ICCJ. Decizia nr. 1005/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1005/2012
Dosar nr. 3806/108/2011
Şedinţa publică din 3 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 358 din 9 august 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3806/108/2011, în baza art. 403 alin. (1) şi (31) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 15 din 17 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1498/109/2011, definitivă prin decizia penală nr. 44/A/28.02.2011 a Curţii de Apel Timişoara, formulată de condamnatul D.I.M.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că revizuentul condamnat a solicitat revizuirea sentinţei penale prin care a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, indicând temeiul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., cu motivarea că, în cauză, a fost audiată martora M.E. cu care se afla într-o relaţie conflictuală, întrucât aceasta formulase plângere penală împotriva sa în cauza care a format obiectul Dosarului nr. 60/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, iar pe de altă parte invocă nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor art. 911 pct. 7 şi art. 913 C. proc. pen. cu privire la procedura interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice sau în mediu ambiental, nulitatea absolută a proceselor-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate cât şi neefectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare a telefoanelor mobile şi a suportului care conţine înregistrarea convorbirilor telefonice, revizuentul apreciind că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 394 alin. (2) C. proc. pen. revizuirea se poate cere dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, cu condiţia ca aceste fapte sau împrejurări noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Motivele invocate de revizuent nu sunt împrejurări noi, care ar putea conduce la stabilirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, fiind în fapt analizate de instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare în cauză.
Împrejurarea relevată de către condamnat potrivit căreia în cauză a fost audiată în calitate de martor numita M.E., faţă de care arată că are o stare conflictuală, nu prezintă relevanţă întrucât potrivit dispoziţiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., revizuirea hotărârii poate fi cerută dacă un martor a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se solicită, or existenţa acestei infracţiuni se dovedeşte cu o hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, înscrisuri care nu au fost prezentate de către revizuent.
Mai mult, prima instanţă a apreciat că prin cererea formulată revizuentul solicită reevaluarea ansamblului probator administrat în cauză, care a stat la baza pronunţării hotărârii de condamnare rămasă definitivă, având autoritate de lucru judecat şi care nu poate fi desfiinţată decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege; or, prin textul art. 394 lit. a) C. proc. pen. se cere ca faptele şi împrejurările învederate, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o suplimentare sau o reevaluare a probatoriului, pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţă.
Împotriva sentinţei penale nr. 358 din 9 august 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3806/108/2011 din 26 iulie 2011 a declarat apel condamnatul revizuent D.I.M., solicitând admiterea cererii de revizuire şi suspendarea executării pedepsei până la judecarea pe fond a cererii de revizuire, arătând că au fost fapte şi împrejurări în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. petrecute între el şi denunţătoare care nu au fost cunoscute instanţelor de judecată; între el şi martora M.E. era o stare conflictuală, iar aceasta a declarat în faţa instanţei că nu cunoaşte nimic, fiind incident cazul de revizuire de la lit. b); în baza lit. c), înscrisurile provenite din interceptările şi înregistrările telefonice sunt false, nu-i aparţin şi au fost făcute după metoda „colajelor";, fals fiind şi procesul-verbal de constatare a flagrantului, care a dispărut de la dosar.
Prin decizia penală nr. 165/A din 24 octombrie 2011 Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefundat, apelul revizuentului condamnat.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că relaţia dintre condamnat şi denunţătoare nu constituie o faptă sau împrejurare nouă în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ea fiind invocată şi în faţa instanţei de fond şi analizată în cuprinsul sentinţei de condamnare.
Cazurile de revizuire de la lit. b) şi c) din alin. (1) al art. 394 C. proc. pen. trebuie dovedite prin hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului prin care s-a dispus asupra fondului, împrejurare neregăsită în speţă.
Şi aspectele legate de interceptările convorbirilor telefonice au fost analizate în hotărârea de condamnare.
Indicarea în mod artificial a temeiurilor de drept ca fiind art. 394 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. proc. pen. nu atrage admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul revizuent solicitând admiterea lui, casarea deciziei penale nr. 165/A şi rejudecând, să se admită cererea de revizuire pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri astfel că ele nu vor mai fi reluate. De asemenea a solicitat suspendarea executării pedepsei până la soluţionarea cererii de revizuire.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac şi poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., motive ce vizează împrejurări necunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei, declaraţii mincinoase date în cauză, existenţa unui înscris falsificat care a servit ca temei al hotărârii, săvârşirea de către organul judiciar a unei infracţiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, existenţa unor hotărâri definitive care nu se pot concilia.
Verificând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că toate motivele invocate de recurent au fost analizate de instanţele de judecată care au dispus şi menţinut condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Astfel, relaţia de duşmănie dintre condamnat şi martora M.E. şi împrejurarea că înscrisurile provenite din interceptările şi înregistrările telefonice ar fi false, au fost cunoscute de instanţa de judecată la momentul soluţionării fondului cauzei, toate aceste aspecte fiind exploatate de condamnat prin apărarea făcută în faţa instanţelor de judecată, astfel că cele învederate nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) C. proc. pen.
Cât priveşte împrejurarea că unul dintre judecătorii, care s-au pronunţat prin decizia nr. 165/A, ar fi incompatibil, întrucât s-ar fi pronunţat anterior într-un recurs declarat împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive faţă de recurent, Înalta Curte constată că acesta nu este un motiv pentru reformarea deciziei recurate.
Cazul de incompatibilitate la care se referă recurentul condamnat este prevăzut de dispoziţiile art. 48 lit. a) C. proc. pen. potrivit căruia judecătorul care a soluţionat propunerea de arestare preventivă este incompatibil a mai judeca fondul pricinii.
Or în cazul de faţă, suntem în prezenţa unei cereri de revizuire, aflată în stadiul procesual al recursului, nefiind vorba de rejudecarea cauzei prin care revizuentul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de revizuentul condamnat D.I.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat D.I.M. împotriva deciziei penale nr. 165/A din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1004/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1006/2012. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
