentă cu locul unde ascunde drogurile, fiind nemulţumit ca la primul transport aceasta le-a adus in geanta; s-a ocupat ca inculpata A. sa părăsească România intr-un timp cat mai scurt, la 31 octombrie 2008; i-a cerut inculpatei, la 25 noiembrie 2008, când au fost surprinşi in flagrant, să nu declare ca drogurile găsite disimulate pe corpul acesteia, erau pentru el.

Analizând mijloacele de probă administrate, Curtea a reţinut că inculpata A.I.N. (cunoscătoare a limbii bulgară şi turcă, de naţionalitate bulgară) a declarat că, în luna octombrie 2008, fiind în piaţa din localitatea Sliven din Bulgaria, unde vindea lucruri, la cererea numitului „Z." a mers la Istanbul unde s-a întâlnit cu numitul „Kerem", de la care a primit un pachet pentru a-l transporta la Bucureşti. Despre acel pachet, inculpata a arătat că avea forma unei cărămizi, cântărea aproximativ un kilogram şi era înfăşurat în bandă adezivă de culoare maronie, simţind la pipăit că înăuntru era o substanţă, ca un praf.

Despre numitul „K.", inculpata a menţionat că a aflat, în urma unei convorbiri telefonice pe care acesta a purtat-o, că se numeşte E.E. în timp ce se afla la Ruse, în Bulgaria, a fost sunată de E.E. care i-a spus că la capătul traseului microbuzului, în Bucureşti, va fi aşteptată de un bărbat care vorbeşte turceşte, iar inculpata i-a comunicat că va ajunge la Bucureşti în jurul orei 16,00-17,00.

Fiindu-i prezentate mai multe fotografii, inculpata l-a indicat pe inculpatul M.J.A.A. ca fiind cel care a aşteptat-o la data de 30 octombrie 2008, la Bucureşti, menţionând că nu-1 mai văzuse până la acel moment. Totodată, inculpata a declarat că inculpatul M.J.A.A. i-a atras atenţia că nu a ascuns bine pachetul în geantă, iar pe viitor să fie atentă unde îl ţine că nu va mai primi banii promişi pentru transport.

Faptul că inculpata A. a intrat pe teritoriul României, la data de 30 octombrie 2008, rezultă şi din datele comunicate de autorităţile competente bulgare, consemnate în procesul verbal din 12 decembrie 2008, din care rezultă că, în urma verificărilor efectuate în bazale de date ale poliţei de frontieră bulgare, se confirmă acest fapt.

Relativ la fapta din 30 octombrie 2008, din procesul verbal întocmit la aceeaşi dată, de organele de poliţie, rezultă că în jurul orei 17,00, în zona Piaţa U., inculpatul M.J.A.A. însoţit de martorul A.S.R., s-au întâlnit cu o persoană de sex feminin, s-au deplasat în str. Z.G., iar în jurul orei 18,00 au ieşit toţi trei şi s-au deplasat la hotelul C. din apropierea Gării de Nord, apoi la un restaurant turcesc unde au servit masa, s-au întors la Gara de Nord unde s-au interesat de plecarea unui tren spre Bulgaria, femeia a fost lăsată la acelaşi hotel, iar inculpatul împreună cu martorul menţionat s-au întors la adresa din Str. Z.G..

Ulterior, după semnalmente (vârstă 50-55 ani, înălţime l,60-l,65m, constituţie solidă, faţă ovală, ten alb, păr negru, tuns scurt), persoana de sex feminin a fost identificată ca fiind inculpata A.I.N. (fila 171 vol. II d.u.p.).

Aceste fapte sunt confirmate prin fotografiile realizate după înregistrările efectuate prin sistemul de supraveghere video al hotelului, în data de 30 octombrie 2008 şi 31 octombrie 2008, care ilustrează prezenta inculpaţilor M.J.A.A. şi A.I.N., alături de o a treia persoană, în incinta hotelului C.S. (file 183-188 vol. II d.u.p.).

Martorul A.S.R. a declarat, în faţa instanţei, că la data de 30 octombrie 2008, l-a însoţit pe inculpatul M.J.A.A., în Piaţa U., acesta spunându-i că „trebuie să o ajute" pe femeia de cetăţenie bulgară. Astfel, s-au întâlnit cu inculpata A., au mers la imobilul din str. Z.G., la hotelul C.S. unde inculpatul i-a rezervat inculpatei o cameră, iar după ce au fost la un restaurant să mănânce, femeia a rămas la hotel, iar ei s-au întors la casa din Str. Z.G. Aşa cum a declarat şi inculpata A., martorul a menţionat că nu a rămas singur cu aceasta în camera de hotel (fila 104 vol. II d. inst).

Din convorbirile telefonice purtate între inculpaţii M. şi T.E., la data de 30 octombrie 2008, în jurul orei 17,00, rezultă că acesta din urmă i-a cerut primului să ducă persoana „acasă să mănânce, să-i dea 700 de euro", stabilindu-se că noaptea va fi dusă la un hotel pentru că „la casa aia ar putea fi probleme" şi că „mâine pleacă" (fila 96, 98 vol. VI d.u.p.).

Relevantă sub aspectul vinovăţiei este şi discuţia telefonică ulterioară, prin care inculpatul T.E. îi spune inculpatului M. să-i arate femeii un loc unde să aştepte „când mai vine", de unde o va lua „imeat", inculpatul M. transmiţându-i inculpatului T. că „U.l" (inculpata A.) a fost de acord, zicând „altă dată, ne întâlnim unde vrei" (fila 100 vol. VI d.u.p.).

Potrivit procesului verbal din 25 noiembrie 2008, inculpaţii M.J.A.A. şi A.I.N. au fost surprinşi în flagrant, într-un autoturism oprit în trafic, pe Calea M., în timp ce deţineau şi transportau cantitatea de 826,7 grame pulbere ce conţinea heroină, sub forma a două pachete ambalate cu bandă adezivă, ce erau ascunse în lenjeria intimă (chiloţi) a inculpatei (fila 111 vol. II d.u.p.). Momentul surprinderii în flagrant este ilustrat prin fotografiile judiciare efectuate cu acel prilej (file 113-122 vol.II d.u.p.).

Natura şi cantitatea drogului respectiv a fost stabilită prin constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză, în sensul că proba înaintată, constituită dintr-o substanţă pulverulentă de culoare cafenie, ambalată în câte două pungi succesive din material plastic transparent, învelite la exterior cu bandă adezivă tip scotch de culoare bej, era constituită din 826,7 grame pulbere care conţine heroină (fila 48 vol. II d.u.p.).

Relativ la transportul de heroină din 25 noiembrie 2008, inculpata A.I.N. a precizat că a primit o pungă în care se aflau două pachete, asemănătoare cu cel primit în luna octombrie, în timp ce se afla la taraba sa din oraşul Silven -Bulgaria, de la un bărbat care semăna cu E.E., diferind vârsta acestora şi bănuind că sunt tată şi fiu, pentru a le transporta la Bucureşti.

Inculpata a menţionat că la momentul flagrantului din 25 noiembrie 2008, inculpatul M.J.A.A. i-a cerut să nu îi dea pachetele pe care le adusese, să le ţină ascunse, iar în cazul în care vor fi găsite să nu spună că erau pentru el.

Cu prilejul audierii sale, de către instanţa de apel, inculpata a precizat că pentru primul transport, a primit de la inculpatul M.J.A.A. suma de 500 euro, când a fost condusă de acesta, la tren, pentru a se întoarce în Bulgaria. Referitor la cea de a doua deplasare a sa în Bucureşti, din 25 noiembrie 2008, a arătat că acest inculpat i-a indicat locul unde să se întâlnească, pentru a fi mai aproape de parcarea unde se afla maşina lui, în faţa restaurantului M.D., în apropierea staţiei microbuzului (cum a declarat la urmărire penală), „intr-un loc unde era multă lume şi o pizzerie" (conform declaraţiei din instanţă).

Inculpatul T.E. a declarat, în timpul urmăririi penale, că inculpatul M.J.A.A. l-a vizitat la locul de deţinere şi i-a solicitat să vorbească cu numitul E.E., aflat în Turcia, pentru a-i trimite heroină, prilej cu care i-a dat şi numărul de telefon al acelei persoane. împrejurarea că inculpatul M.J.A.A. l-a vizitat pe inculpatul T.E., la Penitenciar, în datele de 01 septembrie 2008 şi 06 octombrie 2008, este confirmată de procesul verbal întocmit de organele de poliţie judiciară delegate, cu ocazia verificărilor efectuate în evidenţele Penitenciarului Bucureşti - Rahova (fila 166 vol. II d.u.p.).

În scopul realizării tranzacţiilor cu heroină, inculpatul T. a relatat în timpul urmăririi penale, că a vorbit telefonic cu numiţii E.E., K.M.O. şi G.S., iar inculpatul M. se interesa, la telefon, când urma să fie livrate drogurile.

Inculpatul T.E. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul M.J.A.A. şi numitul E.E. (aflat în Turcia), i-au confirmat că la sfârşitul lunii octombrie - începutul lunii noiembrie, primul a primit de la al doilea, o cantitate de circa un kilogram de heroină care a fost adusă în România de o femeie de naţionalitate bulgară, aflând de la aceştia că nu s-au plătit toţi banii pentru heroina furnizată, iar calitatea drogului respectiv era slabă, motiv pentru care inculpatul T.E. i-a comunicat lui E.E. să trimită încă un kilogram de heroină.

Inculpatul T.E. a menţionat că numitul E.E. i-a spus că, prin acelaşi „cărăuş", o femeie, a trimis încă un kilogram de heroină, acesta urmând să se întâlnească, din nou, cu inculpatul M.J.A.A., în România, pe 24 sau 25 noiembrie 2008.

