ICCJ. Decizia nr. 1148/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1148/2012
Dosar nr. 2695/ 1/2012
Şedinţa din 12 aprilie 2012
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 954 din 29 martie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.O. împotriva încheierii din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penala, pronunţata în Dosarul nr. 2024/85/2010, obligând recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii contestatorul R.O. a formulat contestaţie în anulare, fără că motivele invocate de contestator în susţinerea contestaţiei în anulare pe care a formulat-o, să se regăsească în cele reglementate de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Examinând în principiu contestaţia în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestaţiei în anulare constituie o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
- când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
- când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
- când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
În această etapă procesuală instanţa este obligată să examineze dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.
Astfel dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. vizează situaţia în care procedura de citare a contestatorului la instanţa de recurs, când s-a judecat recursul, nu a fost îndeplinită conform legii din practicaua deciziei penale atacate se poate constata că la termenul, când s-a judecat recursul, R.O. a fost prezent la apelul cauzei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând contestaţia în anulare formulată de contestator a constatat că în cauză nici una dintre criticile formulate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.O.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.O. împotriva deciziei penale nr. 954 din 26 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 2024/85/2010/a8.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1149/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1143/2012. Penal → |
|---|
