ICCJ. Decizia nr. 4335/2011. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4335/2011

Dosar nr.12919.1.2/3/2005

Şedinţa publică din 20 decembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1173 F din 6 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea procurorului şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului P.S. prin cele două rechizitorii din infracţiunea prev. de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul dispoziţiilor art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul P.S., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 254 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a impus inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a - să se prezinte trimestrial la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, instituţie însărcinată cu supravegherea sa pe perioada termenului de încercare;

b - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864, art. 83 şi art. 84 C. pen.

A fost obligat inculpatul la restituirea următoarelor sume de bani către persoanele vătămate care au solicitat despăgubiri:

- câte 3.500 dolari SUA sau în echivalentul în RON conform cursului B.N.R. la data executării obligaţiei către O.V., B.G.S., H.R. şi T.M.M.;

- câte 2.500 dolari SUA sau în echivalentul în RON conform cursului B.N.R. la data efectuării plăţii către H.F., Z.N. şi K.A.;

- 2.750 dolari SUA sau în echivalent în RON la cursul B.N.R. la data efectuării plăţii către I.A.;

- câte 3.000 dolari SUA sau în echivalent în RON la cursul B.N.R. la data executării obligaţiei către V.G., (F.) C.M.L., L.M., S.I. şi B.K.;

- câte 5.500 dolari SUA către U.F. şi B.D.M., sau în echivalent în RON la data plăţii conform cursului B.N.R.;

- 4.515 dolari SUA sau în echivalent în RON conform cursului B.N.R. din data executării obligaţiei către B.A.;

- 2.600 dolari SUA sau în echivalentul în RON conform cursului B.N.R. la data efectuării plăţii către M.L.;

- 5.000 dolari SUA către C.E., sau în echivalent în RON la cursul B.N.R. din data efectuării plăţii;

- 2.900 dolari SUA către C.M., sau în echivalentul în RON la cursul B.N.R. din data executării obligaţiei;

- 1.750 dolari SUA către T.C.A., sau în echivalentul în RON la cursul B.N.R. din data executării obligaţiei;

- câte 4.500 dolari SUA către I.S. şi B.E., sau în echivalentul în RON conform cursului B.N.R. din ziua efectuării plăţii;

- 1.000 dolari SUA către D.D., sau în echivalentul în RON la cursul B.N.R. din data efectuării plăţii;

- câte 2.500 dolari SUA către H.P. şi M.E., sau în echivalentul în RON conform cursului B.N.R. din data executării obligaţiei;

- 5.600 dolari SUA către P.L.C., sau în echivalent în RON la cursul B.N.R. din data executării obligaţiei;

- 3.750 dolari SUA către I.M.B., sau în echivalent în RON la cursul B.N.R. din momentul efectuării plăţii;

- 1.500 dolari SUA către C.S., sau în echivalentul în RON la cursul B.N.R. din data executării obligaţiei;

- 6.925 dolari SUA către A.E., sau în echivalentul în RON la cursul B.N.R. din data punerii în executare a hotărârii;

- 4.500 dolari SUA către F.G., sau în echivalent în RON la cursul B.N.R. din data plăţii;

- 3.500 dolari SUA către M.D., sau în echivalentul în RON la cursul B.N.R. din data executării obligaţiei;

- 800 dolari SUA către D.A., sau în echivalentul în RON la cursul B.N.R. din data executării obligaţiei;

- 3.300 dolari SUA către A.A.E., sau în echivalentul în RON conform cursului B.N.R. de la momentul efectuării plăţii;

- 500 dolari SUA către N.N., sau în echivalent în RON conform cursului B.N.R. din data plăţii;

- 4.500 dolari SUA către G.E.;

- şi 1.000 dolari SUA către G.G., sau în echivalent în RON conform cursului B.N.R. din momentul executării obligaţiei.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor sume dobândite prin săvârşirea infracţiunii, care nu au fost restituite persoanelor vătămate şi nu servesc la despăgubirea acestora: 3.000 dolari SUA (D.S.); 2.500 dolari SUA (I.M.E.); 2.500 dolari SUA (K.E.M.); 2.000 dolari SUA (B.E.A.); 3.500 dolari SUA (T.R.); 4.700 dolari SUA (C.E.A.); 3.000 dolari SUA (B.B.L.); 1.000 dolari SUA (C.A.) şi 2.800 dolari SUA (Z.E.).

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi art. 163 şi urm. C. proc. pen., s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului, până la concurenţa sumei la plata căreia a fost obligat.

Potrivit art. 30 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus ca hotărârea judecătorească de condamnare, la momentul rămânerii definitive, să fie publicată într-un ziar central de mare tiraj.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 7.000 RON.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut - în fapt - că inculpatul P.S. a pretins şi primit de la mai multe persoane diverse sume de bani, în scopul de a asigura plecarea acestora în Israel cu contracte de muncă, şi anume:

1. În cursul anilor 2001 - 2002, inculpatul P.S. a pretins şi a primit de la numita O.V. suma de 3.500 dolari SUA. Acest fapt a fost dovedit prin declaraţiile martorilor B.G. şi O.M., prima confirmând remiterea efectivă a unor sume de bani de către O.V. lui P.S., iar cel de-al doilea (fostul soţ al numitei O.V.) confirmând sursa de provenienţă a banilor şi scopul trimiterii acestora soţiei sale. În acest sens s-au depus la dosar înscrisuri, reprezentând ordine de plată şi acte de transfer, care atestă trimiterea de către O.M. către beneficiari din România a unor sume de bani în valută, pentru soţia sa, O.V.

