ICCJ. Decizia nr. 1188/2012. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1188/2012
Dosar nr. 2921/118/2011
Şedinţa publică din 17 aprilie 2012
Prin sentinţa penală nr. 122 din 18 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 2921/118/2011 a fost condamnat inculpatul S.R., domiciliat în municipiul Constanta, fără antecedente penale, la pedepsele:
- de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d C. pen., iar în privinţa pedepsei complementare s-a făcut aplicarea preved.art. 76 alin. (3) C. pen.
- de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse aplicate inculpatului S.R. au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Conform prevederilor art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului S.R.
în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 01 februarie 2011 lăzi.
Conform dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate de la inculpat, în vederea distrugerii, a cantităţilor de 454,2 grame cannabis şi de 5 grame cannabis, depuse la I.G.P.R.-D.C.C.O., - B.C.C.O. Constanţa - Camera de Corpuri Delicte.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. au mai fost confiscate de la inculpatul S.R. două cântare electronice depuse la Camera de Corpuri Delicte.
Inculpatul S.R. a fost obligat la cheltuieli judiciare, în sumă de 650 lei, către stat.
Pentru a această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 25/D/P/201l din 15 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S.R. Pentru, săvârşirea în concurs real sau material a infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul S.R., în cursul lunii ianuarie 2011, a introdus în România circa 462,6 grame de cannabis şi totodată, la data de 01 februarie 2011 a fost depistat deţinând în scop de vânzare, la domiciliul său, un număr de 445 pliculeţe conţinând cantitatea totală de 461,6 grame cannabis şi din care la aceeaşi dată i-a vândut numitului D.E., în schimbul sumei de 50 lei, aproximativ un gram de cannabis.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, întocmit la data de 24 ianuarie 2011 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanţa; procesele-verbale încheiate de către investigatorul sub acoperire „M.C. „la datele de 28 ianuarie 2011, 29 ianuarie 2011,30 ianuarie 2011 şi de 31 ianuarie 2011; proces-verbal de percheziţie domiciliară din 01 februarie 2011, efectuată la imobilul din municipiul Constanţa, unde locuia f.f.l. inculpatul; buletine de analiză ale S.C.J.U. Constanţa privind pe S.R., D.E., I.A.; raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 02 februarie 2011, al L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanta;- declaraţia martorei I.A.;- declaraţiile martorului D.E.; declaraţiile inculpatului S.R. care a recunoscut şi regretat faptele comise.
La termenul de judecată din data de 11 martie 2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul S.R.,în prezenţa apărătorului său, a solicitat să beneficieze de dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., susţinând că i s-a comunicat copie de pe rechizitoriu, în condiţiile legii, cunoaşte astfel învinuirile ce i se aduc şi recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, prin actul de sesizare a instanţei. Inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte,învederând totodată că nu solicită administrarea de probe .
Cu acest prilej, inculpatul a fost ascultat în mod nemijlocit de către instanţa de judecată, susţinerile făcute fiind consemnate în procesul-verbal ataşat la dosarul cauzei.
Din materialul probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală şi însuşit de către inculpat, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
La data de 24 ianuarie 2011 lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanţa, Compartimentul Antidrog, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul S.R., împreună cu membrii familiei sale, S.R., S.V.A. şi S.A., constituiţi într-un grup infracţional organizat, ar procura din Cehia cannabis pe care îl introduc în România, în scopul vânzării.
Prin Ordonanţa nr. 4/A/2010 din 26 ianuarie 2011, a Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul D.I.I.C.O.T., (Dosar nr. 25/D/P/2011), a fost autorizat un investigator sub acoperire, "M.C." pentru a culege şi strânge date şi informaţii cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de numitul S.R. cât şi de alte persoane din anturajul acestuia.
Din procesul-verbal de sesizare din oficiu,dar şi din procesele - verbale încheiate de investigatorul sub acoperire în perioada 28 ianuarie-31 ianuarie 2011, în urma verificărilor întreprinse, a rezultat faptul că inculpatul S.R. s-a întors din Cehia în România, împreună cu fratele său geamăn, Stan Remus, cu un autoturism, de culoare gri, înmatriculat în Bulgaria, ocazie cu care a introdus în ţară cannabis, disimulat în autoturismul menţionat, pe care apoi l-a depozitat la imobilul în care locuia fără forme legale, situat în municipiul Constanţa. S-a stabilit, de asemenea, că la acest imobil inculpatul S.R. vindea cannabis.
