ICCJ. Decizia nr. 1300/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ȘI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1300/2012

Dosar nr. 1628/36/2010

Ședinţa publică din 25 aprilie 2012

Asupra recursurilor de faţă:

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 27/P/2011 din 15 aprilie 2011, pronunţată în dosarul nr. 1628/36/2010, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a dispus:

I. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică:

1) pentru inculpatul A.F.N.:

- din infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. (referitor la declaraţiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 privind pe B.R.M.).

- din infracţiunea prevăzută de art. 272 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen.

2) pentru inculpatul P.T.N.:

- din infracţiunea prevăzută de art. 26-art. 272 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26-art. 242 C. pen.;

- din infracţiunile prevăzute de art. 26-art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 26-art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunile prevăzute de art. 26- art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26-art. 291 C. pen.

3) pentru inculpaţii C.I.M. și C.S.D.:

- din infracţiunile prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunile prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen.;

II. 1. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (5 fapte), a condamnat pe inculpatul A.F.N., la pedeapsa de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II a), b), c) C. pen. pentru 5 infracţiuni de „luare de mită" (fapte în legătură cu dosarele penale nr. 94/P/2010, 2547/P/2010, 4100/P/2010, 4496/P/2019, 2191/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu).

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru 2 infracţiuni de „trafic de influenţă".

În baza art. 242 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an 6 închisoare pentru infracţiunea de „sustragere sau distrugere de înscrisuri".

În baza art. 264 C. pen. (2 fapte), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de câte 1 an 6 luni închisoare pentru 2 infracţiuni de „favorizarea infractorului" (fapte privind pe făptuitorii B.R.M. și V.M.A.).

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an 6 închisoare pentru infracţiunea de „fals material în înscrisuri oficiale" (referitor la declaraţiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 privind pe B.R.M.).

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. (56 fapte), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru 56 de infracţiuni de „fals material în înscrisuri oficiale"

În baza art. 291 C. pen. (57 fapte), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de câte 1 an 6 închisoare pentru 57 de infracţiuni de „uz de fals".

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele 124 pedepse și a aplicat inculpatului A.F.N. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a ), b), c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ( teza a Ii-a ), b), c) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a dedus durata arestului preventiv de la 27 octombrie 10 la zi.

Potrivit art. 350 alin. (1) și art. 160^b C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului A.F.N. o perioadă de până la 60 zile cu începere de la 15 aprilie 11.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A.F.N. pentru 2 infracţiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapte în legătură cu "autoturismele achiziţionate în L.", respectiv cu plângerile penale împotriva martorului H.) și pentru cele 4 infracţiuni prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

III. 1. În baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), a condamnat pe inculpatul P.T.N., la pedeapsa de câte 1 an 8 luni închisoare pentru 2 infracţiuni de „dare de mită" (fapte în legătură cu dosarele penale nr. 94/P/2010, 4496/P/2019 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu).

În baza art. 26 - art. 264 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de „favorizarea infractorului".

În baza art. 26 - art. 242 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de „sustragere sau distrugere de înscrisuri".

În baza art. 26 - art. 288 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de „fals material în înscrisuri oficiale".

În baza art. 26 - art. 291 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de „uz de fals".

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele 6 pedepse și a aplicat inculpatului P.T.N. pedeapsa cea mai grea de 1 an 8 luni închisoare.

Conform art. 88 C. pen., a dedus durata arestului preventiv de la 27 octombrie la zi.

Potrivit art. 350 alin. (1) și art. 160^b C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului P.T.N. o perioadă de până la 60 zile cu începere de la 15 aprilie 11.

2. În baza art. ll pct. 2 lit. a)) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.T.N. pentru infracţiunea prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta în legătură cu plângerile penale împotriva martorului H.).

IV.1. În baza art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul C.I., la pedeapsa de 2_ani închisoare pentru infracţiunea de „cumpărare de influenţă".

2. În baza art. ll pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.I. pentru infracţiunea prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

V. În baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul B.N., la pedeapsa de 1 an 2 luni închisoare pentru infracţiunea de „dare de mită".

Vl.1. În baza art. 26 - art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpaţii - C.S.D., C.M.I. la pedeapsa de câte 1 an 2 luni închisoare fiecare, pentru complicitate la infracţiunea de „dare de mită".