Numita O.V. a plecat în Israel pe data de 10 ianuarie 2002.

2. În anul 2001, inculpatul P.S. a pretins şi a primit de la numita B.G.S. suma de 3.500 dolari SUA. Acest fapt este dovedit prin declaraţia martorilor B.E. (mama numitei B.G.) şi O.V., care au fost prezenţi în momentul remiterii banilor inculpatului. De asemenea, martora M.M.A. a declarat că i-a împrumutat lui B.G. suma de 1.000 dolari SUA, ştiind de la aceasta că banii îi erau necesari pentru a-i da patronului firmei, în vederea plecării în Israel.

La 3 decembrie 2001, B.G. a încheiat contract de muncă cu patronul SC "P.M.".

3. În anul 2001, inculpatul a pretins şi a primit de la D.S. suma de 3.000 dolari SUA. Martorul D.V. (soţul solicitantei) a fost prezent la această discuţie, a obţinut suma prin împrumuturi de la diferite persoane şi i-a remis banii inculpatului în prezenţa soţiei sale. Martorul O.V.A. confirmă faptul că D.V. i-a solicitat un împrumut, pentru a plăti intermediarului, în scopul facilitării plecării în Israel a numitei D.S.

Aceasta a plecat în Israel prin intermediul SC I. SRL la 9 august 2001.

4. Inculpatul P.S. a pretins şi a primit, în cursul anului 2001, de la numitul H.F., suma de 2.500 dolari SUA. H.F. şi H.D. - soţie, au declarat că au împrumutat bani în acest scop de la T.M. şi C.L.

Martora H.D. a confirmat remiterea sumei de 2.500 dolari SUA inculpatului de către soţul său, în ziua plecării în Israel.

H.F. a semnat contract de muncă la 19 septembrie 2001, cu firma SC "M." şi a plecat în Israel la 3 octombrie 2001.

5. În cursul anului 2001, inculpatul a pretins şi a primit de la I.A. suma de 2.750 dolari SUA. Faptul este confirmat de declaraţiile martorilor I.I. şi I.T. (socrii solicitantei), care i-au împrumutat lui I.A. 1.000 dolari SUA. Întrucât aceasta nu a avut întreaga sumă pretinsă, s-a recurs la încheierea unui contract de împrumut cu gaj general, autentificat la 11 iunie 2001 la Biroul Notarului Public M.A.B. şi M.I.B., atestând în mod fictiv primirea de către I.A. de la P.S. a sumei de 2.470 dolari SUA.

Discuţii cu privire la caracterul fictiv al acestor astfel de contracte au fost făcute după expunerea tuturor actelor materiale ce intră în conţinutul infracţiunii.

Primirea de către inculpat a sumei de mai sus este dovedită şi prin mandatele poştale aflate în fotocopie la dosar, din care rezultă remiterea, în 3 tranşe, a câte 250, 500 şi 1.000 dolari SUA, a sumei totale de 1.750 dolari SUA, restul de 1.000 dolari SUA, până la 2.750 dolari SUA fiindu-i remişi de I.A. personal.

6. În anul 2000, V.G. i-a remis inculpatului P.S. suma de 2.000 dolari SUA, din totalul de 3.000 dolari SUA pretinşi de acesta. Pretinderea şi primirea acestor sume este confirmată de martora U.F., aceasta însoţindu-l în ambele prilejuri pe V.G. Pentru restul sumei, până la cei 3.000 dolari SUA pretinşi, inculpatul P.S. a încheiat cu V.G. un contract de împrumut sub semnătură privată, cu caracter fictiv, datat 24 ianuarie 2001, pentru suma de 1.500 dolari SUA, ce urma a-i fi restituită în 2 rate egale lunare de 750 dolari SUA. V.G. a plecat în Israel la 26 decembrie 2001.

7. În cursul anului 2000, inculpatul P.S. a pretins de la U.F. (al cărei soţ se afla în Israel) suma de 5.500 dolari SUA. Suma de 5.000 dolari SUA i-a fost trimisă lei U.F. de soţul său, U.F.A., din Israel, pe numele suroriii sale, U.E., din Bucureşti.

Atât pretinderea, cât şi primirea de către inculpatul P.S. a sumei de 5.500 dolari SUA este confirmată de către martorul V.G., acesta fiind prezent în ambele ocazii. U.F. a plecat în Israel în octombrie 2000.

8. Inculpatul P.S. a pretins şi a primit în cursul anului 2000, de la numita Z.N., suma de 2.500 dolari SUA. De această împrejurare are cunoştinţă şi martorul B.A.B., cumnatul solicitantei, care a precizat că, în situaţia în care nu ar fi dat această sumă, Z.N. nu ar fi plecat în Israel. Z.N. a plecat în Israel cu contract de muncă în luna iunie 2000.

9. În anul 2001, inculpatul P.S. a pretins şi a primit de la numita (F.) C.M.L. suma de 3.000 dolari SUA, prin intermediul numitei L.M., din acelaşi oraş. Faptul este confirmat atât de L.M., cât şi de fostul soţ al solicitantei, F.M. (F.) C.M.L. a plecat în Israel la 31 iulie 2001.

