ICCJ. Decizia nr. 4174/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4174/2011
Dosar nr. 52422/3/2010
Şedinţa publică din 7 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94 din 13 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 5221 C. proc. pen., a fost admisă cererea de rejudecare după extrădare şi în consecinţă:
În baza art. 406 C. proc. pen. s-a anulat în parte sentinţa penală nr. 785 din 04 iulie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 24489/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4091 din 08 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.V.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi cu art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. - art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul F.V. la 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta trimestrial, la judecătorul delegat cu supravegherea;
b) va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen. referitoare la revocarea executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea, de îndată, în libertate, a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia de la 05 octombrie 2010 până la punerea efectivă în libertate.
A fost menţinută măsura confiscării de la inculpat a sumei de 300 euro.
A fost obligat inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 389D/P/2006 din data de 29 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.V. cercetat, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
Odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, procurorul a solicitat în temeiul disp. art. 267 alin. (1) din C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului F.V. zis „F.”, în baza disp. art. 148 lit. a) şi f) din C. proc. pen., motivat de faptul că, în cauză, sunt suficiente probe şi indicii din care să rezulte comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, că acesta se sustrage, precum şi că, lăsat în libertate, prezintă pericol public concret pentru ordinea publică.
Având în vedere că acest inculpat a fost trimis în judecată în lipsă, instanţa a procedat la efectuarea de verificări la A.N.P., D.G.P., Primăria locului de naştere, precum şi la I.N.E.P., din care a rezultat că acesta nu se află arestat sau deţinut în altă cauză, că nu şi-a schimbat domiciliul şi că nu s-a înregistrat decesul său, dispunându-se şi citarea sa cu mandat de aducere. De asemenea, au fost făcute verificări şi la I.G.P.F.R. din care a rezultat că acest inculpat a intrat ultima dată în ţară la data de 31 octombrie 2006.
Prin încheierea din data de 21 septembrie 2007, instanţa a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului F.V. pentru o perioadă de 30 de zile de la data încarcerării, considerând că, în cauză, sunt suficiente probe şi indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă în sensul art. 681 din C. proc. pen. cu privire la comiterea faptei de către inculpat, că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptă este închisoarea mai mare de 4 ani, că se sustrage de la judecată precum şi că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind emis M.A.P. nr. 5/J din 21 septembrie 2007 (fila 89 dos. fond-vol. I).
La data de 31 ianuarie 2008, B.N.I. a comunicat instanţei faptul că inculpatul F.V. a fost dat în urmărire internaţională, prin mesajul lor nr. 1831 din 30 ianuarie 2008 (fila 268 dos. fond-vol. I), ulterior pe numele acestuia fiind emis un mandat european de arestare.
Prin sentinţa penală nr. 785 din 04 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 24489/3/2007 în baza disp. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 74 lit. a) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a din C. pen., inculpatul F.V. zis „F.”, domiciliat în Târgovişte, necunoscut cu antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri în formă continuată.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen.
S-a luat act că inculpatul a fost judecat în lipsă şi s-a constatat că faţă de acesta a fost emis în lipsă M.A.P. nr. 5/J din 21 septembrie 2007 care nu a fost pus în executare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 61 din 16 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 4897/2/2008, s-a admis apelul parchetului şi în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. proc. pen., s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului F.V., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.
S-a constatat că M.A.P. nr. 5/J din 21 septembrie 2007 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în lipsa acestui inculpat, nu a fost pus în executare.
Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 4091 din 08 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea recursului declarat de inculpatul F.V. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 16 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a emis M.E.P.Î. nr. 1007 din 09 decembrie 2009, ce s-a trimis la I.P.J. Constanţa.
Cu adresa din 29 decembrie 2009, I.P.J. Constanţa - S.I.C. a sesizat instanţa cu privire la emiterea Mandatului European de Arestare.
Ca urmare, s-a emis M.E.A. la data de 13 ianuarie 2010.
