ICCJ. Decizia nr. 1318/2012. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1318/2012
Dosar nr. 17882/63/2011
Şedinţa publică din 26 aprilie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 10 din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpat şi părţile civile împotriva sentinţei penale nr. 502 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj – Secţia Penală.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului V.M. şi a fost dedusă prevenţia de la 8 noiembrie 2011 la zi.
Au fost obligaţi recurenţii la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 502 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj în dosarul nr. 17882/63/2011, în baza dispoziţiilor art. 178 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului V.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar în baza disp. art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.M. să execute pedeapsa cea mai grea - aceea de 4 ani închisoare şi i s-au aplicat dispoziţiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 26 iunie 2011, la zi, iar conform art. 38 C. proc. pen. raportat la art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns soluţionarea acţiunilor civile şi s-a fixat termen la data de 16 noiembrie 2011, pentru citarea părţilor şi înaintarea adresei către Fondul de Protecţie a Victimei, la care se vor anexa copii de pe cererile de constituire ca părţi civile şi de pe actul de inculpare.
A fost obligat inculpatul la 3.500 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 1745 lei taxă acte medico-legale, 800 lei onorariu expertiză tehnică şi 400 lei onorariu avocat oficiu urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 701/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului V.M., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (3) din C. pen. şi părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în fapt în aceea că în luna iunie 2011, inculpatul, în vârstă de 26 ani - angajat în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul de Poliţie al jud. Dolj - avea calitatea de organ de cercetare a poliţiei judiciare şi desfăşura activitatea ca agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Bistreţ.
În seara de 26 iunie 2011, în jurul orelor 19:30, inculpatul a plecat cu autoturismul proprietate personală , de la locuinţa părinţilor din Dăbuleni, către localitatea Bistret, fiind în stare de ebrietate, consumând băuturi alcoolice (bere) pe timpul zilei şi în noaptea anterioară, împreună cu mai mulţi prieteni, între care martorii R.V.F. şi M. I.F.
În jurul orelor 20:40, în timp ce rula pe DN 55A la Km 8+600, în afara comunei Ostroveni, în direcţia localităţii Zăval, inculpatul a aţipit la volan, împrejurare în care a pierdut controlul direcţiei de deplasare, pătrunzând pe contrasens, respectiv pe partea stângă a drumului, pe care rula regulamentar o bicicletă ce era condusă de victima N.A. Autoturismul condus de inculpat a lovit cu partea stângă-faţă bicicleta condusă de victimă, iar în urma impactului, N.A. a fost proiectat pe marginea carosabilului, suferind leziuni traumatice grave ce au condus în scurt timp la deces.
După comiterea faptei, V.M. a părăsit locul accidentului şi a ascuns autoturismul avariat într-un lăstăriş din pădurea Zăval, la o distanţă de aproximativ 150 m de şosea.
Victima N.A. a fost observată pe marginea carosabilului de martorii D.D. şi P.J., ce se deplasau cu un autoturism către localitatea Zăval şi, realizând că s-a produs un accident rutier, au anunţat evenimentul la SNUAU 112.
La scurt timp după producerea accidentului, respectiv la orele 20:49, inculpatul a apelat telefonic Centrul Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 Dolj şi a anunţat că între localităţile Ostroveni şi Măceşu de Sus s-a produs un accident rutier, în urma căruia o persoană a suferit vătămări corporale. În timpul discuţiei nu a spus operatorului că el a fost implicat în accident, iar când a fost întrebat de acesta cum se numeşte, a închis telefonul, aspect ce a rezultat din procesul-verbal de transcrierii a convorbirii. După aproximativ 40 minute, timp în care a conştientizat că va fi depistat de organele de anchetă, a apelat din nou Centrul Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 Dolj şi a relatat operatorului că a fost implicat în accidentul rutier, declinându-şi totodată identitatea.