10. L.M. i-a remis inculpatului P.S., în cursul anului 2001, în urma pretinderii de către acesta, suma de 3.000 dolari SUA. Pretinderea acestei sume este confirmată de declaraţia martorei (F.) C.M.L. Din această sumă, 2.500 dolari SUA i-au fost remişi chiar de L.M., înainte de plecare, iar 500 dolari SUA i-au fost daţi de soţul acesteia, L.N., în luna august 2003.

Numita L.M. a confirmat, de asemenea, remiterea şi a sumei de 3.000 dolari SUA, ce-i fuseseră încredinţaţi de către (F.) C.M.L.

L.M. a plecat în Israel la 9 iulie 2001.

11. În cursul anului 2001, inculpatul P.S. a pretins şi a primit de la H.R. suma totală de 3.500 dolari SUA. Această sumă i-a fost remisă în două tranşe, de 1.500 dolari SUA, respectiv 2.000 dolari SUA, primirea celei de-a doua tranşe fiind confirmată de martora C.E.B., care a însoţit-o pe solicitantă. Despre pretinderea banilor avea cunoştinţă şi martorul H.M. Diferenţele de sume ce apar în declaraţiile martorilor reprezintă obiect al altor fapte de corupţie, pentru care s-a dispus disjungerea cauzei.

H.R. a plecat în Israel în luna noiembrie 2004.

12. Inculpatul P.S. a pretins în cursul anului 2002, de la numita B.D., suma de 3.750 dolari SUA. Întrucât aceasta nu a dispus de bani cash, s-a apelat la varianta semnării unui contract de împrumut cu caracter fictiv, pentru suma totală de 5.600 dolari SUA (incluzând dobânzi la cei 3.750 dolari SUA pretinşi), autentificat la 16 mai 2002 la Biroul Notarului Public M.A.B., suma urmând a fi "restituită" în rate lunare, prin virament bancar la B.P. SA - Filiala C.

Au fost anexate 12 ordine de plată, atestând primirea de către P.S. de la B.D. a sumei totale de 5.500 dolari SUA.

La dosar a fost depus de către martora C.E.C. (mama solicitantei) un înscris reprezentând o declaraţie olografă a numitei B.D., referitoare la această situaţie de fapt.

Martora C.E.C. a declarat că semnarea contractului de împrumut reprezenta o condiţie pentru ca fiica sa să fie trimisă la muncă în Israel.

B.D. a semnat contractul de muncă la 28 aprilie 2002.

13. În cursul anului 2001, inculpatul P.S. a pretins de la B.A. suma de 3.000 dolari SUA. Întrucât martora nu dispunea de această sumă, a convenit cu inculpatul, la propunerea acestuia, să încheie un contract de împrumut cu garanţie imobiliară, cu caracter fictiv, pentru suma de 4.515 dolari SUA, „restituibili” în rate lunare. Actul a fost autentificat la 11 septembrie 2001 la Biroul Notarului Public M.A.B. şi M.I.B. La dosar au fost depuse, în copie, un borderou de transfer valutar pentru suma de 909 dolari SUA, 3 ordine de plată a câte 500 dolari SUA fiecare, o chitanţă pentru suma de 23.000.000 ROL, precum şi un înscris sub semnătură privată (sumă indescifrabilă), toate atestând primirea de către inculpatul P.S. a sumelor menţionate, în total 4.515 dolari SUA.

La 21 august 2001, B.A. a semnat contractul individual de muncă.

14. M.L. i-a remis, în anul 2002, inculpatului P.S., în urma pretinderii de către acesta, suma de 2.600 dolari SUA, în 2 tranşe, respectiv 2.000 dolari SUA înainte de a pleca în Israel, iar 600 dolari SUA după acest moment, învinuitul indicându-i un cont personal deschis la B.P. Filiala C.

Martora M.R., sora solicitantei, a declarat că i-a trimis surorii sale circa 4.000 dolari SUA, aceasta precizându-i la telefon că P.S. i-a pretins suma de 2.000 dolari SUA pentru a o trimite la muncă.

La 7 aprilie 2002, M.L. a încheiat contractul individual de muncă.

15. În cursul anului 2000, inculpatul P.S. a pretins şi a primit de la I.M.E. suma de 2.500 dolari SUA, în 2 tranşe, de 1.500, respectiv 1.000 dolari SUA.

Din declaraţia martorului I.F.L., soţul solicitantei, a rezultat că aceasta i-a comunicat că are nevoie de bani pentru a-i da firmei prin intermediul căreia urma să plece în Israel, iar ulterior plecării i-a spus că a dat administratorului SC I. SRL, P.S., suma totală de 2.500 dolari SUA.

La 31 mai 2000, I.M.E. a semnat contractul de muncă, iar în luna iunie 2000 a plecat în Israel.

16. În cursul anului 2002, inculpatul P.S. a pretins şi a primit de la C.E. suma de 5.000 dolari SUA.

Cazul numitei C.E. este unul "reprezentativ" pentru activitatea infracţională desfăşurată de inculpat.

Martorii C.O.I., S.A. şi D.I. au confirmat că C.E. le-a solicitat cu împrumut diferite sume, în scopul arătat, D.I. fiind prezent când C.E. i-a remis lui P.S. suma de 2.000 dolari SUA.