Convorbirile telefonice interceptate demonstrează că inculpatul M. a purtat permanent legătura cu membri reţelei, respectiv cu inculpatul T., aflat în penitenciar, precum şi cu furnizorii drogurilor, aflaţi în Turcia, ocazie cu care se transmiteau informaţii privind circulaţia drogurilor, fiind folosit un limbaj codificat. Relevante sunt discuţiile telefonice purtate între inculpaţii M. şi T., la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, când inculpata A. a sosit în România cu pachetele de droguri.

Din convorbirea telefonică din 29 octombrie 2008 (o zi înainte de transportul de droguri din 30 octombrie 2008) rezultă că inculpatul M., referindu-se la numerele de telefon folosite, a spus „am luat două numere. Unul era pentru U.l dar nu l-am pus deloc", iar inculpatul T.E. i-a cerut „măine să deschizi celalat număr, să vedem (...) poate sună U.l" (fila 59 vol. VI d.u.p.).

Implicarea inculpatului M.J.A.A. în traficul ilicit de droguri este probată şi prin depoziţiile investigatorului sub acoperire „S.L." şi a colaboratorului cu nume de cod „G.I."

Prin declaraţiile date, în faza de urmărire penală, investigatorul sub acoperire şi colaboratorul său au arătat că la data de 23 septembrie 2008, s-au întâlnit, în zona Piaţa O. din Bucureşti, cu inculpatul M.J.A.A., întâlnire intermeată de colaboratorul „ G.I.", prilej cu care inculpatul i-a comunicat investigatorului că poate să-i facă rost de cocaină, la preţul de 50.000 -60.000 euro/kilogram, pe care o primeşte din Olanda sau Germania, de la un prieten, căruia îi dă în schimb heroină (file 29-30 vol. II d.u.p.). In acest sens, investigatorul sub acoperire a intocmit procesele verbale din 23 septembrie 2008 şi 25 septembrie 2008 (fila 153, 155, 156 vol. II d.u.p.).

În faţa instanţei, investigatorul sub acoperire şi-a menţinut afirmaţiile făcute (fila 66 vol. I d.inst.), iar colaboratorul cu nume de cod „G.I." nu a putut fi audiat întrucât organele de poliţie au invocat imposibilitatea obiectivă a prezentării acestuia, fiind plecat din ţară pentru o perioadă nedeterminată. In aceste condiţii, constatând că investigatorul sub acoperire a relatat aceleaşi elemente de fapt, ca la urmărire penală, iar cu acestea se coroborează declaraţia colaboratorului, instanţa va ţine cont şi de depoziţia acestuia din urmă, dată în faţa procurorului. De altfel, declaraţia acestui colaborator cu nume de cod „ G.I.", data in cursul urmăririi penale, nu este singurul mijloc de proba care contribuie la stabilirea vinovăţiei inculpatului si nici nu are, singură, caracter hotărâtor sub acest aspect.

Potrivit procesului verbal de redare a interceptărilor în meu ambiental, efectuate cu prilejul întâlnirii, din 23 septembrie 2008, dintre colaboratorul „G.I." şi inculpatul M.J.A.A. rezultă că aceştia au vorbit despre un transport de droguri (numite „cola"), din Turcia, care urma să fie organizat de inculpat, garantat de „fratele M,", pentru care inculpatul nu avea om pentru transport, stabilindu-se preţul de plătit şi data unei alte întâlniri „faţă în faţă", pentru a nu vorbi prin telefon (fila 181 vol. IV d.u.p.).

În apărare, inculpatul M.J.A.A. a invocat că la data de 30 octombrie 2008 nu mai locuia în imobilul nr. 46 de pe str. Z.G., sector 6, Bucureşti, sens în care a depus o declaraţie autentificată, dată de numita N.C., în sensul că a locuit împreună cu numita P.N. în sector 2 Bucureşti, timp de un an, începând cu 25 octombrie 2008, fiind încheiat un contract de închiriere.

Curtea consideră că elementele probatorii care rezultă din declaraţia autentificată, menţionată mai sus, nu sunt de natură să înlăture posibilitatea practică a inculpatului M.J.A.A. de a folosi sporadic sau ca reşenţă locaţia din str. Z.G.. De altfel, cu prilejul audierii în apel, inculpatul a menţionat că, în imobilul din str. Z.G., locuiau o persoană de sex feminin, care era concubina sa, şi martorul B.G.Z., din actele de la urmărire penală rezultând că aceştia doi sunt vânzători la magazinul inculpatului, situat în sector 6, Bucureşti. In acest sens este şi procesul verbal întocmit la data de 05 mai 2008, de investigatorul sub acoperire „S.L.", în baza autorizaţiei dată prin Ordonanţa nr. 56/A/2008 din 23 aprilie 2008, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 23 aprilie 2008 la 22 mai 2008.

Curtea are în vedere şi împrejurarea că inculpatul figurează cu domiciliul în sector 6, Bucureşti, conform cărţii sale de identitate, cu valabilitate de la 24 mai 2007 - 23 mai 2012, care include perioada pentru care a avut încheiat contract de închiriere pentru apartamentul din str. Ripiceni (fila 135 vol. II d.u.p.).

Toate aceste date nu creează certitudinea că inculpatul M. a locuit efectiv la o adresă sau alta în jurul datei de 30 octombrie 2008.

De altfel, chiar dacă inculpatul nu ar fi avut nici o legătură cu imobilul din str. Z.G., acest fapt, nu ar fi fost de natura să îl exonereze de răspundere cu privire la învinuirile aduse, întrucât elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc nu prevăd, ca şi condiţie de existenţă, comiterea infracţiunii doar în locaţii cu care făptuitorul ar avea vreo legătură.

Inculpatul M. nu a negat că îl ştie pe inculpatul T.E., pe care l-a cunoscut anterior, în timp ce s-a aflat la rândul său în penitenciar, dar a menţionat că a fost contactat de acesta pentru a aştepta o rudă a sa care venea în România, respectiv pe inculpata A., fără să cunoască motivul şi fiind total dezinteresat de vizita acesteia.

Afirmaţiile sale nu sunt, însă, crebile având în vedere declaraţiile inculpatului T.E., ale inculpatei A., procesele verbale de supraveghere operativa, de surprindere in flagrant, transcrierile convorbirilor telefonice, declaraţiile investigatorului si colaboratorului sub acoperire. A da crezare apărării inculpatului M., ar deveni inexplicabilă cazarea inculpatei, de pe o zi pe alta, la un hotel din apropierea Gării de Nord şi lipsa interacţiunii inculpatei cu presupusa rudă - inculpatul T. care îi anunţase vizita; insotirea inculpatei la 30 octombrie 2008, la imobilul din str. Z.G. unde aceasta a lăsat, in prezenta inculpatului, drogul adus şi inmanarea sumei de 500 euro, inculpatei, înainte ca aceasta sa urce in trenul cu care s-a intors in Bulgaria; deţinerea de către inculpat, la 25 noiembrie 2008, asupra sa, a unei sume exacte ca şi cuantum şi monedă cu cea pe care a plătit-o inculpatei la data de 30 octombrie 2008, respectiv suma de 500 euro (indisponibilizată de poliţie cu ocazia flagrantului).

Fata de toate cele menţionate, având în vedere elementele de fapt care rezultă din mijloacele de proba administrate, Curtea constată că nu poate fi admisă solicitarea inculpatului M.J.A.A. de a fi achitat, motivat de faptul că nu ar fi autorul faptelor de care este acuzat, că aceste fapte nu există sau că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de care este acuzat (pentru că nu ar fi fost destinatarul drogurilor, nu ar fi ştiut motivul venirii inculpatei A., nu ar fi locuit în str. Z.G. etc).

Nici împrejurarea ca, la data de 30 octombrie 2008, inculpatul M.J.A.A. a asteptat-o pe inculpata A., la Bucureşti, la sosirea din Bulgaria, impreuna cu o alta persoana, identificată ca fiind martorul A.S.R. zis E., nu impune achitarea inculpatului.

Aşa cum a declarat inculpata A., la 30 octombrie 2008, a fost condusă într-o casă unde, în prezenţa atât a inculpatului M., cât şi a numitului E. (care a făcut o cafea), a scos din geantă pachetul transportat. Instanţa considera că nu are relevanţă, din prisma cererii de achitare analizată, că pachetul adus de inculpata a fost luat de pe masă de E., cum a declarat aceasta în faţa instanţei de apel, nefiind lipsit de relevanţă, aşa cum s-a arătat, că inculpatul M. a fost unul dintre cei care au aşteptat-o să vina din Bulgaria (fiind in legătura telefonica permanenta cu inculpatul T. pentru a nu fi in eroare cu privire la locul unde ajungea autocarul la Bucureşti), a achitat cazarea inculpatei la hotel si i-a plătit suma de 500 euro pentru transportul efectuat. Apoi, potrivit procesului verbal întocmit la data de 31 octombrie 2008, inculpatul M.J.A.A., singur, a luat-o pe inculpată de la hotel şi a condus-o la gară, pentru a se întoarce în Bulgaria (fila 174 vol. II d.u.p.).

Împrejurarea că numitul E. a acţionat sau nu cu vinovăţia prevăzută de lege pentru trafic ilicit de droguri, nu formează obiectul prezentului dosar, faţă de acesta dispunându-de disjungerea cauzei prin rechizitoriu, în vederea continuării cercetărilor.

Apoi, faptul că, la data de 25 noiembrie 2008, înainte ca inculpata să se întâlnească în parcarea O.M.W., de la intersecţia Calea C. cu str. U., cu inculpatul M.J.A.A., acesta a fost o perioadă de timp împreună cu martorul B.G.Z., aşa cum s-a consemnat în procesul verbal de supraveghere operativă, nu este nici el de natură să creeze convingerea că drogurile aduse de inculpată nu erau pentru inculpatul M.J.A.A. sau că acesta nu ştia motivul pentru care inculpata a venit în România.