Cu adresa din 05 octombrie 2010, Biroul Internaţional Interpol a comunicat faptul că numitul F.V. a fost arestat provizoriu, la data de 05 octombrie 2010 de către autorităţile judiciare din Spania, în vederea predării către România, fiind preluat din Madrid la data de 22 octombrie 2010 şi încarcerat la penitenciarul Rahova.
La data de 01 noiembrie 2010, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia penală, a fost înregistrată sub nr. 52422/3/2010, cererea de rejudecare în caz de extrădare formulată de F.V.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, atât în faza de urmărire penală, cât şi la cercetarea judecătorească - fond, apel şi recurs - nu a fost prezent.
În drept au fost invocate disp. art. 5221 C. proc. pen.
În dovedirea cererii a fost depusă în copie xerox hotărârea de condamnare, respectiv sentinţa penală nr. 785 din 04 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că, la data de 12 ianuarie 2007, în urma convorbirilor anterioare dintre colaboratorul sub acoperire A.Ş. şi inculpatul F.V., acesta din urmă i-a spus colaboratorului faptul că are mai multe pastile ecstasy pentru vânzare, motiv pentru care, pentru a se convinge de calitatea lor, colaboratorul a plecat spre Târgovişte, unde în prezenţa coinculpatului S.I.B., au fost predate colaboratorului două comprimate ecstasy.
Totodată inculpatul F.V. a făcut afirmaţia că mai are aproximativ 20.000 bucăţi de astfel de comprimate.
Cele două comprimate ecstasy au fost predate de colaborator investigatorului sub acoperire M.B., iar urmare a constatării tehnico-ştiinţifice s-a stabilit că sunt M.D.M.A., cele două probe fiind consumate în urma analizelor de laborator.
Ulterior, la data de 02 februarie 2007, inculpatul S.I.B. a stabilit o întâlnire la care au participat inculpatul F.V., colaboratorul sub acoperire A.Ş., I.C. şi colaboratorul sub acoperire M.A., unde inculpatul F.V. a discutat în special despre preţul pentru cele 20.000 pastile ecstasy.
La termenul din 08 decembrie 2010 inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi îşi însuşeşte în totalitate actele de urmărire penală efectuate, solicitând ca judecata să se desfăşoare în reglementarea procedurală prevăzută la art. 3201 C. proc. pen.
Tribunalul a considerat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. în sensul că rejudecarea după extrădare a inculpatului F.V. este posibilă şi legală câtă vreme inculpatul a fost judecat şi condamnat anterior în lipsă iar la dosar nu sunt probe care să conducă la concluzia sustragerii de la judecată.
Cum, dispoziţiile procedurale cuprinse în Legea nr. 202/2010 sunt de strictă interpretare şi aplicare, tribunalul a considerat că aceste dispoziţii de accelerare a soluţionării proceselor sunt pe deplin aplicabile în cauză.
Având în vedere faptul că inculpatul şi-a însuşit materialul probator, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, cantitatea redusă de droguri traficate, dar şi perioada scursă de la săvârşirea faptelor până în prezent, tribunalul a făcut aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) C. pen. astfel încât pedeapsa ce va fi aplicată ca efect al aplicării circumstanţelor atenuante dar şi al aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. să fie orientată sub minimul prevăzut de lege în condiţiile suspendării sub supraveghere a acestei pedepse şi cu aplicarea unor măsuri de supraveghere care să dea eficienţă maximă acestei modalităţi de executare, potrivit art. 861 şi 863 C. pen.
Împotriva sentinţei penale a formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu motivarea că în mod greşit s-a reţinut incidenţa art. 3201 C. proc. pen. în judecarea cauzei după extrădare şi de asemenea în mod greşit a fost admisă cererea de rejudecare după extrădare.
Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul parchetului a arătat că nu înţelege să susţină motivul de apel privind greşita admitere a cererii de rejudecare după extrădare şi a criticat sentinţa instanţei de fond pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. - faţă de împrejurarea că în rejudecare după extrădare nu poate fi vorba de o începere a cercetării judecătoreşti.
