ICCJ. Decizia nr. 610/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 610/2011
Dosar nr. 2344/121/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 149/A din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, împotriva sentinţei penale nr. 180 din 03 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi privind pe inculpatul M.M. în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 180 din 3 mai 2010 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
A repus în individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantei de 13 ani închisoare şi a înlăturat sporul de 1 an închisoare.
A majorat cuantumul pedepsei principale stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., de la 12 ani închisoare la 14 ani închisoare.
A contopit pedeapsa de 14 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. stabilită prin prezenta decizie, cu pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 35 din 19 februarie 2009 a Judecătoriei Lieşti şi a aplicat spre executare pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare sporită la 14 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către martorul G.D. a cuţitului şi securii, nesupuse confiscării.
A modificat titlul despăgubirilor acordate, din daune morale în daune materiale.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a computat din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 7.04.2009 la zi, respectiv 8.11.2010.
A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul M.M. împotriva sentinţei penale nr. 180 din 3.05.2010 a Tribunalului Galaţi.
A obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 230 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 180 din 3 mai 2010 a Tribunalului Galaţi inculpatul M.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a-II-a b C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen..
Conform art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 35 din 19 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Lieşti şi s-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a b C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, aplicându-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare sporită la 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a b din Codul penal pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a b C. pen..
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 07.04.2009 la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C.I. a sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale.
În baza art. 118 alin. (1) litera b C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bâtei de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei infracţionale.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (SNDGJ).
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.
În baza art. 189-191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul M.M. a lucrat ca cioban împreună cu victima C.C. la stâna martorului G.D.. Alăturat, la aproximativ 500 m s-a aflat o altă stână unde au lucrat ca ciobani martorii I.M., N.V., M.G.V. şi R.T..
Întrucât victima C.C. era o persoană înceată cu probleme psihice, inculpatul a agresat-o, lovind-o în repetate rânduri cu o ghioagă. La data de 06.04.2009 în jurul orelor 17.00, deoarece oile pe care le păzea au intrat într-o tarla de porumb tratat şi deoarece victima s-a mişcat greoi, inculpatul a înjurat-o şi a împins-o într-o baltă şi i-a spus martorului G.D. că o va omorî dacă patronul stânei nu aduce pe altcineva în locul acestuia.
În aceeaşi zi în jurul orelor 20.30- inculpatul M.M. a mers la stâna martorului G.C. pentru a-i ajuta pe ciobani la muls oile. În jurul orelor 23.00, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a revenit la bordeiul pe care l-a ocupat împreună cu victima C.C. Inculpatul a găsit-o pe victimă şezând pe un scăunel în bordei şi deranjat de faptul că acesta nu dormea, a început să o lovească cu pumnii şi cu picioarele peste corp.
În încercarea de a se feri de loviturile inculpatului, victima s-a deplasat prin bordei dar a fost lovită repetat de inculpat atât cu pumnii şi cu picioarele, dar şi cu un cuţit şi o securică. În cele din urmă victima a reuşit să iasă afară. Aici inculpatul a luat ghioaga de lângă uşa şi i-a aplicat victimei lovituri repetate peste tot corpul inclusiv în zone vitale până când victima nu a mai reacţionat. Realizând gravitatea faptei, inculpatul a plecat spre stâna unde a lucrat martorul T.A. L-a trezit din somn şi i-a cerut acestuia să-i dea nişte vin. Au băut împreună şi pe parcursul timpului petrecut cu martorul, inculpatul i-a făcut cunoscut că a bătut-o pe victimă şi că e posibil să fi murit. Spre dimineaţă inculpatul a plecat acasă în satul G., localitate în care a şi fost depistat de organele de urmărire penală.
Martorul I.M. a găsit victima decedată în faţa bordeiului, constatând totodată că inculpatul a fugit, împrejurări care le-a adus la cunoştinţă martorului G.C.
În drept, s-a reţinut că, fapta inculpatului M.M. care în noaptea de 6 din 7 aprilie 2009 pe un imaş în zona V.G. din comuna G., pe fondul consumului de băuturi alcoolice a aplicat victimei C.C. lovituri repetate cu corpuri şi obiecte contondente şi înţepător- tăietoare peste tot corpul, inclusiv în zone vitale, cauzându-i şoc traumatic şi hemoragic consecutiv politraumatismului cu multiple plăci contuze înţepat- tăiate, echimoze, fracturi, leziuni care au produs moartea victimei, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen.
