ICCJ. Decizia nr. 784/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 784/2011
Dosar nr. 9562/3/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 526 din 06 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatei S.O. din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic.art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpata S.O. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
2. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului M.S. din infracţiunea prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) in infracţiunea prev de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat si pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 215 alin. (1), (3) si (5) C. pen. aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat si pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
3. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea formulata de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului M.T. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) in infracţiunea prev de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat si pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 290 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 346 alin. (1) si (2) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de partea civila A.N.A.F. şi de partea civilă SC S. SA.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Pachetului de pe lângă I.C.O. - Secţia de urmărire penala si criminalistica, nr. 144/P/2003, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor:
1) M.S. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic, art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi
- fals în înscrisuri sub semnătura privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.
2) S.O. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- evaziune fiscala, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic, art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.
3) M.T. - pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 29 noiembrie 2001, SC S. SA Constanţa reprezentată de administrator N.G., a formulat plângere penală împotriva inc. M.S. în calitate de împuternicit al SC N. SRL, judeţul Ilfov, deoarece cu ocazia derulării unei înţelegeri verbale stabilite între cele două societăţi având ca obiect livrarea mai multor cantităţi de deşeuri metalice, SC N. SRL Ilfov a încărcat în 6 din cele 17 containere livrate, pietre de haldina în loc de materiale neferoase, cauzând SC S. SA Constanţa un prejudiciu în valoare de 5.905.488.566 lei.
De asemenea, din conţinutul plângerii rezultă că inculpatul M.S. si-a desfăşurat activitatea infracţională în înţelegere cu numiţii E.A. şi E.S., care în calitate de delegaţi ai SC S. SA Constanţa, nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu care le reveneau, în acest mod fiind posibilă livrarea mai multor încărcături cu pietre de haldină în locul deşeurilor metalice.
La data de 02 iunie 2003, lucrători din cadrul I.G.P.R. - Direcţia Poliţiei Transporturi, s-au sesizat din oficiu în legătura cu faptul că în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, numiţii M.L., S.O., M.T. şi inculpatul M.S. au înregistrat în contabilitatea SC N. SRL Ilfov, achiziţii de deşeuri neferoase pe baza unor documente contabile false şi nu au evidenţiat veniturile provenite din vânzarea acestora, lucrarea penala cu acest obiect, fiind conexată la Dosarul nr. 138.610/2003 al I.G.P.R. - Direcţia Cercetări Penale.
S-a mai reţinut în actul de sesizare că SC N. SRL Ilfov a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J.23/11/2003, cu sediul social în com. Vidra, sat Sinteşti, Judeţul Ilfov, având drept asociat unic şi administrator pe numita M.L.
În baza autorizaţiei nr. 2338/VII din 18 august 1999 emisă de Ministerul Industriei şi Comerţului, societatea a avut ca obiect de activitate colectarea, prelucrarea manuală şi livrarea deşeurilor metalice.
Deoarece numita M.L. este analfabetă, l-a delegat pe fiul ei inculpatul M.S., pentru a se ocupa de activitatea comercială desfăşurată de societate şi pentru a efectua operaţiuni prin conturile firmei deschise la F. - Sucursala Unirii şi U. - Sucursala Magheru.
În luna septembrie 2001, între SC S. SA Constanţa reprezentată de numiţii Y.S.K. şi Y.S. şi SC N. SRL Ilfov reprezentată de inculpatul M.S., s-a încheiat o înţelegere verbală, conform căreia societatea inculpatului trebuia să livreze SC S. SA Constanţa deşeuri metalice, care ulterior erau exportate.
Discuţiile propriu-zise s-au purtat între inculpatul M.S. şi martorul M.V. din partea SC N. SRL Ilfov şi numiţii Y.S.K. şi Y.S. din partea SC S. SA Constanţa, iar înţelegerea nu a fost consemnată în scris.
Aceasta presupunea existenţa mai multor condiţii impuse de SC S. SA Constanţa care să garanteze derularea corectă a convenţiei care au fost acceptate de SC N. SRL Ilfov, reprezentată de inculpatul M.S.
În acest sens, SC S. SA Constanţa i-a delegat pe numiţii E.A. şi E.S. la sediul SC N. SRL Ilfov, aceştia având drept atribuţii recepţionarea cantitativă şi calitativă a deşeurilor metalice neferoase, supravegherea în permanenţă a încărcăturilor livrate şi întocmirea actelor de recepţie şi de transport.
De asemenea, tot în scopul respectării convenţiei încheiate, SC S. SA Constanţa a apelat şi la serviciile unei firme autorizate de surveivor (supraveghere) respectiv SC B.I.C.I. SRL, ai cărei reprezentanţi avea obligaţia de a preleva probe din container şi din materialul care urma a fi încărcat, de a le fotografia şi a ridica probe de la locul încărcării, pe care le predau şoferului transcontainerului încărcat, pentru a fi transportate la Constanta.
În perioada 28 septembrie 2001 - 03 noiembrie 2001, SC N. SRL Ilfov a livrat către SC S. SA Constanţa, un număr de 17 containere din care 10 au fost exportate.
La data de 3 noiembrie 2001, SC S. SA Constanţa a fost sesizată în legătură cu faptul că reprezentantul SC N. SRL Ilfov, inculpatul M.S., nu permite delegaţilor E.A. şi E.S. să supravegheze - încărcarea şi în mai multe containere au fost încărcate cantităţi mari de piatră.
În urma acestei sesizări, la 08 noiembrie 2001, o comisie formată din martorii O.S., N.A., C.D. şi învinuitul E.S. din partea SC S. SA Constanţa şi martorul E.A. din partea SC N. SRL Ilfov, a procedat la deschiderea containerului a constatat că din cantitatea totală de 22.360 Kg., doar 2.535 Kg. erau metale neferoase, diferenţa de 19.825 Kg. fiind piatră.
La 22 noiembrie 2001, lucrători de poliţie din cadrul Poliţiei Port Constanţa împreună cu reprezentanţii SC S. SA Constanţa şi SC B.I.C.I. SRL, au desigilat alte 6 containere livrate de SC N. SRL Ilfov şi au constatat că acestea conţineau 9.620 Kg. metale neferoase şi 119.960 Kg. pietre.
În acest sens, au fost audiate o parte din persoanele care au fost angajate de inculpat pentru a încărca containerele livrate SC S. SA Constanţa, nefiind posibilă decât identificarea a două dintre acestea, deoarece pe întreaga perioadă a derulării relaţiei contractuale, inculpatul a folosit zilieri şi nu a ţinut evidenţa acestora.
În declaraţiile date atât în faţa organelor de poliţie cât şi a procurorului, martorii J.S. şi M.I. au afirmat că în perioada septembrie - octombrie 2001, au fost angajaţi de inculpat pentru a încărca o parte din deşeurile neferoase care urmau a fi livrate la SC S. SA Constanţa.
De asemenea, cei trei martori au precizat că din dispoziţia inculpatului, în containerele care urmau a fi livrate SC S. SA Constanţa, au încărcat alături de deşeuri neferoase şi mari cantităţi de piatră.
Cu privire la procedeul folosit, martorii au declarat că iniţial în containere se încărca un rând de metale neferoase, peste care se turna piatra ultimul strat ca şi „capacul" vizibil la deschiderea containerului, erau formate din deşeuri. Mai mult, martorii au declarat că la sediul SC N. SRL Ilfov unde se efectua încărcarea, se aflau - grămezi de piatra acoperite cu prelate pentru a nu fi observate, care au fost încărcate în containerele livrate SC S. SA Constanţa, din dispoziţia inculpatului.
Fiind audiat în legătură cu aceste aspecte, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, negând faptul că în containerele livrate de SC N. SRL Ilfov către SC S. SA Constanţa s-ar fi încărcat piatra, ca şi existenţa acesteia la sediul societăţii sale.
Având în vedere contradicţiile existente între declaraţiile inculpatului şi ale martorilor susmenţionaţi, în cauză s-au efectuat confruntări, persoanele implicate menţinându-şi aceleaşi poziţii procesuale.
Pentru dovedirea vinovăţiei inculpatului, alături de zilierii folosiţi de către acesta la încărcarea containerelor, în cauză au fost audiaţi şi şoferii care au efectuat transporturi de piatră la SC N. SRL Ilfov.
În acest sens, au fost identificaţi martorii M.G., B.A. şi U.G. care au declarat că în lunile septembrie - noiembrie 2001, fiind solicitaţi de inculpat, au efectuat mai multe transporturi la sediul SC N. SRL Ilfov.
