ICCJ. Decizia nr. 1011/2012. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1011/2012

Dosar nr. 266/96/2011*

Şedinţa publică din 4 aprilie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 171 din 30 iunie 2011, Tribunalul Harghita a dispus următoarele:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpaţilor, în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată pentru inculpatul H.T. şi în infracţiunea de tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) raportat la art. 13 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată pentru inculpata B.E.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010 a condamnat inculpatul H.T., cu antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Miercurea Ciuc, la:

- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 modificată de O.U.G. nr. 26/2008 a condamnat inculpatul la:

- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de armă fără autorizaţie.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe 1 an.

A făcut aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 25 noiembrie 2010 la zi.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 86³ alin. (1) C. pen., inclusiv să se prezinte o dată lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului H.T. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 26 noiembrie 2010 emis de Tribunalul Harghita, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010 a condamnat inculpata B.E., la:

- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 ore din 25 noiembrie 2010.

A făcut aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpata să se supună măsurilor prevăzute de art. 86³ alin. (1) C. pen., inclusiv să se prezinte o dată lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

A dispus confiscarea specială în favoarea statului a armei cu aer comprimat, cal. 4,5 mm şi a unei cutii de metal cu inscripţia „G.” ce conţine un număr de 243 diaboluri aparţinând inculpatului şi introduse în Camera de corpuri delicte a I.P.J. Harghita.

A dispus confiscarea specială în favoarea statului a 3 telefoane mobile şi a sumei de 160 RON aparţinând inculpaţilor, precum şi confiscarea specială în favoarea statului a cantităţii de 23,5 grame cannabis rămasă din proba înaintată pentru analiză, ridicată de la inculpat şi predată organelor de poliţie şi s-a dispus distrugerea acesteia după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 C. proc. pen. au obligat inculpaţii să plătească câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:

Sub nr. 266/96 din data de 20 ianuarie 2011 s-a înregistrat rechizitoriul nr. 32/D/P/2010 prin care D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Harghita a trimis în judecată pe inculpatul H.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010 şi cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010 şi deţinere de armă fără autorizaţie prev. de art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 modificată de O.U.G. nr. 26/2008 şi pe inculpata B.E. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010 şi cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată de O.U.G. nr. 6/2010.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

Din informaţii a rezultat că învinuitul M.C. are diverse legături infracţionale prin intermediul cărora procură, consumă şi comercializează droguri de mare risc şi cabannabis, distribuindu-le printr-o reţea pe care o coordonează la nivelul municipiului Gheorgheni la preţul de vânzare de 50 RON/gram.

Instanţa de fond a mai reţinut că din cercetările efectuare a rezultat că în activitatea infracţională de procurare şi comercializare a drogurilor sunt implicaţi inculpatul H.T., învinuiţii B.E. şi minorul L.N. (fiul învinuitei B.E.). Astfel, inculpatul H.T. în locuinţa din Ciaracio, unde-şi are reşedinţa, se ocupa cu cultivarea, uscarea cabannabisul, care era ulterior vândut prin intermediul învinuitei B.E. şi a învinuiţilor L.N. şi M.C. Acesta la rândul său îl vindea unor consumatori din Miercurea Ciuc şi Odorheiu Secuiesc. În baza acestor informaţii, în data de 25 noiembrie 2010, în jurul orelor 13:30, inculpatul H.T. şi învinuita B.E. au fost prinşi în flagrant în barul „H.F.F.” situat în gara din Miercurea Ciuc, deţinând circa 15 grame de substanţe stupefiante în vederea comercializării. Acestea au fost găsite cu ocazia percheziţiei corporale în buzunarul pantalonului de pe piciorul stâng al inculpatului H.T. Atât din informaţii, cât şi din discuţiile telefonice purtate, rezultă că atât învinuita B.E., cât şi inculpatul H.T., deţin la domiciliul lor importante cantităţi de substanţe stupefiante pe care le comercializează, atât în Miercurea Ciuc, cât şi în Odorheiu Secuiesc.

În data de 25 noiembrie 2010, în baza unei înţelegeri, la solicitarea lui M.C. învinuitul minor L.N. i-a promis acestuia că îi face rost de cannabis pentru suma de 4.800 RON.

În aceste condiţii, L.N. a sunat-o pe mama sa, învinuita B.E. şi a întrebat-o dacă are cannabis. Aceasta a discutat cu inculpatul H.T., concubinul său şi i-a comunicat învinuitului L.N. că au şi că sunt de acord să-l vândă. S-au înţeles ca inculpatul şi învinuita să se întâlnească cu învinuitul minorul L.N. în gara din Miercurea Ciuc pentru ca L.N. să preia cannabisul şi să-l vândă lui M.C. Astfel, în data de 25 noiembrie 2010 inculpatul H.T. şi învinuita B.E. au venit cu trenul şi în jurul orelor 14:30 urmau să se întâlnească cu L.N. care venea din Odorheiu Secuiesc împreună cu M.C., B.A. şi o fată. Inculpatul şi învinuita B.E. ajunşi în Miercurea Ciuc în gară, au intrat în barul „H.F.F.” şi îl aşteptau pe L.N. care ajunsese mai repede în Miercurea Ciuc şi care aştepta împreună cu persoanele menţionate ora întâlnirii într-un bar din Miercurea Ciuc. Astfel inculpatul şi învinuita au fost prinşi în flagrant având substanţe stupefiante în barul „H.F.F.”, iar învinuiţii L.N. şi M.C. erau în celălalt bar din Miercurea Ciuc, unde au fost legitimaţi de organele de poliţie şi conduşi la sediu.

Declaraţiile martorului B.A., ale învinuiţilor M.C. şi L.N. şi ale coînvinuita B.E. a confirmat starea de fapt prezentată, mai mult decât atât, din declaraţiile lor se poate desprinde că învinuiţii şi inculpatul nu sunt la prima tranzacţie realizată în modalitatea descrisă. Exemplificative fiind discuţiile purtate în data de 24 noiembrie 2010,25 noiembrie 2010 între L.N. şi B.E., discuţiile din 12 octombrie 2010 şi 12 noiembrie 2010, dintre M.C. şi diferiţi consumatori prin care aceştia îi solicită acestuia să le facă rost de substanţe stupefiante.