2. În baza art. 288 alin. (1) C. pen., a condamnat pe cei 2 inculpaţi la pedeapsa de câte 1 an închisoare fiecare pentru infracţiunea de „fals material în înscrisuri oficiale".

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele 2 pedepse și a aplicat inculpaţilor C.S.D. și C.M.I. pedeapsa cea mai grea de câte 1 an 2 luni închisoare fiecare.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii C.S.D. și C.M.I. pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

VII. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, a interzis inculpaţilor C.I., B.N., C.S.D. și C.M.I. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ( teza a Ii-a ), b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei rezultante de 1 an 2 luni închisoare pentru inculpaţii C.S.D. și C.M.I., a pedepsei de 2 ani închisoare pentru inculpatul C.I. și a pedepsei de 1 an 2 luni închisoare pentru inculpatul B.N.

Conform art. 82 C. pen., a fixat termene de încercare de câte 3 ani 2 luni pentru inculpaţii C.S.D., C.M.I., B.N. și de 4 ani pentru inculpatul C.I. (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicate fiecărui inculpat).

Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia celor 4 inculpaţi, C.I., B.N., C.S.D. și C.M.I. cu privire la art. 83 C. pen. referitor la revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pentru aceștia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. Măsuri de siguranţă în baza art. 254 alin. ultim C. pen., a confiscat 400 euro și 1529 lei de la inculpatul A.F.N.

În baza art. 255 cu ref. la art. 254 alin. ultim C. pen., a confiscat 1200 euro de la inculpatul P.T.N.

În baza art. 6¹ alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a confiscat 4000 lei de la inculpatul C.I.

A menţinut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani consemnate la CEC Bank - sucursala Alba Iulia, cu chitanţele 15 noiembrie 10, 15 noiembrie 10, 26 noiembrie 10, 11 noiembrie 10, 22 noiembrie 10, 18 noiembrie 10 avansate de inculpaţii A.F.N., P.T.N. și C.I. până la concurenţa sumelor confiscate, restituindu-le diferenţele primilor 2 inculpaţi.

Totodată, a ridicat măsura sechestrului asigurător aplicată asupra autoturismelor, conform ordonanţelor DNA-ST. Alba Iulia.

În baza art. 348 C. proc. pen., a anulat înscrisurile falsificate obiect al infracţiunilor prev. de art. 288 C. pen. reţinute în sarcina inculpaţilor A.F.N., P.T.N., C.S.D. și C.M.I. (declaraţii, ordonanţe, rezoluţii).

Conform art. 191 C. proc. pen., a obligat pe cei 6 inculpaţi la plata sumei de 12.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parţiale în sumă de câte 100 lei pentru av. M.L.C., av. N.R., av. L.M., av. M.S., av. M.N. și av. M.T. care au asigurat asistenţa juridică din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși s-au plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 92/P/ din 8 decembrie 2010, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A.F.N. în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracţiunilor de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (7 fapte); „trafic de influenţă" prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 (2 fapte); „reţinere sau distrugere de înscrisuri" prev. de art. 272 C. pen.; „favorizarea infractorului" prev. de art. 264 C. pen.; „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ( 2 acte materiale); „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; „fals în declaraţii" prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (4 fapte); „favorizarea infractorului" prev. de art. 264 C. pen.; „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. ( 56 fapte); „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen. (56 fapte), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

2. P.T.N., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracţiunilor de: „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (3 fapte);complicitate la infracţiunea de „favorizarea infractorului" prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 264 C. pen.; complicitate la infracţiunea de „reţinere sau distrugere de înscrisuri" prev. de art. 26 rap. la art. 272 C. pen.; complicitate la infracţiunea de „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (2) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale); complicitate la infracţiunea de „uz de fals" prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

3. C.I., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracţiunilor de:„dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;"cumpărare de influenţă" prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

4. C.S.D., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracţiunilor de: „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la infracţiunea de „dare de mită" prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

5. C.M.I., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracţiunilor de:„fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la infracţiunea de „dare de mită" prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

6. B.N., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracţiunii de „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

