ICCJ. Decizia nr. 1143/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1143/2012
Dosar nr.1947/114/2010
Şedinţa publică din 12 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă, deliberând, a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 13 mai 2011,
Tribunalul Buzău a dispus condamnarea inculpatului L.E.P. la o pedeapsă de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenţie şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, constatându-se că această infracţiune este concurentă cu aceea pentru care a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1869/06 din 09 ianuarie 2007 a Tribunalului Civil şi Penal din V., hotărâre definitivă recunoscută prin ordonanţa procurorului nr. 36/D/P/2005 din 09 martie 2010 şi deducându-se prevenţia de la 02 mai 2005 până la 24 februarie 2009, executată în Italia.
S-a mai dispus condamnarea inculpatei L.O.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., constatându-se că această infracţiune este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnată prin sentinţele penale din 06 iulie 2006 şi din 02 februarie 2005 ale Judecătoriei Buzău.
În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1362/2006 a Judecătoriei Buzău, iar conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada de la 16 noiembrie 2005 la 29 martie 2006.
S-a mai constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă şi cu infracţiunea pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1869/06 din 09 ianuarie 2007 a Tribunalului Civil şi Penal din V., pedeapsă din care a executat în regim de arest la domiciliu în Italia, perioada de 9 luni începând cu 13 noiembrie 2008.
În baza art. 86' C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilindu-se ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (1) C. pen.
Inculpatul L.E.P. a fost obligat la plata despăgubirilor civile, în echivalentul în RON de la data executării, în cuantum de 20.000 euro către partea civilă U.M. şi de 5.000 euro către partea civilă D.L., luându-se act că părţile vătămate V.M., C.M. şi A.M. nu s-au constituit părţi civile.
S-au confiscat de la inculpatul L.E.P. sumele obţinute din activitatea infracţională privind părţile vătămate care nu s-au constituit părţi civile, respectiv 17.700 euro pentru partea vătămată A.M., 3.500 euro pentru C.M., 17.500 euro pentru partea vătămată V.M., 8.500 euro pentru partea vătămată D.L. şi 66.000 euro pentru partea vătămată U.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la începutul anului 2004, victima C.M. a fost recrutată de către numitul M.M. pentru a lucra în calitate de menajeră în Italia, acesta împrumutându-i suma de 300 de euro pentru transportul la V., unde a fost aşteptată la gară de inculpatul L.E.P., care i-a luat paşaportul şi a cazat-o într-un apartament închiriat unde se aflau şi numitele B.A., A.O.T., D.L., I., M. şi inculpata L.O.D. Inculpatul L.E. i-a solicitat să practice prostituţia pentru a face rost de bani, motiv pentru care timp 5 săptămâni victima C.M. a fost transportată cu maşina alături de alte celelalte şi s-a prostituat pe stradă obţinând suma de 3.500 euro, din care a primit 300 euro.
Partea vătămată A.M. a fost recrutată în luna august 2004, de către un băiat C. pentru a munci într-o pizzerie în Italia, acesta plătindu-i transportul până la V., fiind cazată într-un apartament în care se găseau mai multe fete, printre care şi cumnata inculpatului L.E.P., ocazie cu care i s-a adus la cunoştinţă că trebuie să practice prostituţia pe stradă, pentru a plăti o datorie în sumă de 1.200 euro şi i-a fost luat paşaportul.
În perioada noiembrie-decembrie 2004, partea vătămată A.M. a obţinut aproximativ 18.000 euro, banii fiind trimişi în România, inculpatului L.E.P., prin intermediul numitului S.B.
Partea vătămată şi celelalte fete erau supravegheate în permanenţă, iar accesul la telefon era permis numai în prezenţa uneia dintre persoanele care le supravegheau şi doar odată pe săptămână sau uneori chiar mai rar.
Ameninţând că mama sa va înştiinţa Interpolul, într-un final, partea vătămată a fost lăsată să revină în România unde în municipiul Galaţi a fost aşteptată de inculpaţii L.E.P. şi L.O.D. care au recurs la intimidări şi ameninţări pentru a fi convinsă să nu dea declaraţii la poliţie.
În toamna anului 2003 victima V.M. a fost recrutată de inculpata L.O.D., care propunându-i să meargă în Italia ca menajeră i-a achitat contravaloarea transportului şi i-a asigurat cazarea în apartamentul în care locuia cu inculpatul L.E. şi alte 3 fete, printre care erau şi părţile vătămate D.L. şi U.M.
A fost obligată să practice prostituţia trei luni şi jumătate, obţinând 17.500 euro, bani care i-au fost daţi inculpatului L.E.P., pe care l-a văzut lovind-o pe partea vătămată U.M., când aceasta a încercat să fugă, fiind ameninţată că familia sa din România va avea de suferit în cazul în care refuză să mai practice prostituţia.