Cu ocazia percheziţiei, la domiciliul inculpatului a fost găsită o armă de tir cu aer comprimat din categoria E şi un pistol. S-a constatat că pentru arma de tir cu aer comprimat inculpatul nu deţine autorizaţie sau permis.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a stabilit următoarele:

Având informaţii că numitul M.C. din Odorheiu Secuiesc avea diverse legături infracţionale prin intermediul cărora procură, consumă şi comercializează droguri de mare risc şi cannabis, D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Harghita l-a identificat pe minorul L.N. care prin intermediul mamei sale, inculpata B.E. procura cannabis cultivat de inculpatul H.T. Inculpata fiind concubina inculpatului H.T. şi locuind în imobilul acestuia din comuna C., sat C.

După ce minorul a sunat-o pe mama sa şi aceasta a discutat cu inculpatul, au stabilit o întâlnire pentru a-i vinde cannabis. Cei trei au stabilit o întâlnire în gara CFR din Miercurea Ciuc pentru data de 25 noiembrie 2010. Inculpaţii au venit cu trenul, urmând ca în jurul orelor 14:30 să se întâlnească cu minorul L.N. care a venit în Miercurea Ciuc din Odorheiu Secuiesc împreună cu M.C., B.A. şi o fată.

Inculpaţii au intrat în barul „H.F.F.” şi în timp ce-l aşteptau pe L.N. au fost prinşi în flagrant având substanţe stupefiante asupra lor. Inculpatul avea asupra sa cantitatea de 10,3 grame cannabis destinat comercializării.

L.N. şi M.C., care au sosit în Miercurea Ciuc mai repede, au fost legitimaţi şi conduşi la poliţie dintr-un alt bar.

Din declaraţiile date de minorul L.N., de martorii B.A., B.K. şi M.C. a rezultat că minorul şi inculpaţii au mai realizat tranzacţii de acest gen.

Din aceste declaraţii şi discuţiile telefonice interceptate în condiţiile legii, s-a putut stabili că inculpatul H.T. cultiva cannabis, pe care-l vindea împreună cu inculpata prin intermediul minorului L.N.

S-a efectuat o percheziţie la reşedinţa inculpatului, ocazie cu care a fost găsită o armă de tir cu aer comprimat pentru care inculpatul nu deţine autorizaţie sau permis.

Percheziţia a fost întreruptă din cauze obiective, şi continuată a doua zi, ocazie cu care nu au mai fost găsite bunuri deţinute contrar legii.

Conform concluziilor expertizei din data de 26 noiembrie 2010 probele ridicate cu ocazia flagrantului şi a percheziţiei sunt 23,5 grame cannabis, cannabisul făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Buletinele de analiză a confirmat că inculpaţii nu consumau substanţe stupefiante.

Inculpatul nu a recunoscut traficul de cannabis, susţinând că a cultivat cannabis pentru consum propriu, suferind de boli pe care le trata cu aceasta, respectiv cu titlu de calmant. Susţinerea inculpatului a fost infirmată de rezultatul probelor biologice.

Inculpatul a recunoscut deţinerea armei găsite la percheziţia domiciliară, susţinând că nu avea cunoştinţă are nevoie de autorizaţie pentru aceasta.

În faza de urmărire penală, inculpata a recunoscut fapta, însă în declaraţia dată în faţa instanţei a revenit asupra acestor declaraţii, negând săvârşirea infracţiunii.

Fapta de trafic de droguri de risc a fost dovedită prin declaraţiile martorilor. Revenirea asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale a martorului L.N. nu a fost primită de instanţa de fond, din moment ce a fost audiat cu respectarea legii, în prezenţa unui avocat şi nu a solicitat audierea sa în prezenţa unui interpret de limbă maghiară.

Nici în cazul inculpatei şi nici a martorului L.N. nu au există indicii că declaraţiile lor de recunoaştere date în faza de urmărire penală ar fi fost viciate în vreun fel.

De asemenea, la dosar au fost depuse transcrierile convorbirilor telefonice interceptate în condiţiile legii, care dovedesc faptul că traficul de cannabis a fost realizat de inculpaţi prin intermediul martorului L.N., fiul inculpatei B.E.

Infracţiunea a fost dovedită şi prin cantitatea de cannabis găsită asupra inculpatului la flagrant şi la percheziţia domiciliară.

S-a reţinut că fapta inculpatului H.T. de a cultiva, deţine şi comercializa cu ajutorul unui minor cannabis întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010.

În sarcina inculpatul s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunii de deţinere de armă fără autorizaţie prev. de art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 modificată prin O.U.G. nr. 26/2008.

S-a mai reţinut că fapta inculpatei B.E. de a deţine la domiciliul comun cu inculpatul şi comercializa cu ajutorul unui minor cannabis întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată de O.U.G. nr. 6/2010.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., susţinând că a deţinut drogul pentru consum propriu şi a recunoscut sincer această faptă.

Inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice în tentativă la trafic de droguri de risc, susţinând că nu a avut nici un control asupra comportamentului inculpatului.

Instanţa de fond a constatat că cererile de schimbare a încadrării juridice sunt nefondate, pe de o parte, pentru că există probe că inculpatul nu consumase substanţe stupefiante, şi pe de altă parte, este pe deplin dovedit că au deţinut şi comercializat cannabisul cultivat de inculpat prin intermediul minorului.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite şi datele care caracterizează persoana inculpaţilor.

Astfel instanţa a apreciat că pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc o pedeapsă de câte 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe 1 an, va atinge scopul pedepsei.

Inculpatul a fost condamnat şi la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de armă fără autorizaţie, urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an.

Instanţa a apreciat că se poate dispune executare pedepselor sub supraveghere, scopul pedepsei, respectiv prevenţia, poate fi atins şi prin măsurile de supraveghere care vor fi dispuse conform art. 86³ alin. (1) C. pen. pe un termen de încercare de câte 5 ani.

A aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen.

A dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii de 24 ore din data de 25 noiembrie 2010 pentru inculpată şi durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând cu 25 noiembrie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

A dispus şi confiscarea specială în favoarea statului a armei, a cantităţii de 23,5 grame cannabis, a 3 telefoane mobile şi a sumei de 160 RON aparţinând inculpaţilor şi ridicate de la aceştia cu ocazia flagrantului şi a percheziţiei domiciliare.

Împotriva sentinţei Tribunalului Harghita au declarat apel Parchetul şi inculpaţii H.T. și B.E.