De asemenea, martorii au precizat că pietrele erau descărcate din autoizoterme direct în containerele aflate în incinta societăţii şi au sesizat că după ce piatra era încărcată, deasupra se aşeza un rând de deşeuri neferoase.
Faptul că în containerele livrate către SC S. SA Constanţa de SC N. SRL Ilfov, din dispoziţia inculpatului s-au încărcat şi pietre, este confirmat şi de martorul E.A. (fost şofer al inculpatului).
În declaraţia sa, martorul precizează că respectivele cantităţi de piatră au fost transportate la sediul SC N. SRL Ilfov, în perioada septembrie - noiembrie 2001 de martorii menţionaţi, din zona R.
Declaraţia sa, se coroborează cu procesul-verbal de conducere în teren, ocazie cu care martorul a indicat organelor de poliţie locul de unde a fost transportată piatra la sediul SC N. SRL Ilfov.
În cauză, au fost audiaţi şi şoferii care au transportat containerele încărcate de la SC N. SRL Ilfov la SC S. SA Constanţa.
În acest sens, martorii E.Ş. şi C.D. au declarat că în lunile octombrie - noiembrie 2001, au efectuat mai multe transporturi livrate de SC N. SRL Ilfov şi au observat că marfa era colectată atât din mai multe grămezi existente în incinta societăţii, cât şi din diverse autoizoterme parcate în acest spaţiu. De asemenea, martorii au precizat că încărcarea produselor în containere se făcea mai mult în timpul nopţii.
În legătură cu respectarea obligaţiilor contractuale de către N. SRL Ilfov, în cauză a fost audiată şi martora A.G. - inspector la SC B.I.C.I. SRL - care avea drept atribuţie de serviciu fotografierea fiecărui container în trei ipostaze (gol, încărcat pe jumătate şi plin) şi care a precizat că şi-a îndeplinit defectuos sarcina de serviciu, deoarece a fost împiedicată de inculpat să facă fotografii, fiind chemată de către acesta numai după ce containerele erau deja încărcate.
De asemenea, martora a precizat ca i-a înştiinţat atât pe reprezentanţii SC S. SA Constanţa cât şi pe cei ai SC B.I.C.I. SRL în legătură cu acest aspect, iar conducerile celor două societăţi i-au răspuns că va fi anunţată în măsura in care va fi necesar.
Declaraţiile martorilor susmenţionaţi pe situaţia de fapt (zilieri şi şoferi), se coroborează cu cele ale martorilor O.S., N.A. şi C.D., reprezentanţi ai SC S. SA Constanţa, care la 08 noiembrie 2001 au constatat în Portul Constanţa că încărcătura livrată de SC N. SRL Ilfov, conţinea în proporţie de 80% piatră haldină în locul deşeurilor neferoase.
De asemenea, declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în prezenta cauză se coroborează cu consemnările proceselor - verbale de constatare încheiate la momentul depistării conţinutului încărcăturii livrate de N. SRL Ilfov şi cu planşele fotografice efectuate cu această ocazie.
Din adresa SC S. SA Constanţa din 07 februarie 2004, rezultă că societatea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.905.488.566 lei, pentru prejudiciul cauzat de SC N. SRL Ilfov, ca urmare a nerespectării înţelegerii verbale încheiate.
La stabilirea prejudiciului, conform notei de calcul anexate, s-au avut în vedere valoarea de achiziţii a mărfii care ar fi trebuit livrată de SC N. SRL Ilfov cu ultimile 6 containere, T.V.A. şi impozitul pe profit, ca şi nedeductibilitatea costului mărfii lipsa şi a T.V.A. aferent conform OG nr. 70/2001 (privind impozitul pe profit), la care s-au adăugat şi costurile serviciilor anexe.
Valoarea totală a prejudiciului a fost calculata până la data de 17 noiembrie 2001, moment la care facturile şi-au încetat scadenţa.
Având în vedere faptul ca inculpatul M.S. a acţionat în calitate de reprezentant al SC N. SRL Ilfov, în conformitate cu art. 16 C. proc. pen., SC N. SRL Ilfov urmează a fi introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.
Prin ordonanţa din 21 mai 20003 a I.G.P.R. - Direcţia Cercetări Penale, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în Constanţa, judeţul Constanţa, aparţinând învinuiţilor E.A. şi E.S.
În baza încheierii nr. 223 din 29 mai 2003 a Judecătoriei Constanţa, s-a instituit inscripţia ipotecară şi s-a indisponibilizat prin sechestru penal, imobilul susmenţionat
La data de 02 iunie 2003, lucrători din cadrul I.G.P.R. - Direcţia Poliţiei Transporturi, s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, numitele M.L. şi S.O. - în calitate de administrator şi respectiv contabil al SC N. SRL Ilfov - cu complicitatea inculpatului M.S. şi inculpatului M.T., prin falsificarea documentelor contabile, au înregistrat in contabilitatea societăţii achiziţii de mărfuri ia valori mai mari decât cele înscrise în facturile emise de furnizori şi nu au evidenţiat veniturile provenite din vânzarea mărfurilor, aceste operaţiuni având drept urmare diminuarea impozitului pe profit datorat de societate şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 48.034.479.826 lei.
Verificările efectuate de către organele de poliţie au stabilit următoarea situaţie de fapt:
Deoarece numita M.L. este analfabetă i-a delegat pe fiii săi inculpatul M.S. şi inculpatul M.T. pentru a se ocupa de operaţiunile comerciale desfăşurate prin intermediul societăţii si pentru a efectua operaţiuni bancare prin conturile deschise de SC N. SRL Ilfov la F. - Sucursala Unirii ş U. - Sucursala Magheru.
De asemenea, pentru ţinerea evidenţei contabile a societăţii, în baza convenţiei de prestări servicii, inculpata S.O. a fost angajată în funcţia de contabil.
În urma controlului efectuat la SC N. SRL Ilfov, s-a stabilit că în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, societatea a achiziţionat deşeuri neferoase de la un număr de 74 societăţi comerciale.
Efectuându-se verificări în legătură cu situaţia juridică a acestor societăţi, a rezultat că 62 din furnizori sunt societăţi fictive, conform adreselor emise de Oficiul Registrului Comerţului.
Cu privire la evidenţele contabile ale societăţii, controlul a stabilit că în perioada ianuarie 2000 - octombrie 2002, SC N. SRL Ilfov a înregistrat o valoare mai mare a aprovizionărilor faţă de valoarea înscrisă de furnizori în facturile emise şi în intervalul noiembrie 2002 - februarie 2003, nu există evidenţă contabilă.
În legătură cu facturile de aprovizionare, în urma controlului a rezultat că SC N. SRL Ilfov a înregistrat în contabilitate 484 facturi fiscale, din care un număr de 405 sunt emise de societăţi comerciale fictive. De asemenea, pentru a justifica achiziţionarea deşeurilor neferoase, în contabilitatea societăţii au fost înregistrate procese-verbale de dezmembrare care conţin numai cantităţile obţinute prin acest procedeu, nu si valoarea acestora. In legătura cu deşeurile provenite pe aceasta cale, s-au întocmit note de intrare-recepţie în care s-au consemnat valori imaginare de achiziţie mai mari decât cele înscrise pe facturile de aprovizionare. În acelaşi sens, în baza unor aprecieri arbitrare s-au adăugat şi cota de 19 % reprezentând T.V.A. deductibil, toate aceste valori fiind consemnate în jurnalul de cumpărări.
Organele de cercetare penală au efectuat verificări şi în legătură transporturile de deşeuri neferoase efectuate de SC N. SRL Ilfov si au concluzionat că menţiunile consemnate în legătură cu acest aspect în facturile fiscale emise de societate, nu sunt corespunzătoare realităţii.
În acest sens, s-a stabilit că majoritatea transporturilor apar a fi efectuate cu autoturisme improprii pentru încărcături de zeci de tone, există facturi în care nu s-au consemnat numerele de înmatriculare ale autovehiculelor sau nu a fost menţionat mijlocul de transport.
Aceste concluzii, se coroborează cu declaraţiile martorilor G.F., B.V. şi T.D., care au afirmat că, deşi deţin autovehiculele care sunt menţionate pe unele din facturile emise de SC N. SRL Ilfov, nu au efectuat nici un transport pentru această societate.
