ICCJ. Decizia nr. 885/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 885/2011

Dosar nr. 1566/33/2010

Şedinţa publică din 7 martie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 261 din 4 iunie 2010 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul T.L. la:

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.;

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

- 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, cu aplicarea art. 35 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 7 iunie 2009 şi până la data de 14 octombrie 2009.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat constituit în vederea comiterii unei infracţiuni grave şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului T.L. pe un termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 862 C. pen., supravegherea urmând a fi încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 864 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul T.L., fără încuviinţarea instanţei de judecată, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 17 alin. (3) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.L. a sumei de 590 RON, sumă obţinută în urma valorificării drogurilor de risc.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.L. la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare a rămas în sarcina statului.

Analizând actele de la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că în anul 2007, inculpatul T.L. era student în localitatea Cluj-Napoca, urmând cursurile Facultăţii de Construcţii din cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca. În acea perioadă inculpatul a devenit consumator de droguri de risc - cannabis şi rezină de cannabis - şi, după ce l-a cunoscut prin intermediul prietenei sale pe numitul O.V. (martor în prezenta cauză şi inculpat în Dosarul cu nr. 1548/117/2008 al Tribunalului Cluj) cu care s-a împrietenit, şi droguri de mare risc - comprimate de ecstasy şi cocaină.

Inculpatul T.L. este din localitatea Mediaş şi cu ocazia deplasării sale din Cluj-Napoca în localitatea de domiciliu, în cursul anului 2007, de la numiţii "M." şi "C.", respectiv de la martorul D.T., acesta îşi procura droguri de risc şi de mare risc, pentru consumul său propriu sau pentru a fi vândute către alte persoane.

Astfel, din declaraţia martorului D.T. a rezultat că în cursul anului 2007 sau 2008, în schimbul unei cantităţi de 10 - 15 grame haşiş primită de la inculpat, i-a remis acestuia 30 pastile de ecstasy. De asemenea, în aceeaşi perioadă martorul a consumat de mai multe ori haşiş împreună cu inculpatul, haşiş care aparţinea inculpatului. A mai arătat martorul că de la un prieten comun al său şi al inculpatului, a aflat că acesta din urmă şi-a procurat de la numitul "M." din Mediaş, o oarecare cantitate de haşiş.

De asemenea, din declaraţia martorului D.R. a rezultat că a achiziţionat de la inculpatul T.L., gratuit sau contracost, de aproximativ 10 ori, haşiş, achitând aproximativ 20 - 30 RON/gram, iar din declaraţia martorului B.M.C. rezultă că în cursul anului 2007 a consumat împreună cu inculpatul şi cu martorul O.V. o ţigară conţinând haşiş, că a cumpărat de la inculpat în aceeaşi perioadă 1 gram de haşiş cu suma de 40 - 60 RON/gram, precum şi o pastilă de ecstasy, fără a putea preciza suma achitată.

Din declaraţia martorului A.E., dată în faza de urmărire penală, a rezultat că acest martor a cumpărat de aproximativ 20 de ori haşiş de la inculpatul T.L. cu câte 50 RON/gram.

De asemenea, din declaraţia martorului T.S.A. a rezultat că inculpatul T.L. i-a vândut în luna decembrie 2007, 3 pastile de ecstasy cu suma de 30 - 50 RON/pastilă, în timp ce se afla în locuinţa martorului I.S., ocazie cu care şi acesta din urmă a cumpărat 7 pastile de ecstasy, aspect confirmat de acest martor prin declaraţia dată în cauză.

Din declaraţia martorului O.V. a rezultat că în cursul anului 2007, în repetate rânduri a consumat împreună cu inculpatul droguri, respectiv ecstasy, cannabis şi rezină de cannabis, acestea aparţinând uneori martorului, alteori inculpatului. Din declaraţia aceluiaşi martor rezultă că ştie că inculpatul T.L., în aceeaşi perioadă, a oferit şi altor persoane, asemenea droguri, gratuit sau contracost.

Declaraţiile martorilor de mai sus se coroborează cu declaraţia inculpatului T.L. care a recunoscut atât consumul de droguri de risc - cannabis şi rezină de cannabis şi de mare risc - ecstasy - cât şi oferirea de droguri de mare risc sau de risc către martorii sus indicaţi. De remarcat că inculpatul T.L. în declaraţia dată a confirmat aspecte care îl incriminează, în raport cu aceşti martori, aceştia încercând să minimalizeze atât cantitatea drogurilor achiziţionate de la inculpat cât şi natura acestora (de exemplu martorii D.T., B.M.C.).