Fiind audiat, în calitate de martor, numitul B.G.Z. a relatat că, în ziua de 25 noiembrie 2008, s-a întâlnit cu inculpatul M.J.A.A., au fost împreună în zona Piaţa U., în jur de 5-10 minute, inculpatul spunându-i că trebuie să se întâlnească „cu un prieten sau aşa ceva", după care martorul a plecat, deşi potrivit propriilor susţineri s-ar fi întâlnit cu inculpatul pentru a discuta despre magazinul pe care inculpatul îl are, menţionând că nu are cunoştinţă ca inculpatul să se ocupe cu activităţi în legătură cu traficul ilicit de droguri (fila 102 vol. II dosar prima instanţă). Cu privire la acest martor, prin rechizitoriu, s-a dispus disjungerea în vederea continuării cercetărilor cu privire la comiterea unor fapte în legătură cu traficul ilicit de droguri.

Curtea consideră că şi declaraţiile acestui martor vin să întărească convingerea că inculpatul M.J.A.A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de care este acuzat.

Răspunderea penala a inculpatului operează, nefiind necesar a se dovE. ca inculpatul era singurul beneficiar al drogurilor aduse in tara, deoarece aceasta nu este o condiţie de existenta, pentru vreuna dintre infracţiunile reţinute in sarcina sa.

Curtea mai constata că nu poate fi primită cererea de achitare a inculpatei A.I.N., cerere care s-a întemeiat pe faptul ca nu a ştiut că pachetele, pe care le-a adus în România, conţineau droguri.

Se are în vedere modalitatea conspirativă în care inculpata a intrat în posesia pachetelor pe care le-a transportat, în România, la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008; împrejurarea că a constatat personal, la pipăit, că acestea conţin un praf; că a fost atentă să ascundă pachetele, luând măsuri suplimentare de precauţie, când a venit a doua oară în Bucureşti, când a transportat heroina în lenjeria intimă. Relevant sub aspectul analizat este şi preţul primit după primul transport şi cel promis pentru cel de-al doilea transport, de câte 500 euro.

Împrejurarea că era conştientă că acţiunea sa era contrară dispoziţiilor legale rezidă şi în faptul că a acceptat să se întâlnească cu o persoană pe care nu o cunoştea, într-o ţară pe care nu o mai vizitase, în schimbul unor sume tentante de bani (fila 255 vol. III d.u.p.).

Apoi, convorbirile telefonice dintre inculpaţii M.J.A.A. si T.E. scot in evidenta, fără nici un dubiu, ca inculpata a acceptat, după efectuarea primului transport de droguri, sa revină în România, în acelaşi scop, stabilind un loc de întâlnire cu inculpatul M., pentru a nu mai exista temerea ca nu se vor găsi, după ce coboară din autocar.

Susţinerea inculpatei, făcută în instanţă, că nu a existat o înţelegere cu inculpatul M. pentru un al doilea transport de droguri este contrazisă de transcrierea convorbirilor telefonice dintre inculpaţii M. şi T.E. în care acesta din urmă îi cere primului să-i arate „un loc frumos" unde să se întâlnească data următoare, „tu arată-i un loc şi când vine, mergi direct şi iei" (file 100, 106 vol. VI d.u.p.). Inculpatul M. i-a comunicat apoi inculpatului T. că „U.l" a zis „ne întâlnim unde vrei". Aceste discuţii dintre inculpaţii menţionaţi se coroborează cu declaraţia inculpatei A., dată la urmărire penală, când a declarat, în prezenta avocatului, că inculpatul M. i-a spus că atunci când va aduce următorul pachet să se întâlnească în faţa restaurantului M.D., din Piaţa U.

Ca urmare, nu se justifica achitarea inculpatei A.I.N., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa vinovăţiei cerută de lege pentru infracţiunile de care este acuzată, nefiind în eroare cu privire la natura drogurilor introduse în ţară, transportate şi deţinute, fără drept, în vederea vânzării, pe teritoriul României.

Cu privire la inculpatul T.E., se reţine că acţiunile de organizare şi conducere a traficului de droguri de mare risc, pe plan intern şi transfrontalier, sunt dovE.te prin procesele verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice care se coroborează cu declaraţiile inculpatei A.I.N., procesele verbale de supraveghere operativă şi de flagrant întocmite de organele de urmărire penală, precum şi cu declaraţiile personale ale inculpatului T.E., date în faza de urmărire penală.

Inculpatul T.E. a arătat că, în timpul convorbirilor telefonice, au folosit un limbaj codificat, şi că „maşină", „palton", „tochitură" înseamnă droguri, că a „intra în spital", „se îmbolnăveşte" înseamnă arest şi penitenciar, „are un accident" înseamnă probleme cu poliţia, iar „Ankara" era folosit pentru Bucureşti. Acest limbaj codificat se regăseşte in convorbirile telefonice ale inculpatului M. cu diferiţi interlocutori, când se refera la „îngheţată", „ochişori", „baclavale", „cartuş de ţigări", „baxuri de ţigări". De asemenea, inculpata A. a menţionat că, fiind în drum spre Bucureşti, a fost sunată de inculpatul M. care a întrebat-o dacă merge la Ankara, ceea ce întăreşte convingerea că pentru a desemna oraşul Bucureşti, inculpaţii foloseau ca nume de cod „Ankara".

Din convorbirile telefonice purtate, la data de 30 octombrie 2008, de către numitul S. şi inculpatul M.J.A.A., cu inculpatul T.E., reiese fără dubiu că, acesta din urma, era persoana căreia i se transmiteau, de cei implicaţi în transportul de droguri, din acea zi, momentele importante ale acţiunii şi modalitatea în care se derulau evenimentele (file 82 - 96 vol. VI d.u.p.).

Inculpatul T.E. i-a comunicat inculpatului M., la 30 octombrie 2008, în jurul orei 8,41, că „dacă vine U.l (...)vine şi pleacă, are treabă în altă parte", şi s-a asigurat că inculpatul M. are numărul de telefon al „U.lui", cerându-i să îl sune „de la cabină" (file 65, 66 vol. VI d.u.p.).

Tot la 30 octombrie 2008, inculpatul T. i-a comunicat numitului S. (aflat în Turcia) numărul de telefon ce-i fusese dat de inculpatul M., primind la rândul său informaţia că inculpata A., indicată sub pseudonimul „U.l", urma să ajungă la Bucureşti în jurul orei 15,00 - 16,00. Grija de a nu fi descoperită activitatea lor infracţională reiese din solicitarea adresată de inculpatul T., ca inculpata A. să nu-1 sune pe inculpatul M. decât de la telefoane publice (fila 173 vol. II d.u.p., file 64- 69 vol. VI d.u.p.).

Numitul S., la data de 30 octombrie 2008, în jurul orei 14,40, a comunicat telefonic inculpatului T.E. că „i-am zis că dacă ar fi acolo pe la patru, trei jumătate ca să întâmpine musafirul. Băiatul nu ştie drumul", făcând referire la hotelul H. (zona Piaţa U.) şi la faptul că „i-am zis să aştepte în piaţă", că „nu cunoaşte alt loc în afară de acela (...), am zis să meargă acasă la el" (fila 79 vol. VI d.u.p.).

Apare evident că numitul S. îl informa pe inculpatul T.E. cu privire la desfăşurarea acţiunii de aducere în România a drogurilor de către inculpata A., care se coroborează cu procesele verbale de supraveghere ale organelor de poliţie din data de 30 octombrie 2008, declaraţiile inculpatei A., precum şi cea a inculpatului M. care a confirmat faptul că, la data respectivă, s-a întâlnit cu inculpata la Piaţa U., după ce în prealabil a fost spre hotelul H., din aceeaşi zona.

Potrivit conţinutului proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, inculpatul T.E. şi-a exprimat nedumerirea că au fost trimişi „1000 de euro" în loc de „2000 de euro", cum fusese stabilit ( în limbaj codificat fiind vorba de kilograme de drog), i-a solicitat inculpatului M. să verifice „să nu fie vreo şmecherie", spunând apoi că a vorbit şi a aflat că „1000 de euro au dat, şi vor trimite restul peste câteva zile". A verificat telefonic, la 31 octombrie 2008, dacă femeia a plecat, şi a revenit cu precizarea ca să-i fie indicat un loc pentru atunci când va mai veni, ca să meargă direct acolo (file 108 - 113 vol. VI d.u.p.).

Din convorbirile telefonice ale inculpatului T.E. reiese că acesta i-a pus la curent, pe furnizorii turci, la data de 31 octombrie 2008, ora 14,40, că „musafirul" a plecat, dar nu i s-au dat 700 euro pentru că „a avut cheltuieli, nu ştiu ce", referinduse la plata hotelului şi cheltuielile cu masa la restaurant (fila 118 vol. VI d.u.p.).

Referitor la tranzacţia din 25 noiembrie 2008, aproape de ora 9,00, inculpatul T.E. l-a sunat pe inculpatul M.J.A.A., ocazie cu care au purtat discuţii privind tranzacţia cu heroină şi ora la care trebuia să aibă loc întâlnirea cu inculpata A. numită „U." sau “T.”, afirmându-se „să sperăm că U.l este acolo la ora patru".

Inculpatul M. a confirmat că ora la care inculpata A. trebuia să ajungă în Bucureşti, la data de 25 noiembrie 2008, respectiv ora 16,00, i-a fost comunicată prin telefon de inculpatul T., imprejurare care demonstrează, de asemenea, ca inculpatul T.E. avea controlul transportului de droguri, din Turcia spre România

Cu conţinutul convorbirilor telefonice se coroborează procesul verbal de supraveghere operativă a inculpaţilor M.J.A. și A.A.I.N. întocmit cu ocazia surprinderii în flagrant, la 25 noiembrie 2008.