În vederea stabilirii cu exactitate a rulajelor bancare efectuate în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003 de reprezentanţii SC N. SRL Ilfov prin conturile deschise la F. - Sucursala Unirii şi U. - Sucursala Magheru şi a operaţiunilor comerciale derulate în această perioadă, având ca obiect achiziţii de materiale neferoase, în cauză i-a efectuat o expertiză contabilă.
În legătură cu primul aspect, expertiza a concluzionat ca în perioadele decembrie 2000 - octombrie 2002 şi ianuarie - februarie 2003, SC N. SRL Ilfov a făcut încasări şi prin F. - Sucursala Unirii şi U. - Sucursala Magheru, care nu au fost înregistrate în contabilitate, provenienţa acestora neputând fi stabilită în lipsa documentelor justificative anexate la extrasele de cont.
Cu privire la plăţile efectuate prin conturile bancare susmenţionate, s-a stabilit că în perioada verificată, sumele de bani ridicate de M.S. şi M.T., au fost evidenţiate în contabilitate ca fiind depuse în casieria societăţii şi din casierie s-au efectuat plaţi către furnizori. Expertiza a mai stabilit că SC N. SRL Ilfov a evidenţiat în contabilitate datorii inexistente către furnizorii de deşeuri metalice, notele contabile întocmite în acest sens, neavând la bază operaţiuni reale.
În legătură cu operaţiunile comerciale de achiziţionare a deşeurilor neferoase efectuate în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, expertiza contabilă a concluzionat următoarele:
- în contabilitatea SC N. SRL Ilfov au fost înregistrate achiziţii de mărfuri în baza unor documente ce nu întrunesc condiţiile de documente justificative, respectiv s-au evidenţiat valori ale mărfurilor achiziţionate şi T.V.A. aferent achiziţiei, în baza unor facturi fiscale ce poartă antetul unor firme fictive.
- în contabilitatea societăţii au fost înregistrate valori ale mărfurilor achiziţionate şi T.V.A. aferent achiziţiei, fără documente justificative de provenienţă.
Consecinţa înregistrării în contabilitate de valori fictive aferente achiziţiilor de mărfuri, consta în majorarea cheltuielilor cu marfa vândută, respectiv diminuarea impozitului pe profit şi majorarea T.V.A. deductibilă, scopul diminuării T.V.A. de plată datorată de societate.
De asemenea, expertiza a concluzionat că în contabilitatea N. SRL Ilfov nu au fost înregistrate venituri din vânzarea mărfurilor şi T.V.A. aferentă acestor vânzări, având drept consecinţă diminuarea profitului impozabil şi implicit a impozitului pe profit şi diminuarea T.V.A. colectată, cu scopul diminuării T.V.A. de plată datorată de societate.
La data de 14 octombrie 2003, în urma prezentării unor noi documente contabile de către M.T., organele de cercetare penală au dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă întocmit anterior.
Documentele puse la dispoziţie, constau într-un număr de 359 facturi de achiziţie de mărfuri de la diverşi furnizori, precum şi notele de intrare-recepţie pentru o parte din mărfurile achiziţionate cu aceste facturi.
Suplimentul de expertiză dispus, a concluzionat că depunerea la dosarul cauzei a documentelor contabile susmenţionate, nu modifică concluziile expertizei cu privire la rulajele bancare efectuate de SC N. SRL Ilfov prin conturile deschise la F. - Sucursala Unirii şi U. - Sucursala Magheru şi înregistrarea achiziţiilor de deşeuri neferoase în contabilitatea societăţii.
Cu privire la existenţa documentelor primare care să justifice valorile înscrise în notele contabile care atestă intrările de mărfuri în societate în perioada ianuarie 2000 - august 2002, suplimentul de expertiză contabilă a concluzionat ca societatea a evidenţiat în contabilitate aprovizionarea cu mărfuri fără a avea la bază facturi fiscale sau borderouri de achiziţii.
Aceste sume înscrise în contabilitate fără a avea la baza documente justificative, se datorează fie majorării valorilor înscrise în facturile fiscale, fie înregistrării de valori fără a avea la bază documente de provenienţă a mărfurilor.
Pentru perioada august 2002 - octombrie 2002, facturile de achiziţie prezentate suplimentului de expertiză, nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii.
Cu privire la facturile fiscale emise în luna noiembrie 2002 şi cele are nu au înscrise data emiterii, suplimentul de expertiză nu s-a putut pronunţa, deoarece în această perioadă SC N. SRL Ilfov nu a ţinut evidenţa contabilă.
În legătură cu documentele justificative privind achiziţiile de mărfuri ce fac obiectul acestui supliment, s-a constatat că din cele 359 facturi (cale puse la dispoziţia organelor de cercetare penală, un număr au fost emise de societăţi înmatriculate la Oficiul Registrului Comerţului şi 317 facturi apar a fi emise de societăţi fictive.
De asemenea, prin suplimentul de expertiză contabila efectuat, s-a concluzionat că în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, SC N. SRL Ilfov nu a evidenţiat în contabilitatea societăţii contribuţii datorate bugetului de stat în sumă totală de 48.034.479.826 lei, din care 27.127.957.539 lei impozit şi 20.906.522.287 lei T.V.A.
În conformitate cu art. 18 din OG nr. 86/2003 (privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscala) şi art. 19 alin. (2) pct. 40 din HG nr. 1574/2003 (privind organizarea şi funcţionarea M.F.P.), în cauză a fost inclusă în calitate de parte civilă A.N.A.F., organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea M.F.P., care reprezintă statul în faţa instanţelor.
Prin ordonanţa din 30 mai 2003 a I.G.P.R. - Direcţia Cercetări Penale, s-a dispus blocarea conturilor SC N. SRL Ilfov deschise la F. - Sucursala Unirii şi U. - Sucursala Magheru.
Prin procesul-verbal din 06 august 2003, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra imobilului aparţinând inculpatei S.O., situat în Bucureştisector 5.
Faptele inculpaţilor potrivit actului de sesizare al instanţei au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: sesizare SC S. SA Constanţa; proces-verbal de constatare şi planşe foto; note de cântărire a ultimelor 6 containere livrate de SC N. SRL Ilfov; proces-verbal de constatare din 8 noiembrie 2001; proces-verbal de verificare întocmit de SC B.I.C.I. SRL; probe de laborator privind eşantioanele recoltate de reprezentant: B.I.C.I. SRL; raport de expertiză grafică; contracte individuale de muncă învinuiţi E.A. şi E.; ordine de plată şi facturi emise de SC N. SRL Ilfov; proces-verbal de conducere în teren şi planşă foto anexă; declaraţii martori; declaraţii inculpat M.S.; procese-verbale de confruntare; declaraţii învinuiţi E.A. si E.S. si D.I., sesizare din oficiu Direcţia Poliţiei Transporturi, sesizare D.G.F.P. Ilfov în legătură cu activitatea SC N. SRL Ilfov; raport de expertiză contabilă; supliment la raportul de expertiză conta bilă; documente contabile de aprovizionare SC N. SRL Ilfov; situaţia livrărilor efectuate de SC N. SRL Ilfov, documente privind verificare societăţilor furnizoare fictive; documente privind verificarea mijloacelor de transport şi a conducătorilor auto; adrese Imprimeria Naţională; extrase conturi bancare F. - Sucursala Unirii şi I. - Sucursala Magheru; documente privind ridicarea în numerar a sumelor de bani existente conturile susmenţionate; procese-verbale de dezmembrare.
În timpul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a procedat la audierea inculpaţilor S.O. care si-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penala dar nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând ca a avut o convenţie civila cu firma SC N., obligaţiile sale constând în întocmirea evidentei primare a societăţii care ulterior erau vizate de către un expert contabil. Aceasta a arătat ca a semnat procesele verbale de dezmembrare fără a participa la operaţiunile propriu-zise de dezmembrare pentru ca exista o rubrica unde trebuia sa semneze contabilul iar procesele verbale erau întocmite de către ea pe baza datelor prezentate de către ceilalţi doi inculpaţi.
De asemenea a fost audiat şi inculpatul M.T. care nu a recunoscut faptele reţinute in sarcina sa, arătând ca facturile de achiziţie a deşeurilor neferoase erau completate de furnizori, iar procesele verbale de dezmembrare erau întocmite de către inculpata S.O. nici unul dintre ei nefiind prezenţi efectiv la operaţiunile de dezmembrare propriu-zise. Acesta a mai arătat ca toate sumele ridicate din unităţile bancare erau folosite în interes propriu, sau pentru plăţile către furnizori si salariaţi, dar nu lua documente justificative pentru acestea, pentru ca nu avea cunoştinţa despre aceasta obligaţie.