În esenţă, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada 2006-21 octombrie 2010, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, inculpatul A.F.N. a săvârșit mai multe acte de corupţie, de la pretinderea, primirea de mite până la favorizarea unor infractori prin influenţarea cercetaţilor și falsificarea semnăturilor procurorilor din subordine, declaraţii false de avere 2006-2010, iar în perioada 05 august 2010-27 septembrie 2010, a primit de la inculpatul P.T.N. un plic conţinând suma de 400 euro și ulterior, suma de 1500 lei în scopul soluţionării favorabile a dosarului penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.R.M., participând la falsificarea a două declaraţii din dosar de către inculpaţii C.M.I. și C.S.D. (care au și asigurat plata) pentru facilitarea emiterii soluţiei, apoi a acceptat oferirea unei sume de bani de la același inculpat, P.T.N., asupra cuantumului căreia urmau să se pronunţe ulterior, pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal nr. 4496/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe numita F.A., dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și în cele din urmă, a acceptat de la inculpatul P.T.N. și oferta contravalorii a 20% dintr-o creanţă pe care creditorul C.S.D. o avea împotriva debitorului H.C. după ce acesta din urmă era determinat la plata acesteia prin demersul infracţional desfășurat de inculpatul A.F.N., respectiv constituirea unui dosar penal împotriva debitorului H.C. (dosar penal nr. 670/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu). De asemenea, inculpatul A.F.N. a acceptat efectuarea gratuită a unei revizii auto cu sprijinul inculpatului C.I. lăsându-l să înţeleagă că facilitează promovarea unui recurs în interesul legii prin intervenţii pe lângă Procurorul General al României și a folosit două autoturisme oferite prin firmele aflate sub influenţa aceluiași inculpat, C.I. pentru a soluţiona plângerile penale formulate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu de societăţile la care cel din urmă era acţionar. Continuând activitatea infracţională, în cursul lunii octombrie 2010, inculpatul A.F.N. a primit de la inculpatul B.N. o sumă de bani în scopul soluţionării favorabile a dosarului penal nr. 219/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.M., soţia inculpatului B.N.

Sub aspect procedural, s-a reţinut că cei 6 inculpaţi au beneficiat de asistenţă juridică calificată, apărarea fiind exercitată de avocaţi aleși, că au avut posibilitatea efectivă de a administra probele în aceleași condiţii ca și acuzarea; inculpaţii ca și martorii, au fost ascultaţi în mod direct, nemijlocit de către instanţă, au solicitat verificarea și au supus atenţiei instanţei legalitatea administrării unor probe în cursul urmăririi penale (invocând nulitatea încheierilor de autorizare a interceptărilor și înregistrărilor audio/video și a convorbirilor ambientale ca urmare a necompetenţei I.C.C.J.).

Excepţia necompetenţei pentru emiterea autorizaţiei de interceptare/ înregistrare a convorbirilor efectuate prin telefon sau orice alt mijloc electronic și în mediul ambiental în temeiul art. 91¹și urm. C. proc. pen. s-a apreciat a fi neîntemeiată deoarece cercetările penale l-au vizat și pe judecătorul R.M. de la Tribunalul Sibiu, dar cu grad de Curte de Apel ceea ce atrăgea la acel moment, în temeiul art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., competenta înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. privind sancţiunea nulităţii absolute. Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că interceptările și înregistrările efectuate în baza încheierilor nr. 30 din 14 iulie 2010, nr. 36 din 12 august 2010 și nr. 45 din 10 septembrie 2010 ale înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie sunt legale și nu pot fi înlăturate conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

În fapt, instanţa de fond, pe baza unei analize efective a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă invocate pe de o parte, de către acuzare, iar pe de altă parte, în apărare de către inculpaţi, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul A.F.N. a deţinut funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și, profitând de această funcţie, a săvârșit mai multe acte de corupţie în scopul, pe de o parte, de a participa activ la „elita comunităţii locale", iar pe de altă parte, pentru obţinerea unor foloase materiale.

Pe fondul unei vechi prietenii, inculpatul P.T.N., ofiţer în cadrul Direcţiei Judeţene de Informaţii Sibiu, a contribuit la comiterea unora dintre actele de corupţie în propriul interes dar și al altora (inculpaţii A.F.N., C.S.D., C.M.I., martora F.A.).

Semnificativă în activitatea infracţională a inculpatului A. este și contribuţia inculpatului C.I. fondator, acţionar majoritar al holdingului „A." SA Sibiu format din 40 firme cu obiecte de activitate diverse (bancă, asigurări, industrie alimentară, prelucrarea laptelui, transporturi, poștă cu o cifră de afaceri de 240 milioane euro în anul 2010 și peste 6000 de angajaţi), care a profitat de dorinţa celui dintâi de a face parte din sfera oamenilor influenţi la nivelul judeţului, oferindu-i diverse avantaje până la mită.