Partea vătămată U.M. a fost racolată de o persoană D., în iulie 2003, în vederea practicării prostituţiei în Italia, care i-a propus să lucreze într-o pizzerie din oraşul V., fiind cazată de inculpatul L.E. într-un apartament închiriat, unde se mai aflau inculpata L.O.D. şi părţile vătămate V.M. şi D.L.
Ca şi în celelalte cazuri banii pentru plata transportului în Italia au fost trimişi de inculpatul L.E., iar demersurile pentru obţinerea paşaportului s-au realizat de inculpata L.O.D.
Ajunsă în Italia, partea vătămată U.M. a practicat prostituţia 9 luni, iar din suma de 100.000 euro obţinută a beneficiat doar de 14.000 euro, diferenţa fiind predată inculpatului L.E.P.
Victima D.L. a fost recrutată de A.A., mama martorei A.O.T., propunându-i-se să lucreze într-un bar împreună cu fiica sa minoră şi primind totodată suma de 100 euro, iar procurarea paşaportului şi obiectelor de îmbrăcăminte, s-a făcut de numitul “R.”.
În Italia acesta a fost aşteptată de inculpatul L.E.P., care i-a reţinut paşaportul şi a cazat-o în apartamentul unde stăteau partea vătămată U.M. şi inculpata L.O.D., ocazie cu care a aflat că pentru a achita datoria de 320 euro urma să practice prostituţia.
Era dusă zilnic împreună cu alte fete la o distanţă de aproximativ 20 km de locuinţă, unde pe o stradă racola clienţi, paza realizându-se în principal de coinculpata L.O.D., iar pentru a nu fugi din apartament erau încuiate de inculpatul L.E.P.
Victima D.L. a practicat prostituţia timp de 9 luni, în perioada octombrie 2003 - iulie 2004, iar din cei 15.000 euro obţinuţi a beneficiat de 1500 euro, diferenţa fiind predată inculpatului.
S-a stabilit că, în drept, faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului L.E. prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, determinat de repetarea actelor materiale ce întregesc conţinutul infracţiunii de trafic de persoane, acesta la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada iulie 2003 - ianuarie 2005, s-a folosit şi de alte persoane pentru a recruta victimele, le-a asigurat cazarea şi supravegherea permanentă în scopul obţinerii de câştiguri ilicite din obligarea la practicarea prostituţiei.
Avându-se în vedere că inculpata L.O.D. a comis acţiuni tipice infracţiunii de trafic de persoane s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de proxenetism, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că aceasta a cunoscut scopul în care erau recrutate părţile vătămate, prin inducere în eroare, asigurând împreună cu coinculpatul cazarea şi supravegherea lor pentru practicarea prostituţiei în Italia, iar în lipsa acestuia a luat banii obţinuţi din exploatarea sexuală a victimelor, chiar recrutând-o pe partea vătămată V.M.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatei s-au avut în vedere acţiunile concrete comise, apreciate ca reflectând un grad de pericol social ridicat, dar şi împrejurarea că are în întreţinere un copil minor, precum şi că a fost condamnată anterior pentru infracţiuni concurente.
Pe de altă parte s-a constatat că inculpaţii L.E.P. şi L.O.D. au fost condamnaţi prin sentinţa Tribunalului Civil şi Penal din V. nr. 1869/2007 pentru fapte similare şi concurente, hotărâre ce a fost recunoscută prin ordonanţa procurorului nr. 36/D/P/2005 din 09 martie 2010, în baza art. 116 din Legea nr. 3 02/2004.
Pe latură civilă dovedindu-se raportul de cauzalitate între activitatea infracţională şi prejudiciul material suferit de părţile civile U.M. şi D.L. prin exploatarea sexuală, inculpaţii au fost obligaţii la plata despăgubirilor civile solicitate de acestea.
S-au confiscat, însă sumele obţinute de inculpaţi din exploatarea sexuală a părţilor vătămate A.M., C.M., U.M., V.M., care nu s-au constituit părţi civile împotriva acestei hotărâre, în termenul legal, a declarat apel inculpatul L.E.P., criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei în condiţiile în care, deşi are o situaţie personală identică cu a coinculpatei, a fost condamnat la o pedeapsă mai aspră, motiv pentru care în raport de circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. se impune reducerea tratamentului sancţionator care i-a fost aplicat sub minimul special prevăzut de lege.
În plus, a invocat greşita confiscarea a sumei de 112.200 euro, fără să se ţină seama de cheltuielile pe care le-a suportat cu deplasarea, găzduirea şi întreţinerea victimelor.
Prin decizia penală nr. 183 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul inculpatului L.E.P. reţinând, în esenţă, că din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile constante ale celor cinci victime, ale martorelor A.O.T., G.A., D.F. şi B.E.V., documentaţia transmisă de autorităţile italiene, procesele verbale de confruntare a victimelor cu coinculpaţii şi cele întocmite cu ocazia verificării intrărilor / ieşirilor din România, a rezultat cu certitudine că, în perioada iulie 2003 - ianuarie 2005, împreună cu concubina sa L.O.D. (devenită soţie după trimiterea în judecată), inculpatul a exploatat un număr de şapte fete, racolate pe raza judeţului Buzău, în scopul obţinerii de foloase din practicarea prostituţiei pe teritoriul statului italian. Recrutarea victimelor s-a realizat, fie de persoane interpuse, fie de coinculpată, tinerele fiind induse în eroare că vor obţine venituri substanţiale din prestarea unor activităţi licite - menajeră sau barman, meserii ce ar fi exclus orice accept gratuit sau oneros la întreţinerea de relaţii sexuale. Aservirea acestora avea loc din momentul racolării, inculpatul L.E.P. asigurându-le plata cheltuielilor de transport, după caz chiar a taxelor de obţinere a paşaportului ori a achiziţionării unei vestimentaţii adecvate unui statut social mediu.
În realitate, în Italia cele şapte victime erau preluate de inculpatul, plasate în apartamentul închiriat de acesta, iar după circa o săptămână li se comunica scopul real al recrutării, fiind constrânse moral şi fizic să practice prostituţia la stradă în principal în districtul V., activităţi materializate în confiscarea actelor de identitate, însoţirea acestora peste tot, inclusiv la locul întreţinerii relaţiilor sexuale, închiderea pe timpul zilei în imobil, folosirea telefonului doar în prezenţa unui dintre coinculpaţi.
De asemenea, preţurile percepute erau stabilite tot de inculpatul L.E.P., fetele fiind obligate să întreţină acte sexuale între orele 19:00 - 03:00, cu cel puţin 6 bărbaţi şi să realizeze minimum 300 - 400 euro / noapte, bani care le rămâneau doar în parte, care putea fi amendate cu sume cuprinse între 500 şi 1.000 euro în cazul în care nu aveau o atitudine corespunzătoare.
Exploatarea numitelor A.O.T. şi D.F. a fost descoperită însă de autorităţile italiene, care prin sentinţa penală nr. 1869 din 09 ianuarie 2007 a Tribunalului civil şi penal din Verona, definitivă prin sentinţa penală nr. 1341/2007 din 29 septembrie 2007 a Curţii de Apel Veneţia, i-a condamnat pe ambii inculpaţi la pedepse privative de libertate care au fost amnistiate prin Legea nr. 241/2007 adoptată la 31 iulie 2006 de Parlamentul italian.
Ca atare, s-a constata că prima instanţă a tras la răspundere penală cei doi inculpaţi doar pentru exploatarea sexuală a cinci victime, respectiv U.M. (perioada 2003 - aprilie 2004), D.L. (octombrie 2003 - iulie 2004), V.M. (februarie - martie 2004), C.M. (aprilie - mai 2004) şi A.M. (noiembrie - decembrie 2004).
S-a mai reţinut că inculpatul L.E.P. a obţinut din exploatarea sexuală a celor cinci tinere suma de 154.500 euro, din care a remis acestora doar 16.300 euro. Precum şi faptul că actele materiale realizate de acesta se circumscriu conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.
În ceea ce priveşte pedeapsa de 6 ani închisoare, de altfel orientată spre minimul special prevăzut de lege s-a apreciat că este justă şi satisface întocmai criteriile de individualizare înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a considerat că întreţinerea unui copilul minor rezultat din căsătoria coinculpata, amnistierea faptelor concurente pentru care a fost condamnat de statul italian nu pot constitui împrejurări de natură a atenua răspunderea penală în sensul art. 74 şi art. 76 C. pen.
În concret, modalitatea de operare, durata şi repetabilitatea actelor materiale, suma importantă obţinută din exploatarea sexuală, numărul victimelor şi racolarea acestora, inclusiv prin persoane interpuse, restrângerea oricărei libertăţi de mişcare pe teritoriul statului italian, reprezintă suficiente motive ce justifică legitimitatea pedepsei de şase ani închisoare atât pentru protejarea interesului public prin descurajarea săvârşirii faptelor de acest gen cât şi continuarea funcţiei retributive prin programe de socializare specifice mediului penitenciar.
S-a constata că şi măsura de siguranţă privind confiscarea sumei de 113.000 euro de la inculpatul L.E.P. este legală, întrucât din probele administrate a rezultat cu certitudine că exploatarea celor cinci victime s-a realizat de inculpat, care a coordonat întreaga activitate infracţională de la racolare, transportare, organizarea efectivă a întâlnirii victimelor cu potenţiali clienţi, până la încasarea sumelor încasate obţinute din exploatarea sexuală şi aplicarea pedepselor corporale sau pecuniare victimelor.
Pe de altă parte, s-a reţinut că în perioada de referinţă fiecare victimă (mai puţin D.L.) a realizat pe noapte sume cuprinse între 200 şi 400 euro, întreţinând raporturi sexuale cu cel puţin şase persoane, condiţii în care în mod corect prima instanţă a constatat că inculpatul L.E.P. a obţinut de la V.M. -17.500 euro, C.M. - 4.000 euro, A.M. - 18.000 euro, D.L. - 15.000 euro şi U.M. - 100.000 euro.
Ca atare, s-a apreciat că în condiţiile în care s-au constituit părţi civile doar U.M. şi D.L. în mod legal s-a confiscat de la inculpat 113.200 euro, care reprezenta bunuri dobândite din săvârşirea faptei prevăzute de legea penală şi care nu au servit la despăgubirea victimei, în sensul art. 118 lit. e) C. pen.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de prim control judiciar a declarat recurs, în termen legal, inculpatul L.E.P. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 14 C. proc. pen., întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra circumstanţelor atenuante existente în cauză, respectiv întreţinerea unui copil minor rezultat din căsătoria cu coinculpata şi starea sănătăţii, împrejurări ce impuneau reducerea sub minimul special al pedepsei, iar confiscarea sumei de 113.200 euro s-a susţinut că este nelegală în condiţiile în care victimele exploatării sexuale nu au obţinut asemenea sume, nefiind luate în considerare nici cheltuielile necesare întreţinerii acestora.
Având în vedere criticile invocate de recurentul - inculpat L.E.P., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate atât prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 172 C. proc. pen., cât şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind nefondat recursul declarat de inculpatul L.E.P. pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanţei atributul de a proporţionaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta şi făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancţiunea să fie capabilă să-şi atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, atât instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar a făcut o judicioasă proporţionalizare a pedepsei aplicate inculpatului L.E.P. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată cu luarea în considerare, în egală măsură, atât a împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracţională, cât şi a datelor care caracterizează persoana inculpatului.
S-au avut în vedere gravitatea sporită a faptelor comise dedusă din amploarea activităţii infracţionale materializată în mai multe acte de exploatare sexuală a unui număr de cinci victime, modalitatea de realizare, implicarea şi caracterul organizat, concretizate în acţiuni de recrutare a persoanelor vătămate, inclusiv prin persoane interpuse, de achitare a cheltuielilor de transport şi în anumite cazuri chiar a taxelor pentru obţinerea paşapoartelor, de închiriere a apartamentele în care au fost cazate fetele, de pază, de colectare a sumele obţinute din relaţii sexuale, atribuţii exercitate în lipsa inculpatului L.E.P. de soţiei, coinculpata L.O.D., împrejurări care dovedesc dincolo de orice echivoc că inculpatul a iniţiat şi coordonat întreaga activitate, rolul său fiind preponderent.
Sub aspectul datelor ce caracterizează persoana recurentului, este de menţionat că acestea au fost în mod corect valorificate în procesul de stabilire a pedepsei, ţinându-se seama atât de faptul că inculpatul L.E.P. a suferit în statul italian condamnări pentru fapte similare concurente, dar şi de împrejurarea că are în întreţinere un copil minor, circumstanţe care nu pot reprezenta o justificare pentru reducerea pedepsei de 6 ani închisoare, sancţiune ce i-a fost aplicată şi în raport de gravitatea deosebită a faptelor comise.
Drept urmare, faţă de toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului L.E.P. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată a fost corect individualizată, astfel încât nu se impune reducerea acesteia prin reţinerea circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., chiar dacă inculpatul are în întreţinere un copil minor, sancţiunea penală aplicată fiind singura în măsură să-i asigure reeducarea şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen., în raport de circumstanţele reale ale cauzei.
Potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală sunt supuse confiscării, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a confiscat de la inculpatul L.E.P. sumele de bani obţinute din exploatarea sexuală a celor cinci victime şi pentru care persoanele vătămate nu s-au constituit părţi civile, cuantumul acestor sume fiind stabilit în baza probelor administrate în cauză şi ca atare, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Constatând, aşadar, că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 14 şi 172 C. proc. pen. şi nici nu se regăseşte vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.E.P.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat L.E.P. împotriva deciziei penale nr. 183 din 23 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul - inculpat L.E.P. la plata sumei de 1.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi 500 RON pentru apărarea intimatelor părţi civile şi intimatele părţi vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1148/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1138/2012. Penal. Cerere de amânare a... → |
|---|
