ICCJ. Decizia nr. 1002/2012. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1002/2012
Dosar nr. 4197/87/2011
Şedinţa publică din 03 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 104 din 4 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L.l.C., la pedeapsa 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere iar în temeiul art. 862 C. pen. fixându-se termen de încercare de 6 ani. S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce decurg din prevederile art. 864 C. pen.
A fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), Teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi s-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani în condiţiile art. 65 şi 66 C. pen.
S-a constatat că pentru cantitatea de cannabis trimisă în ţară de inculpat şi care a format obiectul Dosarului nr. 3010/87/2011 al Tribunalului Teleorman s-a dispus confiscarea specială, conform sentinţei penale nr. 77 din 29 iunie 2011 pronunţată de aceeaşi instanţă.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la data de 22 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 25 august 2011 emis de Tribunalul Teleorman, în lipsa inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.700 RON.
Pe baza materialului probator administrat în cauză (acte de autorizare interceptare, înregistrare şi localizare a convorbirilor telefonice, declaraţii martori, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi notele care cuprind redarea convorbirilor telefonice, acte de autorizare investigator sub acoperire şi colaborator, procese-verbale întocmite de aceştia, acte de autorizare a înregistrărilor în mediul ambiental, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice), Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul L.l. prieten cu martorul S.C.C., ambii locuind de mai mulţi ani pe teritoriul Spaniei, martorul este consumator de droguri iar, la începutul lunii aprilie 2011, a revenit în România, împreună cu martorul B.M., stabilindu-se la domiciliul lui S.C.C: din comuna B. La acest domiciliu, cei doi au consumat în mod repetat cannabis combinat cu tutun.
În cursul aceleaşi luni, martorii B.M.A. şi S.C.C., precum şi martorul C.A.G. (toţi inculpaţi pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri, în dosarul penal nr. 3010/87/2011 al Tribunalului Teleorman, soluţionat prin sentinţa penală nr. 77/2011, nedefinitivă) au oferit ţigări conţinând rezină de cannabis, în scopul de a fi testate, numiţilor N.I.F., I.E.A., Z.M., G.D.C., care au fumat astfel de ţigări, precum şi numitului C.M.C., care a refuzat oferta.
Ulterior, cei trei au pus în vânzare şi vândut aceleaşi produse, cu preţul de 50 RON/ţigaretă, numiţilor D.C.M. (2 ţigări) şi I.E.G. (o ţigară).
La data de 27 aprilie 2011, lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Teleorman, s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de infracţiuni de trafic şi consum ilicit de droguri, pe raza Municipiului Alexandria şi a comunei B., de către martorii S.C.C., B.M.A. şi C.A.G., procedându-se la folosirea tehnicilor de supraveghere specifice, în vederea probării faptelor.
În urma exploatării autorizaţiilor emise de instanţă şi valorificării informaţiilor obţinute prin interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de la posturile telefonice mobile şi fixe utilizate de cei trei martori, s-a stabilit că acestora urmează să le fie expediat, din Spania, de către inculpatul L.I.C., un colet conţinând droguri, în cursul primei săptămâni din luna mai 2011, prin intermediul serviciilor de coletărie ale firmei de transport internaţional, SC T.T. SRL Alexandria.
Pentru stabilirea şi probarea vinovăţiei inculpatului, în calitatea sa de autor al infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, au fost introduşi în cauză investigatorul sub acoperire, cu numele de cod „I.A.";, şi colaboratorul acestuia, cu nume de cod „G.O.";, pentru a procura cantitatea de 20 grame din următoarele substanţe aflate sub control naţional: haşiş, cannabis, cocaină, ori alte substanţe aflate sub incidenţa Legii nr. 143/2000, de la martorii enunţaţi mai sus. În acest sens, a fost solicitată şi obţinută autorizarea interceptării şi înregistrării audio-video în mediul ambiental a întâlnirilor şi discuţiilor directe purtate de aceştia cu autorii infracţiunii de trafic de droguri.