Faţă de aceste mijloace de probă, instanţa a apreciat ca fiind dovedită învinuirea adusă inculpatului T.L. în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), actele materiale reţinute fiind în raport cu martorii mai sus indicaţi.

În ceea ce priveşte celelalte persoane indicate în actul de sesizare al instanţei de judecată şi cu privire la care s-a reţinut caracterul continuat al infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa a reţinut că faţă de mijloacele de probă administrate nu a rezultat nici că inculpatul T.L. le-ar fi oferit gratuit sau contracost droguri de risc sau de mare risc şi nici că drogurile achiziţionate de către aceşti martori de la alte persoane ar fi provenit de la inculpatul T.L., astfel că aceste acte materiale nu vor fi reţinute în sarcina inculpatului în cuprinsul infracţiunii continuate de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Nu au putut fi reţinute apărările inculpatului T.L. în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc întrucât nu s-a făcut dovada că respectivele substanţe la care au făcut referire martorii ca fiind achiziţionate de la inculpat, ar consta efectiv în substanţe interzise de lege, în condiţiile în care chiar inculpatul a arătat că substanţele distribuite erau pastile ecstasy, droguri de mare risc.

În ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat constituit în vederea comiterii unei infracţiuni grave urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 reţinută, de asemenea, în sarcina inculpatului, de către organele de urmărire penală, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003 coroborat cu art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 constituie infracţiune iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prin grup infracţional organizat înţelegându-se grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

În prezenta cauză, în sarcina inculpatul T.L. s-a reţinut că împreună cu O.V., I.S., T.S.A., T.A.N. şi M.A. ar fi constituit un grup infracţional organizat, rolul inculpatului fiind acela de a procura pastile ecstasy în principal, dar şi haşiş şi care ulterior urmau a fi valorificate prin intermediul celorlalţi membrii către alte persoane. S-a reţinut că liderul grupului a fost O.V., că M.A., aflat în Spania, avea rolul de a trimite în ţară colete cu haşiş, colete ridicate ulterior de către I.S., care din dispoziţia liderului, le livra către diverse persoane. Rolul lui T.S.A. şi T.A.N. era acela de a găsi persoane interesate în cumpărarea de droguri.

Inculpatul l-a cunoscut pe O.V. aşa cum s-a arătat anterior, în cursul anului 2007 prin intermediul colegelor de apartament de atunci ale inculpatului, între cei doi legându-se o relaţie de amiciţie, iar pe T.S. şi I.S. inculpatul T.L. i-a cunoscut în toamna anului 2007 prin intermediul lui O.V.. Pe T.A.N. şi M.A., inculpatul nu îi cunoaşte.

Din declaraţiile inculpatului coroborate cu ale martorilor de mai sus, precum şi ale martorelor P.I.O. şi P.A., a rezultat că în contextul în care inculpatul era amic cu O.V., amândoi fiind consumatori de droguri, aceştia se întâlneau frecvent în cluburi sau la cafenea şi că aceştia singuri sau cu alte persoane consumau droguri aparţinând fie inculpatului, fie lui O.V.. În cadrul relaţiilor cu O.V., acesta fiind prieten şi cu I.S. şi T.S., inculpatul se întâlnea sporadic şi cu aceştia, de asemenea consumatori de droguri, contactele în legătură cu drogurile fiind reliefate cu ocazia analizării declaraţiilor acestor din urmă martori.

Din declaraţiile martorilor K.A., K.P.I., M.M.A., N.I.M., B.I.M., C.M.G., T.D. audiaţi în faţa instanţei de judecată şi indicaţi în actul de sesizare ca fiind parte din persoanele care au beneficiat de droguri prin intermediul grupului infracţional organizat, constituit din persoanele indicate anterior, rezultă că pe inculpatul T.L. nu îl cunosc nici după nume, nici după porecla de "L." şi nici după fizionomie. De asemenea, parte din aceşti martori au arătat că au achiziţionat în cursul anului 2007 droguri de risc şi pastile ecstasy de la O.V., T.S., I.S. ori T.A., însă au precizat că nu ştiu de unde aveau aceştia drogurile. De asemenea, unii dintre aceşti martori au precizat că drogurile nu le solicitau doar de la unul dintre sus-numiţii, ci de la oricare, şi nici nu s-a întâmplat ca vreodată să solicite droguri de la unul dintre aceştia şi să fie trimis la altul dintre ei pentru a lua drogul sau să discute de preţ cu vreunul şi banii să-i remită altuia (potrivit acuzării, fiecare membru din cadrul grupului avea o "specializare" - de a găsi persoane interesate să cumpere droguri, de a negocia preţul, de a livra drogul).