Hotărârea a fost criticată de procuror sub aspectul pedepselor aplicate inculpaţilor solicitând majorarea în raport de faptele comise –trafic de droguri de risc, de cei doi inculpaţi B.E. a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, iar inculpatul H.T., schimbarea încadrării juridice în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea unei amenzi penale pentru infracţiunea prev. de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 295/2004.

Prin decizia penală nr. 75/A din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor M.T., B.E. şi parchetului.

S-a reţinut în esenţă că, instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a probelor analizate în cauză astfel că instanţa de apel nu consideră că sunt aplicabile prev. art. 378 alin. (2) C. proc. pen. motiv pentru care probele nu vor căpăta o nouă apreciere.

A reţinut că este real faptul că inculpatul H.T., în declaraţiile date, a susţinut că a cultivat cannabisul pentru consum propriu, având nevoie de el în vederea tratării unor boli de care suferă după cum este real şi faptul că inculpata B.E., după ce a recunoscut comiterea faptei, a negat-o, menţinându-se pe această ultimă poziţie şi pe parcursul judecăţii cauză în apel.

Cu toate acestea, din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor B.A., M.C., B.K. şi a minorului L.N., precum şi din înregistrările convorbirilor telefonice, procesul-verbal de prindere în flagrant, imagini foto, rapoarte de expertiză biocriminalistică, buletine de analiză medicale, rezultă că în urma unor informaţii a rezultat că numitul M.C. procură, consumă şi comercializează droguri de mare risc şi cannabis, distribuindu-le printr-o reţea pe care o coordonează la nivelul municipiului Odorheiu Secuiesc la preţul de vânzare de 50 RON/gram.

Din cercetările efectuate a rezultat că în activitatea infracţională de procurare şi comercializare a drogurilor sunt implicaţi inculpatul H.T., B.E. şi minorul L.N. (fiul învinuitei B.E.).

Astfel, inculpatul H.T. în locuinţa din Ciaracio unde-şi are reşedinţa, se ocupa cu cultivarea, uscarea cannabisului, care era ulterior vândut prin intermediul inculpatei B.E. şi a numiţilor L.N. şi M.C.

Acesta la rândul său îl vindea unor consumatori din Miercurea Ciuc şi Odorheiu Secuiesc. În baza acestor informaţii în data de 25 noiembrie 2010, în jurul orelor 14:30, inculpatul H.T. şi inculpata B.E. au fost prinşi în flagrant în barul „H.F.F.” situat în gara din Miercurea Ciuc, deţinând circa 15 grame de substanţe stupefiante în vederea comercializării. Cannabisul a fost găsit cu ocazia percheziţiei corporale în buzunarul pantalonului de pe piciorul stâng a inculpatului H.T.

Atât din informaţii cât şi din discuţiile telefonice purtate, a rezultat că atât inculpata B.E., cât şi inculpatul H.T., deţineau la domiciliile lor importante cantităţi de substanţe stupefiante pe care le comercializau atât în Miercurea Ciuc cât şi în Odorheiu Secuiesc.

La solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita, în 25 noiembrie 2010, după realizarea flagrantului, Tribunalul Harghita a emis autorizaţie de percheziţie. Din procesul-verbal încheiat în urma percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului H.T. au fost ridicate fragmente vegetale suspecte a fi cannabis. Avându-se în vedere locul unde au fost găsite, respectiv în grajd, modalitatea în care erau împrăştiate s-a dedus că erau rămăşiţele unei culturi, aspect pus în evidenţă de planşele foto.

De asemenea, cu ocazia percheziţiei a fost găsită şi o armă de tir cu aer comprimat din categoria E şi un pistol. Din verificările efectuate s-a constatat că pentru această armă de tir cu aer comprimat inculpatul nu deţinea autorizaţie sau permis.

Deoarece imobilul ocupat de inculpat, respectiv clădirea şi curtea sunt de circa 2 hectare, că percheziţia a fost începută după amiaza, condiţiile meteo nu au permis percheziţionarea întregului imobil şi a curţii, activitatea a fost întreruptă şi continuată a doua, ocazie cu care nu au mai fost găsite bunuri deţinute contrar legii.

De fapt, inculpatul H.T. nu a negat că este consumator de cannabis şi că a plantat în casă acest drog, dosar fond, însă a susţinut că a folosit drogul doar pentru consum propriu, în vederea ameliorării unor boli de care suferă.

Acest inculpat, în motivele de apel, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin reţinerea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, ceea ce a şi recunoscut.

Curtea a apreciat că nu va reţine această faptă deoarece, probele administrate, în principal interceptările convorbirilor telefonice şi declaraţiile date de către L.N. în faza de urmărire penală şi de către martorii M.C. şi L.B., au confirmat că inculpatul a deţinut şi cultivat cannabisul pe care îl dădea mai apoi minorului L.N. pentru vânzare.

Chiar dacă acest minor a revenit ulterior în declaraţii, susţinând în faţa instanţei de fond că a fost bătut de poliţie să scrie cele consemnate în declaraţie, aceste declaraţii nu au fost luate în considerare deoarece minorul nu a dovedit cele susţinute, Curtea apreciindu-le ca fiind simple afirmaţii şi încercări de natură să ducă la achitarea inculpaţilor H. şi B.

Prin urmare, susţinerea apărătorului inculpatului că nu există la dosar probe care să confirme fapta de trafic de droguri de risc este neprobată în cauză.

În ceea ce o priveşte ce-a de-a doua faptă comisă de inculpatul H., de deţinere de armă fără a avea autorizaţie, s-a constatat că şi aceasta a fost dovedită deoarece arma a fost găsită cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului, inculpatul susţinând că a cumpărat-o cu mult timp în urmă.

În ceea ce priveşte pe inculpata B.E., faţă de aceasta s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tentativă la trafic de droguri de risc şi achitarea de sub învinuirea comiterii acestei fapte.

Este real faptul că inculpata a revenit în declaraţiile date iniţial la parchet, de nerecunoaştere, susţinând în faţa instanţei că nu cunoştea bine limba română şi că nu a înţeles întrebările ce i-au fost puse, fiind ameninţată de poliţie. Această revenire, în opinia Curţii, este una conjuncturală şi necredibilă, cu atât mai mult cu cât o declaraţie de recunoaştere, dosar urmărire penală, a fost dată de către inculpată în faţa procurorului şi a apărătorului.