Faptul că activitatea infracţională era condusă de inculpatul T.E. este dovedit şi prin declaraţia inculpatei A.I.N. care a menţionat că numărul său de telefon mobil l-a dat lui E.E., şi cu toate acestea, inculpatul M.J.A.A. a sunat-o în timpul celui de-al doilea transport, spre România, recunoscându-l după voce. Totodată, legătura permanentă ţinută, prin telefon, cu furnizorii de droguri din afara ţării, de către inculpatul T.E. este relevată de afirmaţia inculpatei A., care a spus că nu îl ştia pe inculpatul M., când a venit pentru prima dată la Bucureşti, la 30 octombrie 2008, dar acesta,,s-a îndreptat spre mine" şi i-a făcut cu mâna, în timp ce vorbea la telefon (fila 136 vol. I dos. apel).

Implicarea inculpatului T.E. în activitatea de organizare şi conducere a traficului intern si internaţional de droguri şi ajutorul dat în comiterea de către inculpaţii M.J.A.A. şi A.I.N. a infracţiunilor prev. de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 rezultă inclusiv din interesul pe care acesta 1-a manifestat la aflarea veştii realizării flagrantului din 25 noiembrie 2008.

Din procesul verbal de redare în scris a convorbirii telefonice din 27 noiembrie 2008 purtată de inculpatul T.E. cu numitul S., reiese că aceştia au discutat, în mod conspirativ, despre prinderea inculpaţilor M.J.A.A. şi A.I.N.:,, scrie de chestia aia cu spitalul", „să sperăm că nu ne îmbolnăvim şi noi, dacă e ceva am ajuns la spital ca şi tatăl".

Purtând o discuţie cu alt membru al reţelei, la data de 27 noiembrie 2008, inculpatul T.E. a precizat, după ce a indicat să fie transmis un alt pachet spre „Ankara", că: „dacă cele două accidente se suprapun o să fie rău şi pentru U. căci ar putea să-l aducă la el şi pe cel care a făcut primul accident, pentru a le compara. Tu încearcă să faci să ajungă mâine puloverele. U.l să rămână doar la un accident".

De asemenea, din discuţiile telefonice avute de acest inculpat, la data de 28 noiembrie 2020, cu numitul E. (E.E.), rezultă grija inculpatului T.E. ca să nu se facă legătura dintre „cele două accidente" şi persoana lui întrucât dacă se face această legătură „este rău", menţionând că situaţia de la Ankara (Bucureşti) este rea.

Coordonarea de către inculpatul T.E. a activităţii infracţionale a inculpatului M.J.A.A., precum şi a altor persoane în legătură cu traficul de droguri, rezultă din interceptările convorbirilor telefonice, cum sunt cele din 15 octombrie 2008, 16 octombrie 2008, 17 octombrie 2008, 18 octombrie 2008, 19 octombrie 2008, 22 octombrie 2008 din care rezultă preocuparea inculpatului T. cu privire la diferite deplasări în străinătate ale unor persoane sau ale inculpatului M. căruia îi spune să-şi ia „şofer" să nu meargă singur, iar la întoarcere „nu vii cu el, vei veni de sus, iar el vine pe jos". Totodată, inculpatul T.E. îi comunică inculpatului M. că „ maşina" „aici va veni, nu în alt loc" şi ii cere să se ocupe de „chestiile de aici", „să-i dea un cartuş de ţigări dacă face figuri", menţionând ca „am vorbit la telefon şi am zis frate, când vii la Ankara, atunci să ne anunţi" (fila 126, 133, 135, 140, 144, 146, 148, 172 vol. II d.u.p.).

Potrivit transcrierii convorbirii telefonice dintre inculpatul T.E. şi numitul C., din 19 octombrie 2008, discutând despre o călătorie, inculpatul cerea lămuriri dacă „se poate avea încredere, nu se poate avea încredere, să nu păţim ceva", „ că a venit unul şi au dus omul la spital", „ştii că la ăştia 16-18.", „ne facem de râs" (fila 153 vol. V d.u.p.).

Totodată, conform convorbirilor telefonice, inculpatului T.E. i se comunicau diferite numere de telefon de către numitul C. sau persoane neidentificate, pe care acesta le făcea cunoscute mai departe, inclusiv inculpatului M., în acest sens fiind înregistrările din 19 octombrie 2008, nefiind verosimil că obiectul tranzacţiilor ar fi fost nişte maşini, întrucât aceasta nu ar fi impus atâtea precauţii privind numerele de telefon de pe care se purtau convorbirile telefonice (file 159, 161,165, 170 vol. II d.u.p.),.

Referitor la declaraţia inculpatului T.E., dată în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa constată că aceasta nu se coroborează cu nici un mijloc de probă sub aspectul faptului că i-ar fi contactat telefonic pe numiţii Ramazan şi E.E., aflaţi în Turcia, în vederea intermedierii unor tranzacţii cu autoturisme, în beneficiul inculpatului M.J.A.A. Inculpatul nu a indicat motivul care a condus la schimbarea depoziţiilor sale, pentru ca instanţa să poată analiza eventuala pertinenţă a acestuia.

Faţă de aceste elemente probatorii, Curtea a constatat că inculpatul T.E. se face vinovat de comiterea celor trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, prin rechizitoriu, şi cu privire la care prima instanţă a dispus condamnarea, încadrarea juridică dată acestora fiind corectă. Forma continuată a infracţiunilor este întemeiată pe existenţa mai multor acte materiale, comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care fiecare în parte întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii în conţinutul căreia au fost incluse. Apoi, circumstanţa agravantă prev. de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 s-a impus a fi reţinută întrucât inculpatul T.E. a comis infracţiunile din locul de detenţie în care se afla - Penitenciarul Rahova.

Cererea acestuia de achitare, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., este neîntemeiată, având în vedere că, prin mijloacele de proba se demonstrează, fără dubiu, ca inculpatul T.E. a fost cel care a organizat si condus introducerea pe teritoriul tarii, in mod repetat, a unor cantităţi de droguri de mare risc, prin intermE.ul convorbirilor telefonice purtate cu persoanele din Turcia, care au furnizat drogurile aduse în România, precum şi cu inculpatul M.J.A.A., care a acţionat la indicaţiile sale, in tara. Inculpatul T.E. a participat astfel, la expedierea din Turcia şi transportul către România a cantităţilor de heroină, introduse în ţară de inculpata A. şi a dirijat preluarea acestora de inculpatul M.

Prin transmiterea informaţiilor către persoanele din Turcia şi inculpatul M.J.A.A. (privind cantitatea de drog, mijlocul de transport, persoana cărăuşului, ora la care acesta ajunge în Bucureşti, locul de întâlnire etc), a înlesnit şi a ajutat-o pe inculpata A.I.N. să introducă pe teritoriul României, importante cantităţi de droguri, la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, prin punctul de trecere frontieră Giurgiu. De asemenea, prin acţiunile sale a asigurat realizarea întâlnirii dintre inculpata A. şi inculpatul M., pe raza oraşului Bucureşti, în scopul intrării în posesia drogurilor, de către acest din urmă inculpat.

În ceea ce priveşte legalitatea aplicării dispoziţiilor privind starea de recidivă, pedeapsa în caz de recidivă, concursul de infracţiuni şi contopirea pedepselor, Curtea a reţinut că apelantul inculpat T.E. a comis cele trei infracţiuni în timp ce se afla în executarea pedepsei de 17 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 126 din 19 aprilie 2006 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin nerecurare (fila 236 vol. I d. inst.).

Ca urmare, în mod corect, prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., fiecare din cele trei infracţiuni deduse judecăţii fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.

Potrivit art. 39 alin. (2) C. pen., în situaţia în care pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior, după cum corect a procedat prima instanţă.

Prima instanţă a stabilit, în mod corect, restul neexecutat în funcţie de momentul apariţiei stării de recidivă, respectiv 25 noiembrie 2008, când s-a epuizat ultimul act material al infracţiunilor continuate săvârşite de inculpat. Astfel, întrucât pedeapsa de 17 ani închisoare a început a fi executată la data de 05 decembrie 2002, restul neexecutat este de 11 ani şi 10 zile.

Întrucât condiţiile stării de recidivă postcondamnatorii sunt îndeplinite pentru toate cele trei infracţiuni de care a fost acuzat inculpatul, în mod corect aceasta s-a reţinut în încadrarea juridică dată faptelor, prin menţionarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., iar ca efect juridic, fiecare dintre pedepsele aplicate pentru infracţiunile prezente a fost contopită cu restul neexecutat din pedeapsa de 17 ani, care constituie primul termen al recidivei.

În acest mod, conform art. 39 alin. (2) C. pen., starea de agravare pe care o reprezintă recidiva, se reflectă în pedeapsa aplicată pentru fiecare infracţiune.

În continuare, în mod legal, dat fiind faptul că cele trei infracţiuni reţinute in sarcina inculpatului sunt concurente (pentru că nu a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, înainte de a fi judecat pentru celelalte), în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., prima instanţă a contopit pedepsele aplicate pentru fiecare dintre acestea, stabilind ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa cea mai grea.

Din pedeapsa rezultantă, s-a dedus perioada arestului preventiv, în prezenta cauză, de la 25 noiembrie 2008 la zi, întrucât perioada de timp executată din pedeapsa de 17 ani închisoare, care constituie primul termen al recidivei, s-a avut în vedere când s-a dat efect juridic stării de recidivă, contopirea făcându-se, aşa cum s-a arătat, între pedepsele aplicate în prezenta, cu restul rămas neexecutat, calculat prin scăderea din pedeapsa de 17 ani închisoare a perioadei cuprinse între 05 decembrie 2002 şi 25 noiembrie 2008.

