ICCJ. Decizia nr. 846/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 846/2011
Dosar nr. 8988/42/2010
Şedinţa publică din 3 martie 2011
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă cererea formulată de Autorităţile Judiciare ale Statelor Unite ale Americii şi s-a dispus extrădarea persoanei extrădabile K.J.T.L. (fiul lui K.T.L. şi J.D.J. - E.M.K. (fostă P.)), în vederea cercetării acestuia de către Autorităţile Judiciare ale Districtului de Nord din Mississippi în Dosarul penal cu nr. 1:06 CR 051.
În baza art. 45 alin. (6) rap. la art. 59 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, s-a dispus arestarea persoanei extrădabile K.J.T.L. începând cu data de 28 februarie 2011 în vederea predării către autorităţile judiciare solicitante.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate K.J.T.L. către autorităţile judiciare emitente ale cererii de extrădare.
S-a constatat că persoana extrădabilă a fost reţinută la data de 02 septembrie 2010 prin Ordonanţa nr. 5836/l 1/5/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi arestată provizoriu prin încheierea din 02 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, măsură menţinută conform Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, până la data de 28 februarie 2011.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii au solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării a cetăţeanului american K.J.T.L.
Prin adresa din 25 august 2010 a Biroului Naţional Interpol, s-a solicitat Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, luarea măsurilor necesare pentru identificarea persoanei extrădabile, reţinerea şi prezentarea acesteia în faţa instanţei, procedură prev. de art. 42 - 47 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare.
La data de 02 septembrie 2010, lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P.R. şi I.J.P. Prahova au localizat persoana extrădabilă, K.J.T.L. - urmărită internaţional, pe raza localităţii Merei, judeţul Buzău şi prin Ordonanţa nr. 5836/11/5/2010 din 02 septembrie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, după ascultare şi identificare, a reţinut-o şi a prezentat-o instanţei pentru luarea măsurilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată şi completată, privind cooperarea judiciară în materie penală.
Prin sentinţa penală nr. 1 din 29 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile solicitante şi s-a dispus extrădarea persoanei solicitate către Autorităţile judiciare ale Districtului de Nord din Mississippi - S.U.A., în vederea cercetării acesteia în Dosarul penal nr. 1:06CR051, menţinându-se arestarea provizorie a acesteia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 3968 din 08 noiembrie 2010 a admis recursul persoanei extrădabile, a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, menţinând măsura arestării provizorii conform art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, cu motivarea că persoana extrădabilă a formulat cerere de azil în România, înregistrată la data de 01 noiembrie 2010 şi potrivit art. 17 şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 "împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de extrădare cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului".
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a dispus verificarea periodică, dar nu mai târziu de 30 de zile a necesităţii menţinerii arestării provizorii a persoanei extrădabile până la soluţionarea irevocabilă a cererii de azil.
Dosarul a fost reînregistrat sub nr. 8988/42/2010 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti şi repartizat aleatoriu pentru termenul din 06 decembrie 2010 unui alt complet de judecată, urmare admiterii cererii de abţinere formulată de magistratul care a soluţionat cererea în primă fază procesuală.
La data de 06 decembrie 2010, instanţa i-a adus la cunoştinţă persoanei extrădabile faptele care motivează cererea de extrădare şi că împotriva sa autorităţile judiciare ale S.U.A. au declanşat urmărirea penală şi s-a procedat la reaudierea acesteia, fiind asistată de apărătorul ales şi de interpret de limbă engleză, persoana extrădabilă arătând că nu este de acord şi nu îşi dă consimţământul la extrădare, menţionând că în România şi-a întemeiat o familie şi are o afacere de succes.
Prin încheierea de la aceeaşi dată, luându-se act că plângerea formulată de persoana extrădabilă aflată pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, Dosar nr. 21903/4/2010, împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări prin care s-a respins, ca nefondată cererea de azil, nu a fost soluţionată, în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 a fost menţinută arestarea provizorie a numitului K.J.T.L., respingându-se ca neîntemeiate cererile de înlocuire a arestării provizorii cu obligarea de a nu părăsi localitatea/ţara şi cea privind încetarea de drept a arestării provizorii, acordându-se un nou termen de judecată.