Prin urmare, aşa cum s-a arătat, la dosar există probe certe care dovedesc faptul că inculpata împreună cu coinculpatul H. se ocupau de comercializarea de droguri de risc, fiind ajutaţi în acest sens de către minorul L.N. – fiul inculpatei.

Aceste probe sunt interceptările convorbirilor telefonice, declaraţiile din faza de urmărire penală ale minorului L.N. şi ale inculpatei, precum şi declaraţiile martorilor B., M. şi B.

Ca urmare, fapta inculpatei, descrisă mai sus, nu poate fi schimbată, prin reţinerea tentativei la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc ci menţinută ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc sub forma autoratului.

A apreciat că în cauză nu există nicio probă de natură a crea vreo îndoială cu privire la comiterea de către inculpată a infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată de O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic. art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată, solicitarea acesteia de achitare a fost respinsă.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, ce au făcut obiect al apelurilor atât a inculpaţilor, cât şi a parchetului, a apreciat că instanţa de fond a făcut o justă aplicare a prev. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, în privinţa inculpatului H. pedepsele aplicate pentru cele două fapte au fost orientate la minimum special.

Este real faptul că acest inculpat nu este recidivist şi că în comiterea faptei s-a ajutat de un minor însă, în raport de cantitatea de drog găsită, de tipul acestui drog, cannabis, a apreciat că mai eficientă în cauză este aplicarea unei pedepse care să se execute sub supraveghere aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.

A apreciat că timpul cât acest inculpat a fost arestat preventiv a fost suficient pentru ca inculpatul să conştientizeze gravitatea faptelor sale.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.E., în raport de faptul că este la primul contact cu legea penală, că nu are loc de muncă şi că are un copil minor în întreţinere, a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de către instanţa de fond, este suficientă şi eficientă.

Este real faptul că această inculpată nu a fost sinceră în faţa instanţei şi că în comiterea faptei s-a folosit de propriul copil, însă se apreciază că o reeducare mai eficientă a inculpatei se poate realiza şi fără executarea pedepsei în detenţie, existând suficiente garanţii că executarea pedepsei sub supravegherea organelor abilitate este mai eficientă în cauză iar scopul pedepsei poate fi atins în modalitatea spre care a optat instanţa de fond.

În concluziile apărătorului inculpaţilor s-a invocat şi aplicarea prev. art. 320¹ C. proc. pen., prevederi care nu sunt aplicabile în această situaţie, această procedură putând fi aplicată doar până la începerea cercetării judecătoreşti, ceea ce nu este cazul în cauza de faţă.

În raport de toate cele de mai sus apelurile formulate de inculpaţii H.T., B.E. şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Harghita au fost respinse ca nefondate, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 75/A din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş au declarat recurs inculpaţii H.T. și B.E. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu Mureș.

Inculpata B.E. a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., susţinând că instanţa a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, întrucât nu există nici o probă că a deţinut droguri, nu a încercat să vândă droguri prin intermediul copilului său minor, relevante în acest sens fiind declaraţiile martorilor audiaţi la cercetarea judecătorească. Din aceste motive, se impune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

Inculpatul H.T. a susţinut cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice în deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deoarece probatoriul administrat a dovedit că deţinea droguri pentru consum, neexistând nici un indiciu că a avut intenţia să comercializeze substanţe stupefiante.

De asemenea, a motivat că la individualizarea pedepselor aplicate nu au fost avute în vedere circumstanţele personale favorabile, necunoscut cu antecedente penale, motiv pentru care se impune reducerea pedepselor sau aplicarea unor amenzi penale, iar cu privire la infracţiunea de deţinere de arme fără autorizaţie prevăzută de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 a apreciat că fapta constituie contravenţie şi se impune aplicarea unei sancţiuni contravenţionale.

Din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., Înalta Curte a pus în discuţia părţilor greşita confiscare specială în favoarea statului a celor trei telefoane mobile şi a sumei de 160 RON aparţinând inculpaţilor.

Procurorul, invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. a formulat critici numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpaţilor H.T., arătând că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este aptă să asigure scopul pedepsei, urmând a se avea în vedere că inculpatul a săvârşit fapta de trafic de droguri folosindu-se de un minor, a comis două fapte în concurs real şi din aceste motive se impune schimbarea modalităţii de executare în detenţie.

În ziua judecăţii, oral, procurorul a susţinut şi motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., criticând încadrarea juridică dată faptei inculpatei B.E., apreciind că activităţile desfăşurate de aceasta, complicitate la transportul drogurilor şi tentativă de vânzare a acestora prin intermediul fiului său minor realizează infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de risc prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din aceeaşi lege.

Recursurile inculpaţilor H.T. și B.E. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din procesul-verbal de constatare a ionfracţiunii flagrante întocmit de organele de urmărire penală, a reieşit că la data de 25 noiembrie 2010 în barul SC H.A. din Miercurea Ciuc „la masă au fost identificaţi cei doi inculpaţi H.T. și B.E. Asupra inculpatului H.T. în buzunarul de la pantaloni s-au găsit fragmente vegetale uscate, suma de 160 RON, un telefon mobil N., iar asupra inculpatei B.E. două telefoane mobile N. şi S.E.

La aceeaşi dată 25 noiembrie 2010 a fost realizată o percheziţie domiciliată la locuinţa inculpatului H.T. din comuna C., sat C., jud. Harghita, într-un dulap fiind găsită o pungă ce conţinea fragmente vegetale uscate, în hambar, de asemenea au fost găsite fragmente vegetale, iar într-o cameră a imobilului o armă de tir cu aer comprimat.

S-a realizat o percheziţie domiciliară şi la locuinţa inculpatei B.E. din Miercurea Ciuc, strada M.L., nefiind descoperite droguri sau alte bunuri deţinute contrar legii.

Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice au concluzionat că probele identificate asupra inculpatului H.T. şi în locuinţa acestuia sunt constituite din cannabis 6,3 grame, 0,7 grame, 4,7 grame, 9,3 grame şi 11 grame –drog de risc ce face parte din Tabelul – Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au reţinut că la data de 25 noiembrie 2010 cei doi inculpaţi H.T. şi B.E. au fost prinşi în flagrant într-un local din Miercurea Ciuc deţinând aproximativ 15 grame cannabis în vederea comercializării.

Situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată în ceea ce o priveşte pe inculpata B.E. nu a fost confirmată de probe, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.

