ICCJ. Decizia nr. 1020/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1020/2012
Dosar nr. 44/118/2010
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 175 din 17 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 44/118/2010 inculpatul M.G.C. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În baza prev. art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului M.G.C. pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
Conform prev. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de 24 ore, în ziua de 3 - 4 noiembrie 2009 şi de la 6 noiembrie 2009 la 4 decembrie 2009 inclusiv.
În temeiul prev. art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul M.G.C. să restituie denunţătorului M.I.V. suma de 800 RON şi 100 euro, constatându-se că suma de 400 euro remisă de denunţător inculpatului a fost recuperată de organele judiciare şi pusă la dispoziţie.
În baza prev. art. 191 C. proc. pen. inculpatul M.G.C. a fost obligat să plătească statului suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 28 decembrie 2009, a fost trimis în judecată inculpatul M.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform celor rezultate din examinarea ansamblului probator, Tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
La data de 23 august 2008, orele 20:45, denunţătorul a fost surprins de organele de poliţie, pe strada I. din Municipiul Piatra Neamţ, conducând autoturismul marca O., care aparţine tatălui său, având o îmbibaţie alcoolică de 1,50 ‰ (proba I - ora 21:30) şi 1,35‰ (proba II - ora 22:30).
A fost chemat de mai multe ori la audieri la poliţie şi Parchet, iar ultima dată procurorul i-a spus că dosarul va merge la instanţa de judecată. Prin rechizitoriul nr. JJ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ din 10 februarie 2009 - s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.I.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Denunţătorul nu a primit nici o citaţie acasă până când, la data de 30 august 2009, a venit la domiciliul său un poliţist cu un mandat de aducere, care i-a spus că este citat la Judecătoria Piatra Neamţ, la data de 14 septembrie 2009, pentru a fi ascultat ca inculpat. În acest sens sunt dovezile de îndeplinire a procedurii de citare şi mandatul de aducere, din care rezultă că denunţătorul a fost citat greşit la blocul K. de pe strada I., unde de fapt locuia martorul din dosar M.C.I. (denunţătorul locuind la blocul G.
Aceste aspecte rezultă din dosarul penal nr. 934/279/2009 al Judecătoriei Piatra Neamţ, în care denunţătorul M.I.V. are calitatea de inculpat.
Faţă de trimiterea sa în judecată ca inculpat, pentru săvârşirea unei infracţiuni care atrăgea anularea permisului de conducere, este verosimilă declaraţia denunţătorului potrivit căreia a fost interesat în evitarea răspunderii penale şi în găsirea unei persoane care să rezolve această problemă.
Potrivit declaraţiilor constante ale denunţătorului M.I.V., în cursul lunii mai - iunie 2009, în timp ce stătea la un bar din zona Gării Piatra Neamţ (barului i se spune „L.M.), la o masă alăturată erau câteva persoane, iar una dintre acestea le povestea celorlalte că a avut ceva probleme cu permisul de conducere, însă şi-a rezolvat problema printr-un ofiţer de poliţie - M.G.
M.I.V. declară că, auzind despre aceasta, a intervenit pe lângă persoana respectivă şi a rugat-o să îl pună şi pe el în legătură cu acest ofiţer de poliţie, să îl poată ajuta întrucât are şi el o problemă cu un dosar legat de permisul de conducere. Această persoană i-a dat un număr de telefon şi i-a spus că dacă nu răspunde la telefon, să-l caute pe ofiţerul de poliţie M.G. la I.P.J. Neamţ, unde acesta este ofiţer de serviciu pe unitate.
Inculpatul M.G. contestă, în apărarea sa, această situaţie de fapt care nu este probată decât prin declaraţiile denunţătorului. Tribunalul reţine că această situaţie de fapt, pe de o parte este probată prin împrejurări obiective ce rezultă din ansamblul probelor - respectiv faptul că denunţătorul M.I.V. nu-l cunoştea anterior pe inculpatul M.G., şi faptul că, în aceste împrejurări, M.I.V. a deţinut numărul de telefon al inculpatului, cu care ulterior a intrat în contact telefonic şi direct de mai multe ori. Ori, acest lucru este explicabil numai prin prisma faptului că o terţă persoană i-a comunicat denunţătorului numărul de telefon al inculpatului.
