ICCJ. Decizia nr. 475/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 475/2011
Dosar nr.3724/98/2009
Şedinţa nepublică din 9 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Ialomiţa, prin Sentinţa penală nr. 113F din 16 aprilie 2010, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului T.M.I. (fiul lui V. şi N., născut la 14 august 1992), din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe sus-numitul inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., constatându-se că în cauză lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată C.C. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza dispoziţiilor art. 346 alin. (4) C. proc. pen., s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de S.C.U. "F." Bucureşti.
S-a luat act că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 8 octombrie 2009 - 7 ianuarie 2010.
În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 139 alin. (2) acelaşi cod, s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpat prin încheierea din 6 ianuarie 2010.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 309/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, inculpatul T.M.I. a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
În esenţă, actul de inculpare a reţinut că în seara de 7 octombrie 2009, pe stradă, inculpatul i-a aplicat lui C.C., o lovitură de cuţit în zona cervico-vertebrală 1/3 inferioară posterioară, leziunile punându-i acestuia viaţa în pericol.
La cercetarea judecătorească, inculpatul a fost audiat, de asemenea partea vătămată, martorii N.R., G.G. şi în conformitate cu dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen. s-a dat citire declaraţiei dată de martorul de la urmărirea penală C.A.L., despre acesta depunându-se în cauză acte care atestau că respectivul, din lipsa fondurilor necesare deplasării lui la instanţă, a comunicat imposibilitatea ascultării sale nemijlocite, inculpatul şi apărătorul său ales fiind de acord ca proba să fie luată în considerare.
Serviciul de Medicină Legală Ialomiţa, verificând documentaţia medicală prezentată de partea vătămată C.C., a emis raport final de primă expertiză medico-legală şi instanţa, având în vedere şi actul depus de apărarea inculpatului privind externarea părţii vătămate, a cerut avizarea actului medico-legal, avizul Comisiei de Avizare şi Control din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală "P.D.M.M." Bucureşti fiindu-i comunicat sub nr. E.2/440 din 15 martie 2010.
Coroborând probele administrate la urmărirea penală şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut că inculpatul şi partea vătămată, consăteni, erau prieteni, inculpatul îl găzduia şi-l hrănea pe C.C. ori de câte ori acesta era alungat din casa părintească de către tatăl lui, consumator de alcool.
În acest context, la 3 octombrie 2009, C.C. i-a dat inculpatului telefonul lui mobil, înţelegerea fiind că preţul îi va fi achitat mai târziu.
Răzgândindu-se, inculpatul, în jurul orei 20,00 din seara de 7 octombrie 2009, aflându-se pe strada pe care locuiau atât el cât şi C.C., strict în dreptul părţii numitei P.M., aici aflându-se şi C.A.L., a apelat-o pe E.M.C. (zisă O.) fiica lui P.M. căreia i-a cerut să discute cu partea vătămată în legătură cu situaţia telefonului mobil. Aflând pe loc despre conţinutul convorbirii, C.C. a ieşit în stradă şi, aici, atunci când inculpatul a încercat să-i restituie telefonul, iar C.C. să-i înapoieze banii pe care i-ar fi dat ca avans, primul refuzând, cei doi s-au injuriat şi s-au îmbrâncit, inculpatul lovindu-l cu pumnul în piept. Concomitent, inculpatul a scos din buzunar un briceag, la vederea căruia C.C., de teamă, a fugit spre curtea lui P.M., inculpatul urmându-l. Interpunându-şi antebraţul stâng între poarta de acces şi stâlpul gardului, corpul lui C.C. nereuşind astfel să pătrundă în curte, inculpatul l-a lovit cu briceagul în zona cervico-vertebrală.
Respectivul briceag era de 22 cm, lama fiind de 10 cm.
Până la sosirea ambulanţei şi pe durata transportării victimei la S.C.U. "F." Bucureşti, cuţitul a rămas împlântat în zona corpului în care fusese lovit.
Diagnosticul înscris în actul medical de la data prezentării la spital se referă la o plagă înjunghiată cervico-vertebrală, fără interesare neurologică 1/3 inferioară cervicală posterioară cu secţiune fibre musculare trapez, hemoragie redusă şi retenţie de corp străin cuţit. Actul medico-legal despre care s-a amintit a înscris că victima a avut nevoie pentru vindecare, de 21 - 22 zile îngrijiri medicale, nu a fost pusă în pericol viaţa, iar funcţiile vitale nu i-au fost afectate.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, dar a motivat-o ca fiind apărarea sa în faţa încercării victimei de a-l lovi în cap.
Despre faptul interpunerii, de către inculpat, a antebraţului său între poartă şi stâlpul gardului, pledează şi raportul de constatare medico-legală nr. X/A.1/Y din 12 octombrie 2009, acesta înscriind că topografia şi morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor prin zgâriere de corpuri ascuţite, posibil poartă din fier.
Reţinând astfel situaţia de fapt, instanţa de fond a ajuns la concluzia că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 109 C. pen.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 181 alin. (2) C. pen. potrivit cărora acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ceea ce, în cauză, nu s-a formulat, lipsa acesteia înlătură răspunderea penală.
Împotriva sentinţei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea ei în sensul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei şi, respectiv, încetarea procesului penal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 223 A din 28 octombrie 2010 a admis apelul formulat de parchet, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi în baza dispoziţiilor art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a decis confiscarea, de la inculpat, a briceagului folosit pentru comiterea faptei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe greşita admitere a apelului formulat de parchet.
Recursul nu este fondat.
Există tentativă la infracţiunea de omor şi nu infracţiune de vătămare corporală, chiar şi atunci când lovitura aplicată victimei nu au pus în pericol viaţa, dacă fapta, în materialitatea ei, demonstrează că inculpatul a acţionat cu intenţia manifestă de a ucide.
Această intenţie se deduce din împrejurările în care, în cauză, a acţionat inculpatul: astfel, el, constatând că la vederea briceagului, C.C., de teamă, a încercat să părăsească zona în care se aflau ambii, a fost urmat de inculpat, acesta avea briceagul cu lama de 10 cm scoasă la vedere, victima continuând să se refugieze, inculpatul i-a zădărnicit scăparea prin acea interpunere a antebraţului lui şi astfel imobilizată, victima a fost lovită, lama briceagului rămânând înfiptă în regiunea cervico-vertebrală.
Împrejurarea că victimei i s-au acordat pentru vindecare, numai 21 - 22 zile, nu are relevanţă pentru încadrarea juridică a faptei, salvarea vieţii fiind determinată de intervenţia chirurgicală ce i s-a acordat, acest lucru nemodificând poziţia subiectivă a inculpatului, aceasta, pe lângă prevedere, incluzând atitudinea lui de indiferenţă faţă de rezultat, în cauză, inculpatul, după ce a lovit cu cuţitul, a părăsit locul şi nu a participat în niciun fel la ajutorarea celui lovit.
Că fapta inculpatului este tentativă la infracţiunea de omor în forma calificată dată de dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen. a fost amplu motivată de instanţa de apel, inclusiv prin raportarea la jurisprudenţa constantă în materie.
În aceste condiţii, Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 223/A din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4335/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 518/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