La 14 mai 2002, inculpatul P.S. a încheiat cu C.O.I., prin mandatara C.E., două contracte de împrumut cu garanţie imobiliară cu caracter fictiv, autentificate la Biroul Notarului Public M.A.B. şi M.I.B., pentru sumele de 5.000, respectiv 1.000 dolari SUA. Cu privire la modalitatea de punere în executare a acestor titluri, cauza a fost disjunsă. Inculpatul P.S. a depus la dosar, cu prilejul cercetărilor, două înscrisuri sub semnătură privată, intitulate "declaraţie", prin care C.E. ar fi declarat că nu are nicio pretenţie financiară sau de altă natură de la inculpatul P.S., că a fost împrumutată de acesta pentru a ajunge în Israel. Din cercetări a rezultat că aceste declaraţii nu au fost scrise de C.E., ci de numita C.V., la cererea lui P.S., cu privire la aceste aspecte dispunându-se, de asemenea, disjungerea cauzei.

C.E. a semnat contractul individual de muncă la 28 aprilie 2002 şi a plecat în Israel în luna iunie 2002.

17. C.M. i-a remis, în cursul anului 2000, inculpatului P.S. suma totală de 2.900 dolari SUA, în urma pretinderii acestor bani de către inculpat.

Pretinderea acestei sume a avut loc în două tranşe, în ambele ocazii de faţă fiind martorul C.C.

Din suma totală, 1.000 dolari SUA i-au fost înmânaţi de C.C., în prezenţa soţiei sale, iar restul de 1.900 dolari SUA, în mai multe rânduri, de către C.C., în baza înţelegerii anterioare, după plecarea în Israel a soţiei.

C.M. a semnat contractul de muncă cu SC A.S.S. din Israel.

18. În anul 2001, inculpatul P.S. a pretins de la T.C.A. suma de 1.750 dolari SUA. Întrucât aceasta nu dispunea în momentul respectiv de bani, a încheiat cu P.S. un contract de împrumut cu garanţie imobiliară, cu caracter fictiv, pentru această sumă, autentificat la 08 noiembrie 2001, la Biroul Notarului Public M.A.B. şi M.I.B., pentru ca inculpatul să-şi asigure primirea sumei solicitate.

Pretinderea banilor şi înţelegerea referitoare la împrumutul fictiv au fost confirmate de martorul T.G.I.

Inculpatul P.S. i-a indicat lui T.C.A. un număr de cont în care urmau a fi virate, ratele lunare (plus o dobândă de 500 dolari SUA).

T.C.A. a semnat contractul de muncă la 8 noiembrie 2001.

19. T.M.M. i-a remis, în cursul anului 2001, inculpatului P.S., în urma pretinderii de către acesta, suma de 3.500 dolari SUA.

Atât pretinderea sumei, cât şi remiterea acesteia către inculpat de către T.M.M. au fost confirmate de martorele B.E. şi B.E.E., cărora li s-au pretins sume similare.

Martorul T.V., soţul solicitantei, care se afla în acea perioadă în Israel, a declarat că i-a trimis soţiei, în scopul arătat, suma totală de circa 6.000 dolari SUA, înaintea plecării, aceasta informându-l că i s-au solicitat bani pentru facilitarea plecării în Israel.

T.M.M. a semnat contractul de muncă cu firma N.N.A. din Israel la 28 noiembrie 2001.

20. În cursul anului 2002, inculpatul P.S. a pretins de la numita I.S. suma de 4.500 dolari SUA. Nedispunând de această sumă, I.S. a împrumutat suma de 72.000.000 ROL de la mama sa, I.C. - care a făcut un împrumut la C.E.C. S.M. (contract din 16 august 2002), reprezentând circa 2.700 dolari SUA, iar restul i-au fost trimişi în cont inculpatului, de către G.D. - 800 dolari SUA şi C.E. - 1.000 dolari SUA, cunoştinţe ale numitei I.S.

Atât pretinderea sumei iniţiale, cât şi remiterea efectivă a sumei de 2.700 dolari SUA sunt confirmate de martorul I.I.I.

I.S. a semnat contractul de muncă cu firma A.L.A.I. din Israel la 18 august 2002.

21. Numitului D.D., inculpatul P.S. i-a pretins, în cursul anului 2002, suma de 5.000 dolari SUA. Pretinderea acestei sume este confirmată de martora D.M. şi de martorul P.R. De asemenea, a fost indicat ca fiind prezent martorul S.O.H., angajat al SC I. SRL.

Întrucât D.D. nu dispunea de suma solicitată, banii i-au fost trimişi de soţie din Israel, astfel că la 29 ianuarie 2002, D.D. i-a trimis inculpatului P.S., prin mandat poştal, cu confirmare de primire, suma de 63.600.000 ROL, echivalentul a 3.000 dolari SUA, după ce suma de 2.000 dolari SUA îi fusese remisă anterior inculpatului, după primirea de către D.D. de la soţia sa a primei tranşe din cei 5.000 dolari SUA.

Întrucât plecarea lui D.D. a fost întârziată, acesta i-a solicitat inculpatului restituirea sumei de 5.000 dolari SUA, obţinută în urma ameninţării cu publicarea în presa israeliană a situaţiei create.

22. În cursul anului 2000, inculpatul P.S. a pretins de la numita H.P. suma de 2.500 dolari SUA.

Această sumă i-a fost trimisă solicitantei de către soţul său, martorul H.Ş. Pretinderea şi primirea acestei sume de către inculpat este confirmată de martora F.R.

H.P. a semnat contractul de muncă cu SC N.N.A. din Israel la 13 august 2001.

23. Numita M.E. i-a remis inculpatului P.S., în cursul anului 2002, suma de 2.500 dolari SUA.

De faţă la remiterea banilor a fost martorul L.P., ginerele solicitantei.