În urma desfăşurării acestor activităţi s-a stabilit că, la data de 10 mai 2011, în jurul orei 11-12,00, martorul B.M.A. s-a prezentat la sediul SC T.T. SRL Alexandria, de unde a ridicat un colet, inscripţionat la destinatar cu numele său.
Din verificarea documentelor de evidenţă ale societăţii de transport, a rezultat că, identitatea expeditorului din Spania - Madrid, este inculpatul L.I.C.
La data de 10 mai 2011, colaboratorul sub acoperire, a cumpărat de la martorii S.C., B.M.A. şi C.A. în baza unei înţelegeri anterioare cu aceştia, o cantitate de cannabis, obţinută din 3 bare de rezină, pentru care a plătit acestora sumele de 200 RON, respectiv 400 RON iar cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la aceeaşi dată, la locuinţa martorului S.C. din comuna B., s-au ridicat alte 5 bare de haşiş, împăturite în folii de staniol precum şi o unitate centrală, care a fost supusă ulterior cercetării, potrivit autorizaţiei de percheziţie în sistem informatic din 13 mai 2011.
În urma percheziţiei informatice s-a stabilit existenţa de fişiere cu extensii, reprezentând discuţii on-line, purtate prin intermediul aplicaţiei Yahoo Messenger, de martorul S.C.C., având adresa G., cu inculpatul L.I.C., având adresa F., referitoare la expedierea de către acesta din urmă, din Spania, la solicitarea primului, a unui coletul conţinând droguri.
Din convorbirile celor doi efectuate prin sistemul informatic, s-a reţinut ca relevantă, cea din 09 mai 2011, prin care aceştia îşi exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierea ajungerii la destinaţie a coletului, ce conţinea droguri, şi pe care cei doi le denumeau „C.";, dar şi cea din data de 10 mai 2011, în care martorul S.C.C. îi confirmă inculpatului L. primirea coletului.
De menţionat că sumele de bani privind achiziţionarea drogului de inculpat au fost avansate de mama martorului S.C.C., aflată în Spania, şi care cunoştea că acesta din urmă este consumator de droguri.
Din probatoriul administrat la urmărirea penală, respectiv declaraţii martori B.M.A. şi S.C.C. a mai rezultat că drogurile au fost trimise de inculpatul L., din Spania, la cererea martorului S.C.C., care urma să le vândă în România, aspect cunoscut de inculpat.
Coletul trimis de inculpat în România, pe numele martorului B.M.A. (martorul S.C.C. nedorind ca numele lui să apară) conţinea 8 bare de haşiş, disimulate în produse de patiserie şi a fost ridicat de acesta de la sediul SC T.T. SRL Alexandria la data de 10 mai 2011.
În acest sens a fost reţinută şi declaraţia martorei D.P.C., angajată a societăţii de transport internaţional, care a relatat că, la data de 10 mai 2011, a eliberat coletul expediat din localitatea Madrid de către numitul L.I.C., către martorul B.M.A., persoană care apărea la destinatar, şi care s-a legitimat cu cartea de identitate.
Potrivit rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. A şi E din data de 11 mai 2011 întocmite de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cantităţile de 0,96 grame substanţă solidă, de culoare verde-oliv, respectiv de 1,84 grame substanţă solidă, de aceeaşi culoare predată de colaborator, după prima cumpărare, respectiv a doua cumpărare este constituită din rezină de cannabis, iar cantitatea de 4,31 grame din aceeaşi substanţă, ridicată de la locuinţa martorului S.C.C., este constituită din rezină de cannabis. De asemenea, a rezultat că, ţigareta, ridicată din aceeaşi locuinţă cu ocazia percheziţiei domiciliare, conţine rezină de cannabis şi tutun.
În toate probele analizate a fost pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.