S-a arătat că în mod legal, prima instanţă a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., fiind respectate în acest mod dispoziţiile art. 65 alin. (2) C. pen., care prevăd că aplicarea pedepsei complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă. Art. 2, 3 şi 10 din Legea nr. 143/2000 prevăd în mod expres că aceste infracţiuni se sancţionează cu închisoarea, ca pedeapsă principală, si cu interzicerea unor drepturi, ca pedeapsă complementară.

Aplicarea pedepsei complementare nu este nelegala nici din prisma faptului ca inculpatul T.E. este cetăţean străin. Prin decizia în interesul Legii nr. 24/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţiile unite, s-a decis ca pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, prevăzută în legea penala română în conţinutul art. 64 C. pen., se aplică în condiţiile art. 65 din acelaşi cod, şi inculpaţilor străini.

Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că motivele de nelegalitate invocate de inculpat, în apărare, nu se regăsesc în hotărârea criticată.

Cu privire la inculpatul A.M., s-a reţinut că, în cursul lunii ianuarie 2009, acţionând în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, în timp ce se afla în stare de detenţie în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Bucureşti - Rahova, a ajutat la expedierea şi transportul din Turcia, introducerea în România, deţinerea, fără drept, în vederea vânzării şi transportul pe teritoriul ţării noastre, a unei importante cantităţi de heroină.

Inculpatul A.M. a ţinut legătura telefonic cu persoanele implicate în săvârşirea acestor fapte, facilitând punerea în contact a celor care au expediat drogurile spre România cu cei care le-au introdus, deţinut şi transportat pe teritoriul ţării noastre, coordonând şi conducând aceste activităţi ilicite.

Acţionând în acest mod, inculpatul A.M. a ajutat la introducerea, în noaptea de 13/14 ianuarie 2009, de către inculpatul N.C., pe teritoriul României, prin P.C.T.F. Giurgiu, a unei cantităţi de 1234,9 grame heroină, pe care aceasta din urmă a transportat-o până în Municipiul Bucureşti, unde a predat-o inculpaţilor S.M. şi D.A.. Inculpatul A.M. i-a pus pe inculpaţii S.M. şi D.A. în contact cu furnizorii din Turcia ai heroinei, a garantat pentru aceştia şi a coordonat activitatea infracţională a acestora.

A ţinut legătura cu inculpatul T.E. discutând detalii referitoare la tranzacţia ilicită de peste 1,2 kg. heroină, existând date că furnizorii turci ai drogurilor au fost aceeaşi pentru toate cele trei cantităţi de heroină, ce fac obiectul prezentei cauze.

S-a reţinut că inculpaţii D.A. şi S.M., în cursul lunii ianuarie 2009, deplasandu-se în Turcia, au intrat in posesia cantităţii de 1.234,9 grame heroină, pe care au predat-o, la Istanbul, inculpatului N.C., droguri pe care acesta din urmă le-a introdus în ţară, venind cu un autocar, în cursul nopţii de 13/14 ianuarie 2009. în aceeaşi noapte, inculpatul D.A., împreună cu inculpatul S.M. au preluat această cantitate de heroină, ascunsă într-o pilotă, de la inculpatul N.C., împrejurări în care au fost prinşi în flagrant, pe Calea D., în Bucureşti.

S-a arătat că vinovăţia acestor inculpaţi este demonstrată prin procesul verbal de surprindere în flagrant, fotografiile judiciare, raportul de constatare tehnico ştiinţifică privind drogurile şi raportul de constatare tehnico ştiinţifică dactiloscopică, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpaţilor S.M., D.A., N.C. si T.E.

Potrivit procesului verbal din 14 ianuarie 2009, în noaptea de 13/14 ianuarie 2009, inculpatul N.C. a fost aşteptat de inculpaţii D.A. şi S.M., pe şos. Giurgiu, Bucureşti, unde a sosit cu un autocar al firmei Murat. Plecând cu autoturisme diferite din acel loc, deplasându-se pe ruta Eroii Revoluţiei -restaurantul Budapesta - Pasajul Mărăşeşti - Calea Vitan, la un moment dat autoturismele au staţionat, iar inculpatul N.C. i-a înmânat inculpatului D.A. o pilotă, au plecat apoi cu maşinile, iar la scurt timp cele două autoturisme au fost oprite de organele de poliţie. In urma percheziţiei autoturismului în care se aflau inculpatul D.A. şi S.M. a fost identificată pilota primită de la inculpatul N.C. în care era disimulată o sacoşă de plastic de culoare neagră, în care se aflau două pungi transparente în cantitate de aproximativ 1,2 kg., ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie (fila 204 vol. II d.u.p.).

Efectuându-se o constatare tehnico-ştiinţifică cu privire la substanţa descoperită, s-a stabilit că aceasta reprezintă 748,3 gr. şi, respectiv 486,6 gr. pulbere care conţine heroină.

Constatarea tehnico ştiinţifică dactiloscopică efectuată în cauză a relevat că urma papilară palmară ridicată de pe suprafaţa exterioară a pungii, de culoare alb, a fost creată de regiunea impresiunii digito-palmare de la mâna dreptă a numitului N.C. (file 54 şi 70 vol. II d.u.p.).

Prin declaraţiile sale, inculpatul S.M. a indicat că, la cererea inculpatului A.M., a plecat în Turcia împreună cu inculpatul D.A., pentru a primi o cantitate de heroină de la persoane cunoscute de inculpatul A.M., iar pentru transportul drogului în ţară, inculpatul D.A. l-a contactat pe N.C., pe care, împreună cu inculpatul D., l-au aşteptat staţia autocarului cu care a venit din Turcia, pentru a intra în posesia drogului. In faţa instanţei, inculpatul S.M. a mai precizat că inculpatul A.M. i-a dat numărul de telefon al unui cetăţean turc, iar la întoarcerea în România urmau să predea drogurile unei persoane pe care trebuia să le-o indice inculpatul A.M., inculpat cu care a ţinut legătura telefonic pe parcursul deplasării în Turcia.

În vederea realizării scopului infracţional propus înculpatul S.M. a discutat la telefon, pe 13 ianuarie 2009, cu E.E., aceleaşi cetăţean turc despre care există date că ar fi furnizat drogurile primite de inculpatul M.J.A.A. prin intermE.ul inculpatei A.I.N.. (fila 257 vol. II dup).

Inculpatul N.C. a declarat că, la solicitarea inculpatului D.A., s-a deplasat în Turcia pentru a efectua un transport de droguri în schimbul sumei de 500 euro, că a primit drogurile la Istanbul de la D.A. care i-a spus că îl va aştepta la Bucureşti, deplasarea lor către şi din Turcia făcându-se separat. In instanţă, inculpatul a recunoscut învinuirea adusă şi a menţionat că rolul său a fost numai de a aduce drogurile în ţară.

Cu toate acestea se coroborează declaraţiile inculpatului D.A. care a arătat că, la propunerea inculpatului S.M., a apelat la inculpatul N.C. să aducă, de la Istanbul la Bucureşti, o cantitate de droguri, menţionând că cel care s-a ocupat de procurarea drogurilor, a confirmat că sunt persoane de încredere furnizorilor din Turcia şi care a controlat, telefonic, tot timpul acţiunea, a fost inculpatul A.M., despre care inculpatul S.M. i-a spus că îl cunoaşte şi îl vizitează la Penitenciar. Inculpatul a descris modalitatea în care, împreună cu inculpatul S.M. s-au prezentat la furnizorii turci, unde au fost conduşi de fratele inculpatului A.M., a primit drogurile în schimbul a 7.000 euro, pe care apoi le-au dat inculpatului N.C., sosit şi el între timp la Istanbul, pentru a le aduce în România. Inculpatul a arătat că, aflase de la inculpatul S.M., că trebuiau să intre în posesia a 2 kg. de heroină, dar li s-a dat doar 1,2 kg. In instanţă, inculpatul şi-a menţinut declaraţiile date la urmărirea penală, adăugând că pe parcursul călătoriei cu inculpatul S.M., acesta a discutat, la telefon, cu inculpatul A.M.

Potrivit procesului verbal din 29 ianuarie 2009, întocmit de poliţie, privind ridicarea listelor de pasageri de la compania de transport călători SC T. SRL, rezultă că inculpaţii S.M. şi D.A. au efectuat călătoria în Turcia, iar la percheziţia corporală a inculpatului N.C. a fost găsit biletul de călătorie cu autocarul pe ruta Istanbul Bucureşti, eliberat de SC M. SRL (file 259-265 vol.II d.u.p.).

Faptul că inculpatul A.M. a organizat şi a condus aducerea din Turcia a heroinei de către inculpaţii S.M., D.A. şi N.C. reiese şi din declaraţiile inculpatului T.E., date în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, acesta relevând discuţiile pe care le-a avut cu inculpatul A.M. despre un transport de 2 kg. de droguri, indicând că heroina urma să fie vândută cu 17.000 euro/kilogram. Declaraţia acestui inculpat se coroborează cu cea a inculpatului D.A. care a indicat că, deşi ştia că trebuie aduse 2 kg. de heroină, li s-a dat numai 1,2 kg. din acest drog. Afirmaţiile acestor martori, cu privire la cantitatea de heroină, se coroborează şi cu procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii A.M. şi T.E.

Menţiunile inculpatului T.E. sunt concordante cu cele ale inculpatului D.A., în sensul că fratele inculpatului A.M., numitul M., a avut rolul de a-i însoţi la Instanbul, pe cei doi români, la persoanele care le-au dat drogurile. Inculpatul T.E. a avut cunoştinţă, aşa cum a declarat, despre transportul de droguri cu privire la care s-a realizat flagrantul, în noaptea de 13/14 ianuarie 2009, şi de la numitul E.E. cu care a comunicat telefonic şi prin S.M.S.-uri (fila 182, 191, 198, 200-205, 213 vol. III d.u.p.).