La stabilirea pedepsei Tribunalul, a avut în vedere faptul că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului a prezentat un real pericol social (infracţiune contra vieţii), frecvenţa cu care au fost comise astfel de fapte, împrejurarea care a agravat răspunderea penală a inculpatului constând în aceea că victima a fost lovită fără nici un motiv, fără a-l provoca pe inculpat sau deranja în vreun fel.
De asemenea s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul nu s-a aflat la primul impact cu legea penală. Prin sentinţa penală nr. 222 din 27 ianuarie 1998 pronunţată de Judecătoria Galaţi, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. A fost arestat la 02 iulie 1998 şi liberat condiţionat la data de 14 iunie 2000, cu un rest rămas neexecutat de 382 zile. Prin sentinţa penală nr. 35 din 19 februarie 2009, pronunţată de Judecătoria Lieşti, inculpatul M.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 6(şase) luni închisoare (apreciat ca având antecedente penale dar nu este recidivist).
Cum fapta comisă în această din urmă cauză a fost concurentă cu fapta dedusă judecăţii, Tribunalul a făcut aplicarea art. 85 C. pen. în sensul că a dispus anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 6(şase) luni închisoare, pedeapsă care a fost contopită cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, aplicându-se spre executare pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor.
Totodată, prima instanţă i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., precum şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În ce priveşte latura civilă, Tribunalul, a constatat că tatăl victimei C.I. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5000 RON daune morale şi materiale, acestea din urmă nefiind însă probate.
Cu toate acestea prima instanţă a apreciat că partea civilă a fost îndreptăţită să primească de la inculpat suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale, reprezentând suferinţă psihică urmare a pierderii suferite prin uciderea fiului său.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de nelegalitate au vizat pe de o parte încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) C. pen., în sensul că prima instanţă a aplicat spre executare o pedeapsă rezultantă mai mare decât totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente şi pe de altă parte, încălcarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. în sensul că au trebuit supuse confiscării speciale şi celelalte obiecte folosite la agresarea victimei, respectiv cuţitul şi securica.
Motivele de netemeinicie au vizat greşita soluţionare a laturii civile, prin încălcarea dispoziţiilor art. 998 şi urm. C. civ., în sensul că deşi partea vătămată a solicitat acordarea de daune materiale, care nu au fost dovedite, prima instanţă i-a acordat daune morale, cu toate că nu au fost solicitate.
De asemenea, s-a susţinut că soluţia a fost netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei principale, apreciindu-se că pedeapsa ce s-ar fi impus trebuia să se situeze spre maximul special prevăzut de lege, avându-se în vedere împrejurările comiterii faptei cât şi persoana inculpatului care nu a fost la primul impact cu legea penală.
Inculpatul M.M. a susţinut prin motivele scrise că s-ar impune reaudierea martorilor întrucât declaraţiile acestora sunt contradictorii. Oral, în faţa instanţei de prim control judiciar a arătat că înţelege să-şi retragă apelul, Curtea urmând să ia act de această opţiune conform dispoziţiilor art. 369 C. proc. pen.
Totodată, inculpatul, a precizat că a fost de acord să despăgubească partea civilă, conform pretenţiilor formulate şi că securica şi cuţitul nu i-au aparţinut, fiind proprietatea stânii unde a lucrat.
Criticile formulate de Parchet au fost întemeiate.
Verificând sentinţa penală atacată raportat la motivele invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea, a constatat că prima instanţă pe baza ansamblului probator administrat a reţinut o corectă stare de fapt şi a dat infracţiunii încadrarea juridică legală.
Astfel, cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, raportul de constatare medico-legală (autopsia victimei) din 7 aprilie 2009 întocmit de S.M.L. Galaţi din care a rezultat că moartea victimei a fost violentă, decesul fiind cauzat de şocul traumatic şi hemoragic consecutiv politraumatismului cu multiple plăgi contuze faciale şi epicraniene, hemoragie meningee multiple echimoze pe corp şi membre, plăgi înţepat tăiate, fractură mandibulă, fractură piramidă nazală, fractură cubitus stâng, fracturi costale bilateral, contuzii pulmonare şi plagă contuză plămân drept, leziuni produse prin lovire repetată cu corp contondent alungit, lovire repetată cu corp înţepător-tăietor şi lovire cu corp dur, între aceste leziuni şi moartea victimei existând un raport direct de cauzalitate, declaraţiile martorilor T.A., G.D., R.T., M.G.V., G.C., N.V. şi I.M., din care a rezultat comportamentul violent al inculpatului manifestat constant faţă de victimă, coroborat cu recunoaşterea inculpatului M.M. atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, s-a demonstrat că, în noaptea de 6 din 7 aprilie 2009 inculpatul M.M., pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a animozităţii manifestată faţă de victima C.C., i-a aplicat acesteia lovituri repetate cu corpuri şi obiecte contondente şi înţepător - tăietoare peste tot corpul, inclusiv în zone vitale cauzându-i astfel leziuni letale, după care a părăsit stâna, lăsând victima în câmp deschis.