Suma respectivă a fost împrumutată de la martorii M.V. şi H.R.A., acesta din urmă fiind, de asemenea, prezent la momentul primirii banilor de către inculpat.

M.E. a semnat contractul de muncă cu SC G.P.L. la data de 22 aprilie 2003.

24. În cursul anului 2002, inculpatul P.S. i-a pretins numitei P.L.C. suma de 3.500 dolari SUA. Întrucât aceasta nu a dispus de suma solicitată, s-a convenit la solicitarea inculpatului, încheierea unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară cu caracter fictiv, pentru suma de 5.600 dolari SUA, actul fiind autentificat la 21 februarie 2002 la Biroul Notarului Public M.A.B. şi M.I.B., înţelegerea fiind aceea a remiterii acestei sume în rate lunare.

Astfel, din declaraţiile martorilor P.R. şi C.M.C. a rezultat că P.L.C. le-a trimis lunar din Israel aceste sume, pe care martora C.M.C. le-a trimis prin mandat poştal inculpatului. Dovadă în acest sens o reprezintă un număr de 8 mandate poştale, din 11 aprilie 2002 până la 9 decembrie 2002, fiecare atestând trimiterea către P.S. a sumei de circa 18.000.000 ROL (mandat ultima rată, de 560 dolari SUA a fost predată de C.M.C. lui P.R., acesta susţinând că i-a remis-o, de asemenea, inculpatului).

P.L.C. a semnat contractul individual de muncă la 8 februarie 2002.

25. În anul 2002, inculpatul P.S. i-a pretins numitei I.M.B. suma totală de 3.750 dolari SUA, dintre care 1.500 dolari SUA i-au fost solicitaţi înaintea plecării în Israel, iar restul de 2.250 dolari SUA urmau a-i fi trimişi în rate lunare, în baza unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară cu caracter fictiv, autentificat la 6 martie 2002 la Biroul Notarului Public M.A.B. şi M.I.B.

Declaraţia în acest sens a martorei I.M., mama solicitantei, este susţinută de înscrisuri, reprezentând 4 ordine de plată, pentru sumele de 500 dolari SUA (trei dintre ele) şi 750 dolari SUA (al patrulea), beneficiar fiind inculpatul P.S., iar ordonator M.M.B.

26. B.K. i-a remis inculpatului P.S., la cererea acestuia, suma de 3.000 dolari SUA, în cursul anului 2003.

Martorii B.L. şi B.T. au confirmat pretinderea acestei sume de către inculpat, B.T. fiind prezentă la momentul remiterii efective a banilor inculpatului, de către B.K.

Suma de 3.000 dolari SUA a fost împrumutată, în scopul menţionat, de la M.M.D., fapt confirmat de martorul M.G.

B.K. a semnat contractul de muncă la 11 februarie 2004.

27. În cursul anului 2000, inculpatul P.S. a pretins de la K.E.M. suma de 2.500 dolari SUA, convenind ca, în situaţia în care nu dispune de această sumă, să-i fie trimise din Israel rate lunare până la concurenţa sumei de 3.000 dolari SUA.

K.E.M. a declarat că, înainte de plecarea sa în Israel, i-a remis inculpatului suma de 500 dolari SUA, iar ulterior i-a trimis 4 rate lunare a câte 500 dolari SUA fiecare, în contul indicat de inculpat.

Susţinerile numitei K.E.M. au fost confirmate de martorul K.Z., precum şi de martorele S.I. şi K.A., acestea din urmă fiind prezente la discuţiile iniţiale în care a fost pretinsă de către inculpat suma de 2.500 dolari SUA.

K.E.M. a semnat contractul de muncă la 30 iunie 2000.

28. În anul 2000, inculpatul a pretins de la S.I. suma de 2.500 dolari SUA, urmând ca în situaţia în care banii nu îi erau remişi înainte de plecarea în Israel, să-i fie trimisă, în rate lunare, suma de 3.000 dolari SUA.

S.I. i-a remis inculpatului, înainte de a pleca, suma de 500 dolari SUA, iar restul, până la concurenţa sumei de 3.000 dolari SUA, i-a trimis acestuia din Israel în rate lunare.

Afirmaţiile numitei S.I. au fost susţinute de martorele K.E.M., S.I. şi K.A.

29. K.A. i-a remis inculpatului P.S., în anul 2000, suma de 2.500 dolari SUA.

Pretinderea de către inculpat a acestei sume s-a făcut în prezenţa martorelor K.E.M. şi S.I., suma a fost împrumutată de K.A. de la mama sa K.L., iar remiterea efectivă a acestor bani inculpatului a fost confirmată de martorul M.A.G.

K.A. a semnat contractul de muncă cu firma A. din Israel la 6 octombrie 2000.

30. Inculpatul P.S. a pretins şi a primit de la numita B.E.A. suma de 2.000 dolari SUA, în cursul anului 2001. Aşa cum a rezultat din declaraţia martorului B.V.M., B.E.A. i-a remis inculpatului această sumă înaintea plecării în Israel, încheind, totodată, un contract de împrumut cu garanţie imobiliară cu caracter fictiv pentru suma de 1.250 dolari SUA. Existenţa acestui act demonstrează, coroborat cu ansamblul probator expus anterior, pretinderea, în fapt, de către inculpat, a unei sume mai mari, de care soţul numitei B.E.A. nu a avut cunoştinţă. Această sumă i-a fost trimisă din Israel inculpatului, în perioada 12 august 2002 - 14 noiembrie 2002.

