ICCJ. Decizia nr. 5/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 17 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2075/114/2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut, în temeiul dispozițiilor art. 3001raportat la art. 160 alin. (3) C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpatei G.I.E., reținându-se, în esență, că în cauză există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceasta a comis faptele pentru care este cercetată, totodată, fiind îndeplinite cumulativ și cele două condiții stabilite de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și trafic de persoane este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de gravitatea și natura faptelor și modalitatea de săvârșire a acestora.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata G.I.E. solicitând cercetarea sa în stare de libertate arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun în continuare privarea de libertate, în condițiile în care a recunoscut fapta și nu e cunoscută cu antecedente penale.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatei G.I.E. a fost trimisă în judecată pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și trafic de persoane în formă continuată, întrucât în perioada cuprinsă între 2003-2009 s-a asociată cu coinculpații din cauză în vederea comiterii faptelor de trafic de persoane și proxenetism și a racolat, cazat și exploatat mai multe părți vătămate minore și majore.
Inculpata a fost arestată preventiv prin încheierea de ședință din 21.00.2009 a Tribunalului Buzău, secția penală, constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 raportat la art. 68 C. proc. pen. și ale art. 148 lit. f) C. proc. pen.
înalta Curte constată că aceste temeiuri se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.
Astfel, probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive, precum și pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, chiar nedefinitivă, nu au fost de natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței probelor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată.
La aprecierea pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezintă lăsarea în libertate a inculpatei G.I.E., înalta Curte are în vedere natura și gravitatea faptelor comise, circumstanțele personale ale acesteia, dar și rezonanța socială a infracțiunilor de acest gen.
Astfel, se constată că inculpata G.I.E., deși se bucură de circumstanțe personale favorabile, este cercetată pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din natura și modalitatea concretă de comitere a acestora (infracțiuni prin care se aduce atingere relațiilor sociale care ocrotesc persoanele, demnitatea acestora și obținerea veniturilor în mod licit), precum și din urmarea produsă și recrudescența faptelor de acest gen.
In plus, chiar dacă au trecut aproape 2 ani de la arestarea preventivă a inculpatei G.I.E., se justifică în continuare menținerea acesteia în arest, fără ca astfel să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază pe durata procesului penal până la pronunțarea unei hotărâri definitive și prevenția provizorie să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei, întrucât în raport de circumstanțele cauzei nu s-a depășit la acest moment procesual caracterul rezonabil al detenției preventive.
Ca atare, înalta Curte reține că în cauză nu au intervenit elemente noi de la pronunțarea hotărâri de condamnare care să impună luarea unei măsuri alternative mai puțin restrictivă de libertate, așa cum corect a reținut instanța de apel care a menținut sarea de arest a inculpatei G.I.E.
Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondat recursul formulat de inculpatei G.I.E.
| ← ICCJ. Decizia nr. 68/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 419/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