În subsidiar, a fost invocată greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, având în vedere gravitatea faptei, modul in care a acţionat, cantitatea de heroină traficată de către inculpat, atitudinea pe parcursul procesului penal - în sensul că, doar după punerea in executare a unui mandat european de arestare, s-a prezentat in faţa instanţei.
Prin Decizia penală nr. 166/A din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi cu art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsă care va fi executată în regim de detenţie.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia de la 05 octombrie 2010 la 13 decembrie 2010.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1007 din data de 09 decembrie 2009 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza sentinţei penale anulate în prezenta procedură şi a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt aplicabile în procedura rejudecării după extrădare.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel - invocat de reprezentantul Ministerului Public cu ocazia dezbaterilor, Curtea a constatat că este fondat.
Reţinând că inculpatul s-a prevalat în faţa primei instanţe de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele comise şi renunţând la administrarea probelor, Curtea a constatat că temeiul pentru care se poate exercita calea de atac a recursului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existenţa vinovăţiei.
Din punct de vedere al legalităţii, Curtea a mai constatat că pedeapsa stabilită de prima instanţă respectă limitele prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Prima instanţă a pronunţat însă o hotărâre netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, atât din punct de vedere al cuantumului cât şi din punct de vedere al modalităţii de executare.
S-a reţinut că în seara zilei de 19/20 decembrie 2006, în baza unor discuţii telefonice anterioare (interceptate), inculpatul S.I.B. s-a întâlnit cu inculpatul F.V. la benzinăria A.G.I.P. din Bucureşti, unde acesta din urmă i-a vândut cantitatea de 100 de grame de cocaină, deşi trebuia să îi vândă 200 de grame din acelaşi drog.
Activitatea infracţională a inculpatului F.V. a rezultat nu numai din declaraţiile inculpatului S.I.B., dar şi din cele ale colaboratorului, precum şi din interceptările convorbirilor telefonice (filele 39, 43, vol.III, d.u.p.) purtate de inculpatul S.I.B. cu utilizatorul numerelor X şi Y, care, potrivit declaraţiei acestuia din urmă (fila 282, vol.I, d.u.p.), erau folosite de inculpatul F.V.
A doua zi, respectiv la data de 20 decembrie 2006, inculpatul S.I.B. i-a vândut investigatorului sub acoperire I.P., care era împreună cu colaboratorul A.Ş., la un bar din zona Universităţii, din cantitatea de 100 de grame de cocaină cumpărată anterior de la inculpatul F.V., cantitatea de 50 de grame de cocaină, care, în urma expertizării, s-a dovedit că a avea numai 44,55 grame şi a conţine cocaină în amestec cu fenacetină, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 decembrie 2006 (filele 199-200, vol.II, d.u.p.), după efectuarea analizelor de laborator rămânând 44,38 de grame.
De asemenea, la data de 12 ianuarie 2007, în urma convorbirilor anterioare dintre colaboratorul sub acoperire A.Ş. şi inculpatul F.V., acesta din urmă i-a spus colaboratorului faptul că are mai multe pastile ecstasy pentru vânzare, motiv pentru care, pentru a se convinge de calitatea lor, colaboratorul a plecat spre Târgovişte, unde în prezenţa coinculpatului S.I.B., au fost predate colaboratorului două comprimate ecstasy.
Totodată inculpatul F.V. a făcut afirmaţia că mai are aproximativ 20.000 bucăţi de astfel de comprimate.
Cele două comprimate ecstasy au fost predate de colaborator investigatorului sub acoperire M.B., iar urmare a constatării tehnico-ştiinţifice s-a stabilit că sunt M.D.M.A., cele două probe fiind consumate în urma analizelor de laborator.