Cannabisul constituie potrivit tabelului III anexă la Legea nr. 143/2000, drog de risc, aşa cum se arată şi în rapoartele de mai sus, chiar dacă la analiză se evidenţiază Tetrahidrocannabinol (THC), deoarece, în raport cu factorii de sol şi temperatură, precum şi de alţi factori, planta biosintetizează în mod natural acest produs chimic.
De menţionat este şi faptul că, în dosarul penal nr. 31/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Teleorman s-a emis la data de 31 mai 2011 rechizitoriul cu acelaşi număr, prin care au fost trimişi în judecată inculpaţii S.C.C., B.M.A. şi C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, primii doi şi pentru consum propriu de droguri, iar în cazul inculpatului S.C.C. fiind reţinută şi instigarea la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, autor fiind inculpatul L.I.C.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul L.I.C., care avea legătură cu activitatea infracţională a celor trei, având în vedere că acesta se afla pe teritoriul Spaniei.
Prin sentinţa penală nr. 77 din 29 iunie 2011 Tribunalul Teleorman a dispus condamnarea inculpaţilor S.C.C., B.M.A. şi C.A. pentru infracţiunile menţionate mai sus, la pedepse cu închisoarea. Sentinţa a fost atacată cu apel la instanţa superioară, care a respins apelul. Hotărârea primei instanţe nu este însă definitivă, fiind atacată cu recurs.
Fapta inculpatului L.I.C. care, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile Părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Limitele de pedeapsă stabilite în legea specială (Legea nr. 143/2000) vor fi reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Gradul de pericol social al faptei săvârşite de inculpat a rezultat din modul şi mijloacele de săvârşire, din împrejurările în care a fost comisă, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, aşa cum au fost reţinute anterior, dar şi din persoana şi conduita inculpatului.
S-a reţinut că inculpatul are vârsta de 20 ani, nu este căsătorit şi nu are copii minori, s-a aflat de mai mult timp în Spania (de 8 ani), împreună cu părinţii săi, bolnavi, conform actelor medicale depuse la dosar, şi unde desfăşura activităţi de muncă în mod sporadic. Din înscrisurile depuse de inculpat în circumstanţiere a rezultat că mama acestuia a desfăşurat o muncă cu caracter permanent în Spania însă, în prezent, datorită bolii şi unui accident, aceasta şi-a pierdut parţial capacitatea de a muncii, inculpatul afirmând că se află în grija sa.
Referitor la conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, instanţa a reţinut că acesta nu are antecedente penale şi nu există date din care să rezulte că ar fi avut o conduită contrară regulilor de convieţuire socială, aspect ce rezultă din fişa de cazier judiciar, aflată la dosarul de urmărire penală, şi-a câştigat existenţa în Spania prin efectuarea unor munci, tot aici a efectuat cursuri teoretice şi practice de pregătire profesională şi de educaţie obligatorie, mama sa este rezident comunitar în Spania, aspecte rezultate din înscrisuri pe care inculpatul le-a depus la dosar, conform art. 3201 alin. (2) C. proc. pen.
Luată în considerare în întregul său, conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii a fost bună şi caracterizează favorabil persoana sa, pentru a fi considerată circumstanţă atenuantă, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.
Cu privire la conduita inculpatului după comiterea infracţiunii, Tribunalul a reţinut că acesta a fost încunoştinţat telefonic, personal, de procuror, la data de 01 august 2011, în timp ce se afla în Spania, cu privire la faptul că, faţă de el, s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Cu aceeaşi ocazie i s-a adus la cunoştinţă că are obligaţia de a se prezenta la procuror, la data de 10 august 2011, în vederea audierii, acesta declarând că recunoaşte fapta pentru care este cercetat însă nu se poate prezenta la data de mai sus întrucât nu poate părăsi locul de muncă şi nu are resurse financiare necesare deplasării în România. Împrejurarea că inculpatul nu se putea prezenta la data stabilită de procuror din cauza lipsei resurselor financiare şi a activităţii de muncă desfăşurate în Spania, rezultă şi din convorbirea purtată de procuror, la aceeaşi dată, cu mama inculpatului, L.E.
