ICCJ. Decizia nr. 1125/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1125/2012
Dosar nr. 3626/91/2011
Şedinţa publică din 11 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 165 din 28 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 3626/91/2011, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 334 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, formulată de condamnatul V.Ş. în prezent, deţinut în Penitenciarul Focşani.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată, condamnatul V.Ş., a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 334 din 07 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2188/91/2009.
În referatul procurorului întocmit în baza art. 399 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 334/2009 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2725 din 21 iulie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul V.Ş. a fost condamnat la o pedeapsă de 25 ani închisoare pentru infracţiunea prev.de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În cererea de revizuire, condamnatul a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, pedeapsa aplicată este prea aspră şi că va prezenta instanţei probe noi.
Având în vedere dispoziţiile art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., s-a apreciat de către procuror că cererea de revizuire este neîntemeiată, solicitându-se respingerea acesteia.
Verificând admisibilitatea în principiu a cererii, tribunalul a reţinut ca dispoziţii legale relevante, prevederile art. 403 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, respectiv că admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. S-a examinat dacă cererea de revizuire a fost făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a acesteia.
Revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei.
Condamnatul - revizuient şi-a întemeiat cererea pe faptul că nu a fost admisă ca probă audierea fiului său minor, iar pedeapsa aplicată este prea aspră.
Tribunalul, analizând motivele de revizuire invocate, prin prisma dispoziţiilor art. 394 alin.(1) lit. a)-e) C. proc. pen. a constatat că acestea nu se încadrează în cazurile prevăzute de textul lege menţionat, iar soluţionarea favorabilă a cererii ar echivala cu o nesocotire a autorităţii lucrului judecat, ca efect principal al sentinţei penale care face obiectul revizuirii. Retractarea hotărârii este posibilă numai dacă sunt puse în evidenţă aspecte de fapt care nu au putut fi cunoscute de prima instanţă sau de instanţele de control judiciar datorită unor împrejurări independente de atitudinea părţilor din proces.
În aceste condiţii, nefiind realizate cerinţele textului de lege prev.de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., tribunalul, în temeiul art. 403 alin. (31) C. proc. pen. a apreciat inadmisibilă cererea de revizuire, respingând-o ca atare.
Împotriva sentinţei penale nr. 165 din 28 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea a formulat apel condamnatul V.Ş., invocând aceleaşi motive ca şi în faţa Tribunalului Vrancea.
Prin decizia penală nr. 257/ A din 11 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3626/91/2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, reţinând că instanţa de fond a apreciat în mod corect că motivele invocate în cererea de revizuire nu se regăsesc între cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale susmenţionate a declarat recurs revizuientul care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat audierea ca martor ocular a fiului său, minor, la data comiterii faptei. În ultimul cuvânt, revizuientul a arătat că a fost acuzat de comiterea faptei de către fiul său, care are grave probleme medicale, fiind handicapat, că a scris ceea ce i s-a dictat de către organul de urmărire penală şi că pedeapsa de 25 de ani închisoare la care a fost condamnat este excesivă, solicitând reducerea acesteia.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului de casare invocat de revizuient care se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În mod corect, instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în urma examinării cererii de revizuire, că din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror nu rezultă date care să justifice admiterea în principiu a acesteia.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., „hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă”.
Între cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen. când poate fi cerută revizuirea, este cel de la lit. a), respectiv, când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei”.
În cererea formulată, revizuientul a solicitat audierea fiului său, persoană care, potrivit propriilor susţineri are grave probleme de sănătate, fiind handicapat, şi pe baza declaraţiilor căreia s-a reţinut vinovăţia sa în comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 25 de ani închisoare.
Rezultă aşadar, că prin cererea formulată, recurentul revizuient nu invocă „fapte sau împrejurări noi” care să nu fi fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, ci solicită o prelungire a probaţiunii pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele care au pronunţat sentinţa a cărei revizuire o cere, ceea ce este inadmisibil de realizat pe calea revizuirii.
În ce priveşte motivul vizând cuantumul pedepsei la care a fost condamnat recurentul şi pe care-l apreciază ca fiind excesiv, Înalta Curte constată în acord cu concluzia la care au ajuns instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar, că nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire care sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Prin urmare, reţinând că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, recursul declarat de revizuientul V.Ş. se va respinge ca nefondat în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat V.Ş. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1020/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1168/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