De asemenea, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre inculpaţii T.E. şi A.M. scot în evidenţă vinovăţia acestuia din urmă, rezultând că au discutat despre cantitatea de drog care trebuia adusă si preţul plătit pentru acesta (fila 178, 192, 193, 208 vol. VIII d.u.p.).

Din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii A.M. şi S.M., la datele de 12 ianuarie 2009 şi 13 ianuarie 2009, rezultă că primul s-a interesat la hotelul din Turcia unde au fost cazaţi inculpaţii S.M. şi D.A. dacă au părăsit locaţia, iar apoi, dacă s-au întors în România şi când ajunge „omu cu bagaju" si că diferenţa care mai trebuie plătită pentru cantitatea de heroină este tot de 7.00 euro (file 215-246 vol. VIII d.u.p.).

Vinovăţia inculpaţilor A.M. şi S.M. rezultă, de asemenea, din convorbirea telefonică pe care primul a purtat-o cu soţia celui de-al doilea referitor la împrejurarea că,,1-ai legat pe M.",,,l-ai nenorocit", că „tot întrebai când vine omu".

Teama inculpatului A.M. că va fi descoperită şi participarea sa la efectuarea tranzacţiei din 13/14 ianuarie 2009, reiese din discuţia telefonică pe care acesta a avut-o cu o persoană de sex feminin la data de 16 ianuarie 2009, după prinderea în flagrant a inculpaţilor cetăţeni români.

Inculpatul A.M. a avut o atitudine parţial sinceră. La urmărire penală a declarat că a deţinut, în penitenciar, un telefon mobil, până aproximativ la data de 15 ianuarie 2009, când i-a fost confiscat de gardieni şi că a vorbit telefonic, în principal cu familia sa, dar şi cu numitul „M." şi E. (inculpatul T.E.). în faţa instanţei a indicat, în plus, că i-a dat inculpatului S.M. numărul de telefon al numitului E.E., aflat în Turcia.

Cu aceste minime aspecte indicate de inculpat se coroborează însă declaraţiile inculpaţilor T.E., S.M., D.A. şi transcrierea convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpatul a purtat discuţii telefonice cu inculpatul T.E. despre transportul de droguri din 13/14 ianuarie 2009, că a supravegheat acţiunile inculpaţilor S.M. şi D.A. în timpul cât s-au aflat în Turcia pentru a ridica drogurile şi apoi, după ce s-au întors în România pentru a afla dacă au reintrat în posesia drogurilor transportate efectiv de inculpatul N.C.

Inculpatul S.M. a precizat că, la Istanbul, s-au cazat la hotelul indicat de inculpatul A.M., aspect care este credibil din moment ce, potrivit transcrierii unei convorbiri telefonice, inculpatul A.M. a ştiut la care hotel să sune şi să se intereseze dacă inculpaţii cetăţeni români au plecat. Apoi, inculpaţii S.M. şi D.A. au declarat că, întrucât ei nu ştiau turceşte, iar cei cu care s-au întâlnit în Turcia (pentru a da banii şi a lua drogurile), nu ştiau româneşte, inculpatul A.M., prin telefon, a realizat traducerea discuţiilor purtate la acea întâlnire.

În concluzie, inculpatul A.M. i-a pus pe inculpaţii S.M. şi D. (fost N.) A., în contact cu furnizorii de heroină din Turcia, pentru transport, şi a garantat pentru aceştia, a intermE.at telefonic expE.erea şi transportul drogurilor către România, fapte care se circumscriu noţiunii de „organizare şi conducere" prev . de art. 10 din Legea nr. 143/2000.

În acest mod, i-a acordat sprijin inculpatului N.C. să introducă în ţară, cantitatea de 1.234.9 gr. heroină, şi apoi, inculpaţilor S.M., D.A. şi N.C. să deţină şi să transporte, pe raza Municipiului Bucureşti, cantitatea respectivă de drog.

Având în vedere mijloacele de probă de mai sus, Curtea consideră că a fost dovE.tă, fără dubiu, vinovăţia inculpaţilor A.M., S.M., D.A. şi N.C. cu privire la acuzaţiile aduse, încadrarea juridică a faptelor comise de aceştia fiind în concordanţă cu dispoziţiile legale.

Apelul inculpatului A.M. se impune, însă a fi admis, pentru modul greşit în care a fost calculat restul neexecutat din pedeapsa de 15 ani închisoare, care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii.

Inculpatul a săvârşit cele trei infracţiuni de care este acuzat, în perioada în care se afla în executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 152 din 2 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4553 din 14 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind corect reţinut art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., fiecare pedeapsă aplicată pentru cele trei infracţiuni prezente trebuia contopită cu restul de 10 ani, 8 luni şi 29 de zile, neexecutat din pedeapsa de 15 ani închisoare menţionată, rest care se calculează prin scăderea din această pedeapsă a perioadei de timp de la 14 octombrie 2004 (când a început executarea pedepsei respective), la 13 ianuarie 2009, când se consideră comise infracţiunile continuate de care este acuzat inculpatul.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpaţilor şi a modalităţilor de executare a acestora, Curtea a constatat că prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., în funcţie de care au fost aplicate pedepse just individualizate atât din punct de vedere al cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.

S-a arătat că inculpaţii M.J.A.A., T.E. şi A.M. au dat dovadă de specializare şi perseverenţă în săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, toţi trei fiind anterior condamnaţi pentru infracţiuni de aceeaşi natură.

Astfel, inculpaţii T.E. şi A.M. au săvârşit infracţiunile în timp ce se aflau în stare de deţinere în Penitenciarul Bucureşti Rahova, fiind condamnaţi la executarea unor pedepse rezultante de 17 ani, respectiv 15 ani închisoare pentru comiterea unor alte infracţiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Potrivit caracterizării trimise de la locul de detenţie, inculpatul T.E. a fost sancţionat disciplinar în 2004 şi în luna aprilie 2010 pentru deţinere obiecte interzise, iar în martie 2010 pentru deţinere telefon mobil, nu a fost recompensat şi are un comportament adecvat solicitărilor şi potenţial adaptativ ridicat (fila 164 d.apel).

Inculpatul A.M. a fost, la rândul său, sancţionat disciplinar, de două ori, în anii 2005 şi 2007, pentru deţinere de obiecte interzise, a fost recmpensat de două ori, în 2005, cu ridicarea unei măsuri disciplinare aplicate anterior, pentru participarea la spectacole artistice, iar în 2006 cu suplimentarea unui drept, tot pentru participarea la spectacole artistice. Cât priveşte comportamentul acestuia, prin caracterizarea trimisă de la locul de detenţie, s-a menţionat că este adecvat solicitărilor şi are un potenţial adaptativ ridicat (fila 162 d.apel).

Având în vedere toate acestea, Curtea consideră că nu există elemente care să conducă la justificarea reducerii cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor T.E. şi A.M., pedepse care sunt evident orientate spre cuantumul celor pe care aceştia le executau.

Se constată că, deşi sunt în detenţie din 05 decembrie 2002 şi, respectiv din 14 octombrie 2004, adică de o perioadă lungă de timp, scopul preventiv al pedepsei nu s-a realizat, cei doi inculpaţi dând dovadă de lipsă de respect faţă de normele legale penale care sancţionează comportamentele antisociale.

Referitor la inculpatul M.J.A.A. s-a constatat că a săvârşit prezentele infracţiuni în termenul de încercare de 6 ani stabilit prin sentinţa nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 6311 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, termen stabilit ca urmare a suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse cu închisoarea aplicată tot pentru trafic de droguri de mare risc. Inculpatul a nesocotit clemenţa de care a beneficiat din partea instanţei, dovedindu-se că măsurile de supraveghere la care a fost supus, prin suspendarea executării pedepsei aplicate anterior, nu au fost de natură să asigure scopul preventiv - educativ al pedepsei.

Cuantumul mai ridicat al pedepsei stabilite de prima instanţă, pentru inculpatul M., se datorează cumulului aritmetic dintre pedeapsa definitivă aplicată anterior şi pedeapsa din prezenta cauză, sancţiune despre care inculpatul a avut cunoştinţă că devine aplicabilă, în situaţia în care va comite, in termenul de încercare, o nouă infracţiune.

La aprecierea faptului că cei trei inculpaţi menţionaţi nu pot beneficia de diminuarea cuantumului pedepselor aplicate, s-a avut în vedere şi modalitatea în care au comis faptele, respectiv prin schimbarea frecventă a numerelor de telefon, folosirea, în acelaşi timp, a mai multor numere din reţele de telefonie mobilă diferite şi apelarea de la cabine publice de telefon, fapt ce a îngreunat depistarea lor de către organele competente (a se vedea convorbirile telefonice consemnate la filele 42, 44, 51, 53, 54, 56, 96, 174-179, 180 vol.II d.u.p., file 45, 58, 73 vol. VI. fila 28 voi 8 d.u.p. şi altele).

De asemenea, s-a constatat caracterul ermetic al grupării din care făceau parte inculpaţii, drogurile fiind comandate telefonic, în special de inculpatul T.E., dar şi de inculpatul A.M., care luau legătura cu aceiaşi furnizori din Turcia.

Această activitate infracţională a avut ca scop câştigarea unor sume importante de bani, în urma tranzacţiilor ilicite încheiate. Conform declaraţiilor inculpatului T.E., pentru un kilogram de heroină, inculpatul M. plătea furnizorului turc suma de 13.000 euro, urmând să o vândă mai scump şi diferenţa să o păstreze.

Tot în sensul respingerii cererilor de reducere a pedepselor aplicate pledează şi perioada de timp îndelungată în care inculpaţii au comis acte de natură a aduce atingere relaţiilor sociale privind protecţia sănătăţii publice, repetabilitatea acestora şi concurenţa infracţiunilor comise.