Inculpatul a solicitat în timpul cercetării judecătoreşti efectuarea unei expertize psihiatrice care sa stabilească daca avea discernământ la momentul săvârşirii faptelor având in vedere ca in data de 27 septembrie 2006 I.N.M.L. a efectuat un raport de expertiza medico-legala a cărui copie a fost depusa la dosarul cauzei si care a stabilit ca acesta are discernământul diminuat în raport de faptele pentru care este cercetat, dar pentru ca nu a mai depus nici un act medical in sprijinul celor susţinute, si pentru ca nu s-a prezentat la I.N.M.L., nu a putut fi efectuata o expertiza in acest sens, instanţa a revenit asupra măsurii de efectuare a expertizei.
Au fost audiaţi si martorii A.G., M.G., B.V., G.F., T.I., D.I., E.S.
Martorul M.G. a arătat ca era angajat al unei firme care livra metale neferoase firmei inculpaţilor şi ca a asistat o singură dată la o operaţiune de descărcare a containerului acestei societăţi, întrucât au existat suspiciuni cu privire la încărcătura, dar nu s-a găsit nimic în neregula.
Martorul B.V. arătat că a efectuat un singur transport de materiale neferoase de la punctul de lucru al societăţii inculpaţilor, pe care nu ii cunoaşte personal, pana la topitoria din Jilava, persoana care l-a însoţit având asupra sa documentele de însoţire a mărfii, transportul fiind achitat de către numitul M.
În ceea ce priveşte audierea inculpatului M.S., aceasta nu a putut fi efectuata de instanţa deşi s-au făcut numeroase demersuri în acest sens pe parcursul întregului proces penal acesta prezentând documente din care a reieşit ca se afla internat la Spitalul Clinic de psihiatrie Prof. Doctor A.O., ultimul bilet de ieşire din spital prezentând diagnosticul de schizofrenie paranoidă. Instanţa a luat act ca la unul dintre termenele de judecata acest inculpat s-a prezentat totuşi, însoţit de un cadru medical al respectivului spital, dar a fost in imposibilitate de a da declaraţii coerente, astfel încât s-a renunţat la audierea acestuia. Având în vedere afecţiunile de care suferă acest inculpat, precum şi documentele medicale depuse la dosar pe parcursul întregului proces penal, instanţa a dispus întocmirea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă acesta avea sau nu discernământul păstrat în raport cu faptele reţinute in sarcina sa prin actul de sesizare la momentul respectiv. La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiza medico-legala psihiatrica întocmit de I.N.M.L. M.M. la data de 24 aprilie 2007 care a concluzionat că deşi în prezent inculpatul necesita supraveghere si tratament psihiatric permanent, la momentul săvârşirii faptelor acesta avea discernământul păstrat in raport cu faptele respective.
În timpul cercetării judecătoreşti instanţa a dispus efectuarea unui nou raport de expertiza contabila care sa stabilească cuantumul real al sumelor datorate de către SC N. cu titlu de impozit pe profit datorat si T.V.A. de plata, înregistrarea în evidenţa contabilă a mărfurilor prevăzute de firmele fantoma şi a veniturilor rezultate din valorificarea acestor bunuri, precizarea daca societatea avea obligaţia verificării veridicităţii sau falsităţii facturilor emise de societatea vânzătoare, precizarea dacă bilanţurile contabile întrunesc toate elementele prevăzute de legislaţia contabilităţii precum si căror persoane le revine obligaţia întocmirii, verificării si depunerii acestora. Raportul de expertiză contabilă a fost întocmit de către expert contabil T.M. şi depus la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul probatoriu administrat in cauza instanţa de fond a constatat următoarele:
Faptele pentru care cei trei inculpaţi au fost trimişi in judecata cu privire la înregistrările inexacte in contabilitate, având drept consecinţa denaturarea veniturilor si cheltuielilor, prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 au suferit modificări prin apariţia Legii nr. 241/2005 fiind incriminate în art. 9 lit. b) din noua lege care prevede ca "omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori in alte documente legale, operaţiunile comerciale efectuate sau a veniturilor realizate" constituie infracţiune, noua reglementare prevăzând aceleaşi limite ale pedepsei închisorii ca şi legea anterioară, dar alternative cu pedeapsa amenzii, astfel încât instanţa de fond a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror in ceea ce priveşte faptele inculpaţilor din infr. prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) este întemeiata, urmând sa se dispună in acest sens.
În ceea ce o priveşte pe inculpata S.O., instanţa de fond a constatat ca în sarcina acesteia a fost reţinuta săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 in sensul ca aceasta ar fi omis înregistrarea în contabilitatea societăţii a veniturilor obţinute in perioada ianuarie 2000 - februarie 20003 a societăţii SC N. SRL si de asemenea în aceasta perioada a înregistrat în contabilitate facturi fiscale, procese verbale de dezmembrare şi note de intrare recepţie cuprinzând menţiuni nereale cu privire la achiziţionările de deşeuri neferoase de către societate, care au avut drept consecinţa diminuarea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat.
Instanţa de fond a reţinut că pentru existenta acestei infracţiuni este necesar ca subiectul activ al infracţiunii sa fie o persoana fizica cu atribuţii ce privesc evidenţierea in documentele contabile oficiale a operaţiunilor comerciale si a veniturilor realizate, ori în speţa inculpata aşa cum rezulta din copiile cărţii de munca depusa la dosarul cauzei era pensionară la momentul respectiv, nu avea studii de specialitate în domeniul contabilităţii şi întocmea doar evidenta contabila primara a societăţii SC N. SRL, fără a avea un contract de munca cu societatea respectiva, document în baza căruia aceasta sa fie persoana fizica cu atribuţii in materie contabila ceruta de legiuitor, pentru a-şi completa veniturile modice pe care le realiza. Acesta este si motivul pentru care în literatura de specialitate s-a arătat ca aceasta activitate trebuie desfăşurata de persoane special angajate in acest sens cum ar fi experţii contabili sau contabili autorizaţi, inculpata S.O. neavând aceasta calitate.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut ca latura obiectiva a acestei infracţiuni consta în fapta de a omite evidenţierea în acte contabile, în documente legale, în tot sau în parte a veniturilor obţinute sau a operaţiunilor efectuate, o condiţie esenţiala pentru a ne afla in prezenta acestei infracţiuni fiind aceea ca prin aceasta fapta sa se realizeze o sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, urmarea imediata constând în neachitarea către stat a obligaţiilor fiscale prevăzute de lege si plata unor obligaţii fiscale diminuate în raport cu cele prevăzute de lege. Având în vedere aceste lucruri precum şi faptul că în literatura de specialitate s-a apreciat ca infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 este o infracţiune care se săvârşeşte numai cu intenţie directa instanţa de fond a apreciat că în cazul inculpatei nu se poate retine intenţia sa directa în săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, aceasta nefăcând altceva decât să înregistreze documentele prezentate de către reprezentanţii societăţii şi, în măsura în care aceste documente i-au fost prezentate, ulterior documentele contabile fiind prezentate unui expert contabil care Ie-a verificat si Ie-a ştampilat pentru a fi depuse la organele fiscale, din nicio proba existenta la dosar nereeşind că aceste operaţiuni au avut scopul de a sustrage societatea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale in sensul cerut de legiuitor. Fata de aceste motive, instanţa de fond în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei S.O., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă reţinută în sarcina inculpatei S.O. respectiv săvârşirea infracţiuni de înscrisuri sub semnătura privata prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că a completat şi semnat facturi fiscale si procese verbale de dezmembrare cuprinzând menţiuni necorespunzătoare realităţii şi a întocmit note de intrare recepţie care atestau valori ale deşeurilor achiziţionate de SC N. SRL mai mari decât cele cuprinse în facturile provenite de la furnizori pe care Ie-a înregistrat in contabilitate, instanţa de fond a reţinut că aşa cum s-a reţinut si în actul de sesizare a instanţei, inculpata a semnat procesele verbale de dezmembrare şi notele de intrare recepţie la solicitarea inculpaţilor M.T. si M.S., şi a completat facturi prezentate de către aceştia, dar pentru a se face vinovata de săvârşirea acestei infracţiuni ar fi trebuit sa săvârşească fapta cu intenţie directă urmărind ca finalitate producerea unor consecinţe juridice, ori din probatoriul administrat în cauză inclusiv declaraţiile inculpatei S.O. şi ale inculpaţilor M. nu rezultă această intenţie, inculpata apreciind că îşi îndeplineşte obligaţiile de serviciu, neavând cunoştinţe efective despre urmările acestor acţiuni. Pentru aceste motive instanţa de fond a apreciat că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii respectiv intenţia urmează sa dispună achitarea acesteia si pentru aceasta fapta in baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte faptele săvârşite de inculpaţii M.T. si M.S. respectiv complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), instanţa de fond a reţinut că participaţia penală în cazul acestei infracţiuni este posibilă doar sub forma instigării şi a complicităţii intelectuale, ori din nicio probă administrată în cauza nu a reieşit că prin faptele celor doi fraţi M. aceştia au contribuit la întărirea voinţei inculpatei S.O. de a săvârşi fapta respectivă, având în vedere si calităţile pe care aceştia le aveau in societate respectiv fraţii M. reprezentanţi ai societăţii si inculpata S.O. angajata care se ocupa de evidenta contabila primara a societăţii. În cel mai rău caz, opinează instanţa de fond, ar fi fost plauzibila fata de cele arătate mai sus reţinerea faptei de instigare a inculpatei S.O. de către inculpaţii M.S. si M.T. la săvârşirea evaziunii fiscale, aceştia fiind cei care ar fi beneficiat de consecinţele săvârşirii acestor fapte si nu inculpata S.O. Pentru aceste motive instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. pen. s-a dispus achitarea celor doi inculpaţi pentru săvârşirea acestor fapte.