În activitatea de corupere, au intervenit și ceilalţi trei inculpaţi C.S.D., C.M.I., B.N., din motive cu totul diferite și explicabile, dar nu și scuzabile, cunoscând posibilitatea rezolvării pe căi „ocolite și ilegale" de către inculpatul A. a dosarelor penale privind pe membrii familiilor acestora. Astfel:

1. La data de 2 august 2010, respectiv în intervalul august - septembrie 2010, inculpatul C.I. a solicitat inculpatului A.F.N. ca, în virtutea funcţiei pe care acesta o deţinea, să intervină pe lângă Procurorul General al României în promovarea unui recurs în interesul legii (RIL), în folosul exclusiv al cumpărătorului de influenţă și al intereselor patrimoniale ale firmelor din holdingul A. Ascunzând realitatea, inculpatul A.F.N. a avut discuţii cu cumpărătorul de influenţă, inculpatul C.I. și l-a asigurat că, la rândul său, a purtat discuţii telefonice atât cu membrii familiei Procurorului General, cât și cu acesta și că problema „este rezolvată", lăsându-l să creadă că demersul său va avea un final favorabil. Ulterior, inculpatul A.F.N. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.I., l-a întrebat dacă memoriul referitor la promovarea recursului în interesul legii (în promovarea căruia era direct interesat cumpărătorul de influenţă) „este gata" și i-a relatat că-l va duce personal la București întrucât avea să participe la un seminar profesional, împrejurare în care l-a asigurat pe inculpatul C.I. că-l va contacta personal pe Procurorul General al României.

În aceeași perioadă, inculpatul A.F.N. se adresase SC S.M." SRL Sibiu să-i efectueze o revizie la autovehiculul, utilizat de inculpat, dar obiectul unui contract de L. încheiat între SC „A.L.IFN" SA Sibiu (care nu făcea parte din holding) și SC „I." SRL Sibiu-societate la care a fost acţionar și inculpatul C.I. a cărui influenţă (deși contrazisă de acesta) era încă prezentă. Consecutiv discuţiei telefonice purtate de cei doi inculpaţi referitor la modalitatea efectivă în care inculpatul A.F.N. urma să intre în posesia memoriului respectiv, inculpatul A.F.N. și-a manifestat disponibilitatea de a contacta personal o angajată a inculpatului C.I., iar acesta din urmă l-a contactat telefonic pe martorul C.A., angajat al SC S.M." SRL Sibiu, șef de reprezentanţă, și i-a indicat în mod expres „să fie atent" cu inculpatul A., să-i efectueze revizia auto, să nu-i încaseze contravaloarea serviciilor prestate, cu motivarea că inculpatul A.F.N. „era un om de-al lor care le rezolva problemele".

În susţinerea celor de mai sus au fost invocate următoarele mijloace de probă: înscrisuri referitoare la revizia autoturismului, confuziile apărute la titularul plăţii, dovezile de plată a reviziei, declaraţiile martorilor M.C.T., director general care a precizat că „Nu pot nega implicarea domnului C. și în perioada când nu era acţionar, dat fiind că societatea „A. L. IFN" SA Sibiu era finanţată de către Banca C. al cărui control îl deţine domnul C. ca acţionar principal." (fila 138, dosar instanţă, vol. IV), C.A. care a arătat că ,,m-a sunat domnul C. că este în service autoturismul domnului A. pentru o revizie.

În discuţia telefonică, domnul C. mi-a spus să efectuez revizia și, după finalizare, să-l sun să-mi comunice ce trebuie să fac. După finalizare, l-am sunat pe domnul C. care mi-a spus să facturez pe - A." (fila 298, dosar instanţă, vol. IV), efectuarea reviziei, refuzul plăţii, declaraţiile inculpatului C.I. care recunoaște intervenţia sa pe lângă martorul C., dar cu o explicaţie puerilă și anume "buna cuviinţă - pentru că sevice-ul nu și-a îndeplinit obligaţia de a avea un bar pentru clienţi" (fila 158 din dosarul instanţei) și nu interesul personal și al holdingului în promovarea RIL-ului, ulterior demonstrate însă de procuror;