Prin încheierea nr. 32 din 25 august 2011 Tribunalul Teleorman, la propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, a dispus arestarea în lipsă a inculpatului L.I.C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului, invocând incidenţa cazului de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. a) dar şi 148 lit. f) C. proc. pen.
La data de 29 august 2011 inculpatul a fost încunoştinţat de procuror, telefonic, cu privire la faptul că urmează să se emită rechizitoriu, prin care va fi trimis în judecată pentru infracţiunea în raport de care s-a început urmărire penală, fiind necesară prezenţa sa, pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală. Inculpatul a precizat şi în această situaţie, că nu se poate prezenta din cauza motivelor invocate anterior.
La data de 22 septembrie 2011 inculpatul a revenit de bună voie în România, cu o cursă a companiei aeriene S., fiind reţinut la aceeaşi dată pe aeroportul Băneasa şi condus în arestul I.P.J. Teleorman, în baza mandatului de arestare preventivă din 25 august 2011.
Aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a fost prezentat la data de 23 septembrie 2011 instanţei de judecată competente, unde acesta a recunoscut fapta pentru care este cercetat în stare de arest preventiv.
Având în vedere atitudinea inculpatului, din momentul în care acesta a fost încunoştinţat de organul de urmărire penală cu privire la fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi până la momentul în care acesta a fost ascultat, în cursul cercetării judecătoreşti, Tribunalul a constatat că acesta a avut o poziţie constantă, de recunoaştere a vinovăţiei, asumându-şi faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu.
Luând în considerare persoana inculpatului, tânăr în vârstă de 20 ani, care nu a mai suferit alte condamnări, şi-a recunoscut în mod constant vinovăţia, s-a prezentat, e adevărat, după emiterea mandatului de arestare în lipsă, în faţa autorităţilor judiciare, unde a avut o poziţie sinceră, a regretat fapta, instanţa de fond a apreciat în acest sens că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea pedepsei, aşa încât, având în vedere şi pedeapsa aplicată precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii cumulative cerute de art. 861 C. pen. dispunând suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatul L.I.C., criticând-o doar sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate inculpatului.
Parchetul a susţinut că, în raport de circumstanţele reale în care inculpatul a comis fapta reţinută în sarcina sa şi persoana acestuia, s-a sustras de la urmărirea penală, se impunea ca pedeapsa care i-a fost aplicată să fie executată în regim de detenţie.
Inculpatul a solicitat ca pedeapsa aplicată să fie suspendată condiţionat, în conformitate cu dispoziţiile art. 81-82 C. pen., invocând în acest sens conduita sa anterior datei comiterii faptei, poziţia sa sinceră pe parcursul cercetării judecătoreşti şi starea de sănătate precară a părinţilor săi.
Prin decizia penală nr. 364 din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman şi a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.
Pentru a decide astfel Curtea a reţinut că instanţa de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptei comisă de inculpat şi a reţinut judicios vinovăţia acestuia în concordanţă cu probele administrate, coroborate cu declaraţia dată de acesta în faţa instanţei de judecată.
În raport de toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului în ceea ce priveşte cuantumul stabilit a fost just individualizată.
Avându-se în vedere persoana inculpatului, activitatea infracţională a acestuia, care locuia în Spania şi a expediat un colet ce conţinea şi droguri de risc unor consumatori şi traficanţi de droguri de a căror activitate infracţională avea cunoştinţă şi care au şi fost condamnaţi ulterior la pedepse privative de libertate, inculpatul, care s-a şi sustras de la urmărirea penală, a reţinut că pentru a se realiza scopul pedepsei, în ceea ce-l priveşte pe acesta, scop circumscris în art. 52 C. pen., se impune ca pedeapsa aplicată să fie executată doar în regim de detenţie.