Organele de anchetă l-au găsit pe inculpat în locul indicat de acesta, în apropierea autoturismului ascuns în pădure, iar în urma testării cu aparatul etilotest, s-a stabilit că avea o alcoolemie de 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la Spitalul Dăbuleni, unde i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 731/732/2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt, a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,80 g%0 - la orele 22,05 -, respectiv de 1,60 g%0 - la orele 23,05, iar p rin raportul de expertiză medico-legală nr. 1552/1/2011 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti a concluzionat că la data de 26 iunie 2011 - ora 20,40 (când a provocat accidentul rutier), V.M. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreştere, de circa 2,00 g%o.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. 25558/A3/2011 emis de Institutul de Medicină legală Craiova, a rezultat că moartea numitului N.A. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe, consecinţa unui politraumatism cu multiple fracturi-rupturi de organe interne, secţionarea gambei stânga, dilacerare cerebrală, leziunile putându-se produce în condiţiile unui accident rutier; între traumatism şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, iar în sângele recoltat de la cadavru s-a evidenţa prezenţa a 0,60 g%0 alcool etilic.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer B.I.M. - expert tehnic în cadrul Biroului de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Dolj – a rezultat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a pătruns cu autoturismul pe contrasens şi a lovit victima ce se deplasa regulamentar pe bicicletă.
Procedând conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (4) C. proc. pen. şi pe baza probatoriilor administrate şi a declaraţiei inculpatului, prima instanţă a constatat că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (3) C. pen., respectiv ale infracţiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, vinovăţia fiind pe deplin stabilită şi dovedită, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere prevederile art. 3201 C. proc. pen. şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) relativ la gradul de pericol al faptelor săvârşite, dat de împrejurările în care au fost comise şi consecinţele produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului - care a recunoscut în instanţă întreaga activitate infracţională dedusă judecăţii şi, după producerea accidentului, familia acestuia, în măsura posibilităţilor, a ajutat rudele victimei cu alimente şi sume modice de bani pentru înmormântare -, precum şi faptul că anterior a avut o bună comportare şi este o persoană integrată social, fără antecedente penale; totuşi, nu s-a putut ignora de către prima instanţă gravitatea faptelor dată de modalitatea de săvârşire a acestora şi de împrejurarea că inculpatul, deşi era agent de politie şi cunoştea rigorile legii, fiind deci cu atât mai mult obligat să o respecte, a consumat o cantitate apreciabilă de alcool - îmbibaţia de alcool în sânge fiind de aproximativ 1,80 g%o de alcool în sânge – şi, în aceste condiţii, a condus autoturismul pe drumurile publice, ceea ce a dus la provocarea unui accident de circulaţie soldat cu decesul victimei N.A.
Aceste aspecte au demonstrat indiferenţa inculpatului atât faţă de prescripţiile legii cât şi faţă de eventuale consecinţe ale acţiunilor sale pentru viaţa şi integritatea celorlalţi participanţi la trafic, mai ales că, după producerea impactului, s-a ascuns într-un lăstăriş dintr-o pădure, ceea ce evidenţiază un grad deosebit de ridicat de pericol social.
Având în vedere şi amploarea şi impactul pe care infracţiunile de acest gen le produc în rândul colectivităţii, instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, redusă ca urmare aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dar cu executare prin privare de libertate, s-a apreciat că va contribui la realizarea atât a funcţiei de constrângere, cât şi la cea de exemplaritate a pedepsei la care face referire art. 52 C. pen., prevenind astfel în viitor săvârşirea de noi infracţiuni.
Având în vedere că, în cauză, moştenitorii victimei s-au constituit părţi civile şi au solicitat administrarea de probatorii pentru dovedirea acţiunilor civile formulate, pentru a nu se tergiversa soluţionarea cauzei, instanţa de fond, potrivit dispoziţiilor art. 38 C. proc. pen. rap. la art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a procedat la disjungerea soluţionării acţiunilor civile, fixând termen în acest sens la data de 16 noiembrie 2011.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel – în termenul prevăzut de lege – atât inculpatul V.M., cât şi părţile civile T.C.M., N.G., T.G., T.A.M., T.G.M. şi N.I.D.