Fapta astfel reţinută a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., text de lege enunţat în şedinţă publică şi în baza căruia s-a dispus condamnarea.
A fost adevărat că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea reţinută de acuzare dar obiectele vulnerante (cuţitul, securica şi ghioaga) folosite, apte să producă moartea, zonele vitale în care au fost plasate loviturile şi intensitatea acestora, sunt tot atâtea elemente care alături de conduita ulterioară a inculpatului care a preferat să plece la altă stână unde a continuat să bea, neinteresat de acordarea primului ajutor, de chemarea salvării şi a transportării victimei la spital, demonstrează lipsa de respect a inculpatului atât faţă de viaţa unui om cu probleme psihice care nu a fost în măsură să reacţioneze în faţa agresiunilor exercitate asupra sa, cât şi faţă de dreptul absolut al individului la viaţă, ocrotit ca valoare socială de legea penală.
În acest context s-a constatat că deşi a stabilit o corectă stare de fapt, prima instanţă nu i-a acordat valenţele corespunzătoare în procesul de individualizare judiciară a pedepsei principale.
Reţinând că prin fapta sa inculpatul a suprimat viaţa victimei, faptă care a demonstrat un grad ridicat de pericol social, pericol care a trebuit să se reflecte în cuantumul pedepsei principale, Curtea a constatat că pedeapsa de 12 ani închisoare stabilită de instanţa de fond nu a corespuns exigenţelor dispoziţiilor art. 52 C. pen., nefiind de natură să asigure finalitatea preventivă şi educativă a pedepsei.
De asemenea s-a constatat că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. pen., atunci când a aplicat spre executare o pedeapsă rezultantă al cărei cuantum a depăşit totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente avute în vedere în procesul contopirii.
Cum securica şi cuţitul folosite la agresarea victimei au aparţinut martorului G.D., stăpânul stânii, Curtea, a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., ci dispoziţiile art. 109 alin. (5) C. proc. pen.
În ce priveşte titlul despăgubirilor civile acordate de prima instanţă, Curtea, a dat eficienţă poziţiei procesuale adoptată de inculpat, care şi-a manifestat disponibilitatea de a despăgubi pe partea civilă conform pretenţiilor formulate, adică de a-i acoperi cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi pomenirile ulterioare în sumă de 5.000 RON.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul M.M., criticând decizia ca netemeinică şi solicitând casarea acesteia şi menţinerea sentinţei penale.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar şi a celorlalte cazuri care, conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare din oficiu, constată că recursul formulat este nefondat.
Inculpatul M.M. a fost condamnat de instanţa de apel la 14 ani închisoare pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., reţinându-se în fapt că, pe fondul consumului de alcool i-a aplicat victimei C.C. multiple lovituri cu obiecte contondente şi cu un corp tăietor – înţepător pe toată suprafaţa corpului, producându-i leziuni letale şi lăsând-o apoi fără ajutor lângă stână, unde nu se mai aflau şi alte persoane.
Modalitatea în care a fost produsă fapta şi care reflectă o cruzime deosebită a inculpatului, aspectul că singurul mobil care l-a determinat pe inculpat să comită o faptă atât de gravă a fost faptul că victima, care îl ajuta în muncile de la stână, era bolnavă psihic şi era prea lentă în mişcări, justifică aprecierea că o pedeapsă mai mică în cuantum ar fi de natură să aducă atingere obiectivelor prevenţiei generale şi prevenţiei speciale.
Aspectul că inculpatul a recunoscut fapta nu este de natură să conducă automat la o reducere a pedepsei, deoarece cuantumul şi modalitatea sancţiunii penale trebuie să reflecte circumstanţele personale, dar în primul rând gravitatea faptei comise.
Apreciind că pedeapsa principală aplicată de instanţa de apel este aptă să conducă la realizarea scopurilor prevăzute în art. 52 C. pen., Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului şi conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.M. împotriva deciziei penale nr. 149/A din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 7 aprilie 2009 la 17 februarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 619/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4235/2011. Penal → |
|---|
