ICCJ. Decizia nr. 4378/2011. Penal

Prin încheierea nr. 164 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul S.C.

Pentru a dispune astfel Curtea de Apel a reținut că în cauză există indicii și probe că inculpatul S.C. a săvârșit o faptă în formă continuată, prevăzută de legea penală, indicii ce rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaților emise de către judecător, procesele-verbale de supraveghere operativă a inculpatului S.C., declarația învinuitei A.M. declarația inculpatului A.S., declarațiile inculpatului S.C.M., declarațiile martorei I.O. procesele-verbale de percheziție (percheziții efectuate în baza autorizațiilor emise de către judecător) și planșe fotografice, contractul de prestări de servicii de salubrizare din data de 28 octombrie 2010 încheiat între Compania de Salubritate B.V. SA și Municipiul Cluj-Napoca, autorizație de funcționare emisă de Municipiul Cluj-Napoca la data de 8 octombrie 2010 pentru Compania de Salubritate B.V. SA, hotărârea emisă de Consiliul Local al Municipiului Cluj emisă la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza Municipiului Cluj de către SC R.G. SRL pe sectorul 1 și respectiv Compania de Salubritate B.V. SA pe sectorul 2, acte și caietul de sarcini, ce au fost depuse cu ocazia organizării licitației pentru stabilirea condițiilor de desfășurare a activităților specifice serviciului de salubrizare pentru Municipiul Cluj-Napoca, contracte de asistență juridice încheiate între cabinetul de avocatură al învinuitei A.M. și diferite firme.

Pe baza probelor existente la dosarul de urmărire penală enumerate anterior, s-a reținut că punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună și este de natură să împiedice buna desfășurare a procesului penal.

S-a reținut că inculpatul S.C. a încercat să creeze o aparență de legalitate prin disimularea activității infracționale derulată cu inculpatul A.S. și soția acestuia, A.M.U. prin încheierea unor contracte de consultanță juridică. De asemenea, prevalându-se de relația pe care o avea cu inculpatul A.S. intervenea pentru obținerea unor acte în beneficiul unor apropiați ai săi și pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni de corupție prin promisiunea că va interveni la persoane cu funcții de decizie pentru alocarea unor sume din fondul de rezervă al Guvernului. Mai mult, în condițiile în care în mass media au apărut informații, cu privire la activitățile judiciare derulate față de inculpatul A.S., a luat măsuri pentru a ascunde informații deținute în calculatorul său.

Activitatea presupus infracțională derulată în cauză de inculpat, în strânsă legătură cu activitatea desfășurată de inculpatul A.S. este de natură să perturbe în mod grav ordinea publică, întrucât, pe de o parte funcționarii publici (cu referire aici la inculpatul A.S.) trebuie să-și îndeplinească atribuțiile în mod corect, să nu facă din exercitarea lor o sursă de venituri ilicite iar efectuarea oricăror acte care intră în competența acestora să fie determinată doar de grija îndeplinirii corecte a îndatoririlor de serviciu și a respectării legalității iar pe de altă parte mediul de afaceri trebuie să fie guvernat de onestitate.

în ce privește starea precară de sănătate a inculpatului care trebuie să suporte condițiile grele ale detenției preventive, din Arestul I.P.J. Cluj, instanța a constatat că inculpatul a beneficiat inițial, potrivit propriilor susțineri de medicație corespunzătoare apoi, de tratament medical zilnic fiind transportat la Spitalul de Recuperare Cluj. împrejurarea că în 14-16 decembrie 2011 tratamentul medical de care beneficia inculpatul a fost întrerupt nu poate conduce la concluzia că prin aceasta au fost încălcate dispozițiile art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

în consecință, Curtea a apreciat că în scopul bunei desfășurări a procesului penal se impune privarea în continuare de libertate a inculpatului iar liberarea provizorie sub control judiciar, în acest moment procesual ar fi de natură să tulbure ordinea publică.

împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs solictând admiterea lui, casarea încheierii și rejudecând să se dispună lăsarea în libertate a inculpatului pentru motivele ce au fost arătate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 1601C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii - art. 1602alin. (1), (2) C. proc. pen., rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, precum și lipsa condiției negative, anterior arătate, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea.

Revine deci instanței, sarcina de a analiza temeinicia unei astfel de cereri, oportunitatea punerii în libertate a inculpatului, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei pricini în parte.

în cauză, înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. (1) C. proc. pen. - infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 este pedepsită cu închisoarea ce nu depășește 18 ani.

Chiar dacă, formal, sunt îndeplinite condițiile legale pentru admisibilitatea cererii, la analizarea acesteia și adoptarea unei soluții temeinice, nu pot fi ignorate temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, precum și scopul unor astfel de măsuri.

Inculpatul a fost arestat preventiv, la data de 10 noiembrie 2011, în sarcina inculpatului reținându-se că în perioada 2010-2011 a remis inculpatului A.S., primar al Municipiului Cluj Napoca, prin intermediul cabinetului de avocatură al soției acestuia din urmă, o sumă echivalentă cu 45.000 euro pentru a interveni în favoarea societății B.V., în sensul încheierii și derulării fără incidente a unui contract de salubrizare, contract ce a fost încheiat în 2010 pe o durată de 8 ani.

S-a apreciat, la momentul arestării, că pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului este unul real, derivând din natura faptelor și gravitatea deosebită a acestora, calitatea specială a inculpatului, rezonanța socială negativă a unei astfel de manifestări infracționale, respectiv, a unei eventuale lipse de reacție a autorităților judiciare relativ la fenomenul corupției.

Este adevărat că, potrivit art. 136 C. proc. pen. scopul măsurilor preventive se poate realiza, fie prin măsuri preventive, fie prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, instanța fiind cea care, în funcție de datele concrete ale cauzei referitoare la fapta imputată și la elementele de circumstanțiere ale inculpatului, poate opta pentru una din aceste măsuri.

în acord cu instanța de fond, înalta Curte reține că față de natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, rezultă că până la acest moment procesual, nu sunt suficiente elemente, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată acestuia măsura arestării preventive, circumstanțele personale ale inculpatului, nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună.

Față de cele mai sus-reținute, înalta Curte apreciind încheierea atacată ca fiind temeinică și legală, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.

S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4378/2011. Penal