Părţile civile N.G., T.C.M., T.G., T.A.M., T.G.M. şi N.I.D., au solicitat admiterea apelurilor formulate, susţinând motivele scrise depuse la dosar, în sensul desfiinţării sentinţei, întrucât: pedepsele la care a fost condamnat inculpatul au fost greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., gravitatea deosebită a faptelor fiind evidenţiată şi de alcoolemia ridicată, părăsirea locului accidentului, lipsa poliţei RCA, meseria pe care o avea inculpatul în momentul producerii accidentului – respectiv aceea de poliţist, apreciind că toate acestea atestă pericolul menţinut să pună în primejdie viaţa şi integritatea persoanelor ce se aflau în trafic; se invocă de asemenea urmările faptelor săvârşite, respectiv moartea unei persoane, care a survenit instantaneu, fiind de o mare violenţă, datorându-se nerespectării normelor rutiere de către o persoană ce avea şi calitatea de om al legii; în consecinţă, părţile civile au solicitat, având în vedere şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, majorarea pedepselor la care acesta a fost condamnat, cu menţinerea modalităţii de executare dispusă de prima instanţă.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, reducerea pedepselor la care a fost condamnat sub minimul special prevăzut de lege, precum şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, arătând că sunt incidente dispoziţiile art. 861 C. pen., invocând în acest sens şi practica instanţelor; a menţionat că, în cauză, s-a constatat existenţa unor împrejurări care pot fi apreciate ca circumstanţe atenuante, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta sa, atitudinea sa anterior şi după săvârşirea faptei, astfel încât apreciază că se impunea aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor, arătând – de asemenea – că acesta este bine integrat în societate şi, după săvârşirea faptei, a încercat să susţină financiar familia victimei, arătând că a părăsit locul accidentului deoarece a fost sub imperiul unei puternice emoţii, însă, la un interval de numai 9 minute de la săvârşirea faptei, a sunat şi a anunţat producerea acestui accident, iar la cca. 40 de minute, a sunat şi a spus cine la produs, astfel încât scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în detenţie.
Apelurile sunt nefondate.
Analizând hotărârea apelată în baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt exactă, cauza fiind soluţionată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în raport de procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., pe baza cărora a reţinut vinovăţia inculpatului şi a dispus condamnarea acestuia, orientându-se la un cuantum al pedepselor care să aibă drept consecinţă recuperarea acestuia.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare al condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în aşa fel încât, inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Instanţa de apel a constatat că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a reţinut şi a dat eficienţă, atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, cât şi aspectelor de circumstanţiere personală invocate de inculpat, interpretând şi aplicând corect prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Exigenţele impuse de principiul legalităţii, nu se rezumă doar la cerinţa ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare, ci, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege.
Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare nu se fac în mod arbitrar, ci, dimpotrivă, instanţa este obligată să ţină seama de anumite criterii prevăzute de lege.
În cauza de faţă, instanţa de apel a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite într-un cuantum corespunzător, la individualizarea acestora, cât şi la stabilirea modalităţii de executare a pedepsei rezultante fiind avută în vedere atât modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor cât şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
Ca urmare, în cauză nu se impune majorarea sau dimpotrivă micşorarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul întrucât aşa cum am arătat mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod judicios criteriile generale cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, a pedepselor rezultante, cât şi a modalităţii de executate a acesteia, apreciind că scopul poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie. Totodată instanţa de apel apreciază, în baza propriului examen asupra dispoziţiilor legale invocate, în contextul cauzei, că se justifică pe deplin modalitatea privativă de libertate a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului de către prima instanţă, aceasta fiind singura în măsură să asigure conştientizarea consecinţelor faptelor comise, reacţia socială fiind proporţională, atât cu gravitatea, cât şi cu circumstanţele personale pozitive ale inculpatului (este o persoană tânără, fără antecedente penale, însă la data săvârşirii infracţiunii avea calitatea de organe de cercetare a poliţiei judiciare, desfăşurându-şi activitatea ca agent de poliţie la Postul de poliţie Bistreţ, a avut o alcoolemie de 1,80 g%o şi a părăsit locul accidentului. Deşi la scurt timp a apelat telefonic centrul pentru apeluri de urgenţă 112 şi a anunţat producerea accidentului).