La termenul acordat, 30 decembrie 2010, persoana solicitată prin apărătorul ales a formulat opoziţie la extrădare, susţinând că cererea de extrădare se referă la o altă persoană, respectiv la numitul K.T.L., iar numele său este K.J.T.L., potrivit permisului de şedere, cartea de rezidenţă şi certificatul de căsătorie.
Prin încheierea de la aceeaşi dată, rămasă definitivă prin Decizia nr. 15 din 05 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procedându-se la verificarea susţinerilor persoanei extrădabile în raport cu actele aflate la dosar, respectiv cererea de extrădare formulată de autorităţile americane şi documentele însoţitoare, certificatul emis de Procurorul General E.H.H.J. la data de 22 octombrie 2010, declaraţia sub jurământ în susţinerea cererii de extrădare a acestuia şi declaraţia sub jurământ a agentului special din cadrul F.B.I. domnul M.A.B., fotografiile xerox ale cetăţeanului american K.T.L. aflate la exponatul E, s-a respins opoziţia, constatându-se că persoana solicitată este una şi aceeaşi persoană cu persoana arestată provizoriu K.J.T.L., neexistând nicio eroare judiciară a autorităţilor române, cum aceasta a susţinut.
Totodată, semnalmentele persoanei descrise în cererea de extrădare (înălţime, greutate, culoarea ochilor) corespund cu cele ale persoanei arestate provizoriu şi în declaraţia sub jurământ a agentului F.B.I., domnul M.A.B., acesta a arătat că K. a părăsit S.U.A. la data de 22 mai 2005 sub numele de M.L.K., fratele persoanei solicitate, că în prezent se află în România şi la data de 25 aprilie 2005 a avut o întrevedere cu soţia lui T.L.K.J., confirmând astfel că K.J. este una şi aceeaşi persoană cu K., la care se referă cererea de extrădare.
Nesoluţionarea de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a plângerii formulată de persoana extradabilă împotriva hotărârii Oficiului Român de Imigrări de respingere, ca evident nefondată a cererii de azil, fiind un impediment pentru soluţionarea cererii de extrădare, cauza s-a amânat, acordându-se mai multe termene de judecată şi existând riscul ca persoana extradabilă, învinuită şi de fals de identitate prin cererea de extrădare să se sustragă de la judecată, s-a menţinut arestarea provizorie a persoanei extradabile cu respectarea prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, stabilindu-se termen pentru data de 25 februarie 2011.
Prin sentinţa nr. 1639 din 25 februarie 2011 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti a respinsă, ca neîntemeiată, plângerea persoanei extradabile, hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă.
La termenul acordat persoana extradabilă prin apărătorul ales a depus la dosar o copie xerox a cererii de acces la o nouă procedură de acordare a statului de refugiat, solicitând respingerea cererii de extrădare întrucât aceasta nu poate fi extrădată conform art. 6 şi art. 17 din Legea nr. 122/2006.
Curtea de apel reexaminând pe fond, după casare, cererea de extrădare formulată a constatat următoarele:
Ambasada Statelor Unite ale Americii a înaintat M.J. la data de 27 octombrie 2010, cererea de extrădare a persoanei extradabile K.J.T.L. şi documentele în susţinerea acesteia, cerinţa prevăzută de art. 8 din Tratatul de extrădare şi anume:
- certificat emis de Procurorul-General E.H.H.J. la data de 22 octombrie 2010 ;
- certificatul emis de K.H., Director-adjunct al Office of International Affairs, Criminal Division al Departamentului Statelor Unite ale Americii, la data de 21 octombrie 2010;
- declaraţia sub jurământ în susţinerea cererii de extrădare a domnului P.D.R., procuror - adjunct al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Nord al Statului Mississippi din data de 20 octombrie 2010;
- declaraţia sub jurământ a domnului M.A.B., agent special din cadrul Biroului Federal de Investigaţii, datată 20 octombrie 2010;
- actul de acuzare emis de Tribunalul pentru Districtul de Nord al Statului Mississippi;
- mandat de arestare emis la data de 31 martie 2006 de Tribunalul pentru Districtul de Nord al Statului Mississippi;
- copia dispoziţiilor legale relevante;
- fotografia cetăţeanului american T.L.K.