La data de 01 februarie 2011, în baza autorizaţiei din 01 februarie 2011 emisă de Tribunalul Constanţa, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanţa au efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului S.R.
Din procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliţie la data de 01 februarie 2011 rezultă că în jurul orei 14.00, aceştia au observat că în faţa imobilului situat în municipiul Constanţa, a oprit un autoturism, iar conducătorul auto a intrat în acest imobil pentru aproximativ trei minute, după care a părăsit locaţia la volanul aceluiaşi autoturism.
Respectiva maşină a fost depistată în aceeaşi zi de către lucrătorii de poliţie în parcarea Complexului „C.M." din municipiul Constanţa, iar conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana numitului D.E.. Acesta fiind audiat la sediul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanţa, a recunoscut că a intrat în imobilul din municipiul Constanţa, cu scopul de a procura de la inculpatul S.R. un gram de cannabis.
Numitul D.E. a mai precizat faptul că în schimbul sumei de 50 de lei inculpatul S.R. i-a dat un pliculeţ din material plastic, în care se găsea un gram de cannabis pe care el l-a consumat. Martorul aflase în urmă cu două săptămâni că inculpatul S.R. se ocupă de vânzarea de cannabis.
La aceeaşi dată, numitul D.E. a fost condus la S.C.J.U. Constanţa unde a fost supus unor analize de laborator, ocazie cu care s-a constatat că acesta este într-adevăr consumator de marijuana, precum a reieşit şi din buletinul de analiză al acestei instituţii.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la imobilul din municipiul Constanţa, a fost depistat inculpatul S.R. şi a mai fost găsit un număr de 445 de pliculeţe din material plastic transparent conţinând o substanţă vegetală cu miros specific de cannabis. Cu acest prilej au mai fost identificate şi două cântare electronice. (aspectele au fost redate în procesul-verbal încheiat de către lucrătorii de poliţie).
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 02 februarie 2011, întocmit de către L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanţa, a concluzionat că în cele 445 de pliculeţe identificate la inculpat, se află cantitatea totală de 461,6 grame cannabis. Probele au fost constituite din : proba nr. 1:460,4 grame cannabis şi proba nr. 2 :1,2 grame cannabis. în probele 1 şi 2 s-a pus în evidenţă T.H.C., substanţă . psihotropă biostintetizată de planta cannabis. Cannabisul face parte din tabelul - anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea consumului ilicit de droguri.
Inculpatul S.R., fiind audiat în prezenţa unui apărător ales, în faza de urmărire penală, a recunoscut că la data de 01 februarie 2011 i-a vândut numitului D.E., în schimbul sumei de 50 lei, un gram de cannabis şi totodată la aceeaşi dată a fost prins deţinând, în scop de vânzare, la imobilul din mun. Constanţa, cantitatea de 461,6 grame cannabis, ambalată în 445 de punguţe din material plastic transparent.
Inculpatul a declarat (atât la data de 01 februarie 2011 când a fost depistat de către organele de poliţie, cât şi la data de 14 februarie 2011, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală), că a cumpărat respectivele droguri din Cehia şi le-a introdus în România disimulate în bagajele persoanele, pe la P.T.F. Nădlac iar ulterior folosind cântarele electronice de la domiciliu a porţionat cannabisul, şi l-a introdus în scop de vânzare, în cele 445 de pliculeţe din material plastic.
Inculpatul S.R. a deţinut deci în scop de vânzare drogurile găsite la imobilul în care locuia.
Instanţa de fond a apreciat că declaraţia inculpatului S.R. s-a coroborat şi cu procesul-verbal de sesizare din oficiu încheiat de lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa, cu procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, dar şi cu declaraţia martorei I.A., prietena inculpatului.
Martora I.A. fiind audiată la sediul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanţa, a precizat că la sfârşitul lunii decembrie 2010 a plecat în Grecia, împreună cu prietenul ei, inculpatul S.R., de unde ea s-a întors singură în România la data de 08 ianuarie 2011. Martora a mai susţinut că inculpatul S.R. a încunoştinţat-o că din Grecia se va deplasa în Cehia pentru a se întâlni cu vărul său, S.A., de la care au existat indicii că inculpatul ar fi procurat din Cehia respectivele droguri găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare.
Modul în care aceste droguri erau ambalate, cât şi împrejurarea că inculpatul nu era consumator de droguri (precum a reieşit din buletinul de analiză cât şi din declaraţia martorului D.E.), demonstrează că inculpatul S.R. se ocupa exclusiv cu activităţi de trafic de droguri, iar motivul pentru care s-a deplasat din Grecia în Cehia a fost tocmai acela de a procura drogurile pe care le-a introdus ulterior în România, pentru comercializare.
Faţă de poziţia necondiţionată de recunoaştere adoptată de către inculpat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, declaraţiile "sale coroborându-se cu probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că vinovăţia inculpatului S.R. a fost probată, în comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.
Prima instanţă a apreciat că, în drept, fapta inculpatului S.R., constând în aceea că în cursul lunii ianuarie 2011 a introdus, fără drept, în România aproximativ 462,6 grame de cannabis, drog de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că la data de 01 februarie 2011 a fost depistat deţinând fără drept, în scop de vânzare, la domiciliul său, un număr de 445 pliculeţe conţinând cantitatea totală de 461,6 grame cannabis, din care la aceeaşi dată i-a şi vândut numitului D.E., în schimbul sumei de 50 lei, cea un gram de cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale şi obligatorii, de individualizare prev.de art. 72 C. pen., respectiv de gradul concret de pericol social al faptelor comise, destul de ridicat, împrejurările concrete în care inculpatul a înţeles să acţioneze, natura drogurilor, droguri de risc, cantitatea însemnată de stupefiante, introdusă în ţară, în mod conştient şi fără drept şi deţinută în vederea comercializării şi a realizării de venituri, efectele deosebit de nocive produse de acest gen de droguri, pe termen îndelungat asupra sănătăţii fizice şi psihice, în special a tinerilor, care prezintă o mai mare atracţie la consumul acestora, împrejurarea că inculpatul nu este consumator de droguri, ceea ce evidenţiază că acesta este specializat doar în activităţi de introducere în ţară şi de trafic de droguri, scopul urmărit, forma de vinovăţie cu care a acţionat şi anume intenţia directă, dispoziţiile din partea generală a codului penal şi limitele de pedeapsă fixate în legea specială.
Referitor la persoana inculpatului, prima instanţă a reţinut că acesta este foarte tânăr, fiind născut la data de 13 aprilie 1982, cu un nivel mediu de instruire, studii 8 clase, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită sinceră şi cooperantă pe parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând comiterea celor două fapte.
Totodată, instanţa de fond a apreiat că, în raport de împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a avut o bună conduită anterior comiterii faptelor, (faţă şi de caracterizările depuse la dosar), este foarte tânăr, fiind necesar a i se acorda o şansă în conştientizarea gravităţii faptelor săvârşite, cantitatea drogurilor depistate, în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenunate judiciare, făcând aplicarea în acest sens a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen. şi prin raportare la disp. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., cu consecinţa coborârii în mod corespunzător al cuantumului pedepselor cu închisoare stabilite, sub minimul special prevăzut de lege.
Prima instanţă a mai reţinut că în cauză s-a solicitat atât de către apărătorul inculpatului cât şi. de procuror, reţinerea şi a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a apreciat că inculpatul S.R. nu poate fi însă beneficiarul a două circumstanţe atenuante, pentru o singură împrejurare şi anume cea legală, ca efect al aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi cea judiciară, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei sale.
În acest sens s-a reţinut că, inculpatul S.R. a fost sincer şi a recunoscut săvârşirea celor două infracţiuni, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, dar această atitudine nu poate justifica reţinerea a două circumstanţe atenuante pentru aceeaşi împrejurare şi implicit beneficiul său în privinţa a două norme legale de reducere a pedepsei pentru acelaşi aspect.
În considerarea acestor motive, s-a apreciat că reţinerea disp.art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. ca efect al recunoaşterii vinovăţiei, exclude aplicarea şi a disp. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., inculpatul urmând să beneficieze de aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă cu închisoare prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune.
Întrucât faptele au fost comise în concurs real sau material de infracţiuni, în baza art. 33 lit. a) rap.la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, urmând ca inculpatul S.R. să execute pedeapsa cea mai grea, în regim de detenţie, în condiţiile art. 57 C. pen.
Ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa complementară.
În considerarea Deciziei nr. 74 din 05 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţii unite - de admitere a recursului în interesul legii, ale căror dispoziţii sunt obligatorii pentru instanţe conform art. 4142 alin. (3) C. proc. pen., faţă de criteriile stabilite în disp. art. 71 alin. (3) C. pen., în raport şi de natura infracţiunilor comise, încălcările normelor legale cuprinse în legea specială, durata pedepselor, valorile sociale lezate, gravitatea ridicată a acestora, de împrejurările cauzei, în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., instanţa de fond a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Apreciindu-se că temeiurile care au determinat iniţial luarea măsurii arestării preventive, subzistă şi în actuala etapă procesuală, mai ales că s-a adoptat o soluţie de condamnare, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea de şedinţă nr. 09 din 02 februarie 2011a Tribunalului Constanţa (Dosar nr. 1752/118/2011) menţinută prin Încheierea nr. 12/P din 07 februarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa (Dosar nr. 139/36/2011).
Prima instanţă a apreciat că cererea apărătorului inculpatului de a se proceda conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 145 C. proc. pen. este inadmisibilă, faţă de conţinutul textului art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 01 februarie 2011 lăzi.
Împotriva sentinţei penale nr. 122 din 18 martie 2011 a Tribunalului Constanţa a declarat apel, în termen legal, inculpatul S.R. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în legătură cu condamnarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/"200 şi individualizarea pedepselor.
În esenţă, apelantul inculpat S.R. a susţinut că, deşi, la cererea sa, i-au fost aplicate prevederile art. 3201 C. proc. pen., instanţa de fond a procedat greşit la condamnarea sa, pentru infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000, în condiţiile în care singura probă constă în recunoaşterea sa.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate, inculpatul a susţinut că în mod greşit nu i-a fost reţinută şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în condiţiile în care încă de la urmărirea penală a recunoscut faptele, iar aplicarea art. 3201 C. proc. pen. justifică reducerea cuantumului pedepselor până la rninirnul special prevăzut de art. 76 lit. b) C. pen. şi aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. în privinţa executării pedepsei finale.
Prin Decizia penală nr. 69/P din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în temeiul art. 397 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul S.R., (deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanţa), împotriva sentinţei penale nr. 122 din data de 18 martie 2011), pronunţată de Tribunalul Constanţa.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând, s-a dispus:
Reducerea pedepsei aplicate inculpatului S.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatului S.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.R.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 862 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1). C. pen., a fost obligat inculpatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, organ desemnat cu supravegherea.
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.R., domiciliat în municipiul Constanţa, fără antecedente penale, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 02 februarie 2011 emis de Tribunalul Constanţa, dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.
S-a dispus ca hotărîrea să fie comunicată la locul de deţinere.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 01 februarie 2011 la 30 mai 2011.
S-a dispus înlăturarea din hotărârea apelată a dispoziţiilor contrare prezentei decizii şi au fost menţinute celelalte dispoziţii.
în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în procesul penal au rămas în sarcina acestuia.
Examinând hotărârea atactă prin prisma criticilor formulate de inculpatul S.R., a probatoriului administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut următoarele:
Raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză la urmărirea penală, în mod corect a apreciat instanţa de fond că faptele inculpatului S.R. întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv, de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prevăzute şi pedepsite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, săvârşite în concurs real, potrivit prev.art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.
De asemenea, instanţa de prim control judiciar a apreciat că în mod justificat au fost reţinute în favoarea inculpatului S.R. dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că cererea sa a fost formulată la data de 11 martie 2011, adică înainte de începerea cercetării judecătoreşti şi că probele de la urmărirea penală fac dovada săvârşirii cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.) a faptelor descrise în rechizitoriu şi care întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată.
Totodată, s-a mai reţinut că săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de către inculpatul S.R. este probată, fără echivoc, cu declaraţiile de recunoaştere, în care inculpatul descrie amănunţit modul în care a procedat, coroborate cu declaraţia martorei I.A., conţinutul procesului-verb al din data de 1 februarie 2011 întocmit de lucrătorii de poliţie, încheiat urmare percheziţiei de la domiciliul inculpatului şi cu raportul de constatare tehnico-ştiiţifică din 2 februarie 2011.
Drept urmare, instanţa de apel a constatat că, soluţia de condamnare a inculpatului S.R. pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este temeinică şi legală, neimpunându-se achitarea acestuia pentru inexistenţa faptei, conform principiului „ in dubio pro reo".
Totodată, s-a mai reţinut că, săvârşirea de către inculpatul S.R. a infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este probată cu procesele-verbale din 28, 29, 30 şi 31 ianuarie 2011 încheiate de investigatorul sub acoperire „M.C.,, procesul-verbal din data de 1 februarie 2011, de percheziţie la domiciliul inculpatului, declaraţiile martorului D.E., buletinele de analiză ale S.C.J.U. Constanţa, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 2 februarie 2011 coroborate cu declaraţiile inculpatului care recunoaşte şi regretă faptele.
Instanţa de apel a constatat că, prima instanţă a aplicat prevederile art. 3201 C. proc. pen. în mod corect, câtă vreme s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a celor trei cerinţe legale, respectiv: cererea inculpatului să intervină până la începerea cercetării judecătoreşti în primă instanţă; să existe o recunoaştere totală şi necondiţionată a tuturor faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei de către inculpat; probele administrate la urmărirea penală să fie suficiente şi de natură să permită stabilirea unei pedepse.
În condiţiile în care vinovăţia inculpatului a fost probată fără dubii, în legătură cu cele două fapte reţinute prin rechizitoriu, independent de recunoaşterea acestuia iar alin. (2) al art. 3201 C. proc. pen. prevede expres recunoaşterea în totalitate de către inculpat a faptelor din actul de sesizare a instanţei, instanţa de apel s-a apreciat că nu poate fi primită cererea inculpatului apelant S.R. de a se dispune achitarea sa pentru inexistenţa faptei, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Totodată, instanţa de apel a apreciat că în mod temeinic instanţa de fond nu a valorificat recunoaşterea inculpatului ca şi circumstanţă atenuantă (art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.), cu atât mai mult cu cât aceasta este expresia unui comportament raţional şi normal în faţa unei evidenţe de necombătut.
Totodată, s-a mai avut în vedere că, una şi aceeaşi împrejurare nu poate căpăta valenţe multiple de atenuare a răspunderii penale prin reducerea succesivă a cuantumului pedepsei aplicate.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatalui de prima instanţă, instanţa de apel a constatat că, raportat la circumstanţele atenuante reţinute în favoarea acestuia, la incidenţa prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi la împrejurarea că modalitatea concretă de săvârşire a faptei de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc a fost posibilă pe baza declaraţiilor detaliate ale inculpatului, sub astectul cuantumului, pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., în referire la art. 76 lit. b) C. pen. este prea severă.
În consecinţă, s-a constatat întemeiată respectiva critică şi a admis apelul inculpatului S.R., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 122 din 18 martie 2011 a Tribunalului Constanţa şi rejudecând, a redus pedeapsa aplicată acestuia, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
Având în vedere că inculpatul S.R. se află la primul conflict cu legea penală şi că, pe parcursul procesului penal, a avut un comportament corespunzător, care a condus la desfăşurarea cu celeritate a procedurilor judiciare, instanţa de apel a apreciat că, aspectele respective pun în evidenţă dorinţa inculpatului de a-şi corija comportamentul faţă de respectarea valorilor sociale apărate de legea penală, existând astfel garanţii că scopul pedepsei faţă de acesta (prevăzut de art. 52 C. pen.), poate fi atins şi fără executarea în regim privativ de libertate.
Pe cale de consecinţă, s-a făcut aplicare a prevederilor art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. şi s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.R., pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat conform preved.art. 862 C. pen.
În conformitate cu prevederile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, s-a dispus suspendarea sub supraveghere şi executarea pedepsei accesorii.
Potrivit prevederilor art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul S.R. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, organ desemnat cu supravegherea.
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Totodată, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Conform prevederilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.R. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 02 februarie 2011 emis de Tribunalul Constanţa, dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.
Din pedeapsa de 3 ani închisoare s-a dipsus deducerea perioadei reţinerii şi a arestului preventiv al inculpatului S.R. din 01 februarie 2011 la 30 mai 2011.
Urmare examinării din oficiu a sentinţei penale nr. 122 din 18 martie 2011 a Tribunalului Constanţa s-a dispus înlăturarea din hotărâre a dispoziţiilor contrare prezentei decizii şi menţinerea celorlalte dispoziţii.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 69/P din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de apel în sensul greşitei individualizări a pedepselor, precum şi cu privire la greşita modalitate de executare a pedepsei rezultante.
S-a susţinut că pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită inculpatului de instanţa de apel pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legera nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., estre mult prea blîndă, nereflectând gradul de pericol social concret şi generic al acestei infracţiuni, cee ce a condus şi la aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, de asemenea mică, în condiţiile în care inculpatul a săvârşit în concurs real două infracţiuni grave, având în vedere cantitatea de 462,2 grame cannabis introdusă nelegal în România. De asemenea, a mai menţionat că pedepsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată de instanţa de fond este suficientă pentru atingerea scopului preventiv şi reeducativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, s-a susţinut că, prin aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, instanţa de apel a dat dovadă de o clemenţă exagerată, neputându-se obţine astfel reeducarea inculpatului, cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare fiind în dezacord cu pericolul social concret al activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat.
A solicitat, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, pe care o consideră ca fiind legală şi temeinică şi prin care s-a făcut o individualizare a pedepselor cu respectarea prevederilor art. 52 şi art. 72 C. pen.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, care se încadrează, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În baza examenului propriu, în raport de materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului S.R. au fost corect reţinute, atât de prima instanţă, cât şi de instamnţa de apel, acesta solicitând în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din data 11 martie 2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, în prezenţa apărătorului său, să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., precizând că are cunoştinţă de învinuirile ce i se aduc şi recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, prin actul de sesizare a instanţei.
Totodată, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, învederând că nu solicită administrarea de probe.
Cu acest prilej, inculpatul a fost ascultat în mod nemijlocit de către instanţa de judecată, susţinerile făcute fiind consemnate în procesul-verbal ataşat la dosarul cauzei.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 3201 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen., pentru aplicarea procedurii simplificate de judecată se impune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii, respectiv, cererea inculpatului să intervină până la începerea cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, să existe din partea inculpatului o recunoaştere totală şi necondiţionată a tuturor faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, iar probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente şi de natură să permită stabilirea unei pedepse.
Pe de altă parte, conform alin. (8) al aceluiaşi articol, instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, iar în acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun,
Din conţinutul art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. rezultă că, în cazul aplicării acestei proceduri, inculpatul care îşi recunoaşte vinovăţia beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, cu o treime şi în ipoteza existenţei altor circumstanţe, fie atenuante, fie agravante, efectul acestora se raportează la limitele de pedeapsă astfel reduse.
Acest beneficiu acordat persoanei care este judecată în baza acordului de vinovăţie, trebuie reflectat în pedeapsa aplicată, având în vedere că durata procedurii este redusă considerabil, nu se mai adrnrnistrează alte probe, prin urmare, celeritatea procedurii este accentuată.
În opinia înaltei Curţi, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au apreciat în mod corect că, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege şi a admis cererea formulată de inculpat de a se judeca conform procedurii prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
În recursul său, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa a solicitat menţinerea hotărârii instanţei de fond care a dispus aplicarea inculpatului a pedepsei de de 4 luni şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. şi executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. rezultă că, operaţiunea de individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Pentru a-şi putea îndeplini funcţiile care sunt atribuite în vederea realizării scopului său, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii, privativă sau neprivativă de libertate şi duratei, atât gravităţii faptei, potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a putea fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte constată că în mod corect, instanţa de apel a avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, constând în aceea că, în cursul lunii ianuarie 2011, inculpatul S.R. a introdus în România circa 462,6 grame de cannabis, iar la data de 01 februarie 2011 a fost depistat deţinând în scop de vânzare, la domiciliul său, un număr de 445 pliculeţe conţinând cantitatea totală de 461,6 grame cannabis şi din care la aceeaşi dată i-a vândut numitului D.E., în schimbul sumei de 50 lei, aproximativ un gram de cannabis, împrejurările în care acestea au fost comise, amploarea acestui fenomen infracţional, reprezentat de traficul de droguri de risc şi introducerea în ţară, de droguri de risc, fără drept, consecinţele nefaste pe care le au aceste substanţe asupra sănătăţii publice.
Totodată, în procesul de individualizare a pedepsei instanţa de apel a avut în vedere şi circumstanţele persoanele ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal, a recunoscut faptele încă din faza de urmărire penală, aşa cum sunt descrise în rechizitoriu, beneficiind de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu 1/3 a limitelor de pedespaă prevăzute textele incriminatoare, este o persoană tânără, cu şanse de reeducare, iar până la data comiterii faptei a avut un loc de muncă şi a avut o atitudine cooperantă, de împrejurarea că acesta se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, din fişa de cazier judiciar rezultând că nu este cunoscut cu antecedente penale, (fila 43 dosar de urmărire penală ), aspecte care au fost reţinute deja ca şi circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului de către instanţa de apel, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei rezultante aplicate de instanţa de fond şi schimbarea modalităţii de executare, dipunând suspendarea sub supraveghere, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 861 C. pen.
Prevenirea săvârşirii,de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât şi scopul mediat al pedepsei.
Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni şi ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri şi deprinderi ale acestuia şi a inocula valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.
Potrivit dispoziţiilor art. 861 C. pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
Potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c).
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului de instanţa de apel, respectiv suspendarea sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen., se constată că nu este cazul să fie modificată, întrucât aceasta corespunde sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptelor şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Înalta Curte constată că instanţa de apel, având în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu rigorile legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, este tânăr, şi-a recunoscut faptele şi a manifestat regret faţă de infracţiunile comise, a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen., fiind asigurată reeducarea acestuia şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială şi fără executarea efectivă a sancţiunii aplicate, pronunţarea condamnării constituind un avertisment suficient pentru inculpat, în sensul că şi fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi infracţiuni.
Faţă de aceste aspecte, se apreciază că, în condiţiile reţinerii şi acordării eficienţei juridice cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, reduse cu 1/3 - de la 2 ani la 10 ani închisoare) şi de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, (limitele de pedeapsă sunt de la 10 ani la 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, reduse cu 1/3 - de la 6 ani şi 6 luni la 13 ani şi 4 luni închisoare), au fost just individualizate, acestea fiind orientate sub rninirnul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen.
Înalta Curte, în baza propriului examen, apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.R. de instanţa de apel reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul său fiind apt să conducă la formarea unei atitudini pozitive a acestuia faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale şi răspunde principiului proporţionalităţii în raport cu gradul concret de pericol al faptei şi cu datele personale ale inculpatului, fiind adecvată şi suficientă pentru realizarea scopului de prevenţie specială, de coerciţie şi de reeducare, astfel cum acesta este definit de art. 52 alin. (1) C. pen.
Aşa fiind, se constată că motivul de recurs invocat de de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa prin care a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului de instanţa de apel, este nefondat şi urmează să fie respins, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu,
Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intirnatului inculpat S.R. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lăngă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 69/P din 30 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat S.R. pînă la prezentarea apărătorului ales , în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 17 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1185/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1193/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