Împotriva acestei decizii au formulat recurs părţile civile T.C.M., N.G., T.G., T.A.M., T.G.M. şi N.I.D. precum şi inculpatul V.M.
Inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei prin aplicarea unei eficienţe maxime dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., dat fiind că a recunoscut fapta imediat după producerea evenimentului rutier.
A invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Părţile civile au invocat acelaşi caz de casare, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare invocate constată că recursurile formulate sunt nefondate.
Inculpatul V.M. a fost condamnat de prima instanţă la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute în stare de detenţie pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Pedeapsa a fost menţinută de instanţa de apel.
S-a reţinut ca stare de fapt că în ziua de 26 iunie 2011, inculpatul a circulat cu autoturismul proprietate personală în stare de ebrietate şi în jurul orelor 20:40 lângă comuna Ostroveni (DN 55 A, km 8+600) a aţipit la volan, a pierdut controlul autoturismului şi a pătruns pe contrasens accidentând mortal pe victima N.A. care se deplasa pe bicicletă.
După comiterea faptei, inculpatul V.M. a părăsit locul accidentului şi a ascuns autoturismul cu care circula într-un lăstăriş. Doi martori ai accidentului au anunţat evenimentul la Serviciul de Urgenţă.
La aproximativ 9 minute de la producerea accidentului a sunat şi inculpatul la Centrul Unic de Apeluri de Urgenţă şi a anunţat că s-a produs un accident rutier între localităţile Măceşu de Sus şi Ostroveni, fără a-şi declina identitatea. După aproximativ 40 minute a apelat din nou la Serviciul de Urgenţă şi a dat relaţii despre accident, declinându-şi identitatea.
Curtea apreciază că în raport de gravitatea faptelor reţinute şi anume că inculpatul conducea autoturismul pe drumurile publice în stare de ebrietate, că a părăsit locul faptei, ascunzând şi autoturismul, că nu a dat toate informaţiile necesare pentru intervenţia de urgenţă în vederea salvării victimei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care desfăşura la acel moment activitatea de agent de poliţie, având calitatea de organ de cercetare a poliţiei judiciare, este justă aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenţie.
Aspectele invocate de procurorul de şedinţă în favoarea inculpatului, în sensul că era o persoană în stare de şoc, care a rămas în preajma accidentului şi a anunţat organele de poliţie, nu pot fi reţinute de instanţă pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului. O plecare de la locul accidentului ar fi putut fi privită cu indulgenţă de instanţă în condiţiile în care inculpatul ar fi fost apostrofat sau atacat de eventuali martori la accident, ceea ce nu e cazul în speţă. Starea de şoc a inculpatului nu poate fi valorificată în favoarea sa atâta timp cât a avut totuşi prezenţa de spirit să părăsească nu doar locul accidentului, dar să şi ascundă autoturismul într-un lăstăriş.
Aspectul că după 40 de minute a anunţat organele de poliţie şi şi-a recunoscut fapta nu poate atrage după sine înlăturarea răspunderii penale pentru fapta de părăsire a locului accidentului sau reţinerea unor circumstanţe care să determine reducerea pedepsei.
Înalta Curte apreciază însă că nici critica părţilor civile conform cărora pedeapsa este prea mică nu este fondată.
Pedepsele aplicate sunt apte să asigure prevenţia generală şi prevenţia specială, iar o majorare a sancţiunilor ar însemna valorificarea doar a rolului coercitiv al pedepsei.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile inculpatului şi ale părţilor civile, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să îi oblige pe aceştia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii părţi civile T . C . M . , N . G . , T . G . , T . A . M . , T . G . M . şi N . I . D . şi de recurentul inculpat V.M. împotriva deciziei penale nr. 10 din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 26 iunie 2011 la 26 aprilie 2012.
Obligă recurenţii părţi civile la plata sumei de câte 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4125/2012. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 4126/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