Eroarea de fapt există atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt dacă prin hotărârea atacată instanţa a reţinut o anumită situaţie de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele administrate rezultă o altă situaţie de fapt. Eroarea de fapt există şi atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe şi nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esenţială în sensul că a influenţat soluţia pronunţată în cauză şi a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite, în speţă de condamnare.

În cauza dedusă judecăţii, din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante a reieşit în evidenţă că asupra inculpatei B.E. nu a fost găsit vreun drog cannabis, iar în locuinţa sa nu au fost identificate substanţe stupefiante. Prin urmare, probele administrate au relevat o altă situaţia de fapt decât cea stabilită de instanţă, anume că la data de 25 noiembrie 2010 inculpata B.E. se afla împreună cu inculpatul H.T. într-un local din Miercurea Ciuc, şi numai asupra inculpatului H.T., cât şi numai în locuinţa acestuia au fost găsite droguri de risc – cannabis.

De asemenea, s-a reţinut de către cele două instanţe, fond, apel, că la dosar există probe certe care dovedesc că inculpata B.E. împreună cu inculpatul H.T. se ocupau de comercializarea drogurilor de risc, fiind ajutaţi de minorul L.N. - fiul inculpatei B.E., probe ce constau în interceptările convorbirilor telefonice, declaraţiile din faza urmăririi penale ale minorului L.N., inculpatei B.E. şi martorilor B.A.T., M.C. şi B.K.T., dovezi ce au constituit temei pentru condamnarea inculpatei pentru trafic de droguri în prima instanţă şi de respingerea apelului său ca nefondat de instanţa de apel.

Martorul B.K.T. a declarat în faza de urmărire penală, aspecte despre care a luat la cunoştinţă din relatarea minorului L.N., anume că acesta din urmă în luna octombrie 2010 a vândut droguri, respectiv marijuana la diverse persoane pe care le procura de la mama sa, inculpata B.E., iar aceasta la rândul său la obţinerea de la inculpatul B.E.

B.A.T. a relatat că la 25 noiembrie 2010 împreună cu M.C. şi L.N. s-au deplasat cu un autoturism în Miercurea Ciuc pentru ca M.C. să-şi rezolve o apărare, iar alte detalii referitoare la cele întâmplate în ziua de 25 noiembrie 2010 nu a mai relevat.

În ceea ce-l priveşte pe M.C., a fost învinuit în cauză pentru trafic de droguri, deţinere de droguri în vederea consumului propriu şi audiat în această calitate a relatat că în data de 25 noiembrie 2010 împreună cu L.N., B.A. s-au deplasat cu un autoturism în Miercurea Ciuc pentru a cumpăra droguri de la L.N. Au intrat în barul G., iar la scurt timp au fost legitimaţi de organele de poliţie, asupra lor nefiind găsită vreo substanţă stupefiantă. Parchetul a reţinut cu privire la M.C. că din probatoriul administrat a reieşit că a oferit/vândut spre consum la diferite persoane cannabis dar pentru că este necunoscut cu antecedente penale, cu o comportare bună în societate s-a apreciat că fapta sa de trafic de droguri de risc nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi din acest motiv a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, dispunând scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a aceluiaşi învinuit M.C. pentru că buletinul de analiză medicală a fost negativ, ceea ce a dovedit că nu a consumat cannabis.

În ceea ce priveşte interceptările convorbirilor telefonice se constată că au avut loc la 19 noiembrie 2010 între J.L. (care nu este parte în proces) şi un bărbat neidentificat în cursul urmăririi penale, apoi la 17 noiembrie 2010, 10 noiembrie 2010 între aceleaşi persoane, între M.C. şi un „domn” la 23 noiembrie 2010, 12 noiembrie 2010, 13 noiembrie 2010, M.C. şi L.N. la 10 noiembrie 2010, din cuprinsul căruia reiese că M.C. îi cere numitului L.N. un plic de ceai stabilind să se întâlnească. De asemenea au fost redate convorbirile telefonice ale învinuitului M.C. cu o persoană neidentificată la 25 noiembrie 2010, M.C. cu o doamnă (neidentificată) M.C. cu numitul T. (neidenticat), M.C. cu un domn la 10 noiembrie 2010, 12 noiembrie 2010, 17 noiembrie 2010 M.C. cu K. (asemenea neidentificat) la 18 noiembrie 2010.

Referitor la minorul L.N. – fiul inculpatei B.E. – asemenea lui M.C. a fost învinuit de aceleaşi infracţiuni, trafic de droguri şi deţinere de droguri în vederea consumului propriu relatând că la data de 24 noiembrie 2010 a fost semnat de M.C. care i-a cerut să-i procure cannabis. A luat legătura telefonic cu mama sa B.E. solicitându-i ca a doua zi să se întâlnească în Miercurea Ciuc să-i aducă 50 grame cannabis pentru 400 RON. În ziua de 25 noiembrie 2010, în jurul orelor 12:40 împreună cu M.C., B.A., au plecat din Odorheiul Secuiesc şi au ajuns în Miercurea Ciuc, unde au intrat într-un local fiind legitimaţi de poliţie aşa încât tranzacţia nu a mai avut loc. Distinct de cele întâmplate la 25 noiembrie 2010, L.N. a mai relatat că şi anterior acestei date mama sa B.E. şi inculpatul H.T. i-au dat 12 grame cannabis pe care le-a vândut unor persoane necunoscute în Miercurea Ciuc, declarând totodată că inculpatul H.T. cultiva cannabis la locuinţa sa din comuna C., ce era vândut ulterior prin intermediul său şi fiului inculpatului.

Pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc a învinuitului L.N., parchetul a dispus aplicarea unei sancţiuni administrative din aceleaşi considerente pentru care a dispus aceeaşi soluţie şi faţă de M.C., iar pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L.N. pentru că nu s-a dovedit că a consumat cannabis.

În instanţă, L.N. audiat de această dată în calitate de martor revine asupra depoziţiei dată în calitate la urmărire penală ca învinuit, relatând că în fapt, la 25 noiembrie 2010 nu s-a întâlnit cu mama sa B.E. pentru că a fost dus la poliţie, nu a discutat cu mama sa despre vânzarea vreunui drog şi nu a văzut în locuinţa inculpatului H.T. cannabis.