Faţă de aceste mijloace de probă administrate, instanţa a reţinut că în cauză nu s-a dovedit în mod cert constituirea de către inculpat a unui grup infracţional organizat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 ori aderarea acestuia la un astfel de grup şi nici rolul său de a furniza pastile de ecstasy şi haşiş acestuia pentru ca ulterior drogurile să fie comercializate către persoanele indicate în actul de sesizare, parte audiate în cauză în calitate de martori.

Relaţiile dintre inculpat şi ceilalţi membri menţionaţi ca făcând parte din grupul infracţional organizat, în legătură cu drogurile, au fost reciproce şi sporadice, insuficiente pentru a reţine un rol al inculpatului, bine stabilit, de furnizare de droguri pentru valorificarea ulterioară a acestora de către ceilalţi membrii ori acţionarea coordonată a acestuia, după reguli bine stabilite.

Este de reţinut şi că, sub aspectul laturii subiective, existenţa unui grup infracţional organizat, presupune o coeziune psihică între membrii grupului, fiecare cunoscând rolul său şi al celorlalţi în cadrul grupului, reguli bine stabilite şi acţionarea coordonată a tuturor membrilor. Or, din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că membrii grupului nu se cunoşteau toţi între ei şi nici nu efectuau fiecare activităţi fixe, bine stabilite, ci dimpotrivă, îşi remiteau reciproc substanţe interzise, pe care uneori, le remiteau gratuit sau contracost şi altor persoane din cercul lor de prieteni.

Concluzionând, faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, atât sub aspectul laturii obiective, astfel cum s-a arătat mai sus cât şi sub aspectul laturii subiective, urmând a se dispune achitarea inculpatului T.L. în raport cu această infracţiune.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanţa de judecată a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, limitele legale de pedeapsă, prin reţinerea art. 16 din Legea nr. 143/2000, natura drogurilor deţinute de către inculpat, numărul actelor materiale reţinute în sarcina sa, dar şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi care a recunoscut parţial învinuirea adusă. Aceste din urmă împrejurări instanţa le-a reţinut ca circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului conform art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul T.L..

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală referitor la soluţia de achitare a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat în vederea comiterii unei infracţiuni grave şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003, precum şi pentru netemeinicie raportat la cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare a sancţiunii.

În motivarea apelului s-a arătat că în cauză s-au administrat suficiente probe din care rezultă indubitabil că rolul inculpatului în cadrul grupului a fost acela de a furniza droguri de mare risc, dar şi droguri de risc, că inculpatul a desfăşurat aceste activităţi la cererea inculpatului O.V., cu care se împrietenise, devenind principalul furnizor de droguri de mare risc a acestui grup, că inculpatul s-a aflat într-o stare de coeziune psihică cu restul membrilor grupului, că a avut conştiinţa apartenenţei la acest grup, că şi-a asumat rolul de furnizor de droguri de mare risc, motiv pentru care se impune condamnarea inculpatului pentru această infracţiune. S-a invocat Sentinţa penală nr. 596 din 2008 a Tribunalului Cluj prin care s-a dispus condamnarea inculpaţilor O.V., T.A., I.S. şi T.S., inclusiv pentru iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii unor infracţiuni grave şi în motivele căreia se invocă şi apartenenţa inculpatului T. la acest grup.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei, s-a apreciat că se impune o majorare a acesteia având ca modalitate de executare în regim de detenţie, raportat la natura infracţiunilor, la gravitatea faptelor reflectată în modalităţile de comitere a faptelor reţinute, de perioada îndelungată, de urmările care s-au produs şi se puteau produce referitor la sănătatea consumatorilor ce au cumpărat droguri de la inculpat. S-a apreciat că circumstanţele personale ale inculpatului constând în lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră nu justifică reţinerea unei circumstanţe atenuante.

Inculpatul T.L. a criticat sentinţa instanţei de fond cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei solicitând a se constata că se regăsesc toate condiţiile legale ale aplicării art. 81 C. pen. cu motivarea că la dosar există date suficiente din care rezultă că a avut un comportament ireproşabil în momentul în care a venit în ţară, a avut un comportament adecvat şi cât a locuit în Israel, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a convinge instanţa că nu mai este implicat în astfel de activităţi, că tot ceea ce a făcut se datorează vârstei.

Prin Decizia penală nr. 160/A/2010 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul T.L..

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că probele strânse în cursul urmăririi penale şi care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum şi probele administrate în faza judecăţii nu dovedesc că inculpatul se face vinovat de comiterea tuturor infracţiunilor şi actelor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat constituit în vederea comiterii unei infracţiuni grave şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003, Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu s-a probat existenţa elementelor constitutive ale acestei fapte.

Infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, referitoare la constituirea unui grup infracţional organizat, în modalitatea constituirii implică o activitate de alcătuire, de înfiinţare a grupului, iar în modalitatea iniţierii implică acţiuni prin care se pun bazele acestui grup, toate acestea implicând stabilirea componenţei, structurii, modului de organizare şi operare, scopului şi mijloacelor, a rolului fiecărui membru şi modalităţilor de aducere la îndeplinire a scopului urmărit.

Sub aspect subiectiv, este necesar ca persoanele care urmăresc iniţierea şi constituirea unui astfel de grup să fie de acord să facă parte din structura acestuia, să achieseze la scopul urmărit de grup şi modalităţile de aducere la îndeplinire şi, în final, să contribuie activ la realizarea acestui scop.

Ceea ce s-a probat însă în cauză este faptul că inculpatul şi celelalte persoane presupus a face parte din grup nu se cunoşteau toţi între ei şi nici nu efectuau fiecare activităţi fixe, bine stabilite; dimpotrivă, aceste persoane, printre care şi inculpatul (cu privire la care devenise notoriu că era consumator de droguri şi cu posibilitate de procurare a unor astfel de substanţe) erau persoane la care se apela individual şi ocazional pentru procurarea de droguri ori pentru a pune la dispoziţie astfel de substanţe la petreceri (gratuit ori contracost), dar fără a se putea stabili vreo conexiune între acţiunile acestora, caracteristica principală a modului de acţionare fiind sporadicitatea.

Astfel, martorul C.D. arată că a aflat din auzite că inculpatul consumă droguri şi că împreună cu martorul O. s-a deplasat la domiciliul inculpatului unde toţi au fumat 2 ţigări cu drog; martorul I.S. arată că s-a întâlnit cu inculpatul prin cluburi şi a consumat cu acesta de câteva ori "iarbă".

Mai mult, unii din martorii audiaţi arată că nu s-a întâmplat ca vreodată să solicite droguri de la unul dintre aceştia şi să fie trimis la altul dintre ei pentru a lua drogul sau să discute de preţ cu vreunul şi banii să-i remită altuia (fiind infirmată astfel ideea rolului prestabilit în grup a fiecăruia, respectiv acela de a găsi persoane interesate să cumpere droguri, de a negocia preţul, de a livra drogul), iar alţi martori declară că nu l-au cunoscut pe inculpat, nici după nume, nici după porecla "L.", nici după fizionomie, procurându-şi droguri de la martorii O.V. ori I.S. sau B.I., fără a cunoaşte de unde şi cine le furniza droguri (martorii K.A., K.P.I., M.M.A., N.I.M., B.I.M., C.M.G., T.D.).

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, iar în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte.

În raport cu aceste prevederi, din ansamblul probelor administrate în cauză nu s-a probat existenţa unei astfel de structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpat ori la care acesta să fi aderat sau pe care să o fi sprijinit şi în cadrul căreia inculpatul să aibă un rol prestabilit, astfel că în mod corect s-a concluzionat de către instanţa de fond că nu se poate reţine în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la actele materiale componente ale infracţiunii continuate de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea a constatat ca fiind probate doar actele materiale în raport de martorii D.T., D.R., B.M.C., A.E., T.S.A., I.S., O.V..

Declaraţiile tuturor celorlalţi martori, deşi confirmă consumul de droguri de risc ori de mare risc, nu-l indică pe inculpat ca fiind cel care procura, direct ori indirect, aceste substanţe astfel că este fundamentată şi soluţia prin care s-a menţinut în conţinutul infracţiunii continuate doar actele materiale confirmate de martorii menţionaţi mai sus.

În ceea ce priveşte pedepsele stabilite de instanţa de fond, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, Curtea a concluzionat că s-a procedat la o corectă individualizare a pedepselor, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, fiind sancţiuni penale care răspund cerinţelor de coerciţie şi reeducare, dar şi gradului concret de pericol social al faptei şi persoanei inculpatului.

Împotriva Deciziei penale nr. 160/A/2010 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpatul T.L.

Parchetul critică hotărârile pentru netemeinicie în ceea ce priveşte achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi individualizarea pedepsei.

În motivarea recursului se arată de către parchet că probele administrate dovedesc că inculpatul a cunoscut personal cel puţin pe trei dintre membrii grupului, respectiv O.V., T.S. şi I.S., cunoscând totodată şi despre existenţa şi implicarea inculpatului M.A. în activitatea grupului, a preluat în parte, din motive obiective, atribuţiile inculpatului O.V., procurând şi furnizând droguri în mod direct inculpaţilor T.S. şi I.S., cunoscând că aceştia se ocupă în mod obişnuit de distribuirea drogurilor pe piaţă şi încasarea contravalorii lor.