În sarcina inculpatului M.S. şi a inculpatului M.T. s-a reţinut prin actul de sesizare săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., deoarece în calitate de reprezentanţi ai SC N. SRL Ilfov, au falsificat facturi fiscale şi procese-verbale de dezmembrare pentru a justifica achiziţiile de deşeuri neferoase de către societate, pe care le-au înmânat inculpatei S.O. pentru a le înregistra în contabilitate.
Fiind audiaţi în legătură cu acest aspect, inculpatul M.S. şi M.T. nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina lor şi au declarat că facturile de achiziţie a deşeurilor neferoase erau completate de furnizori şi doar le semnau la rubrica corespunzătoare, iar procesele-verbale de dezmembrare erau întocmite de S.O., iar ei semnau fără a fi prezenţi în toate cazurile la operaţiunile respective.
Instanţa de fond a reţinut că infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătura privată se săvârşeşte cu intenţie directă, făptuitorul urmărind ca finalitate producerea unei consecinţe juridice, ori deşi în speţă există indicii cu privire la întocmirea facturilor şi proceselor verbale de dezmembrare, pe care le-au completat, aşa cum a rezultat din expertiza efectuată în cauză în faza de urmărire penală, totuşi a apreciat că aceşti inculpaţi nu au urmărit producerea de consecinţe juridice, astfel încât să creeze acea stare de pericol pentru încrederea publică sancţionată de legiuitor, având în vedere si pregătirea acestora, dar şi practica creată între societăţile comerciale de a completa facturile acea parte care deţine cunoştinţe, evitând astfel completările eronate. De altfel şi în această cauză, martorul E. a arătat ca pentru a evita astfel de situaţii, el personal a completat facturile si documentele de însoţire a mărfii, care ar fi trebuit completate de către SC N. SRL, pe care Ie-a transmis mai departe societăţii sale, punându-i pe aceştia să semneze doar. Fata de aceste considerente instanţa i-a achitat pe cei doi inculpaţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa intenţiei, in raport de faptele pentru care sunt cercetaţi.
Instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte săvârşirea de către inculpatul M.S. a infracţiunii prev de art. 215 alin. (1), (3) si (5) C. pen. întreg ansamblul probatoriu administrat in cauza este contradictoriu şi anume deşi potrivit convenţiei încheiată între inculpat si SC S. SA acesta avea doar obligaţia de a încărca metalele neferoase în containerele puse la dispoziţie de partea vătămata, toate celelalte operaţiuni respectiv punerea la dispoziţie a containerelor, supravegherea încărcării mărfii în containere, cântărirea şi sigilarea containerelor precum şi întocmirea documentelor fiind obligaţii ale reprezentanţilor pârtii vătămate, obligaţii care au fost respectate întocmai aşa cum a rezultat atât din declaraţiile martorilor E., A.G., D., cât şi din cele ale inculpaţilor, totuşi întreaga vină este concluzionat în actul de sesizare că aparţine acestui inculpat. Deşi iniţial la începerea cercetării penale toţi reprezentanţii SC S. S.A. au fost puşi sub urmărire penala, ulterior in actul de sesizare s-a reţinut că întrucât nu s-a putut proba o înţelegere intre aceştia şi SC N. reprezentata de inculpatul M.S. s-a stabilit că toate obligaţiile acestora de supraveghere a activităţii de încărcare a mărfurilor şi control au fost respectate întocmai. Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, elementul material trebuie sa constea în inducerea şi menţinerea în eroare a SC S. SA referitoare la livrarea de metale neferoase, livrând în realitate piatră.
Nu a fost reţinută astfel operaţiunea de inducere în eroare a părţii vătămate referitoare la livrarea de materiale neferoase, deoarece în prezenta acestora dar şi a firmei de supraveghere B.I.C. SRL erau efectuate tocmai operaţiunile de încărcare cu materiale neferoase, ca parte a obligaţiei convenţiei încheiate între cele doua societăţi, marfa fiind atestata atâta din punct de vedere al cantităţii cât şi al calităţii de către aceşti reprezentanţi. Ori atât timp cât aceşti reprezentanţi şi-au îndeplinit obligaţiile, care le-au fost stabilite prin contractele de munca încheiate cu societăţile pe care le reprezentau, organele de cercetare stabilind ca nu se fac vinovaţi de nici un fel de faptă cu conotaţie penală sau de altă natură, dispunând scoaterea numiţilor D., E.S. si E.A., de sub urmărirea penală, aceştia certificând respectarea obligaţiei contractuale asumata de către SC N. prin inculpatul M.S., nu s-a reţinut în sarcina acestuia inducerea în eroare a părţii vătămate, din nicio proba administrată nereeşind în ce constă efectiv aceasta operaţiune.
De asemenea, s-a apreciat că nu se poate vorbi de menţinerea SC S. SA intr-o anume stare de eroare cu privire la livrarea de metale neferoase, în realitate livrând piatra de către inculpatul M.S. întrucât chiar din declaraţiile martorilor A. si D. a reieşit ca la un moment dat au existat unele discuţii cu reprezentanţii SC N. pe care aceştia le-au adus la cunoştinţa reprezentanţilor societăţii parte vătămată, dar ca aceştia le-au comunicat martorilor ca le vor comunica daca trebuie sa ia masuri cu privire la neregulile apărute. Declaraţiile acestor martori au fost susţinute si de declaraţiile martorului E.S. care a arătat ca la un moment dat au existat suspiciuni cu privire la conţinutul unui container moment în care a dispus descărcarea containerului constatând însă că nu sunt nereguli cu privire la marfa încărcată.
Astfel, daca iniţial s-ar putea vorbi de o inducere in eroare a părţii vătămate de către SC N. prin inculpatul M.S., deşi aşa zisele nereguli au apărut practic, in opinia părţii vătămate în timpul derulării convenţiei, după predarea a aproximativ 10 containere, în nici un caz nu se poate vorbi de menţinerea într-o anume stare de eroare atât timp cat reprezentanţii părţii civile în cauză au avut cunoştinţă despre presupuse nereguli şi nu au luat nici un fel de măsura în acest sens cu prilejul sesizărilor angajaţilor săi.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut ca martorii audiaţi in faza de urmărire penala, respectiv, B.G., J.S. si M.I. si pe ale căror declaraţii se bazează actul de sesizare, nu au putut preciza cu exactitate perioada in care au participat la încărcarea containerelor in anul 2001, dar au afirmat ca au încărcat şi cantităţi de piatra în containere la solicitarea inculpatului M.S., declaraţiile lor nefiind însă luate în considerare de către instanţa, întrucât nu se coroborează cu declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus. Astfel martorul M. nici nu ştia măcar care dintre fraţii M. se ocupa de coordonarea încărcării mărfurilor în containere, iar martorul B. a precizat ca a avut relaţii comerciale cu M.T. si nu cu M.S. cărora le livra materiale neferoase în perioada mai - iunie 2001. De asemenea martorul E. despre care se face vorbire în actul de sesizare nu a putut preciza daca delegatul a supravegheat tot timpul operaţiunile de încărcare, în timp ce martorul M.N. a arătat că a fost prezent la încărcarea containerelor în prezenta reprezentanţilor SC B., la sigilarea containerului de către reprezentanţii S., el în calitate de şofer predând fotografiile si probele prelevate la Constanta.