B.E.A. a semnat contractul de muncă la data de 16 noiembrie 2001.

31. În cursul anului 2001, inculpatul P.S. a pretins de la B.E.E. suma de 4.500 dolari SUA. Solicitanta i-a remis iniţial suma de 2.000 dolari SUA, iar cu prilejul plecării încă 2.500 dolari SUA. Afirmaţiile numitei B.E.E. au fost susţinute de declaraţiile martorilor L.A. şi B.E.

Solicitanta B.E.E. a semnat contractul individual de muncă la data de 27 iulie 2001.

32. Numita B.E. i-a remis inculpatului P.S. suma totală de 4.200 dolari SUA, în urma pretinderii de către acesta a sumei de 4.700 dolari SUA.

Suma i-a fost dată inculpatului în două tranşe, respectiv 3.200 dolari SUA înainte de plecarea în Israel a solicitantei, fapt confirmat de martorele Ţ.M.M., B.E.E. şi L.A., iar restul de 1.000 dolari SUA i-au fost trimişi din Israel, la 3 februarie 2002.

B.E. a semnat contractul individual de muncă la 28 noiembrie 2001.

33. În luna octombrie 2000, inculpatul ar fi pretins de la numita T.R. suma de 3.500 dolari SUA, sumă pe care aceasta i-ar fi şi remis-o, conform declaraţiei sale. Susţinerile numitei T.R. au fost confirmate, parţial, de către martora P.T., care a declarat că ştie chiar de la T.R. despre faptul că aceasta ar fi plătit suma de 2.000 dolari SUA. La 30 noiembrie 2000, T.R. a semnat contractul de muncă cu o persoană fizică din Israel, pe o perioadă de doi ani.

34. În cursul lunilor ianuarie-februarie 2001, inculpatul a primit, prin intermediul fostei sale soţii, P.B., suma de 1.050 dolari SUA de la numita C.S., aflată deja în Israel, fapt dovedit cu două înscrisuri sub semnătură privată, datate la 15 ianuarie 2001 şi 15 februarie 2001, atestând primirea acestei sume de către P.B. C.S. a precizat că suma totală cerută şi remisă ar fi fost de 2.500 dolari SUA, însă nu au fost identificate înscrisuri pentru dovedirea întregii sume. C.S. a semnat contractul de muncă la 25 august 2000.

35. De la numita C.E.A., inculpatul P.S. a pretins, în luna iulie 2003, suma de 4.500 dolari SUA, din care 2.200 dolari SUA i-au fost remişi de martorul C.I., înainte de plecarea soţiei sale în Israel, iar o sumă totalizând 2.500 dolari SUA a fost primită de inculpat în tranşe, în cursul anului 2004, prin mandate poştale, expediate de martorul C.I., în urma trimiterii de către soţia sa a unor sume în valută din Israel. În acest sens, au fost depuse la dosarul cauzei un număr de şase mandate şi buletinele de schimb valutar aferente, din perioada octombrie 2003 - aprilie 2004. C.E.A. a semnat contractul de muncă la 11 august 2003.

36. În cursul lunii octombrie 2001, inculpatul a pretins de la numita A.E. 5.000 dolari SUA şi, întrucât aceasta nu a dispus de suma respectivă, s-a încheiat un contract de împrumut cu garanţie imobiliară, pentru suma de 5.000 dolari SUA, la 25 octombrie 2001. În urma punerii în executare a acestui contract, debitoarea a fost obligată la plata în rate a sumei de 6.925 dolari SUA, sumă ce a fost plătită, conform mandatelor poştale şi a buletinelor de schimb valutar aferente acestora, în perioada octombrie 2004 - martie 2005, iar prin Sentinţa civilă nr. 975 din 6 iunie 2005, Judecătoria Târgu Neamţ a dispus suspendarea plăţii debitului până la soluţionarea prezentei cauze penale. Remiterea sumei a fost dovedită cu mandatele având ca destinatar pe inculpatul P.S., precum şi cu declaraţiile martorilor A.P. şi U.F.

37. De la numita B.L., inculpatul a pretins, în cursul lunii octombrie 2001, suma de 3.000 dolari SUA, pentru care, în scopul de a-şi asigura primirea sumei ulterior plecării în Israel a solicitantei, s-a încheiat contractul de împrumut cu garanţie imobiliară din 17 decembrie 2001. Această sumă a intrat în posesia inculpatului, conform actelor de transfer, datate la 14 februarie 2002, 14 martie 2002, 7 iunie 2002 şi 16 iulie 2002. B.L. a semnat contractul de muncă la 23 noiembrie 2001.

38. În cursul lunii aprilie 2003, inculpatul a pretins de la numita F.G. suma de 4.500 dolari SUA, iar pentru a-şi asigura primirea banilor, a recurs la încheierea unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară asupra unui imobil aparţinând numitului S.C. Suma a fost primită în întregime de către inculpat, ulterior plecării în Israel a numitei F.G., astfel după cum rezultă din actele de transfer şi mandatele on-line din perioada august 2003 - septembrie 2004. Numita F.G. a semnat contractul de muncă la data de 23 iulie 2003.