Depoziţiile martorilor sus-menţionate, pe lângă faptul că relatează despre împrejurări cunoscute de la alte persoane (cum este cazul martorului B.K.T.) nu pot fi reţinute de instanţa de recurs ca probe în acuzarea inculpatei B.E. pentru că nu dovedesc că a existat la data de 25 noiembrie 2010 vreo livrare, vânzare de cannabis de către inculpata B.E. fiului său minor L.N., toţi martorii relatând în esenţă aceeaşi împrejurare, anume că, împreună s-au deplasat de la Odorheiu Secuiesc la Miercurea Ciuc, iar în barul G. au fost legitimaţi şi conduşi la sediul poliţiei. Nici unul dintre martori nu relatează despre vreo întâlnire a inculpatei B.E. cu minorul L.N. ce se presupune că ar fi avut loc la aceeaşi dată, procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante neconsemnând o asemenea împrejurare, cu atât mai mult cu cât cei doi inculpaţi H.T. și B.E. au fost identificaţi într-un local din Miercurea Ciuc – SC H.A. diferit de cel în care s-au aflat martorii – barul G. din aceeaşi localitate.

De asemenea, interceptările convorbirilor telefonice sunt neconcludente. Se constată că majoritatea discuţiilor telefonice au avut loc între M.C. (martor în cauză) şi diferite persoane care nu au fost identificate şi audiate în cursul urmăririi penale, nu cuprind referiri la inculpaţii H.T. şi B.E. şi au fost purtate în limba maghiară, nefiind traduse de un interpret autorizat ci de lucrători ai poliţiei. Convorbirile telefonice dintre M.C. şi L.N., limbajul folosit este unul codificat (spre exemplu bucată plic de ceai) , dar atâta vreme cât nu au fost urmate de identificarea cantităţilor de stupefiante, presupus a fi fost traficate de inculpata B.E. sunt irelevante şi rămân în sfera unor simple supoziţii, neconfirmate de acte materiale concrete, specifice laturii obiective a infracţiunii inculpatei dedusă judecăţii.

Mărturia minorului L.N. din faza de urmărire penală, anume că anterior date de 25 noiembrie 2010, cei doi inculpaţi i-au dat 12 grame cannabis pe care le-a vândut unor persoane necunoscute, că H.T. cultiva cannabis la locuinţa sa şi îl vindea ulterior prin intermediul său, a fost dată de minor în calitate de învinuit în aceeaşi cauză pentru trafic de droguri, or potrivit dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Obiectul judecăţii prezentei cauze astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanţei l-a constituit traficul de droguri de risc a celor doi inculpaţi H.T. şi B.E. din data de 25 noiembrie 2010 când au fost prinşi în flagrant deţinând 15 grame cannabis destinate comercializării, asemenea şi în locuinţă fiind găsit cannabis (cum parchetul a reţinut), alte acte materiale ale infracţiunii de trafic de droguri, anterioare datei de 25 noiembrie 2010 comis de cei doi inculpaţi nefiind deduce judecăţii, de vreme ce nu s-a reţinut forma continuată a acestei infracţiuni şi nu s-a făcut vorbire despre acestea în conţinutul rechizitoriului.

Prin urmare, depoziţia minorului L.N. mai sus amintită se referă la acte materiale anterioare datei de 25 noiembrie 2010, ce nu fac obiectul judecăţii cauzei, iar potrivit art. 69 C. proc. pen. nu se coroborează cu alte probe sau împrejurări ce au rezultat din probele existente în cauză, mai precis nu a fost confirmată de probe certe, de neînlăturat cum ar fi procese-verbale de depistare şi rapoarte tehnico-ştiinţifice care să ateste că, într-adevăr anterior zilei de 25 noiembrie 2010 cei doi inculpaţi i-au livrat cannabis. În lipsa unei probe ştiinţifice care să ateste că substanţa obţinută de L.N. de la cei doi inculpaţi este cannabis, depoziţia minorului chiar din faza de urmărire penală nu poate fi reţinută în acuzarea inculpaţilor.

Apoi trebuie observat că numai în locuinţa inculpatului H.T., la data de 25 noiembrie 2010 a fost găsit cannabis, într-un dulap, într-o pungă şi în hambar pe un pat, dar nu şi cannabis cultivat, cum procesul verbal de percheziţie domiciliară a relevat şi ca atare relatarea minorului L.N., anume că inculpatul H.T. cultiva cannabis în curtea locuinţei nu s-a confirmat.

Constituie infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producea, fabricarea, experimentarea (…) oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea (...) deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc.

Realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, presupune aşadar realizarea unei sau mai multor acţiuni dintre cele prevăzute în textul de lege enunţat şi anume cultivarea (…) deţinerea ori alte operaţiuni, existenţa infracţiunii fiind condiţionată în oricare dintre modalităţile alternative de scopul traficului, circulaţiei drogurilor de risc, fără drept.

În cauză nu s-a dovedit că inculpata B.E. a cultivat – oferit, deţinut, vândut sau a realizat vreo altă operaţiune referitoare la circulaţia drogurilor de risc la data de 25 noiembrie 2010, iar în acest sens se are în vedere că asupra inculpatei nu a fost găsit cannabis, în locuinţa sa nu au fost identificate substanţe stupefiante, martorii audiaţi nu relatează despre vreo întâlnire a inculpatei cu L.N. în localul SC H.A., nu atestă vreo livrare, vânzare de cannabis, de către B.E. fiului său minor, interceptările convorbirilor telefonice nu cuprins vreo referire la vreo acţiune a inculpatei din data de 25 noiembrie 2010, iar depoziţia minorului L.N. din faza urmăririi penale, retractată în instanţă, pe lângă faptul că se referă la acte materiale anterioare datei de 25 noiembrie 2010, care nici nu au constituit obiectul judecăţii nu a fost confirmată de vreo probă ştiinţifică care să ateste că mama sa i-a livrat cannabis.

Nu se poate dispune condamnarea pentru trafic de droguri pe baza unei posibile acţiuni viitoare a inculpatei B.E., de livrare a cannabisului fiului său minor, acţiune care în fapt nu s-a realizat, neexistând nicio tentativă de vânzare a drogurilor, cum procurorul a susţinut în concluziile orale în recurs, atâta vreme cât cei doi nu s-au întâlnit în data de 25 noiembrie 2010.