Având în vedere că aceşti martori nu s-au prezentat în fata instanţei de judecata în vederea audierii, deşi s-au făcut numeroase demersuri în acest sens instanţa de fond a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de toate acestea, si având in vedere ca nu s-a făcut dovada ca inculpatul M.S. ar fi avut controlul asupra transportului containerelor până la Constanţa, şi - de asemenea - că nu s-a făcut dovada modalităţii în care inculpatul a dispus încărcarea unor cantităţi de piatră în containere în locul cantităţilor de metale neferoase, operaţiuni care se făceau sub stricta supraveghere a reprezentanţilor societăţilor SC S. si SC B., precum si a faptului ca nu a existat o încălcare a obligaţiilor de către reprezentanţii acestor societăţi si nici o înţelegerea prealabilă între aceştia şi inculpat, pe parcursul derulării convenţiei încheiate între părţi, instanţa de fond a apreciat ca nu s-a făcut dovada vinovăţiei inculpatului în săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce priveşte latura civila a procesului penal, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu poate viza decât repararea prejudiciilor produse prin săvârşirea unor infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpata S.O. şi partea civilă Statul Român - reprezentat legal prin A.N.A.F.
În motivele scrise de apel ale M.P. s-a criticat sentinţa apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. greşita achitare a inculpaţilor S.O., M.S. şi M.T.;
2. greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (în forma autoratului în ceea ce o priveşte pe inculpata S.O. şi în forma complicităţii în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii M.S. şi M.T.) în infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în sensul greşitei nereţineri şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005;
3. încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor prin încălcarea principiului rolului activ al instanţei de aducere la cunoştinţa inculpaţilor asupra posibilităţii de a uza o dată cu schimbarea încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală prevăzute de noua lege - Legea nr. 214/2005, de dispoziţiile speciale de nepedepsire sau reducere a pedepsei, în sensul achitării prejudiciului cauzat, rămas nerecuperat;
4. greşita respingere a pretenţiilor civile ale A.N.A.F. urmare temeiului de achitare al inculpaţilor - art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât conform art. 346 alin. (2) C. proc. pen. instanţa avea posibilitatea să oblige inculpaţii la repararea pagubei materiale potrivit legii civile.
5. încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor prin încălcarea principiului nemijlocirii administrării probelor, sens în care instanţa a renunţat la audierea a 10 martori din cei 23 propuşi prin rechizitoriu, făcând formal aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., iar soluţia dată în cauză se întemeiază pe înlăturarea declaraţiilor de la urmărirea penală a acestor martori neaudiaţi de instanţă şi la aprecierea ca relevante în cauză a declaraţiilor unor martori audiaţi în faza de judecată, martori interesaţi în cauză, ce anterior sesizării instanţei aveau calitatea de învinuiţi şi prin durata nerezonabilă a procedurii, cauza suferind amânări nejustificate pe o durată de 5 ani de la sesizarea instanţei.
Cu ocazia susţinerii orale a apelului, în cursul dezbaterilor, reprezentantul M.P. a precizat că apelul vizează trei aspecte, respectiv greşita încadrare juridică a faptelor, greşita achitare a inculpaţilor pentru toate infracţiunile ce au fost deduse judecăţii, precum şi greşita respingere a pretenţiilor civile formulate în prezenta cauză.
Prin apelul său, inculpata S.O. a criticat sentinţa pentru că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra desfiinţării sechestrului asigurător aplicat asupra unui imobil al acesteia.
În apelul declarat de A.N.A.F. ca reprezentant legal al Statului Român, a fost criticată sentinţa pentru greşita respingere a acţiunii civile, având în vedere prevederile art. 346 alin. (2) C. proc. pen., deşi în cauză instanţa de fond nu a negat existenţa unui prejudiciu.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate având în vedere criticile aduse precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Instanţa de fond, printr-o analiză judicioasă a probatoriilor administrate, a stabilit în mod corect în ce măsură inculpaţii au contribuit la activităţile reţinute în sarcina lor, motivând corespunzător o soluţie de achitare a acestora, aspecte ce vor fi examinate în cele ce urmează:
În primul rând, instanţa de apel a apreciat că criticile M.P. cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice sunt întemeiate, deoarece în privinţa infracţiunii de evaziune fiscală greşit au fost reţinute dispoziţiile prevederilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în raport de principiul legii mai favorabile.
Or, reţine instanţa de apel, legea penală mai favorabilă este Legea nr. 87/1994, deoarece limitele de pedepsire prevăzute de art. 13 sunt cuprinse între 6 luni şi 5 ani sau cu amenda între 1.000.000 lei, mult mai mici faţă de limitele prev. de art. 9 din legea nouă cuprinsă între 2 şi 8 ani, fără pedeapsa alternativă a amenzii.
La încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală, în opinia instanţei de apel mai trebuie avut în vedere că această faptă fiind săvârşită pe parcursul a trei ani de zile, implică o multitudine de acte materiale săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că se impune reţinerea în conţinutul constitutiv al infracţiunii şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Sub aspectul aceloraşi infracţiuni de evaziune fiscală, s-a apreciat de instanţa de apel că este corectă participaţia penală a fiecărui inculpat la comiterea faptei, aşa cum s-a reţinut prin rechizitoriu, astfel că solicitările M.P. ca, la încadrarea juridică a faptelor, autorii infracţiunii de evaziune fiscală să fie consideraţi inculpaţii M.S. şi M.T., iar inculpata S.O. să fie considerată complice la aceeaşi infracţiuni, este neîntemeiată.
În concret, s-a reţinut că inculpata a omis înregistrarea în contabilitatea societăţii SC N. SRL a veniturilor obţinute în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003 şi a înregistrat în contabilitate facturi fiscale, procese - verbale de dezmembrare şi note de intrare recepţie cuprinzând menţinui nereale cu privire la achiziţionarea de deşeuri neferoase de către societate, care au avut drept consecinţa diminuării obligaţiilor fiscale către bugetul de stat.
Împrejurarea că, pe parcursul procesului penal, s-a demonstrat că inculpata nu avea cunoştinţe de specialitate, nefiind contabil autorizat, nu avea contract de muncă cu societatea, nu înlătura participaţia penală a acesteia de autor, întrucât - în mod clar - aceasta a operat în contabilitate, înregistrările fiind făcute pe baza documentelor remise de inculpaţii M.S. şi M.T. în calitatea acestora de administratori ai societăţii.
Nu se poate reţine, în opinia instanţei de apel, că inculpata ar fi ajutat pe ceilalţi doi inculpaţi la săvârşirea evaziunii fiscale, de vreme ce aceasta a săvârşit în mod nemijlocit fapta penală sesizată, în sensul art. 24 C. pen.
În opinia instanţei de apel, indiferent că ar fi avut calitatea prevăzută de lege de contabil autorizat sau că ar fi exercitat o contabilitate de fapt, săvârşirea pretinsei fapte este nemijlocită, inculpata fiind autoare a faptei prevăzute de legea penală, iar împrejurarea că inculpaţii M.T. şi M.S. erau administratori ai societăţii nu îi absolvă de răspunderea lor pentru obligaţiile prev. de art. 11 din Legea nr. 82/1991, însă calitatea nu îi transformă automat în autori au infracţiunii, delimitarea fiind făcută de acţiunea nemijlocită a inculpatei S.O., iar nu de calitatea inculpaţilor în societate şi de împrejurarea că în realitate inculpata S.O. nu era contabil autorizat.
Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a apreciat ca în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. trebuie să admită apelurile declarate de M.P. şi, în fond, să procedeze la schimbarea de încadrare juridică în sensul arătat prin raportare la infracţiunea sesizată.
În ceea ce priveşte critica adusă de M.P. cu privire la greşita achitare, instanţa de apel a apreciat că aceasta este neîntemeiată, soluţia pronunţată impunându-se în raport de probatoriile administrate. S-a reţinut corect, arată instanţa de apel, că probatoriul administrat nu atestă cu certitudine vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor sesizate.