39. De la numita M.D. inculpatul ar fi pretins, în cursul lunii ianuarie 2002, suma de 5.000 dolari SUA şi, întrucât solicitanta nu dispunea de această sumă, a fost încheiat contractul de împrumut cu garanţie imobiliară din 25 ianuarie 2002, urmând ca banii să fie achitaţi în rate lunare a câte 500 dolari SUA. Numita M.D. a susţinut că i-a achitat inculpatului suma de 3.500 dolari SUA, prin intermediul nepotului său, Ş.R., însă nu mai deţine actele privind trimiterea acestei sume. Martorul Ş.R. a declarat că, într-adevăr, i-a achitat personal, în rate, lui P.S., suma de 3.500 dolari SUA, depunând la dosar două înscrisuri sub semnătură privată, semnate de către inculpat, atestând primirea de către acesta a sumei de 1.800 dolari SUA. M.D. a semnat contractul de muncă la 7 ianuarie 2002.

40. În vara anului 2001, inculpatul P.S. ar fi pretins de la numita C.A. suma de 2.000 dolari SUA, din care aceasta i-a trimis prin mandat poştal suma de 30.000.000 ROL, echivalentul a 1.000 dolari SUA, la data de 26 iulie 2001. Numita C.A. a plecat în Israel la data de 5 decembrie 2001.

41. În perioada noiembrie - decembrie 2004, inculpatul a primit de la numita D.A. suma de 800 dolari SUA. Remiterea acestei sume este dovedită cu două acte de transfer, precum şi cu un înscris sub semnătură privată, emanând de la numita D.A., din care rezultă plata nejustificată a unei sume de bani către inculpat. Numita D.A. a semnat contractul de muncă la 7 mai 2004.

42. Inculpatul ar fi pretins, în vara anului 2001, de la numita A.A.E., suma de 3.500 dolari SUA, din care aceasta i-a achitat, anterior plecării în Israel, 1.500 dolari SUA, fapt confirmat de mama sus-numitei, martora A.E., prezentă la momentul remiterii banilor, iar pentru o sumă de 1.800 dolari SUA s-a încheiat un contract de împrumut cu garanţie imobiliară, la 26 septembrie 2001. Această sumă a fost remisă inculpatului, în perioada noiembrie 2002 - martie 2003, conform actelor de transfer. A.A.E. a semnat contractul de muncă la 15 septembrie 2001.

43. În luna ianuarie 2002, inculpatul ar fi pretins de la numita Z.E. suma de 4.500 dolari SUA, din care, ulterior plecării în Israel şi încheierii unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară, Z.E. i-a achitat, prin intermediul lui P.B., în perioada aprilie - decembrie 2002, suma totală de 2.800 dolari SUA, conform înscrisurilor sub semnătură privată aflate la dosar. Z.E. a semnat contractul de muncă la data de 19 februarie 2002.

44. De la numita N.N., inculpatul ar fi pretins suma de 1.500 dolari SUA, în cursul anului 2001. Martorul N.S., soţul acesteia, a arătat că, întrucât soţia sa nu a dispus de suma solicitată, s-a recurs la încheierea unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară. S-a dovedit remiterea către inculpat a sumei de 500 dolari SUA, prin ordinul de plată din 11 august 2002, către B.P. România.

N.N. a plecat în Israel la începutul anului 2002.

45. În cursul lunii august 2002, inculpatul P.S. a primit, în două tranşe, suma totală de 4.500 dolari SUA de la numita G.E., dintr-o sumă trimisă de cetăţeanul israelian G.Z., conform actelor de transfer din 12 august 2002 şi, respectiv, 3 septembrie 2002, de faţă la remiterea acestei sume fiind şi fratele solicitantei, martorul G.G. Numita G.E. a semnat contractul de muncă la data de 12 august 2002.

46. De la numitul G.G., fratele numitei G.E., inculpatul ar fi pretins, cu aceeaşi ocazie, suma de 4.500 dolari SUA, din care a primit suma de 1.000 dolari SUA, bani proveniţi de la cetăţeanul israelian G.Z. Acest fapt este dovedit cu actele de transfer, precum şi cu declaraţiile numiţilor G.E. şi G.G.

Astfel fiind, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a pretins şi a primit de la mai mulţi solicitanţi, în scopul de a asigura plecarea acestora în Israel cu contracte de muncă, diverse sume de bani. Pentru a determina caracterul acţiunilor întreprinse de către inculpat este necesar a se determina titlul cu care aceşti bani au fost pretinşi şi ulterior primiţi de către inculpat. S-a susţinut de către acesta că respectivele sume de bani reprezintă contravaloarea serviciilor prestate şi, respectiv, un comision.

Prin Decizia penală nr. 27 din 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în complet de divergenţă cu majoritate de voturi, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpatul P.S., părţile civile U.F., A.E. şi partea vătămată O.V. împotriva Sentinţei penale nr. 1173/F din 6 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

În apelul său, parchetul s-a referit la modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.

Curtea a considerat că instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului.

S-a reţinut că apelul inculpatului P.S. a vizat greşita condamnare, acesta susţinând că este nevinovat.

Având în vedere poziţia exprimată de inculpat pe parcursul procesului penal, Curtea a reţinut că instanţa de fond a încadrat juridic corespunzător faptele săvârşite de inculpat, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a mai reţinut de asemenea că toate apărările invocate de inculpat în sprijinul nevinovăţiei sale sunt contrazise de ansamblul dovezilor administrate în cauză, dovezi care se coroborează între ele, completându-se şi întregindu-se reciproc, demonstrând fără echivoc că inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, astfel cum a stabilit şi instanţa de fond, ceea ce face imposibilă soluţia achitării inculpatului.