În ceea ce o priveşte pe inculpata A.I.N., s-a reţinut că pedepsele sunt just individualizate, fiind reduse sub minimul special prevăzut de lege pentru cele doua infracţiuni comise. In mod întemeiat s-a avut in vedere in cazul acesteia ca este in vârsta, are probleme de sănătate, a manifestat un comportament cooperant in cursul procesului, dar şi că a dat dovadă de perseverenţă infracţională şi a introdus, in mod repetat (la 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008), droguri de mare risc (heroină), pe teritoriul României, în cantităţi ridicate (aproximativ 2 kg.).

Cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor N.C. si S.M. reflectă împrejurarea ca au participat, o singură dată, la introducerea drogurilor pe teritoriul României, ca au avut o conduita buna in societate înainte de comiterea infracţiunilor (au familii, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale) si au avut o atitudine procesuala cooperanta, recunoscând faptele de care au fost acuzaţi. Coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, pentru cele doua infracţiuni cu privire la care s-a dispus condamnarea acestor inculpaţi este pe deplin justificata, fiind consecinţa legală a reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) si c C. pen. Dar, faţă de modalitatea de comitere a faptelor şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, s-a apreciat că diminuarea şi mai accentuată a cuantumului pedepselor aplicate nu ar fi de natură să realizeze scopul pedepsei, aşa cum acesta este prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.M., Curtea a apreciat că nu devin aplicabile dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., chiar dacă este singurul întreţinător al copiilor săi minori, ţinând cont că acesta a avut rolul de a ţine legătura cu inculpatul A.M. in timpul desfăşurării activităţii infracţionale, pentru ca aceasta să se deruleze fără incidente în Turcia, si tot el a solicitat inculpatului D.A. să găsească o persoana care să transporte drogurile până în România, fiind astfel cooptat inculpatul N.C.

În plus, printre datele ce caracterizează persoana inculpatului S.M., Curtea a reţinut că faţă de acesta, s-a dispus punerea în executarea a unui mandat european de arestare emis de o instanţă din Spania, relativ la o infracţiune de furt calificat, posibil săvârşită în statul solicitant, predarea fiind amânată până la pronunţarea unei hotărâri definitive în prezenta cauză (file 234 şi 269 vol. I d. inst.).

De asemenea, s-a constatat că prima instanţă a ţinut seama de datele care îl caracterizează pe inculpatul D. (fost A.) N. (căsătorit, cu familie, loc de muncă), reducând şi in cazul acestuia pedepsele aplicate sub minimul special de 10 ani, respectiv 15 ani închisoare, prevăzut pentru infracţiunile de care este acuzat. Având însă în vedere ca are antecedente penale, fiind recidivist, nu se pot retine şi dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. pentru a fi diminuat şi mai mult cuantumul pedepselor, ca în situaţia inculpaţilor S.M. şi N.C.

Curtea a apreciat că împotriva reducerii pedepselor, sub limitele aplicate de prima instanţă, sunt şi natura drogului traficat - drog de mare risc, cantitatea însemnată de drog de acest tip introdusă pe teritoriul ţării - in jur de un kilogram de fiecare data, caracterul de extraneitate care a caracterizat acţiunile inculpaţilor, colaborarea cu persoane despre care exista date ca fac parte dintr-o reţea de traficanţi de droguri si care au o activitate îndelungată pe aceasta linie, concurenţa infracţiunilor, precum si relaţiile sociale afectate prin care se aduce atingere sănătăţii publice.

Cât priveşte cererea inculpatului M.J.A.A. de a se înlătura măsura expulzării de pe teritoriul României, după executarea pedepsei închisorii, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată.

Este adevărat că din actele dosarului (vezi cazierul judiciar), rezultă că acest inculpat se află de mai mulţi ani în România unde a desfăşurat activităţi comerciale, deţinând un magazin şi un service auto.

Cu toate acestea, Însă, Curtea a considerat că, prin măsura expulzării, nu se aduce atingere dreptului la respectarea vieţii private şi de familie prev. de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, întrucât convenţia nu garantează dreptul unui cetăţean străin de a intra sau locui pe teritoriul unei anumite ţări.

Pe de altă parte, inculpatul nu a produs nici o probă din care să rezulte că este căsătorit cu o cetăţeană română şi, eventual, au rezultat copii din această relaţie, astfel încât să se poată constata că prin măsura expulzării s-ar bulversa radical viaţa sa privată şi de familie.

Cu privire la cererile inculpaţilor de reducere a cuantumului cheltuielilor judiciare către stat, la plata cărora au fost obligaţi de prima instanţă, se constată că instanţa de fond a avut în vedere cheltuielile ocazionate de desfăşurarea urmăririi penale.

Prin adresa din 06 martie 2009, M.A.I. - I.G.P. - D.G.P.R. - D.G.C.C.O., Direcţia Antidrog a comunicat că aceste cheltuieli sunt de 19.880 euro şi 54.523,8 lei, fiind depuse înscrisuri de la unităţile care au desfăşurat activităţi în cauză, respectiv D.S.O.I., S.S.O.I., D.O.S., S.R.I. (file 92-98 vol. II d.u.p.).

Având în vedere împrejurarea că inculpaţii au acţionat în cadrul aceleiaşi reţele de trafic internaţional de droguri, sub coordonarea inculpaţilor T.E. şi A.M., Curtea a apreciat, în acord cu prima instanţă, că nu se poate realiza o distincţie între cheltuielile ocazionate de unul sau altul dintre inculpaţi. Activitatea unităţilor, la care a făcut referire M.A.I., s-a subordonat scopului identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor despre care existau bănuieli verosimile că au legătură cu traficul internaţional de droguri, fiind fără importanţă dacă unii dintre inculpaţi au comis una sau mai multe infracţiuni, în condiţiile în care între acţiunile acestora există strânsă legătură. Sub aspectul cuantumului, aceste cheltuieli sunt justificate faţă de complexitatea cauzei.

Referitor la cererea de scutire de plată a amenzii judiciare formulată de avocat B.U.N., Curtea a considerat că aceasta este neîntemeiată faţă de împrejurarea că motivele invocate nu sunt susţinute cu nici un înscris, iar la termenul din 26 octombrie 2010 judecarea cauzei a fost amânată exclusiv din cauza lipsei de apărare a inculpatului T.E., a cărei asistenţă juridică era asigurată de avocat B.U.N..

În temeiul art. 199 alin. (3) C. proc. pen., s-a considerat că avocat B.U.N. nu a justificat motivul pentru care nu a putut îndeplini obligaţia sa privind asistenţa juridică.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii M.J.A.A., A.I.N., T.E., N.C., D. (fost N.) A., S.M. şi A.M.

Recurenţii inculpaţi prin apărători, dar şi personal, având pe rând cuvântul au arătat că îşi însuşesc actele efectuate în faza de urmărire penală, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. ³²⁰¹ C. proc. pen.

Recurentul inculpat M.J.A.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Totodată a solicitat înlăturarea dispoziţiei privind expulzarea de pe teritoriul României, faţă de faptul că este căsătorit cu o cetăţeană română şi are în întreţinere trei copii minori.

Recurentul inculpat T.E. a solicitat admiterea recursului, acordarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Recurenţii inculpaţi A.M., A.I.N., D.A., N.C. şi S.M. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate, redozarea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 din acelaşi cod.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt fondate.

Astfel, inculpatul M.J.A.A. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi complicitate la infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare.

S-a reţinut în sarcina acestui inculpat că, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, a ajutat-o pe inculpata A.I.N. să introducă pe teritoriul României, prin P.C.T.F. Giurgiu, două cantităţi de circa un kilogram de heroină fiecare. Apoi, a primit aceste cantităţi de heroină de la inculpata, pe raza Municipiului Bucureşti, a transportat şi a deţinut fără drept, în vederea vânzării, aceste cantităţi de heroină, împrejurări în care, la data de 25 noiembrie 2008, a fost prins în flagrant deţinând 867 grame heroină, pe Calea M. din Bucureşti, in timp ce era in autoturismul său cu inculpata A.I.N.

Inculpata A.I.N. a fost trimisă în judecată şi condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

S-a reţinut în sarcina inculpatei că la datele de 30 octombrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, a introdus pe teritoriul României, a transportat si a deţinut, fără drept, în vederea vânzării, două cantităţi de circa un kilogram de heroină fiecare, predând, la 30 octombrie 2008, prima dintre aceste cantităţi de droguri, de mare risc, pe raza Municipiului Bucureşti, inculpatului M.J.A.A.. A doua cantitate, de 867 grame de heroină, a fost descoperită, la data de 25 noiembrie 2008, asupra sa, disimulată în lenjeria intimă, după ce se întâlnise, din nou, cu inculpatul M.J.A.A., pentru a-i remite şi aceste droguri.

Inculpatul T.E. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi infracţiunea de organizare şi conducere a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare.

S-a reţinut în sarcina acestui inculpat că în cursul anului 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, acţionând în calitate de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, în timp ce se afla în stare de detenţie în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Bucureşti - Rahova, a organizat şi condus expE.erea şi transportul din Turcia în România, a unor importante cantităţi de heroină, ajutând la deţinerea, fără drept, în vederea vânzării şi transportul, pe teritoriul ţării noastre, a acestor droguri, de către alte persoane, membre ale aceleiaşi reţele infracţionale.

În acest scop, a ţinut legătura telefonic cu persoanele implicate în săvârşirea acestor fapte, facilitând punerea în contact a celor care au expediat drogurile spre România cu cei care le-au introdus, deţinut si transportat pe teritoriul ţării noastre, coordonând şi conducând aceste activităţi ilicite.

Inculpaţii N.C., D.A. şi S.M. au fost trimişi în judecată şi condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. şi infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., iar inculpatul D.A. şi cu art. 37 lit. b) C. pen. S-a dispus ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, iar inculpaţii N.C. şi S.M. câte 7 ani închisoare.