La termenul de judecată din 06 decembrie 2010, în şedinţa publică, instanţa a adus la cunoştinţă cetăţeanului american K.J.T.L., conţinutul cererii de extrădare şi anume, faptul că este căutat pentru a fi judecat în Tribunalul Districtului de Nord al Statului Mississippi, fiind pus sub acuzare în cazul penal înregistrat în data de 30 martie 2006, pentru următoarele fapte:
- primul capăt de acuzare: Posesia de arme de foc de către o persoană condamnată, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 al Codului Statelor Unite - Secţiunea 922 (g) (1), pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 10 ani închisoare;
- al doilea capăt de acuzare: Posesia a 15 dispozitive pentru obţinerea accesului neautorizat cu intenţia de a comite fraude, cu încălcarea prevederilor Tratatului 18 al Codului Statelor Unite în Secţiunea 1029 (a) (3), pentru care pedeapsa maximă este de 10 ani şi,
- al treilea capăt de acuzare: Posesia ilegală a numărului de asigurări sociale (CNP şi al paşaportului unei alte persoane), cu încălcarea prevederilor Titlului 18 al Codului Statelor Unite - Secţiunea 1028 (a) (6), pentru care pedeapsa maximă este de 15 ani închisoare.
S-a arătat în cererea de extrădare că pe data de 31 martie 2006, reprezentantul Tribunalului Districtului de Nord al Statului Mississippi, a semnat mandatul de arestare a lui K.J.T.L., pentru faptele din actul de punere sub acuzare.
Faptele din actul de acuzare, arată că pe 25 aprilie 2005 S.K. a informat F.B.I. că soţul ei, T.L.K., se folosea de identitatea fratelui lui decedat, M.L.K. şi că folosindu-se de această identitate, încerca să obţină credit.
Soţia lui K., a pus la dispoziţia F.B.I. două portofele ce-i aparţineau lui K. şi care conţineau acte de identitate şi cârduri de credit separate, atât în numele lui K. cât şi a fratelui său decedat.
Conform actului oficial de deces, M.L.K. a murit pe data de 20 octombrie 1959.
Pe 26 aprilie 2005, F.B.I. a efectuat o percheziţie în baza unui mandat la reşedinţa lui K., ocazie cu care agenţii au confiscat numeroase documente ce dovedeau faptul că acesta folosea identitatea fratelui său decedat pentru a obţine credite, cârduri de credit, paşaport S.U.A. şi un card de asigurări sociale.
În plus, agenţii F.B.I. au găsit patru arme de foc în timpul percheziţiei şi s-a stabilit că K., avea condamnări anterioare şi în baza legii S.U.A., îi era interzis să deţină sau să posede arme de foc.
S-a menţionat că faptele pentru care se solicită extrădarea sunt prevăzute de art. 2 din Tratat.
Referitor la susţinerea persoanei extrădabile că beneficiază de drepturile prevăzute de art. 6 şi art. 17 din Legea nr. 122/2006, curtea a constatat că cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil este formulată în mod abuziv şi simpla depunere a unei atari cereri la Oficiul Român pentru Imigrări nu conferă persoanei protecţia statului român întrucât nu există o hotărâre de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, conform art. 92 din Legea nr. 122/2006, nefiind suficientă aşadar simpla manifestare de voinţă exprimată în scris ca în situaţia depunerii unei cereri de azil pentru care legiuitorul nu a prevăzut în art. 34 o astfel de hotărâre.
În consecinţă, s-a reţinut că persoana solicitată nu beneficiază de drepturile prev. de art. 6 şi art. 17 din Legea nr. 122/2006.
Curtea, reexaminând cererea de extrădare în raport de materialul probator sus arătat, a constatat că sunt întrunite condiţiile legale pentru extrădarea persoanei solicitate, deoarece faptele pentru care aceasta este învinuită dau loc la extrădare, fiind pedepsite atât de legea statului solicitant S.U.A., cât şi de legea română, cu pedepse privative de libertate mai mare de 1 an sau mai severe, aşa cum prevăd art. 2 din Tratat şi art. 26 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 republicată.