Inculpatul T.L. s-a aflat într-o stare de coeziune psihică cu restul membrilor grupului infracţional organizat, patru dintre aceştia fiind condamnaţi pentru această infracţiune prin Sentinţa penală nr. 596 din 19 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.

Sub aspectul individualizării pedepsei, s-a solicitat de către parchet majorarea pedepselor aplicate inculpatului şi executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, având în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite, perioada îndelungată de desfăşurare a activităţii infracţionale, urmările produse.

Inculpatul T.L., în recursul său, a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., faţă de conduita s-a procesuală sinceră, lipsa de experienţă, vârsta la care a comis faptele şi împrejurarea că în prezent este încadrat în muncă.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Inculpatul T.L. a fost trimis în judecată, între altele, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, reţinându-se în actul de sesizare că, în cursul anului 2007, împreună cu O.V., T.S.A., I.S. şi T.A.N. a constituit un grup infracţional organizat în vederea desfăşurării de activităţi de trafic de droguri în municipiul Cluj-Napoca, urmat de săvârşirea infracţiunilor continuate de trafic de droguri de risc şi de mare risc.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Probele administrate nu au dovedit că inculpatul făcea parte dintr-o astfel de structură, bine organizată, în care fiecare membru avea un rol prestabilit, acţiona coordonat şi după reguli bine stabilite, după cum nu s-a dovedit nici aderarea inculpatului la un astfel de grup.

Inculpatul nu se cunoştea cu toate persoanele indicate de parchet ca făcând parte din grupul infracţional, nu a acţionat în mod coordonat împreună cu acestea, ci dimpotrivă, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, acţiunile inculpatului aveau un caracter sporadic.

Martorul K.A. arată că nu îl cunoaşte pe inculpat, în schimb îi cunoaşte pe I.S., O.V. şi T.A., de la care a cumpărat canabis şi rezină de cannabis, nu ştie de unde aveau aceştia drogurile.

Martorii I.S. şi T.S.A. au arătat că au cumpărat de la inculpat droguri, respectiv ecstasy, însă nu au putut oferi detalii în legătură cu presupuse activităţi ale inculpatului în cadrul unui grup infracţional organizat.

Martorul O.V., în cursul judecăţii, a relatat că îl cunoaşte pe inculpat, consuma împreună cu acesta droguri, ştie că acesta a oferit şi altor persoane droguri gratis sau contra cost.

Alţi martori au arătat că nu îl cunosc pe inculpat după nume, poreclă sau fizionomie - L.S.B., K.P.I., T.A.N., M.M.A., N.I.M., B.I.M., C.M.G.

Martorul C.D.A. a relatat că, din auzite, ştia că inculpatul se ocupă cu consumul de droguri, în cursul anului 2006 împreună cu O.V. s-au deplasat spre domiciliul inculpatului, iar acesta a adus de la inculpat două ţigări ce conţineau drog pe care le-au fumat împreună. Nu cunoaşte dacă inculpatul comercializează droguri sau ar avea vreo sursă de unde îşi procura aceste substanţe.

Inculpatul era cunoscut ca şi consumator de droguri, oferea şi altor persoane gratuit sau contra cost diferite droguri, fără a se putea reţine ca având rolul de furnizare de droguri către ceilalţi membri pentru valorificarea acestora sau că a acţionat coordonat cu aceştia, după reguli bine stabilite.

Critica referitoare la individualizarea pedepsei este, de asemenea, nefondată.

Pedepsele aplicate inculpatului - prin cuantum şi modalitatea şi executare - sunt în măsură să corespundă cerinţelor art. 52 C. pen. privind scopul educativ şi preventiv al pedepsei.

Instanţele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret, forma continuată a infracţiunilor, natura drogurilor deţinute de inculpat, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, posibilele consecinţe severe pentru sănătatea persoanelor consumatoare de droguri, datele care circumstanţiază persoana inculpatului.

Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, este tânăr, a renunţat la consumul de droguri, are un loc de muncă stabil, în favoarea sa fiind reţinute corect circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Totuşi, faţă de gravitatea faptelor comise şi numărul de acte materiale reţinute în sarcina inculpatului nu se impune reducerea pedepselor şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, aşa cum solicită inculpatul.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate ambele recursuri.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpatul T.L. împotriva Deciziei penale nr. 160/A/2010 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul intimat inculpat T.L. la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4368/2011. Penal. Menţinere măsură de...  ICCJ. Decizia nr. 937/2011. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 885/2011. Penal