Cât priveşte apelurile declarate de U.F. şi A.E. s-a reţinut că în şedinţa publică din 19 ianuarie 2011, în cadrul dezbaterilor în apel, acestea au precizat că despăgubirile acordate prin hotărârea primei instanţe acoperă integral prejudiciul pe care l-au suferit ca urmare a faptei săvârşite de către inculpat; au subliniat că au formulat apel doar pentru că inculpatul P.S. nu le-a restituit sumele respective.

Cu privire la apelul promovat de O.V. s-a apreciat de asemenea că acesta este lipsit de interes în condiţiile în care şi acesteia din urmă prima instanţă i-a acordat despăgubirile solicitate.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia judiciară penală, inculpatul P.S. şi partea vătămată O.V.

Motivele de recurs formulate de parchet au vizat pe de o parte greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) şi de pe altă parte s-a susţinut că hotărârea atacată este nelegală în ceea ce priveşte moneda în care s-a dispus confiscarea sumei de 25.000 dolari SUA de la inculpatul P.S. (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.). În final s-a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, casarea ambelor hotărâri judecătoreşti şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice în cauză.

Inculpatul P.S. a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., în baza cărora a solicitat achitarea sa conform dispoziţiilor art. 10 lit. d) coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Totodată, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat.

Partea vătămată O.V., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului.

Examinându-se actele şi lucrările dosarului, se constată că numai recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie este fondat, acesta urmând a fi admis numai cu privire la motivul vizând nelegalitatea hotărârii atacate în ceea ce priveşte moneda în care s-a dispus confiscarea sumei de 25.000 dolari SUA de la inculpatul P.S.

Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât în mod greşit s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 25.000 dolari SUA fără a se preciza şi echivalentul în moneda naţională.

Potrivit art. 137 alin. (2) teza I din Constituţia României, „Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul”.

Art. 137 alin. (2) teza a II-a din Constituţie prevede că „În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene”.

Aşa fiind, se constată că legiuitorul prevede posibilitatea să se poată efectua plăţi în euro pe teritoriul naţional doar în ipoteza reglementată de art. 137 alin. (2) teza a II-a din Constituţie.

Plăţile făcute în baza unei hotărâri judecătoreşti, care de altfel constituie titlu executoriu, nu se pot face decât în monedă naţională sau în euro, dar prin echivalent monedă naţională, în condiţiile în care aceste plăţi nu reprezintă excepţii de la reglementările valutare ale Băncii Naţionale a României.

În speţă, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei sume de bani în dolari SUA şi avându-se în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte apreciază că era necesară cel puţin menţiunea „în echivalent în RON”.

Criticile formulate de inculpatul P.S. nu sunt fondate, recursul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunii reţinute în sarcina sa prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În fapt, se reţine că inculpatul, în perioada 2000 - 2004, a pretins şi a primit de la mai multe persoane suma totală de 102.700 dolari SUA în scopul de a le facilita obţinerea de contracte de muncă în Israel prin intermediul societăţii comerciale SC I. SRL, al cărui asociat şi administrator era inculpatul, având atribuţii în selecţia şi plasarea de forţă de muncă în străinătate.

Din probele administrate în cursul procesului penal s-a dovedit cu certitudine şi fără echivoc vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, reţinându-se 46 de acte materiale, chiar dacă s-a reţinut o unică rezoluţie infracţională (2000 - 2004) pentru care s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză de cele două instanţe sunt legale, temeinice, motivate în fapt şi în drept şi răspund criticilor formulate în faţa instanţelor de fond şi apel.

Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului fiind o infracţiune de corupţie, aceasta nu presupuse existenţa laturii civile a cauzei, iar persoanele care au dat bani inculpatului nu au calitatea de părţi civile, ci de persoane vătămate. Calitatea de persoană vătămată o are de asemenea şi O.V., constatându-se că faţă de aceasta instanţele au pronunţat o soluţie corectă, legală şi temeinică, inculpatul fiind obligat numai la plata către aceasta a sumei de 3.500 dolari SUA sau în echivalentul în RON conform cursului B.N.R.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că şi recursul declarat de partea vătămată O.V. este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele mai sus arătate.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, respectiv perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul care a comis un număr mare de acte materiale ale infracţiunii de luare de mită, precum şi perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, ca şi datele personale ale inculpatului şi valoarea despăgubirilor acordate părţilor vătămate.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul P.S., care a pretins şi primit sume de bani cuprinse între 2.000 şi 5.000 dolari SUA de persoană pentru a facilita acestor persoane obţinerea de locuri de muncă în Israel, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal, perioada de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională justifică regimul sancţionator stabilit în sarcina acestui inculpat.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (2) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 27 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va casa Decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 1173/F din 6 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai sub aspectul nelegalităţii confiscării sumei de 25.000 dolari SUA de la inculpatul P.S., în sensul că va dispune confiscarea echivalentului în RON a acestei sume la cursul de referinţă la zi al B.N.R.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.S. şi de partea vătămată O.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 1.025 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenta-parte vătămată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 27 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează Decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 1173/F din 6 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai sub aspectul nelegalităţii confiscării sumei de 25.000 dolari SUA de la inculpatul P.S., în sensul că va dispune confiscarea echivalentului în RON a acestei sume la cursul de referinţă la zi al B.N.R.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.S. şi de partea vătămată O.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 1.025 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta-parte vătămată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 decembrie 2011.

Procesat de GGC - AZ

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4335/2011. Penal