Au fost îndeplinite totodată şi condiţiile de regularitate internaţională, prevăzute de art. 7 din Tratat şi art. 40 din legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Drept urmare, s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Statelor Unite ale Americii, autorizându-se autorizează extrădarea persoanei solicitate K.J.T.L. în vederea cercetării acesteia de autorităţile judiciare ale Districtului de Nord din Mississippi în Dosarul penal nr. 1:06CR051.
Ca urmare a admiterii cererii de extrădare în baza art. 45 alin. (6) rap. la art. 59 din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea predării persoanei extrădabile, s-a dispus arestarea acesteia începând cu data de 28 februarie 2011.
S-a constatat că persoana extrădabilă a fost reţinută la data de 02 septembrie 2010 prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi arestată provizoriu până la data de 28 februarie 2011.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate, persoana extrădabilă a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, întrucât starea de arest a încetat şi nu se poate prelungi nici dacă este provizoriu pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru extrădarea pasivă, prevăzute de secţiunea 1 a titlului II din Legea nr. 302/2004
Astfel, din analiza secţiunii sus-menţionate, rezultă că pentru a se dispune extrădarea pasivă, la cererea unui stat străin, a unei persoane aflate pe teritoriul României, trebuie să fie întrunite mai multe condiţii pozitive şi negative prevăzute de lege, şi anume:
- persoana supusă extrădării să fie urmărită penal sau trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori să fie căutată în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă în statul solicitant;
- persoana să nu fie dintre cele exceptate la extrădare, în sensul art. 23 din Legea nr. 302/2004;
- să nu fie incident unul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, în sensul dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 302/2004;
- să nu existe un motiv opţional de refuz al extrădării, în sensul dispoziţiilor art. 242 din Legea nr. 302/2004;
- să se constate dubla incriminare a faptei pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită, cu excepţiile expres prevăzute de art. 26 din lege;
- fapta săvârşită să atragă potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an, iar în vederea executării unei pedepse, de cel puţin 4 luni;
- fapta pentru care se cere extrădarea să nu fie pedepsită cu moartea, exceptând situaţia în care există asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutată;
- nu se poate acorda extrădarea în cazul punerii în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar aceasta se opune extrădării;
- nu se poate acorda extrădarea în cazul în care statul solicitant nu ar asigura garantarea dreptului la apărare;
- nu se poate acorda extrădarea în cazul în care în statul solicitant s-a pronunţat o pedeapsă în lipsa persoanei extrădabile, caz în care statul român poate refuza extrădarea dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare, cu excepţia asigurărilor din partea statului solicitant de garantare a unei noi proceduri de judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare;
- nu se acordă în cazul intervenirii precripţiei răspunderii penale sau a executării pedepsei, fie potrivit legislaţiei române, fie a statului solicitant sau a amnistiei ori graţierii.
În cauză, instanţa a reţinut în mod corect că nu este incident niciun motiv de refuz al extrădării, susţinerile apărătorului ales al recurentului, în sensul că cererea de extrădare nu este admisibilă, pentru că nu este îndeplinită una din condiţiile cumulative: nu este persoana urmărită şi există un motiv de refuz obligatoriu, întrucât a solicitat calitatea de refugiat, pentru că se teme de a fi retumat, viaţa fiindu-i pusă în pericol la întoarcerea în S.U.A., nefiind fondate.
Criticile apărătorului ales al recurentului, susţinute oral şi invocate în scris, în sensul că există dubii cu privire la identitatea persoanei recurentului, au fost analizate temeinic de instanţă, care pe baza tuturor actelor necesare extrădării, a conclzuionat că nu există un impediment legal în dispunerea extrădării.
Astfel, cu privire la identitatea persoanei extrădabile, s-au verificat susţinerile sale, în raport cu actele aflate la dosar, respectiv cererea de extrădare formulată de autorităţile americane şi documentele însoţitoare, certificatul emis de Procurorul General E.H.H.J. la data de 22 octombrie 2010, declaraţia sub jurământ în susţinerea cererii de extrădare a acestuia şi declaraţia sub jurământ a agentului special din cadrul F.B.I. domnul M.A.B., fotografiile xerox ale cetăţeanului american K.T.L. aflate la exponatul E şi s-a respins opoziţia acesteia, constatându-se că persoana solicitată este una şi aceeaşi persoană cu persoana arestată provizoriu K.J.T.L., neexistând nicio eroare judiciară în acest sens.
Totodată, a rezultat că semnalmentele persoanei descrise în cererea de extrădare (înălţime, greutate, culoarea ochilor) corespund cu cele ale persoanei arestate provizoriu, iar declaraţia sub jurământ a agentului F.B.I., domnul M.A.B. a confirmat că K.J. este una şi aceeaşi persoană cu K., la care se referă cererea de extrădare.
În ce priveşte susţinerile că se teme de a fi retumat, viaţa fiindu-i pusă în pericol la întoarcerea în S.U.A., Curtea constată, examinând actele dosarului, că acestea sunt afirmaţii nedovedite, care nu sunt de natură a constitui motive serioase că extrădarea este solicitată în scopul pedepsirii pe motive de opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social sau că situaţia sa riscă să se agraveze din unul din aceste motive.
Cu privire la cererea de acces la o nouă procedură de acordare a statutului de refugiat formulată de recurent, se constată că aceasta a fost înregistrată la Oficiul român pentru Imigrări, cu trei zile înainte de data soluţionării recursului, însă nu constituie un motiv de imposibilitate a extrădării, deoarece textul art. 23 din Legea nr. 302/2004 - privind persoanele exceptate de la extrădare se referă la o persoană care a parcurs această procedură şi a obţinut statutul de refugiat, potrivit Legii nr. 122/2006.
De altfel, opoziţia persoanei extrădabile cu privire la cererea de extrădare a fost soluţionată definitiv de instanţă prin hotărârea din data de 30 decembrie 2010, definitivă prin Decizia Înaltei Curţi, când obiectiunile persoanei au fost verificate şi înlăturate şi s-a constatat că există identitatea între persoana solicitată şi recurent.
În ce priveşte criticile privind arestarea persoanei extrădabile, Curtea constată că persoana extrădabilă a fost reţinută la data de 02 septembrie 2010 prin Ordonanţa nr. 5836/l1/5/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi arestată provizoriu prin încheierea din 02 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, măsură menţinută conform Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, până la data de 28 februarie 2011, orele 24,00.
Prin sentinţa penală recurată, Curtea de Apel Ploieşti, admiţând cererea de extrădare, a dispus, în baza art. 45 alin. (6) rap. la art. 59 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, arestarea persoanei extrădabile K.J.T.L. începând cu data de 28 februarie 2011, în vederea predării către autorităţile judiciare solicitante.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate K.J.T.L. către autorităţile judiciare emitente ale cererii de extrădare. Din analiza actelor dosarului, rezultă că măsura arestării persoanei extrădate a fost dispusă în mod legal de instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008.
Din interpretarea prevederilor art. 45 alin. (3) şi art. 45 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, rezultă că arestarea persoanei extrădate se poate dispune:
În vederea extrădării, de către completul investit cu soluţionarea cererii de extrădare, putând dura maxim 180 de zile (în cauza de faţă, până la data de 28 februarie 2011);
În vederea predării, de către completul care, soluţionând cererea de extrădare, a dispus admiterea acesteia, situaţie în care, prin sentinţă, dispune şi arestarea persoanei extrădate în vederea predării.
Drept urmare, arestarea persoanei extrădate în vederea predării este o măsură procesuală distinctă şi cu un alt regim decât cel prevăzut de legiuitor privitor la arestarea provizorie în vederea extrădării. Pentru această măsură, legiuitorul a prevăzut termene şi condiţii distincte de luare, respectiv odată cu admiterea cererii de extrădare şi încetare, respectiv, în situaţia în care persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepţia cazului prevăzut la art. 59 alin. (6).
Pentru aceste motive, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentul persoană extrădabila cu privire la arestarea provizorie.
Faţă de cele arătate, urmează ca recursul declarat de recurentul persoană extrădabila K.J.T.L. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, să fie respins, ca nefondat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 lei, se va plăti din fondul M.J.
Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană extrădabila K.J.T.L. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 lei, se va plăti din fondul M.J.
Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 827/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1012/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