S-a reţinut în sarcina acestora, că inculpaţii D.A. şi S.M., în cursul lunii ianuarie 2009, deplasându-se în Turcia, au intrat in posesia cantităţii de 1.234,9 grame heroină, pe care au predat-o, la Istanbul, inculpatului N.C., droguri pe care acesta din urmă le-a introdus în ţară, venind cu un autocar, în cursul nopţii de 13/14 ianuarie 2009. In aceeaşi noapte, inculpatul D.A., împreună cu inculpatul S.M. au preluat această cantitate de heroină, ascunsă într-o pilotă, de la inculpatul N.C., împrejurări în care au fost prinşi în flagrant, pe Calea D., în Bucureşti.

Cu privire la inculpatul A.M., acesta a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 26 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi infracţiunea de organizare şi conducere a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. A fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare.

S-a reţinut în sarcina acestui inculpat că, în cursul lunii ianuarie 2009, acţionând în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, în timp ce se afla în stare de detenţie în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Bucureşti - Rahova, a ajutat la expE.erea şi transportul din Turcia, introducerea în România, deţinerea, fără drept, în vederea vânzării şi transportul pe teritoriul ţării noastre, a unei importante cantităţi de heroină.

Acţionând în acest mod, inculpatul A.M. a ajutat la introducerea, în noaptea de 13/14 ianuarie 2009, de către inculpatul N.C., pe teritoriul României, prin P.C.T.F. Giurgiu, a unei cantităţi de 1.234,9 grame heroină, pe care aceasta din urmă a transportat-o până în Municipiul Bucureşti, unde a predat-o inculpaţilor S.M. şi D.A.. Inculpatul A.M. i-a pus pe inculpaţii S.M. şi D.A. în contact cu furnizorii din Turcia ai heroinei, a garantat pentru aceştia şi a coordonat activitatea infracţională a acestora.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect reţinute în baza probelor administrate în cauză, respectiv înregistrări ale convorbirilor telefonice, procesele verbale de supraveghere operativă, procesele verbale de prindere în flagrant, declaraţiile colaboratorilor cu identitate protejată, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, planşele foto, declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor. în faza de cercetare judecătorească au dorit să dea declaraţii doar inculpaţii A.M., T.E., D.A., N.C. şi S.M., a fost audiat martorul cu identitate protejată „S.L.", au fost administrate înscrisuri în circumstanţiere, iar pentru inculpatul M.J.A.A. au fost audiaţi martori în apărare.

În ce priveşte pedepsele aplicate, Înalta Curte constată că acestea au fost just individualizate, cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de natură să-şi atingă scopul preventiv-educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.

Recursurile inculpaţilor sunt fondate însă cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., iar al inculpatului M.J.A.A. şi cu privire la măsura expulzării, prev. de art. 117 C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Potrivit alin. (2), judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., introdusă prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, reglementează judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Potrivit acestor dispoziţii, dacă până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de trimitere în judecată, urmează ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Prin Deciziile nr. 1470/2011 şi nr. 1483/2011 ale Curţii Constituţionale, publicate în M.O. nr. 853 din 2 decembrie 2011 s-a constatat că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Prin urmare, în cauza de faţă, deşi recurenţii inculpaţi nu au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. până la începerea cercetării judecătoreşti, aplicarea acestor prevederi în calea de atac a recursului este legală, aceştia urmând să beneficieze de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

La stabilirea pedepselor, se vor avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social deosebit al infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, cantitatea mare de drog introdusă pe teritoriul ţării, caracterul organizat şi de extraneitate al acţiunilor inculpaţilor, relaţiile sociale afectate, precum şi datele care caracterizează persoana inculpaţilor.

Cu privire la inculpaţii A.M. şi T.E., se va avea în vedere activitatea acestora de organizare şi conducere a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, în timp ce se aflau în executarea unor pedepse în Penitenciarul Rahova, precum şi starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

În ce priveşte măsura expulzării inculpatului M.J.A.A., dispusă de prima instanţă şi menţinută în apel, înalta Curte constată că aceasta este disproporţionată faţă de scopul legitim urmărit, constituind o încălcare a dreptului inculpatului la respectarea vieţii sale private.

Se reţine astfel că inculpatul trăieşte de mulţi ani în România şi potrivit susţinerilor sale, neinfirmate de actele dosarului, este căsătorit cu o cetăţeană română, având în întreţinere trei copii minori.

Nu rezultă din actele dosarului că inculpatul ar fi întrerupt relaţiile cu familia din România anterior punerii sale sub acuzare.

Ca atare, deşi dispoziţia primei instanţe privind expulzarea inculpatului a urmărit un scop legitim şi anume, prevenirea săvârşirii de noi infracţiunii, compatibil cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 8 parag. 2, aceasta apare ca fiind disproporţionată din perspectiva respectului pentru viaţa de familie a inculpatului, drept de garantează posibilitatea de a avea şi păstra legături personale cu soţia şi minorii aflaţi în întreţinerea acestuia.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prin luarea măsurii expulzării inculpatului de către prima instanţă se aduce atingere vieţii private a inculpatului într-un mod nepermis, motiv pentru care, aceasta urmează a fi înlăturată în recurs.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursurile inculpaţilor M.J.A.A., A.I.N., T.E., N.C., D. (fost N.) A., S.M. şi A.M. sunt fondate, urmând a fi admise în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Se vor casa în parte decizia atacată şi sentinţa instanţei de fond şi în rejudecare, se vor descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor şi vor fi repuse in individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. va fi condamnat inculpatul M.J.A.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. ³²⁰¹ C. proc. pen. va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 86/4 C. pen. se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi executarea în întregime a pedepsei pe lângă fiecare din pedepsele aplicate în cauză, stabilind câte o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare şi, respectiv, 17 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul M.J.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 20 iunie 2003 la 20 aprilie 2005 şi de la 26 noiembrie 2008 la 21 decembrie 2011.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 80 C. pen. va fi condamnată inculpata A.I.N. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 80 C. pen. va fi condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpata A.I.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata prevenţiei de la 26 noiembrie 2008 la 21 decembrie 2011.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. va fi condamnat inculpatul T.E. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) si art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. va fi condamnat inculpatul T.E. la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de organizare şi conducere a traficului de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. se va contopi restul rămas neexecutat de 11 ani şi 10 zile închisoare din pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 126/19 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinţi cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, stabilind câte o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, 15 ani închisoare şi, respectiv, 16 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul T.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 25 noiembrie 2008 la 21 decembrie 2011.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. va fi condamnat inculpatul N.C. la pedeapsa de -5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 14 ianuarie 2009 la 21 decembrie 2011.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen. va fi condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen. raportat art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen. va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 14 ianuarie 2009 la 21 decembrie 2011.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. va fi condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen. raportat art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 14 ianuarie 2009 la 21 decembrie 2011.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. va fi condamnat inculpatul A.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) si art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. va fi condamnat inculpatul A.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de organizare şi conducere a traficului de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. se va contopi restul rămas neexecutat de 10 ani, 8 luni şi 29 zile închisoare din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 152 din 02 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, stabilind câte o pedeapsă rezultantă de 10 ani 8 luni şi 29 zile închisoare, 13 ani închisoare şi, respectiv, 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul A.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 14 ianuarie 2009 la 21 decembrie 2011.

Se va înlătură dispoziţia instanţei de fond privind expulzarea inculpatului M.J.A.A.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii M.J.A.A., A.I.N., T.E., N.C., D.A., S.M. şi A.M. împotriva Deciziei penale nr. 248/A din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 230 din 18 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală, şi, în rejudecare:

Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor în cauză şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

I. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă inculpatul M.J.A.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 86⁴ C. pen. dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 573 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală, şi executarea în întregime a pedepsei pe lângă fiecare din pedepsele aplicate în cauză, stabilind câte o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare şi, respectiv, 17 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 Cod penar contopeşte pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul M.J.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 20 iunie 2003 la 20 aprilie 2005 şi de la 26 noiembrie 2008 la 21 decembrie 2011.

II. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 80 C. pen. condamnă inculpata A.I.N. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 80 C. pen. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpata A.I.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata prevenţiei de la 26 noiembrie 2008 la 21 decembrie 2011.

III. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă inculpatul T.E. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) si art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă inculpatul T.E. la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de organizare şi conducere a traficului de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. contopeşte restul rămas neexecutat de 11 ani şi 10 zile închisoare din pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 126 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinţi cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre,stabilind câte o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, 15 ani închisoare şi, respectiv, 16 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul T.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 25 noiembrie 2008 la 21 decembrie 2011.

IV. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. condamnă inculpatul N.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 14 ianuarie 2009 la 21 decembrie 2011.

V. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen. condamnă inculpatul D.A. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen. raportat art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 14 ianuarie 2009 la 21 decembrie 2011.

VI. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. condamnă inculpatul S.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen. raportat art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 14 ianuarie 2009 la 21 decembrie 2011.

VII. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă inculpatul A.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) și art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă inculpatul A.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de organizare şi conducere a traficului de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. contopeşte restul rămas neexecutat de 10 ani, 8 luni şi 29 zile închisoare din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 152 din 02 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, stabilind câte o pedeapsă rezultantă de 10 ani 8 luni şi 29 zile închisoare, 13 ani închisoare şi, respectiv, 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul A.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 14 ianuarie 2009 la 21 decembrie 2011.

Înlătură dispoziţia instanţei de fond privind expulzarea inculpatului M.J.A.A.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Sumele de câte 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi S.M., A.M., N.C. şi A.I.N. se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Sumele de câte 75 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi M.J.A.A., T.E., şi D.A., până la prezentarea avocaţilor aleşi, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite interpreţilor de limbă bulgară, persană şi turcă pentru inculpaţii M.J.A.A., A.I.N., T.E. şi A.M. se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 21 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4339/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 4342/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 4341/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4341/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs