ICCJ. Decizia nr. 1208/2012. Penal
| Comentarii |
|
La data de 9 martie 2012, petiționarul A.l. a formulat plângere împotriva procurorului militar D.I. din cadrul secției parchetelor militare pentru "corupție și complicitate la tentativele de omor".
A precizat petiționarul că rezoluția nr. 144/P/2011 din data de 21 februarie 2012 a fost dispusă prin excluderea unor acte probatorii ce au fost depuse odată cu plângerea și în acest mod au fost încălcate dispozițiile art. 62 C. proc. pen., fiind săvârșită infracțiunea prev. de art. 254 C. pen.
Prin rezoluția din 14 martie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul militar D.I. din cadrul secției parchetelor militare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246,art. 271 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din verificările efectuate în cauză a rezultat că la data de 24 noiembrie 2011, numitul A.l. a formulat plângere împotriva procurorului militar T.M. din cadrul secției parchetelor militare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246, 264, 271 și 289 C. pen. susținând că magistratul militar se afla în conflict de interese deoarece a efectuat cercetări față de un coleg de serviciu, iar cu ocazia soluționării cauzei ar fi exclus acele probatorii, favorizând în acest fel pe "criminalii și complicii acestora", devenind totodată "complice la tentativele de omor" împotriva petiționarului și soției sale.
în urma cercetărilor efectuate în cauză, procurorul militar D.I. a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul militar T.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 264, 289 și 271 C. pen., constatând că infracțiunile nu au fost săvârșite în materialitatea lor.
Anterior, prin rezoluția din 10 noiembrie 2011, procurorul militar T.M. a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul militar A.N. cu motivarea că aspectele sesizate de petiționarul A.l. nu s-au confirmat.
Nemulțumit de soluția dispusă în cauză, petiționarul a formulat plângere împotriva procurorului militar T.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 264, 271 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) susținând că s-a procedat la "excluderea unor acte probatorii ce au fost depuse odată cu plângerea".
în motivarea soluției, procurorul militar D.I. a precizat faptul că actele de urmărire penală efectuate de procurorul militar T.M. s-au realizat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, acestea permițând formularea unor concluzii certe în legătură cu susținerea petiționarului.
Soluția de neîncepere a urmării penale dispusă de procurorul militar D.I. față de procurorul militar T.M. din cadrul secției parchetelor militare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 264, 289 și 271 C. pen. în cauza cu nr. 114/P/2011 pe considerentul că fapta sesizată nu există, este temeinică și legală.
în ce privește infracțiunile indicate de petiționar, pretins a fi săvârșite de procurorul militar D.I., s-a arătat că acestea nu au fost confirmate de actele premergătoare efectuate în cauză.
împotriva rezoluției din 14 martie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, petiționarul a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., susținând că aceasta este netemeinică, ilegală și abuzivă".
Prin rezoluția din 3 aprilie 2012 a Procurorului militar șef adjunct al secției parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul A.l. împotriva rezoluției din 14 martie 202 a secției parchetelor militare prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul militar D.I. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246,art. 271 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
în motivarea acestei soluții s-a arătat că din verificările efectuate a rezultat că toate plângerile formulate de petiționarul A.l. au ca punct de plecare dosarul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Timișoara în care, prin rezoluția din 23 decembrie 1999 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva unui lucrător de poliție, reclamat de acesta. Deși în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege, instanța de judecată a stabilit prin hotărâre definitivă că soluția de neurmărire este legală și temeinică, petiționarul a continuat să formuleze plângeri penale atât împotriva procurorului care a emis rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, cât și a celor care au soluționat plângerile împotriva soluției, iar fiecare soluție dispusă a constituit pentru acesta prilej de a formula noi plângeri penale. Fiecărui procuror învestit cu soluționarea vreunei plângeri de a sa, a adus aceleași acuzații, iar în toate aceste cauze s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât nici unul din aspectele sesizate nu s-a confirmat.
S-a mai arătat că printre înscrisurile indicate în cuprinsul plângerii se află și sentința penală nr. 1632 din 31 iulie 2007 a Judecătoriei Arad prin care s-a dispus infirmarea rezoluției din 10 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad însă această hotărâre judecătorească nu are legătură cu vreuna din cauzele penale instrumentate de către secția parchetelor militare.
împotriva acestei soluții, petiționarul a formulat plângere în temeiul art. 2781C. proc. pen., plângerea fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 aprilie 2012.
în motivarea plângerii s-a arătat că nu au fost avute în vedere actele și lucrările aflate la dosar, la soluționarea plângerii au fost excluse actele probatorii atașate, fiind încălcate prevederile art. 62 C. proc. pen., iar în motivarea hotărârii s-a realizat un fals intelectual întrucât s-a menționat că sentința penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Arad nu are legătură cu vreuna din cauzele instrumentate de către secția parchetelor militare.
Examinând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că plângerea formulată este nefondată, iar rezoluția atacată este legală și temeinică.
Așa cum s-a reținut în rezoluția de neurmărire, faptele imputate magistratului militar D.I. nu există în materialitatea lor. împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate în dosarele secției parchetelor militare nu constituie un motiv pentru antrenarea răspunderii penale a procurorului militar, care a dispus aceste soluții. Actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat aspectele sesizate, cauza fiind lămurită sub toate aspectele, pe bază de probe, astfel cum prevăd dispozițiile art. 62 C. proc. pen.
în ce privește hotărârile judecătorești, despre care petentul susține că nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei de către magistratul militar, se constată că de fapt este vorba despre încheierea nr. 63 din 5 mai 2003 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus scoaterea de pe rol a dosarului, având ca obiect cererea de revizuire a deciziei nr. 106 din 7 octombrie 2012 și trimiterea la Parchet în vederea efectuării actelor de cercetare prev. de art. 399 C. proc. pen.
în urma verificărilor efectuate, înalta Curte constată că intimatul D.I. nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale, iar prin rezoluția atacată s-a reținut în mod corect că soluțiile date de aceasta cu ocazia rezolvării plângerilor din dosarele menționate mai sus, au fost legale.
întrucât în cauză nu s-a constatat existența vreunui indiciu cu privire la săvârșirea de către magistratul procuror a faptelor reclamate de petiționar, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.
Prin urmare, înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției din 14 martie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, este nefondată și urmează a fi respinsă, menținând rezoluția atacată.
A fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1212/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1194/2012. Penal → |
|---|