Tentativa, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) C. pen. presupune pe lângă existenţa unei hotărâri de a săvârşi infracţiunea şi începerea executării hotărârii infracţionale, adică realizarea acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, dar care este întreruptă sau este executată până la capăt dar rezultatul nu se produce.

Or, în speţă, nu a fost realizată de către inculpată nici o acţiune de vânzare, livrare a drogurilor care fi fost întreruptă de intervenţia poliţiei şi prin urmare dispoziţiile art. 20 alin. (1) C. pen. nu sunt incidente.

În recurs, procurorul a invocat oral cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. apreciind că faptei săvârşite de către inculpata B.E. i s-a dat o greşită încadrare juridică acţiunile desfăşurate de aceasta realizând elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Activitatea complicelui, potrivit legii penale, poate consta atţt în ajutor sau înlesnire la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală cât şi în promisiunea de tăinuire a bunurilor provenite din infracţiune ori de favorizare a infractorului înlesnirea poate consta atât în activităţi materiale de procurare a mijloacelor, instrumentelor cât şi în activităţi ce reprezintă o contribuţie morală ca procurarea de informaţii cu privire la locul şi timpul unde urmează să fie săvârşită infracţiunea, întărirea hotărârii infracţionale prin sfaturi, iar ajutorul dat de complice primeşte activităţile desfăşurate de acesta în timpul executării faptei de către autor şi poate consta în asigurarea pazei, îndemnul de a continua săvârşirea faptei, etc.

Nici una dintre acţiunile inculpatei din data de 25 noiembrie 2010 nu se circumscriu activităţilor complicelui mai sus arătate, inculpatul H.T. declarând că B.E. nu a avut cunoştinţă că deţine cannabis asupra sa şi în locuinţă, aceeaşi împrejurare relevând-o şi B.E. Simpla prezenţă a inculpatei alături de autorul infracţiunii care deţinea droguri ar fi putut constitui într-adevăr pentru acesta un ajutor moral creându-i autorului o stare psihică favorabilă punerii în aplicare a traficului de droguri, dar această împrejurare nu conduce automat la reţinerea complicităţii, fiind necesar să se stabilească distinct şi că însoţitorul a urmărit sau măcar a prevăzut şi acceptat ca prezenţa sa să constituie un astfel de ajutor, întrucât participaţia sub forma complicităţii nu se poate realiza decât cu intenţie directă sau indirectă, ceea ce în cauză nu s-a stabilit din moment ce nu cunoştea că autorul infracţiunii deţine droguri în vederea comercializării.

Prin urmare, din considerentele arătate se impune achitarea inculpatei B.E. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin admiterea recursului inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casării deciziei atacate şi în parte a sentinţei penale nr. 171 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Harghita.

Referitor la inculpatul M.T., se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. – faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică –invocat de apărare întrucât nu ne aflăm în situaţia în care inculpatul H.T. a fost condamnat pentru o altă infracţiune decât cea ale cărei elemente constitutive sunt întrunite.

Infracţiunea de trafic de droguri de risc săvârşită de inculpatul H.T. a fost dovedită şi corect s-a dispus condamnarea pentru această faptă, iar în acest sens, se are în vedere împrejurarea că asupra inculpatului şi în locuinţa sa a fost găsit cannabis în diferite cantităţi 6,3 grame, 0,7 grame, 4,7 grame, 9,3 grame şi 11 grame, cum rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică au concluzionat. Aşadar, s-a dovedit una dintre acţiunile prevăzute în textul de lege şi anume deţinerea drogurilor de risc de către inculpat, iar aceasta a fost realizată nu pentru consumul său propriu cum a susţinut ci în scopul arătat în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 – circulaţia drogurilor de risc fără drept. O asemenea concluzie se desprinde din anumite elemente de fapt, anume cantitatea de droguri deţinută – aproximativ 32 grame, buletinul de analize medicale din 26 noiembrie 2010 care a atestat că în urma testului pentru droguri inclusiv cannabis, inculpatul a fost găsit negativ, ceea ce coroborate dovedesc că drogurile nu erau destinate consumului inculpatului ci comercializării şi din aceste motive nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 – deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, cum în recurs a solicitat.

Circumstanţa agravantă prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 se reţine în situaţia în care în săvârşirea faptelor prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt folosiţi minori. Atâta vreme cât la data de 25 noiembrie 2010 nu a existat nicio întâlnire între H.T., B.E. şi minorul L.N., alte acte materiale ale infracţiunii de trafic de droguri săvârşite de H.T. nu au fost dovedite şi nici nu au format obiectul judecăţii, nu s-a dovedit că la 25 noiembrie 2010 inculpatul H. i-a livrat minorului cannabis pentru ca acesta la rândul său să-l vândă vreunei persoane, circumstanţa agravantă prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 nu se justifică în încadrarea juridică a faptei inculpatului H.T. şi se impune a fi înlăturată prin admiterea recursului inculpatului sub acest aspect.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului H.T. (cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. – pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege - invocat de parchet şi apărare deopotrivă) pentru faptele săvârşite –trafic de droguri de risc şi deţinere de armă fără autorizaţie, Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere corect criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social şi împrejurările comiterii faptelor circumstanţele reale în care au fost săvârşite, împrejurările care atenuează răspunderea penală şi datele care circumstanţiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu o comportare bună în societate.

Fiind stabilite pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta 58 ani, antecedente penale) cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, cantitatea de droguri traficată, iar prin urmare în raport de criteriile enunţate nu se justifică majorarea pedepselor inculpatului şi schimbarea modalităţii de executare din suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în detenţie, cum parchetul a cerut dar nici reducerea pedepselor, aşa cum apărarea a solicitat.

Este adevărat că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, însă această împrejurare este insuficientă a conduce la reţinerea circumstanţelor atenuante şi implicit la reducerea pedepselor sub minimul special în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor.

Avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa – ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unor pedepse inculpatului spre minimul special al pedepsei închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. priveşte nu numai aplicarea unor pedepse principale greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (netemeinice) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale) ci se referă şi la stabilirea unor pedepse complementare şi accesorii greşit individualizate ori aplicate în alte limite decât cele legale.

Din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat inculpatului H.T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen. pe durata de 1 an după încetarea pedepsei principale.