Astfel, în ceea ce priveşte pe inculpatul M.S. căruia i s-a reţinut în sarcină săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă calificată prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. prin aceea că în perioada septembrie - octombrie 2001 a livrat în numele SC N. SRL Ilfov în beneficiul SC S. SA Constanţa un număr de 17 containere cu deşeuri neferoase, iar în 7 din acestea a fost depistate piatră de haldină, probele administrate prezintă contradicţii vădite care nu duc nicidecum la concluzia că inculpatul ar fi dispus încărcarea celor 7 vagoane cu piatră în scopul producerii unui prejudiciu în sarcina firmei de livrare.
Declaraţiile martorilor E.A. şi E.S. nu pot fi apreciate ca obiective în raport de faptul că aceştia au fost ei înşişi cercetaţi pentru fapte de înşelăciune în forma calificată şi pentru fals intelectual şi uz de fals, iar alţi martori ale căror declaraţii se coroborează cu cele ale inculpatului M.S. confirmă că fraţii E. se aflau la încărcarea containerelor şi verificau marfa expediată, întocmind actele necesare. Astfel ca reprezentanţi ai SC S. SA au garantat că în containere se încărcau materiale neferoase şi ei erau aceia care ţineau legătura cu firma de transport care opera transmiterea mărfii către Constanţa cât şi cu firma angajată pentru prevalarea de probe.
De remarcat, arată instanţa de apel, declaraţiile martorei A.G. din data de 16 mai 2003 căreia i s-a spus că nu a asistat la încărcarea mărfurilor din containere, având atribuţii în acest sens, întrucât i s-a spus de către reprezentanţii SC S. SA că va fi anunţată când va fi cazul.
De asemenea, s-a mai arătat că nici unul dintre martorii B.D., M.G. şi J.S. nu atestă împrejurarea că inculpatul M.S. ar fi dispus şi asistat la operaţiunea de încărcare a pietrei, că a avut controlul transportului pe ruta Sinteşti - Constanţa. De altfel, martorii E.A. şi T.I. au atestat deja că în cazul containerului din data de 24 octombrie 2001 a existat o înlocuire a sigiliului.
Deosebit de proba testimonială, din moment ce marfa a fost atestată cu acte din Sinteşti, atât de reprezentanţii S. cât şi de reprezentanţii B.I.C., nu se poate stabili încă o dată, în opinia instanţei de apel, o implicare directă şi de netăgăduit a inculpatului M.S. în modificarea conţinutului containerelor.
Mai mult, arată instanţa de apel, atâta timp cât reprezentanţii părţii vătămate şi ai firmei de supraveghere B.I.C. SRL şi-au îndeplinit obligaţiile de verificare şi supraveghere fiind scoşi de sub urmărire penală întrucât activitatea lor s-a înscris în limite legale, automat nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului inducerea în eroare a părţii vătămate, din nicio probă nereeşind în mod corect în ce constă această acţiune.
În acest context probatoriu, s-a concluzionat de către instanţa de apel că există dubii care operează numai în favoarea inculpatului potrivit principiului „in dubio pro reo".
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. şi ped. de art. 290 C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor M.S. şi M.T., instanţa de apel a arătat că soluţia de achitare este fundamentată corect pe împrejurările că nu s-a demonstrat că prin întocmirea facturilor şi a proceselor - verbale de dezmembrare efectuată de inculpaţi, aceştia au urmărit producerea de consecinţe juridice.
În acest sens, s-a menţionat că argumentele aduse de instanţa de fond sunt pertinente şi vizează pregătirea inculpaţilor, dar şi practica creată între societăţile comerciale de a completa facturile acea parte ce deţine cunoştinţe. Ori în cauză, însuşi martorul E. a arătat că pentru a evita astfel de situaţii, el personal a completat facturile şi documentele de însoţire a mărfii, inculpaţii doar semnând.
În ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de evaziune fiscală, instanţa de prim control judiciar a aătat că şi această soluţie este legală şi se fundamentează pe probele administrate.
Astfel, corect s-a reţinut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatei S.O. Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că inculpata a întocmit contabilitatea primară a SC N. SRL fără să semneze registrele contabile, bilanţurile şi balanţele contabile, aceasta fiind întocmită efectiv pe baza documentelor remise de reprezentanţii societăţii.
Dincolo de împrejurarea că inculpata nu avea calitatea cerută de lege pentru a întocmi asemenea acte, corect s-a reţinut şi în opinia instanţei de apel că, în contextul arătat, nu este îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii întrucât nu s-a dovedit o sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, atâta timp cât evidenţa contabilă a fost ţinută numai pe baza documentelor ce îi erau puse la dispoziţie şi având în vedere şi faptul că inculpata neavând acces în bancă la extrasele de cont aferente, nu cunoştea toate intrările şi ieşirile contabile.
Mai mult, arată instanţa de apel, conform expertizei contabile administrate în cauza, sumele evidenţiate ca fiind impozite şi T.V.A. aferente tuturor operaţiunilor societăţii din perioada 2000 - ianuarie 2003 sunt sume care au reieşit din extrasele de cont puse la dispoziţie de bănci în cursul urmăririi penale pentru care nu existau acte contabile, iar multe provin din perioada 2002 - ianuarie 2003 când încetase contractul inculpatei.
A arătat instanţa de apel că s-a mai reţinut în actul de sesizare că inculpata ar fi înscris facturi emise de furnizori fictivi, însă potrivit dispoziţiilor fiscale în vigoare aceste facturi trebuiau să fie însoţite de copii ale certificatului de înregistrare fiscală ce atestau calitatea de plătitor de T.V.A. a furnizorului, ori acestea au existat, neexistând obligaţia contabililor de a verifica datele fiscale ale furnizorilor.
Se menţionează că a fost corectă concluzia instanţei de fond că nu este îndeplinită nici latura subiectivă a infracţiunii, inculpata nefăcând altceva decât să înregistreze documentele efectiv predate de reprezentanţii societăţii.
Faptul că inculpata a completat unele date, arată instanţa de apel, se referă doar la trecerea cantităţilor de deşeuri cântărite la sediul firmei aduse de furnizori la rubrica produse/marfă şi valorile contabile aferente sumelor plătite.
Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina inculpatei S.O., relativ la completarea în mod fals a facturilor fiscale emise de furnizorii SC N. SRL cu date nereale, din probele administrate, respectiv declaraţiile inculpaţilor M.T. şi M.S. în coroborare cu declaraţiile inculpatei, în opinia instanţei de apel rezultă că inculpata aprecia că îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu, neavând cunoştinţe efective asupra urmărilor acestor acţiuni.
Mai mult, se arată de instanţa de apel că nu sunt probe la dosar din care să rezulte că inculpata a completat alte date sau rubrici ale facturilor, ori că a completat alte date cu privire la mărfurile şi valorile acestora, decât cele înscrise în facturi. Nu sunt alte probe care să contrazică efectiv cantităţile cumpărate de societate, chiar expertiza efectuată în cauză constatând că acestea corespund vânzărilor deduse din facturile şi valorile estimate din extrasele de cont bancar analizate de experţii contabili.
În ceea ce priveşte faptele săvârşite de inculpaţii M.T. şi M.S. de complicitate la evaziune fiscală, s-a apreciat de instanţa de apel că în mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici în privinţa acestor inculpaţi, deoarece din nicio probă nu rezultă că aceştia au contribuit în vreun mod la întărirea convingerii inculpatei S.O. de a săvârşiri fapta respectivă. Activitatea acestora de a prezenta numai anumite documente inculpatei S.O. nu relevă decât ignoranţă în abordarea aspectelor financiar - contabile ale societăţii şi lipsa de conştientizare a consecinţelor faptelor lor.
În raport de soluţiile de achitare ce au fost menţinute, inclusiv cu observarea motivării instanţei de fond, instanţa de apel a apreciat că urmează ca în soluţionarea laturii civile a cauzei să fie observate dispoziţiile art. 346 alin. (2) C. proc. pen. în sensul reparării pagubei materiale potrivit legii civile.
Nefiind îndeplinite însă elementele răspunderii civile delictuale sub aspectul laturii voliţionale, instanţa de apel a arătat că inculpaţii nu pot fi obligaţi la repararea prejudiciului produs, aşa încât criticile aduse prin apelurile declarate sunt nefondate.
În conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a apreciat că trebuie admis apelul declarat de inculpata S.O. în sensul ridicării măsurii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului proprietatea comună a inculpatei şi a soţului său, în raport de soluţiile pronunţate.
În conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., faţă de considerentele expuse relativ la criticile aduse de părţile civile şi considerentele arătate, instanţa de apel a apreciat că se impune a fi respins ca nefondat apelul declarat de A.N.A.F.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 39/ A din 9 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata S.O. împotriva sentinţei penale nr. 526/F din 06 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 9562/3/2004, a desfiinţat parţial sentinţa şi, rejudecând în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei S.O. din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpată pentru infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în privinţa inculpatului M.S.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin.(2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.T. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru această infracţiune.
A ridicat sechestrul asigurător instituit asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 5, prin procesul verbal din 06 august 2003 şi a încheierii B.C.F. sector 5 nr. 11912 din 07 august 2003 proprietatea inculpatei S.O. şi a soţului său.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.
Împotriva deciziei, M.P. şi partea civilă A.N.A.F. au declarat prezentele recursuri.
În motivele scrise de recurs ale M.P. au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 18, 15, şi 171 C. proc. pen. (fil. 4-17), iar în cele ale părţii civile A.N.A.F. cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. (fil. 31-33, respectiv, în originalul înscrisului - fii. 36-38).
Înalta Curte constată, pe de o parte, că - în esenţă - motivele de recurs ale M.P. sunt aceleaşi cu motivele de apel (pag. 1 a încheierii de dezbateri şi amânare a pronunţării deciziei, pag. 18 a deciziei atacate - greşita achitare a inculpaţilor, greşita încadrare juridică a faptelor şi greşita respingere a acţiunii civile a A.N.A.F.), iar pe de altă parte, în cursul judecării recursului nu au fost administrate probe noi pe situaţia de fapt (cu excepţia ascultării intimaţilor-inculpaţi, ascultare care nu a fost de natură să modifice situaţia de fapt).
De asemenea, şi motivele de recurs ale părţi civile A.N.A.F. sunt aceleaşi cu motivele de apel (pag. 4 a încheierii de dezbateri şi amânare a pronunţării deciziei, pag. 18 a deciziei atacate - greşita respingere a acţiunii civile). în recurs, cauza a avut 4 termene de judecată, consilierul juridic al recurentei părţi civile A.N.A.F. prezentându-se numai la primul termen de judecată, nefiind propuse în recurs probe noi cu privire la despăgubirile civile.
Recursurile urmează a fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta.
Instanţa de prim control judiciar a examinat motivele de apel ale M.P., precum şi ale părţii civile A.N.A.F., şi, motivat, a apreciat că acestea sunt, după caz, fie întemeiate (numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor în dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 87/1994), fie neîntemeiate (restul motivelor), conform celor deja menţionate anterior în cuprinsul prezentei decizii (argumentele fiind prezentate la pag. 18-23 ale deciziei atacate).
Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate, cazul de casare menţionat neputând fi asimilat cu o greşită apreciere a probelor. înlăturarea motivată a unor probe din ansamblul probator este o prerogativă a organelor judiciare prevăzută expres în art. 356 lit. c) din C. proc. pen. De asemenea, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat soluţia de achitare a inculpaţilor prin coroborarea probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, menţionând inclusiv existenţa unor contradicţii între probele administrate, contradicţii de natură a conduce la aplicarea regulii „in dubio pro reo". În consecinţă, înlăturarea unor probe ori modalitatea de interpretare a probelor de către instanţă - în condiţiile neexistenţei unor date sau indicii referitoare la o vădită şi grosieră eroare legată de coroborarea şi evaluarea probelor - nu realizează cazul de casare menţionat.
Revenind la motivele de recurs ale M.P., în condiţiile arătate de instanţa de apel, întregul probatoriu fiind deja administrat, aceasta a dat prevalentă temeiului de achitare, iar nu celui de încetare a procesului penal.
De asemenea, în raport de soluţia de achitare a inculpaţilor, instanţa de apel a apreciat că nu se mai impune examinarea altor aspecte de fapt şi de drept referitoare la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţei de apel, Înalta Curte constată că în cursul procedurii judiciare desfăşurate în faţa instanţei de prim control judiciar nu au fost administrate probe noi cu privire la situapa de fapt (cu excepţia ascultării inculpaţilor, obţinerii unor informaţii de la O.N.R.C, obţinerii fişelor de cazier şi a unor copii de pe unele hotărâri judecătoreşti (comerciale şi penale), toate acestea neavând relevanţă juridică în sensul modificării situaţiei de fapt reţinută de instanţa de fond).
Se mai reţine şi împrejurarea că, în esenţă, instanţa de prim control judiciar şi-a însuşit, la rândul ei, argumentele de fapt şi de drept prezentate de instanţa de fond în sentinţa atacată (argumentele care au justificat soluţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunile ce au format obiectul trimiterii în judecată fiind expuse la pag. 13-19 ale sentinţei atacate).
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea argumentelor de fapt şi de drept expuse în cele două hotărâri judecătoreşti atacate, cu atât mai mult cu cât, în recurs, nu au fost propuse şi nici administrate probe noi.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că în Avizul nr. ll (2008) al C.C.J.E. în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti se arată că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudenţa C.E.D.O., întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (C.E.D.O. B. împotriva României din 15 februarie 2007; V.H. împotriva Olandei din 19 aprilie 1994; H. împotriva Finlandei din 19 februarie 1997).
În acest sens, Curtea Europeană a amintit că, potrivit jurisprudenţei sale constate, hotărârile judecătoreşti trebuie motivate astfel încât să indice, de o manieră suficientă, motivele pe care se fondează. întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura deciziei în cauză şi trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanţelor cauzei. Astfel, Curtea Europeană a considerat că, respingând o cale de atac, instanţa sesizată poate, în principiu, să îşi însuşească motivele reţinute în Decizia atacată. în speţă, Curtea Europeană a constatat că instanţa de apel a acceptat starea de fapt reţinută de către prima instanţă, după care şi-a însuşit motivele acestei instanţe (C.E.D.O., Marea Cameră, hotărârea Garda Ruizc. Spania, 21 ianuarie 1999, 30544/96). S-a mai statuat şi că art. 6 obligă instanţele să îşi motiveze deciziile, însă acesta nu trebuie interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru toate argumentele avansate de către părţi. întinderea acestei obligaţii de motivare poate varia după natura deciziei şi nu poate fi analizată decât în lumina circumstanţelor fiecărei speţe. în aceste condiţii, chiar tăcerea instanţei de recurs poate fi considerată drept o respingere implicită a argumentului reclamantei, care nu mai putea fi considerat ca determinant pentru soluţionarea litigiului (C.E.D.O., secţia I, Decizia Driemond Bouw BVc. Olanda, 2 februarie 1999, 31908/96).
Neîntemeiată este şi critica cu privire la nededucerea duratei măsurilor preventive privative de libertate.
În primă instanţă, inculpaţii fiind trimişi în judecată în stare de libertate, soluţia dispusă a fost una de achitare a acestora, iar nu una de condamnare, iar judecarea inculpaţilor în apel (fiind menţinută, practic, soluţia de achitare a inculpaţilor) şi, respectiv, în recurs, a avut loc - de asemenea - cu aceştia în stare de libertate.
Împrejurarea că instanţa de fond nu a făcut, în condiţiile dispunerii soluţiei de achitare, aplicarea dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), nu este una care să impună casarea hotărârilor potrivit cazului prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Neîntemeiată este şi critica referitoare la respingerea acţiunii civile exercitate de A.N.A.F., critică comună atât recursului M.P., cât şi părţii civile A.N.A.F.
Este adevărat că, potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen., „când achitarea s-a pronunţat pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. d) din C. proc. pen., instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale, potrivit legii civile".
Instanţa de apel a menţionat în hotărârea atacată că a examinat admisibilitatea acţiunii civile a A.N.A.F. potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen. (pag. 22 din Decizia atacată) şi a argumentat că obligarea la repararea pagubei materiale se poate dispune numai „potrivit legii civile". Însă, instanţa de apel, examinând condiţiile răspunderii civile delictuale, a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite, cel puţin cea referitoare la vinovăţie, în raport cu elementul constitutiv al infracţiunii care a lipsit şi care, de altfel, a justificat soluţia de achitare a inculpaţilor (pag. 22 din Decizia atacată).
Faţă de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen - va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de partea civilă A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 39 din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii S.O., M.S. şi M.T.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 766/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 786/2011. Penal → |
|---|