Ulterior, la data de 02 februarie 2007, în jurul orei 2130, inculpaţii S.I.B. şi F.V., împreună cu I.C., s-au întâlnit în cafeneaua S. din incinta hotelului bucureştean M. cu colaboratorii „A.Ş.” şi „M.A.” (autorizaţi în baza Ordonanţei nr. 14/A/2007 din data de 01 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.), pentru a pune la punct detaliile tranzacţionării a 20.000 de comprimate ecstasy.
Cu acea ocazie, inculpatul F.V. a precizat că preţul pe care doreşte să-l primească în schimbul comprimatelor ecstasy este de 3,5 euro/comprimat, precizând că nu mai deţine toată cantitatea de 20.000 de comprimate ecstasy, întrucât a apucat să vândă câteva mii din acestea.
Activităţile ilicite întreprinse de inculpaţii S.I.B. şi F.V. au fost înregistrate audio-video în mediul ambiental, în baza Ordonanţei provizorii nr. 15/A/2007 din data de 01 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.
Se constată că faptele inculpatului F.V., aşa cum au fost descrise anterior, prezintă un grad de pericol ridicat, atât prin natura drogurilor traficate şi diversitatea acestora - cocaină şi M.D.M.A. - cât şi prin cantitatea lor, respectiv 100 de grame de cocaină şi 20.000 de pastile ecstasy.
Din modalitatea de comitere a faptelor rezultă că inculpatul se comporta ca un traficant profesionist iar nu ocazional, că avea legături în rândul traficanţilor ce îi puteau procura cantităţi mari de droguri cu preţ ridicat de achiziţie, şi că obţinea importante venituri din această activitate.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale şi, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, beneficiază de caracterizări favorabile, cât priveşte comportamentul său în societate, motiv pentru care prima instanţă a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., însă aceste circumstanţe nu pot justifica reducerea pedepsei la 4 ani închisoare şi aplicarea art. 861 C. pen., raportat la gravitatea extrem de ridicată a faptei săvârşite în forma continuată.
Atitudinea procesuală a inculpatului a fost deja valorificată prin aplicarea beneficiului art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar reţinerea art. 74 lit. c) C. pen. nu este posibilă, faţă de faptul că inculpatul s-a sustras în permanenţă urmăririi penale şi judecăţii, fiind necesară emiterea unui mandat european de arestare şi extrădarea acestuia, astfel că nu se poate sub nicio formă reţine că a avut o poziţie de recunoaştere şi de colaborare cu organele judiciare.
În consecinţă, faţă de gravitatea faptei în concret - a cărei comitere inculpatul nu o contestă - şi faţă de atitudinea procesuală anterioară a inculpatului, nu există temeiuri legale pentru reducerea pedepsei la numai 4 ani închisoare şi cu atât mai puţin pentru suspendarea executării pedepsei.
Nici împrejurarea că faptele au fost comise cu aproximativ 4 ani în urmă nu are relevanţă în cauză, din moment ce rejudecarea cauzei are loc la 4 ani de la comiterea faptelor din culpa exclusivă a inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii.
Împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal a declarat recurs inculpatul F.V., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Inculpatul solicită reţinerea circumstanţelor atenuante - nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la judecată, a avut un loc de muncă, reducerea pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
La individualizarea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile prev.de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, forma continuată a infracţiunii, cantitatea şi natura drogurilor traficată (cocaină şi ecstasy), datele care circumstanţiază persoana inculpatului.
Astfel, inculpatul nu are antecedente penale, este cunoscut cu o bună comportare în societate după cum rezultă din caracterizările depuse la dosar, în favoarea acestuia fiind deja reţinute circumstanţa atenuantă prev.de art. 74 lit. a) C. pen., iar pedeapsa redusă sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, acesta a recunoscut fapta în procedura rejudecării înţelegând să uzeze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., însă s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată, fiind necesară extrădarea acestuia, astfel că nu se poate considera că inculpatul a colaborat cu organele judiciare şi a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal.
Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, scopul educativ şi preventiv al pedepsei, neputând fi atins în speţă decât prin privare de libertate.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 26 mai 2011 a Curţii de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4115/2011. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 4280/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