Din ansamblul probator rezultă că singurul interes al denunţătorului de a obţine numărul de telefon al inculpatului, şi de a lua contact cu acesta, şi discuţiile purtate între cei doi, s-a rezumat la încercarea de a evita răspunderea penală pentru conducere sub influenţa alcoolului, încercare evident cu tentă ilegală, câtă vreme singura posibilitate legală a denunţătorului de a se apăra de răspundere penală era prin solicitarea de probe şi prin participarea în cadrul dosarului penal în care avea calitatea de inculpat - procedură cu privire la care inculpatul M.G. nu avea nici o legătură şi nici o competenţă legală.
În condiţiile în care denunţătorul M.I.V. urma să ia legătura cu un ofiţer de poliţie pe care nu îl cunoştea, şi să-i solicite un ajutor ce nu putea fi dat de cât prin săvârşirea unei infracţiuni, Tribunalul reţine că denunţătorul nu ar fi avut temeritatea să facă acest lucru decât dacă cineva i-ar fi furnizat informaţii în sensul că ofiţerul de poliţie respectiv (în speţă M.G.) este dispus să accepte astfel de propunerii, şi că nu există nici un risc de a fi denunţat pentru dare de mită.
Faţă de această conjunctură obiectivă dată de comportamentul normal uman, Tribunalul reţine că declaraţiile denunţătorului cu privire la împrejurările în care a luat la cunoştinţă despre existenţa inculpatului M.G., funcţia acestuia şi faptul că poate fi găsit la I.P.J. Neamţ unde execută serviciul, şi cu privire la faptul că a intrat în posesia numărului de telefon al acestuia, se susţin prin ansamblul probator, potrivit art. 75 C. proc. pen., şi vor fi reţinute.
Pe de altă parte, modalitatea şi locul în care denunţătorul a intrat în posesia numărului de telefon al inculpatului nu sunt esenţiale în raport cu acuzaţia adusă inculpatului, câtă vreme probele demonstrează că inculpatul şi denunţătorul nu se cunoşteau anterior, fiind astfel exclusă posibilitatea ca aceştia să se fi întâlnit şi să fi traficat sume de bani pentru alt motiv decât cel expus de denunţătorul M.I.V.
Atât din declaraţiile acestuia cât şi ale martorei M.A.M., dar şi din conţinutul convorbirilor telefonice sau ambientale interceptate, se confirmă faptul că inculpatul nu l-a cunoscut pe denunţător până în luna mai-iunie 2009, când acesta din urmă l-a contactat la sediul I.P.J. Neamţ.
Declaraţia contrară a inculpatului, potrivit căreia l-ar fi cunoscut pe denunţător din perioada în care acesta executa stagiul militar în aceeaşi unitate în care inculpatul avea funcţia de ofiţer, este pe de o parte infirmată de probele dosarului, şi pe de altă parte nu este susţinută prin nici un mijloc de probă.
Inculpatul s-a limitat la o susţinere declarativă în acest sens, fără a indica şi a solicita administrarea vreunui mijloc de probă care să-i susţină afirmaţiile - martori, înscrisuri din care să rezulte situaţia invocată, motiv pentru care instanţa reţine că apărarea cu privire la acest aspect a fost formală, neputând fi reţinută. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului pot fi avute în vedere numai dacă se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor. De asemenea, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul are dreptul să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie.
Ori, declaraţia inculpatului nu se coroborează cu ansamblul probator, şi acesta nu a solicitat în concret să facă dovada netemeiniciei probelor de vinovăţie, sub aspectul indicat mai sus.
În aceeaşi zi în care denunţătorul a intrat în posesia numărului de telefon al inculpatului, potrivit declaraţiilor sale, acesta a sunat la numărul de telefon primit, nu i-a răspuns nimeni, însă s-a deplasat la I.P.J. Neamţ, aflând că ofiţerul de poliţie este liber în ziua respectivă, dar va fi de serviciu a doua zi.
A doua zi, M.I.V. s-a deplasat la sediul I.P.J. Neamţ unde s-a întâlnit cu inspectorul principal de poliţie M.G.C., şi a solicitat să discute cu acesta. Cei doi au ieşit în faţa inspectoratului, pe treptele de la intrare, şi denunţătorul i-a spus inculpatului că i s-a întocmit un dosar penal pentru conducere cu alcoolemie şi de la o altă persoană a înţeles că ar putea să îl ajute să-şi rezolve problema. La această întrebare ofiţerul de poliţie M.G. i-a zis că cunoaşte o persoană la Medicina Legală Iaşi şi poate să-i rezolve problema.
Cu această ocazie, ofiţerul M.G. i-a dat numărul lui de telefon, iar denunţătorul i-a dat numărul său de telefon, urmând ca inspectorul principal de poliţie M.G.C. să îl sune.
De asemenea, aceste afirmaţii ale denunţătorului nu sunt confirmate direct şi prin alte mijloace de probă, însă ele sunt confirmate implicit prin constatarea contactelor telefonice dintre cei doi, prin discuţiile interceptate referitoare la Institutul de Medicină Legală Iaşi şi la recalcularea alcoolemiei, şi prin afirmaţiile inculpatului referitoare la deplasarea sa la Institutul de Medicină Legală Iaşi în scopul intervenţiei în favoarea denunţătorului, afirmaţii care se bazează pe situaţia preexistentă afirmată către denunţător, că cunoaşte pe cineva la Institutul de Medicină Legală Iaşi care poate rezolva problema recalculării alcoolemiei.
După aproximativ 2-3 săptămâni de la prima întâlnire, denunţătorul M.I.V. a fost sunat de inculpatul M.G.C., ocazie cu care acesta i-a comunicat că s-a informat despre dosarul acestuia, că se poate rezolva favorabil problema şi totodată, i-a dat întâlnire în jurul orelor 12:00, în faţa Sucursalei B.C.R. La locul stabilit, denunţătorul a urcat în autoturismul ofiţerului de poliţie, iar acesta i-a spus că-i va rezolva favorabil problema, în sensul că îl va ajuta cu o recalculare a alcoolemiei, care să fie sub limita ce-ar atrage răspunderea penală, printr-o cunoştinţă pe care o are la Medicina Legală la Iaşi, dându-i şi un nume în acest sens, dar pe care denunţătorul nu l-a reţinut. Totodată, inculpatul M.G.C. i-a spus că pentru rezolvarea favorabilă a problemei în primă fază trebuie să-i dea 300 de euro. M.I.V. i-a spus că este de acord, însă are acasă, în acel moment, doar 200 de euro.
Apărarea inculpatului, potrivit căreia descrierea autoturismului în care s-au întâlnit cei doi, făcută de denunţător, nu corespunde autoturismului pe care îl are în proprietate, este nefondată, întrucât pe de o parte exista posibilitatea ca inculpatul, fiind prevăzător cu privire la o posibilă supraveghere (astfel cum a demonstrat în discuţiile telefonice) să fi împrumutat autoturismul unei cunoştinţe pentru a se deplasa la întâlnire, şi pe de altă parte, amănuntul respectiv şi posibila eroare a denunţătorului cu privire la unele caracteristici ale autoturismului respectiv nu sunt esenţiale în stabilirea situaţiei de fapt.
După aproximativ o săptămână, în acelaşi loc şi condiţii, după ce în prealabil au discutat la telefon, M.I.V. s-a întâlnit cu inculpatul M.G.C. şi i-a dat suma de 800 RON, echivalentul a 200 de euro. Cu această ocazie i-a transmis inculpatului că diferenţa de 100 de euro urmează a fi remisă peste o săptămână. Astfel, după aproximativ o săptămână denunţătorul s-a întâlnit cu inculpatul în acelaşi loc şi condiţii ca la întâlnirile anterioare, unde acesta i-a dat inculpatului suma de 100 de euro compusă din 2 bancnote a câte 50 de euro.
Afirmaţiile denunţătorului se confirmă prin discuţiile ulterioare între cei doi, interceptate în mediul ambiental, din care rezultă intenţia inculpatului de a preconstitui probe care să faciliteze apoi recalcularea alcoolemiei şi credibilitatea faptului că aceasta a fost sub limita legală la momentul depistării denunţătorului în trafic.
De asemenea, din discuţiile în mediul ambiental interceptate se confirmă declaraţiile denunţătorului privind sumele de bani date inculpatului. Această situaţie de fapt este confirmată şi prin declaraţiile martorei M.A.M. Neconcordanţele între declaraţia acesteia şi susţinerile denunţătorului cu privire la succesiunea înmânării banilor şi sumele date se explică prin aceea că denunţătorul nu a discutat expres cu soţia sa asupra tuturor amănuntelor, iar aceasta nu a fost interesată, la momentul respectiv, pentru a urmări destinaţia sumelor de bani ai familiei din posesia soţului său, fiind informată doar generic asupra demersurilor acestuia.
După aproximativ 2-3 săptămâni, probabil la începutul lunii august 2009, M.l.V. l-a sunat pe inculpatul M.G.C. să-l întrebe dacă a rezolvat ceva, iar acesta i-a spus că trebuie să se întâlnească. M.l.V. s-a deplasat în faţă la Moldocor, vizavi de B.C.R., unde a discutat în maşina inculpatului, iar acesta i-a spus că s-a interesat despre situaţia sa, se poate rezolva favorabil, însă trebuie să meargă amândoi la laşi. Totodată, i-a spus că trebuie să-i mai dea 400 de euro pentru a rezolva favorabil şi la Iaşi.
Aspectul referitor la suma de 400 euro se confirmă prin discuţiile interceptate în mediul ambiental, şi prin procesul verbal de percheziţie corporală, prin procesul verbal de marcare criminalistică a 8 bancnote a câte 50 euro, prin declaraţiile martorilor asistenţi, prin imaginile filmate în mediul ambiental (barul A.) din care rezultă înmânarea acestor bancnote de către denunţător inculpatului, din toate acestea rezultând că într-adevăr cei doi purtaseră discuţii anterioare referitoare la înmânarea sumei de 400 euro. Ori, în contextul în care întâlnirile şi discuţiile dintre inculpat şi denunţător aveau ca subiect încercarea de recalculare a alcoolemiei, este evident că şi această sumă de bani era destinată aceluiaşi scop.
Pe data de 28 octombrie 2009, pe la orele 12:30 - 13:00, M.l.V. a mers la I.PJ. Neamţ, unde s-a întâlnit cu inculpatul M.G.C. şi au ieşit împreună pe treptele inspectoratului. Aici M.l.V. l-a întrebat pe M.G.C. dacă poate să îl mai ajute cu problema sa, iar acesta i-a spus că sigur se rezolvă şi că vor discuta mai amănunţit duminică, când este din nou de serviciu, deoarece atunci este aglomerat. Cei doi au stabilit să se întâlnească pe data de 01 noiembrie 2009 la sediul I.P.J. Neamţ, lucru care s-a şi întâmplat. (potrivit interceptării convorbirii în mediul ambiental).
Cu acea ocazie, inculpatul M.G.C. i-a spus denunţătorului ca la termenul ce îl va avea mâine să declare în faţa judecătorului că nu a băut atât de mult cât a fost consemnat în declaraţiile luate la poliţie şi procuror, întrucât i-a fost frică, dar că de fapt a consumat cu colegii săi doar „un şpriţ de vin şi un 50 de votcă"; şi va aduce un martor în acest sens. La întrebarea denunţătorului dacă a vorbit cu doctorul la Iaşi, inculpatul îi răspunde „Da mă! La Iaşi se rezolvă mă, nu-i problemă. Da' tu ai declarat prea multe ca-i băut. Ăsta-i şmenu'!"; De asemenea, denunţătorul îi spune inculpatului că a primit de la soacra sa din Italia o sumă de bani, respectiv 400 de euro, pe care îi are acasă, moment în care inculpatul spune „Lasă-i acolo. Nu, deocamdată";. Spre finalul discuţiei, inculpatul îi reiterează denunţătorului faptul de a spune în faţa judecătorului că „a băut doar 50 de grame de votcă şi un pahar de vin; un şpriţ";, că va aduce un coleg martor cu care a stat la masă, în acest sens. Au stabilit să se întâlnească a doua zi după-amiază.
Astfel, la întâlnirea dintre cei doi în sediul I.P.J. Neamţ, la 01 noiembrie 2009, discuţiile relevante în acest sens sunt:
M.G.C.: ,, Mâine ai, nu?"; (referindu-se la faptul că a doua zi denunţătorul avea fixat termen de judecată în dosarul său).
M.G.C.: „Deci, zici aşa: Doamnă (simulând că denunţătorul se adresează preşedintei completului de judecată).Tu ce-ai scris, mai ţii minte?"; (referindu-se la ce declaraţii a dat denunţătorul în cursul urmăririi penale, privind cantitatea de alcool băută).
M.I.V.: „Păi, c-am băut alcool,(...) votcă (...) bere, vin.
M.G.C.: Aoleo, cam multe (preconizând că o astfel de declaraţie sugerează o alcoolemie mare, şi deci greutatea recalculării frauduloase a alcoolemiei).
M.G.C.: Ce-ai declarat tu la procuror şi la (...) C-ai băut atât de mult? (încercând să-şi dea seama ce cuprind probele dosarului şi cum pot fi contracarate).
M.I.V.: „da, că îmi scria în dovadă";(...), Şi-o fost unu (...) parcă unu cincizeci"; (referindu-se la valoarea alcoolemiei constatate în buletinul de analiză toxicologică).
M.G.C.: „Da, cam aşa ceva"; (confirmând valoarea alcoolemiei, care într-adevăr a fost de 1,50‰ la prima recoltare, şi rezultând că într-adevăr inculpatul se interesase despre conţinutul dosarului, şi ştia aceste amănunte).
M.G.C.: „Zici în felul următor: Că ai băut numai, să zic, cincizeci de votcă şi un pic de vin, şpriţ de vin"; (referindu-se la ce declaraţie trebuie să dea denunţătorul în faţa instanţei, o astfel de declaraţie urmând să fundamenteze o recalculare a alcoolemiei - pe baza cantităţii aproximative consumate de denunţător, stabilită potrivit declaraţiei acestuia şi a unui martor propus de el, şi pe baza greutăţii corporale, etc.)
- M.G.C.: „Ceri (...) Aduc colegii mei cu care am fost la băut şi să spună că am băut (...) şi-aduci tu un coleg şi zice :da dom-le, a băut un (...)"; (indicându-i denunţătorului să propună proba cu martori şi să-l determine pe un coleg să declare că denunţătorul a băut o cantitate mică de alcool).
M.I.V.: „Mergem? Aţi vorbit cu ăsta la Iaşi, cu doctorul?"; (referindu-se la un medic de la Institutul de Medicină Legală Iaşi, şi rezultând din întrebare că cei doi discutaseră anterior despre acest aspect).
M.G.C.: „Da, mă, la Iaşi se rezolvă, dar tu ai declarat prea multe c-ai băut";, (confirmă discuţiile anterioare, legătura între doctorul de la Iaşi şi declaraţia denunţătorului privind cantitatea băută, faptul că a intervenit la Institutul de Medicină Legală Iaşi).
M.I.V.: „Şi cu ăia trei sute de mii? I-aţi dat?
M.G.C.: „Da măi, i-am (...)"; (confirmă primirea banilor daţi iniţial de denunţător, şi susţine că i-a dat unei persoane, în contextul în care discuţia se referea la doctorul de la Iaşi şi la cantitatea de alcool băută de denunţător, în urma căreia i s-a întocmit dosarul penal).
M.I.V.: Şi cu ăia patru sute ce facem?, ăia, patrusu de euro";.
M.G.C.: Când mergem la Iaşi"; (indică faptul că cei patrusute de euro - despre care s-a probat ulterior că au fost daţi inculpatului şi cu care a fost surprins în flagrant - erau destinaţi dării unei mite către o persoană de la Iaşi, în legătură cu recalcularea alcoolemiei denunţătorului. Se infirmă astfel declaraţia inculpatului potrivit căreia cei 400 euro reprezentau restituirea unui împrumut dat de inculpat denunţătorului).
În ce priveşte apărarea inculpatului potrivit căreia nu s-ar fi putut întâlni cu denunţătorul la data de 28 octombrie 2009, întrucât a efectuat diverse activităţi de serviciu care îi impuneau prezenţa în sediul I.P.J. Neamţ (preluarea apelurilor de urgenţă, depunerea unui raport), aceasta nu se susţine prin mijloacele de probă administrate în cursul judecăţii, aceste înscrisuri nefăcând dovada că inculpatul nu ar fi avut posibilitatea de a se întâlni cu denunţătorul în ziua respectivă, în cursul programului de lucru.
La data de 02 noiembrie 2009, în jurul orelor 11:00, inculpatul M.G.C. l-a sunat pe denunţător şi l-a întrebat dacă poate să vină în acest moment la barul A. din Piatra Neamţ, însă acesta i-a spus că nu poate să se întâlnească cu el acum, întrucât se duce la serviciu şi urmează să se întâlnească mai spre seară. În jurul orelor 19:30 denunţătorul l-a sunat pe inculpat şi au convenit să se întâlnească în jurul orelor 20:15 - 20:30 la barul A. (conform conţinutului convorbirii telefonice interceptate şi înregistrate. Din conţinutul acesteia se constată grija inculpatului de a nu rosti la telefon cuvinte care să indice locul întâlnirii, aspect justificat doar de teama de a nu fi interceptată convorbirea. Ori, interceptarea convorbirii se poate face numai în contextul cercetării unei infracţiuni, deci inculpatul era conştient că săvârşeşte un act ilegal, pentru care poate fi interceptat potrivit dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. proc. pen.).
Cu ocazia întâlnirii din bar denunţătorul i-a spus inculpatului că a fost la termenul de la instanţă, citarea s-a făcut pe o adresă necorespunzătoare şi s-a dat un nou termen la data de 07 decembrie 2009. La un moment dat, inculpatul îl întreabă pe denunţător: „Da' tu ce-ai făcut? Tu vrei să-l scoatem la zero?";, la care denunţătorul răspunde: „Păi să scoatem dosarul penal";, iar inculpatul continuă „ Să-ţi (... ) să (...) aşa! Dar vezi că 3 luni trebuie să stai pe bară după ce-ţi vine.";, moment în care denunţătorul exclamă „Stau 3 luni, nu-i (...)! Nu-i buba asta! Da' să scap de el (...)";.
Această discuţie se referă la faptul că recalcularea alcoolemiei nu poate stabili o alcoolemie zero, faţă de probele dosarului penal, dar se poate stabili o alcoolemie care să atragă constatarea unei contravenţii, cu suspendarea dreptului de a conduce autoturismul pe o perioadă de 3 luni.
Apoi inculpatul îi confirmă denunţătorului că „Mâine mă duc (...)"; „Da! la recalculare!";, după ce denunţătorul îl întreabă unde „La Iaşi? La doctoru' acela legist, la recalcularea aia?"; în continuare denunţătorul îi spune inculpatului că este implicat într-o lucrare şi nu are timp să meargă cu el la medicul legist la Iaşi, la care inculpatul îi răspunde „Nu-i nici o problemă, eu mă duc mâine. Plec mâine la Iaşi";. Apoi, denunţătorul îi spune inculpatului că „Am adus banii la mine";, inculpatul exclamând „Ai adus! Aaaa! Păi da! Mă duc eu la Iaşi";. După acest moment denunţătorul îi dă suma de 400 de euro inculpatului, care i-a luat şi i-a pus într-un buzunar din dreapta pantalonilor. După această discuţie, cei doi se despart şi convin ca să se mai audă la telefon şi să se întâlnească ulterior în acelaşi loc, respectiv barul A., fără a mai preciza prin telefon alte amănunte. Imaginile surprinse şi ataşate la dosar, precum şi conţinutul convorbirii ambientale interceptate, dovedesc faptul că inculpatul M.G.C. a creat denunţătorului convingerea că va interveni la Institutul de Medicină Legală Iaşi pentru recalcularea alcoolemiei, precum şi convingerea că a primit suma de 400 euro în scopul înmânării ei către o terţă persoană, care are competenţa de a recalcula alcoolemia.
Se mai observă din discuţia purtată între cei doi că inculpatul M.G.C. îi furnizează şi alte amănunte denunţătorului, referitoare la o altă intervenţie de acelaşi gen, pentru a-i crea convingerea că are posibilitatea de a interveni în vederea recalculării alcoolemiei.
M.G.C.: „Am vorbit astăzi cu unul de la noi. Nici de la minister n-a putut să-i aranjeze. Avea unu şase la alcoolemie. Nu s-a aranjat absolut nimic. Om din Minister"; .
La ieşirea din barul respectiv, organele de urmărire penală ale D.N.A. l-au oprit, legitimat, identificat pe inculpatul M.G.C., după care s-a întocmit procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi a fost condus pentru audieri. Procesul verbal s-a întocmit în prezenţa a doi martori asistenţi, iar inculpatul nu a avut obiecţii cu privire la constatările efectuate, susţinând însă că a primit banii de la denunţător întrucât îl împrumutase pe acesta în cursul verii pentru a contracta o lucrare.
Susţinerile inculpatului sunt nesincere, pentru următoarele considerente:
- inculpatul şi denunţătorul nu se cunoşteau decât din vara aceluiaşi an, între ei nu era nici o legătură de prietenie care să fi putut conduce la un astfel de gest de încredere cum este cel de a împrumuta, fără nici o garanţie, o sumă relativ mare de bani unei persoane.
- amănuntul privind faptul că denunţătorul ar fi avut nevoie de bani pentru contractarea unei lucrări este fals, întrucât M.I.V. nu efectua lucrări suportate din banii săi, pentru ca apoi să recupereze suma de la beneficiar. Din conţinutul discuţiei dintre cei doi purtată în barul A. rezultă că denunţătorul i-a justificat inculpatului că nu poate merge la Iaşi întrucât are o lucrare de efectuat, şi astfel inculpatul a preluat această informaţie pentru a conferi credibilitate susţinerii sale (pentru că din cercetări ar fi reieşit că într-adevăr M.I.V. a contractat o lucrare de construcţii).
- scopul primirii sumei de 400 euro a reieşit în mod clar din conţinutul convorbirilor interceptate, susţinute şi prin declaraţiile denunţătorului.
În drept, faptele inculpatului M.G.C. - inspector principal de poliţie în cadrul I.P.J. Neamţ care, în perioada mai - noiembrie 2009, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la denunţătorul M.I.V. suma totală de 800 RON, 100 euro şi 400 euro în schimbul influenţei pe care a lăsat-o să se creadă că o are asupra funcţionarilor din cadrul Institutului de Medicină Legală Iaşi, şi cu ajutorul acestora urma să fie recalculată alcoolemia denunţătorului ce are calitatea de inculpat într-un dosar penal aflat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, sub limita ce ar atrage răspunderea penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În cauză, modalitatea de comitere a infracţiunii s-a realizat prin acte de pretindere şi primire repetate, referitoare la sumele de 800 RON, 100 euro şi respectiv 400 euro.
Inculpatul M.G.C. a pretins şi a primit banii, invocând influenţa pe care ar avea-o asupra unui funcţionar - medic, din cadrul Institutului de Medicină Legală Iaşi, ale cărui atribuţii de serviciu includeau şi pe cele privind calculul retroactiv al alcoolemiei în cauze penale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul M.G.C.
Parchetul a criticat hotărârea, invocând faptul că, deşi prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii în formă continuată, instanţa nu a aplicat prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistenţa faptei şi în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) Sub aspectul individualizării pedepsei a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., reducerea cuantumului pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen. sau 861 C. pen.
Instanţa de apel a reţinut că vinovăţia inculpatului rezultă indubitabil din coroborarea conţinutului convorbirilor telefonice purtate de acesta cu denunţătorul, a înregistrării audio-video a întâlnirilor avute în mediul ambiental şi din procesul-verbal întocmit cu ocazia prinderii în flagrant la data de 2 noiembrie 2009 a inculpatului, când încasa suma de 400 euro de la denunţător.
În condiţiile în care fapta reţinută de instanţă în sarcina inculpatului nu a evidenţiat manopere de înşelare a denunţătorului, acesta având reprezentarea exactă a faptului că urmează să cumpere influenţa inculpatului, instanţa de apel a constatat că nu se poate aprecia că ne aflăm în situaţia săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, aşa cum a susţinut inculpatul.
Cât priveşte forma continuată a infracţiunii, s-a reţinut că, deşi instanţa de fond a prezentat în situaţia de fapt forma continuată a faptei, nu a aplicat prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi nici nu a operat o eventuală schimbare de încadrare juridică.
Sub acest aspect, critica Parchetului s-a apreciat ca întemeiată, forma continuată a infracţiunii fiind justificată de pretinderea şi primirea repetată a unor sume de bani de la denunţător.
Întemeiată s-a apreciat şi critica inculpatului sub aspectul individualizării pedepsei, reţinându-se că circumstanţele personale ale acestuia fac posibilă reeducarea sa şi fără executarea în regim privativ de libertate, prin aplicarea art. 861 C. pen.
În consecinţă, prin decizia penală nr. 35/P din 17 martie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa şi de apelantul inculpat M.G.C., împotriva sentinţei penale nr. 175 din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 44/118/2010, a desfiinţat în parte, sentinţa apelată şi rejudecând a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul M.G.C. din infracţiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul M.G.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) Teza a II-a şi lit b) C. pen., şi exerciţiul dreptului de a exercita o funcţie publică, prev. de art. 64 lit c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului M.G.C.
În baza art. 862 C. pen. a stabilit termen de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost supus următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Supraveghere de pe lângă Tribunalul Neamţ, desemnat organ cu supravegherea;
b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) au fost comunicate persoanelor sau organelor stabilite la lit. a).
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de 24 ore în ziua de 03 din 04 noiembrie 2009 şi de la 06 noiembrie 2009 la 04 decembrie 2009, inclusiv.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
În baza art. 189 C. proc. pen. onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul M.G.C.
Atât Parchetul, cât şi recurentul-inculpat au invocat acelaşi caz de casare, respectiv, cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în recursul Parchetului solicitându-se majorarea pedepsei şi executarea în regim de detenţie, iar în recursul inculpatului solicitându-se reducerea pedepsei.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de recurenţii, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Pedeapsa aplicată inculpatului în apel a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, astfel că niciuna din solicitările formulate de recurenţi nu poate primită.
Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de textul incriminator, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, evaluându-se corect posibilitatea de reeducare şi reinserţie socială a acestuia şi fără privare de libertate, dar în condiţiile unor măsuri stricte de supraveghere.
S-au avut în vedere circumstanţele sale personale, faptul că până la săvârşirea faptei a avut un comportament corespunzător în familie şi societate, are o familie organizată, doi copii în întreţinere şi o pregătire profesională care îi permite conştientizare a faptei comise şi o analiză a consecinţelor acesteia, precum şi a urmării nerespectării măsurilor de supraveghere.
De asemenea, natura şi gravitatea faptei pe de o parte, şi cuantumul sumei traficate îşi găsesc o justă proporţie în pedeapsa aplicată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul M.G.C. împotriva deciziei penale nr. 35/P din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1011/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1125/2012. Penal → |
|---|