Circumstanţele personale ale inculpatului şi starea de sănătate a părinţilor săi, s-au avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate acestuia şi nu justifică însă executarea acestuia fără privare de libertate, impusă în speţă prin gradul ridicat de pericol social al faptei comisă.
Au fost menţinute ca legale şi temeinice celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.I.C. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte, constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În baza examenului propriu, Înalta Curte constată că starea de fapt a fost corect reţinută de către ambele instanţe, în concordanţă cu probele administrate, iar încadrarea juridică dată faptelor este cea legală.
Cuantumul pedepsei a fost just individualizat, cu respectarea exigenţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât aceasta reflectă atât pericolul social concret al infracţiunii săvârşite cât şi circumstanţele care caracterizează pe autorul faptei.
Înalta Curte constată că acest cuantum de 4 ani închisoare pune în evidenţă în mod corespunzător pericolul social şi constituie o ripostă legală, suficientă şi corespunzătoare, în vederea asigurării reeducării inculpatului şi prevenirii săvârşirii unor astfel de infracţiuni.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de apel, a constatat, fără temei, că reeducarea inculpatului se poate asigura numai prin executarea efectivă a pedepsei.
Potrivit dispoziţiilor art. 861 C. pen. instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Raportat la condiţiile textului anterior menţionat Înalta Curte observă că acestea sunt îndeplinite cumulativ, constatându-se că inculpatul, nu are antecedente penale şi nu există date din care să rezulte că ar fi avut o conduită contrară regulilor de convieţuire socială, şi-a câştigat existenţa în Spania prin efectuarea unor munci, a efectuat cursuri teoretice şi practice de pregătire profesională şi de educaţie obligatorie, mama sa fiind rezident comunitar în Spania. Inculpatul a manifestat sinceritate şi regret pentru fapta săvârşită, atitudinea sa procesuală demonstrând dorinţa de reintegrare a celui în cauză.
Chiar dacă fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, există suficiente date care să demonstreze că cele întâmplate au avut un rol accidental în conduita generală a inculpatului.
Nu este de neglijat nici faptul că inculpatul a revenit, de bună voie, în ţară în condiţiile în care cunoştea că a fost emis, în lipsă, mandat de arestare preventivă pe numele său, fiind ridicat de pe aeroportul Băneasa, la data de 22 septembrie 2011 şi condus în arestul I.P.J. Teleorman, în baza mandatului de arestare preventivă din 25 august 2011. Ulterior a fost prezentat judecătorului pentru confirmarea mandatului de arestare preventivă, ocazie cu care a recunoscut fapta comisă.
În stabilirea modalităţii de executare a unei pedepse instanţa este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalităţile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.
Din această perspectivă, corect a apreciat instanţa de fond că inculpatul poate fi reeducat fără să execute pedeapsa închisorii, cel în cauză urmând să fie supus unui regim sever de supraveghere pe o durată de 6 ani, ceea ce asigură şi efectul preventiv al aplicării pedepsei. Din moment ce sunt îndeplinite condiţiile art. 861 C. pen. nu există nici o justificare pentru executarea efectivă a pedepsei închisorii, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.
Circumstanţele reale care indică un anumit pericol social sporit al faptei săvârşite sunt reflectate în suficientă măsură în cuantumul pedepsei. Acestea trebuie însă examinate în coroborare cu circumstanţele personale nu numai la stabilirea cuantumului pedepsei, aşa cum s-a şi procedat, ci şi la stabilirea modalităţii de executare a acesteia, operaţiune realizată în mod corespunzător de către instanţa de fond.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul L.l.C. împotriva deciziei penale nr. 364/A din 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, va casa decizia penală recurată şi va menţine sentinţa penală nr. 104 din 04 octombrie 2011 a Tribunalului Teleorman.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul L.l.C. împotriva deciziei penale nr. 364/A din 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează decizia penală recurată şi menţine sentinţa penală nr. 104 din 04 octombrie 2011 a Tribunalului Teleorman.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2549/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1011/2012. Penal → |
|---|