Stabilirea pedepselor complementare şi accesorii apare ca fiind realizată automat, prin efectul legii de către instanţa de fiind, de vreme ce nu a înţeles să motiveze în raport de criteriile enumerate de art. 71 alin. (3) C. pen. (natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă) aplicarea acestora în conţinutul arătat, dar şi a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar instanţa de apel nu a complinit absenţa motivării primei instanţe sub acest aspect.

Referitor la pedepsele complementare, Înalta Curte constată că interzicerea dreptului de a alege, deci a dreptului electoral de a participa la procesul de alegere a organelor democratice ale statului, prin exercitarea dreptului de vot, severitatea unei astfel de interdicţii, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituţional nu este justificată şi nu se află în legătură directă cu tipul infracţiunilor reţinută în cauză. Tot astfel, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceluia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii cât şi a dreptului de a fi tutore sau curator nu se impun a fi aplicate inculpatului, avându-se în vedere natura faptelor comise, absenţa oricărei conexiuni între exercitarea acestor drepturi şi tipul infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat.

Însă, natura, modalitatea săvârşirii faptelor, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care se impune aplicarea dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, la stabilirea pedepsei accesorii fiind avute în vedere aceleaşi criterii ca la stabilirea pedepsei complementare.

De asemenea, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, Înalta Curte constată că s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului a trei telefoane mobile şi a sumei de 160 RON aparţinând inculpaţilor.

Pe lângă faptul că nu a fost indicat temeiul legal în baza căruia s-a dispus confiscarea bunurilor, nu s-au arătat motivele confiscării, măsura este şi una greşită, făcându-se o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului (…), iar în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute la art. 2-10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Dispoziţiile legale enunţate nu sunt incidente în cauză.

Aşa cum s-a arătat, asupra inculpatului H.T. s-a găsit suma de 160 RON, un telefon mobil N., iar asupra inculpatei B.E. două telefoane mobile N. şi S.E., ce au fost indisponibilizate, întrucât bunurile aparţinând inculpaţilor nu au fost folosite la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, nu au servit efectiv la realizarea laturii obiective a infracţiunii, nu au făcut obiectul acestei infracţiuni, iar banii nu au fost dobândiţi prin valorificarea drogurilor [pentru a fi incidente dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000] neexistând dovezi în acest sens, urmează ca în temeiul disp. art. 169 alin. (1) C. proc. pen. să se dispună restituirea bunurilor către inculpaţi.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 modificată prin O.U.G. nr. 26/2008, se constată că în urma percheziţiei domiciliare din data de 25 noiembrie 2010, la locuinţa inculpatului H.T. a fost găsită o armă de tir cu aer comprimat.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că este o puşcă cu aer comprimat, calibrul 4,5 mm, în stare de funcţionare. Aceasta face parte din categoria E din Legea nr. 295/2004 modificată prin O.U.G. nr. 26/2008.

Din adresa din 26 noiembrie 2010 emisă de Inspectoratul de Poliţie judeţean Harghita –Serviciul Arme, Explozii şi Substanţe periculoase a reieşit că inculpatul H.T. nu era autorizat pentru a deţine arma de tir cu aer comprimat.

Prin urmare, fapta sa de a deţine în locuinţă arma de tir cu aer comprimat din categoria E, fără a avea autorizaţie, realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 295/2004, modificată prin O.U.G. nr. 26/2008 – deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept – iar nu ale vreunei contravenţii prevăzută în acelaşi act normativ, corect s-a dispus condamnarea inculpatului şi pentru această infracţiune, fapta sa fiind prevăzută de legea penală.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b), art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) şi d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de inculpaţii H.T. şi B.E. împotriva deciziei penale nr. 75/A din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureș, va casa decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 171 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Harghita şi în rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b și e) C. pen. pe durata unui termen de 1 an și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Va înlătura din încadrarea juridică dată faptei prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reținută în sarcina inculpatului H.T. agravanta prevăzută de art. 14 lit. d) din aceeași lege.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 va condamna pe inculpatul H.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II–a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. va contopi pedeapsa susmenționată cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 136¹ din Legea nr. 295/2004, modificată prin O.U.G. nr. 26/2008, urmând ca inculpatul H.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II–a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II–a și b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a)–d) C. pen., și anume:

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, desemnat să asigure supravegherea în cauză;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere va suspenda executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Va constata că inculpatul H.T. a fost reținut și arestat preventiv în cauză, de la 25 noiembrie 2010 la 30 iunie 2011.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatei B.E. sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din aceeași lege.

Va constata că inculpata a fost reținută timp de 24 de ore la data de 25 noiembrie 2010.

Va dispune restituirea către inculpați a celor trei telefoane mobile indisponibilizate conform dovezilor din 23 decembrie 2010, aflate la dosarul de urmărire penală, precum și a sumei de 160 RON consemnată la Trezoreria municipiului Miercurea Ciuc cu adresa din 15 decembrie 2010.

Va menţine celelalte dispoziții ale sentinței.

Va respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva aceleiași decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpații H.T. și B.E. împotriva deciziei penale nr. 75/A din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureș, secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 171 din 30 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia penală şi, în rejudecare:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe durata unui termen de 1 an și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Înlătură din încadrarea juridică dată faptei prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reținută în sarcina inculpatului H.T. agravanta prevăzută de art. 14 lit. d) din aceeași lege.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 condamnă inculpatul H.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II–a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedeapsa susmenționată cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 136¹ din Legea nr. 295/2004, modificată prin O.U.G. nr. 26/2008, urmând ca inculpatul H.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II–a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II–a și b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a)– d) C. pen., și anume:

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, desemnat să asigure supravegherea în cauză;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Constată că inculpatul H.T. a fost reținut și arestat preventiv în cauză, de la 25 noiembrie 2010 la 30 iunie 2011.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatei B.E. sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din aceeași lege.

Constată că inculpata a fost reținută timp de 24 de ore la data de 25 noiembrie 2010.

Dispune restituirea către inculpați a celor trei telefoane mobile indisponibilizate conform dovezilor din 23 decembrie 2010, aflate la dosarul de urmărire penală, precum și a sumei de 160 RON consemnată la Trezoreria Municipiului Miercurea Ciuc cu adresa din 15 decembrie 2010.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva aceleiași decizii.

Sumele de câte 75 RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții intimați inculpați până la prezentarea apărătorului ales se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1002/2012. Penal. Trafic internaţional de...		ICCJ. Decizia nr. 1020/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2549/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 1002/2012. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1020/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs