ICCJ. Decizia nr. 1138/2012. Penal. Cerere de amânare a executării pedepsei (art. 453 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1138/2012
Dosar nr. 9066/2/2011
Şedinţa publică din 12 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 526 din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I p enală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A.R.L.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 126/F din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II p enală, râmasă definitivă prin decizia penală nr. 3650 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul A.R.L. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare cu executare în regim de detenţie, iar din referatul de anchetă socială nu rezultă existenţa unor împrejurări speciale din cauza cărora executarea iminentă a pedepsei să aibă consecinţe deosebit de grave pentru familia sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul criticând-o sub aspect de netemeinicie, întrucât problemele sale familiale se circumscriu celor care justifică întreruperea executării pedepsei.
Analizând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Astfel, faţă de datele ce rezultă din referatul de anchetă socială, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a considerat în mod corect că acestea nu constituie împrejurări speciale care să aibă consecinţe grave pentru familia condamnatului în cazul executării imediate a pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 126/F din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 3650/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A fost avută în vedere situaţia materială a părinţilor condamnatului care beneficiază de pensie şi au în proprietate două imobile şi starea de sănătate a acestora care nu comportă afecţiuni majore în raport cu vârsta de 63, respectiv 65 de ani.
Pe de altă parte, anterior condamnării, recurentul nu avea domiciliul în acelaşi oraş cu părinţii, având reşedinţa în Bucureşti unde era angajat, împrejurare care demonstrează că prezenţa sa nu era necesară alături de aceştia.
Nici deplasarea mamei condamnatului la tratament şi medicul curant nu reprezintă o împrejurare deosebită care să justifice întreruperea executării pedepsei.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale în sensul normei procesual penale care să aibă consecinţe grave asupra familiei condamnatului în cazul executării imediate a pedepsei, motiv pentru care va respinge, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat recursul declarat de acesta.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga condamnatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - condamnat A.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 526 din 15 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I p enală.
Obligă recurentul inculpat A.R.L. la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1143/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1136/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