2. În luna ianuarie 2010, martorul B.R.M. a fost autorul unui accident auto comis în parcarea unui bloc din mun. Sibiu. Constatând încălcări ale normelor rutiere, politia mun. Sibiu a întocmit un dosar penal ce a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu cu nr. 94/P/2010. Cum soluţionarea cauzei dura și, pentru a evita eventuala sancţionare penală, martorul împreună cu sora și cumnatul său, inculpaţii C.S.D. și C.M.I. au discutat cu inculpatul P.T.N. care le-a promis rezolvarea favorabilă a cauzei, iniţial, în schimbul sumei de 1000 euro, majorată ulterior cu 200 euro și 1500 lei. Conform rezoluţiei infracţionale luate, în baza unei discuţii prealabile separate, la data de 5 august 2010, inculpatul A.F.N. a primit în biroul său de la inculpatul P.T.N. suma de 400 euro, într-un plic de hârtie de culoare albă, restul de 600 euro, cel din urmă păstrându-l pentru sine. Cu același prilej, în realizarea activităţii infracţionale, inculpatul A.F.N. a scos din dosarul 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe martorul B.R.M. două declaraţii despre care a apreciat că era necesar a fi „mătrășite", astfel încât să poată să emită soluţie favorabilă; înscrisurile au fost predate inculpatului P.T.N., odată cu modelul de declaraţii și cu îndrumările procurorului cu privire la aspectele pe care trebuiau să le conţină „noile" declaraţii.

Potrivit înţelegerii cu inculpatul A.F.N., inculpatul P.T.N. s-a deplasat la locuinţa inculpaţilor C.S.D. și C.M.I., le-a relatat acestora că în scopul rezolvării favorabile a dosarului era necesară schimbarea - potrivit indicaţiilor procurorului - declaraţiilor martorului L.A.Ș. și a lui B.R.M. date agentului de poliţie care a întocmit acte de cercetare penală în cauză. Astfel, inculpatul C.S.D. a redactat personal, după dictarea inculpatului P.T.N., declaraţia martorului L.A.Ș. și a semnat pentru acesta, iar inculpata C.M.I. a redactat personal o declaraţie și a semnat-o în numele lui B.R.M., de asemenea după dictarea inculpatului P.T.N. După întocmirea declaraţiilor, inculpatul P.T.N. a revenit cu noile înscrisuri, modificate potrivit indicaţiilor magistratului, le-a predat inculpatului A.F.N. care, în continuare, a procedat la introducerea acestor declaraţii în dosarul penal nr. 94/P/2010, la fila 18 declaraţia ticluită pentru martorul L.A.Ș., iar la fila 20 declaraţia olografa pentru B.R.M. Pe ambele declaraţii, în mod nereal, inculpatul A.F.N. a scris cu pix menţiunea „Dată în faţa noastră 05 ianuarie 2010 AS A FORTODI" și a aplicat în mod nelegal ștampila Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

După efectuarea acestei activităţi, în realizarea rezoluţiei infracţionale luate, inculpatul A.F.N. a procedat la soluţionarea dosarului penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu în numele procurorului F.L.V. aflat în concediu și fără să cunoască aceasta. La data adoptării soluţiei, inculpatul P.T.N. a mai remis inculpatului A.F.N. suma de 1500 lei, păstrând pentru sine cei 200 euro.

Situaţia de fapt anterior descrisă a fost reţinută în baza următoarelor mijloace de probă:declaraţiile inculpaţilor P.T.N., C.S.D. și C.M.I. coroborate cu declaraţiile martorului B.R.M., înregistrările discuţiilor din mediul ambiental dintre inculpaţii A. și P., în biroul celui dintâi, înscrisurile false de la dosar (declaraţii, ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată);

3. Martora R.R. a fost depistată de către agenţii poliţiei rutiere Sibiu în trafic, conducând un autovehicul cu o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita admisă de lege, situaţie în care i s-a întocmit dosar penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu sub nr. 4100/P/2010. La data de 06 august 2010, martorul N.V.D. a intervenit pe lângă inculpatul A.F.N. În scopul rezolvării favorabile a dosarului penal privind pe martora R.R. în schimbul obţinerii, în principal, a unor favoruri sexuale de la aceasta, dar și a altor foloase materiale. Discuţiile au continuat cu martorul N.V.D. până în momentul în care inculpatul A.F.N. i-a comunicat că dosarul nr. 4100/P/2010 privind pe R.R. a ajuns de la organele de cercetare penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, în posesia sa, după care inculpatul a purtat discuţii telefonice și chiar ambientale cu martora R.R. despre dosar și despre momentul în care va proceda la soluţionarea acestuia „deci mă voi hărnici în acest weekend să-l zdrobesc". La data de 23 august 2010, inculpatul A.F.N. a soluţionat el dosarul penal susmenţionat, în condiţiile în care acest dosar era repartizat procurorului F.L.V. și a semnat în numele acestuia cu semnătura sa și această acuzaţie adusă inculpatului A.F.N. s-a reţinut pe baza următoarelor mijloace de probă: convorbirile telefonice și ambientale înregistrate între inculpatul A.F.N. și martorul N.V.D. legate de soluţionarea dosarul penal nr. 4100/P/2010 (discuţii în cadrul cărora cei doi fac referire și la suma de 2000 euro, dar nu sunt probe care să dovedească și primirea acestei sume de la martora R.), declaraţiile martorului A.M., participant la masa de la SC C.D. SRL București - local aparţinând martorului N.V.D. situat la Hotel M. -, care a afirmat că s-au purtat discuţii între A.F.N., N.V.D. și martora R.R. legate de existenţa unui dosar penal privind-o pe cea din urmă, discuţii care nu și-ar fi avut rostul și pentru care, nici inculpatul și nici martorii, nu au oferit explicaţii plauzibile (dosarul era la Sibiu, nu era repartizat inculpatului), lipsa dovezilor de achitare a Notei de plată de către inculpat care i-a comunicat martorului N.V.D. că s-a prezentat foarte bine;

4. Pe fondul unei relaţii de prietenie mai vechi, inculpatul A.F.N. a primit de la martorul A.M. o plasă cu produse alimentare prin intermediul fiului acestuia „A. vizigotul", în scopul soluţionării favorabile a dosarului penal nr. 2547/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe numitul Ș.A. Iniţial, martorul A.M. a indicat corect numărul de dosar, însă a indicat greșit numele de T., dosarul vizând de fapt pe numitul Ș.A., fost angajat pe timp de vară al unui prieten al martorului A.M. „numitul B.", patron al unei firme de construcţii din mun. Sibiu. Inculpatul A.F.N. a soluţionat dosarul fără ca procurorul F.L.V. să cunoască această activitate și a semnat pentru „/" cu propria semnătură.

Negarea acuzaţiei de către inculpat a fost apreciată ca nefondată, deoarece din convorbirile telefonice autorizate și interceptate, transcrise la dosar, din adresele de domiciliu rezultă că inculpatul A.F.N. și martorul A.M. nu sunt vecini, nu sunt dovezi că martorul A.M., persoană cu atribuţii în Administraţia Pieţelor Sibiu îi făcea cumpărăturile inculpatului în acest mod, cumpărături pe care i le ducea ulterior acasă (liste de produse, chitanţe referitoare la plăţi, martori), iar cu ocazia audierii direct de către instanţă, martorul A.M. a precizat că nu a procedat corect, poziţia sa fiind explicită cu privire la intervenţia făcută asupra inculpatului pentru soluţionarea favorabilă a cauzei susmenţionate;

5. În perioada august - septembrie 2010, inculpatul A.F.N. a primit de la martorul L.N. o sticlă de coniac în valoare de 29 lei, lăsându-l să creadă că are influenţă asupra judecătorilor din cadrul Judecătoriei Sibiu pentru soluţionarea dosarului civil nr. 4032/306/2009 al Judecătoriei Sibiu având ca obiect plângerea contravenţională pe care acesta o formulase.

Apărarea inculpatului că plângerea contravenţională ar fi fost soluţionată nefavorabil a fost apreciată ca neavând relevanţă în cauză, deoarece demersurile sale au fost reale, el verificând în mai multe rânduri termenul, soluţia, posibilitatea exercitării căii de atac împotriva acesteia, termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac și de când curge; în acest sens, fiind elocvente convorbirile telefonice înregistrate și transcrise în dosar cu martora D.C. - președinta Judecătoriei Sibiu - cu privire la stadiul și soluţia din dosar, discuţii repetate cu aceasta vis â vis de stadiul și soluţia dată, de posibilitatea exercitării căii de atac împotriva acesteia, a termenului prevăzut de lege și de când curge;

6. Continuând activitatea infracţională, la data de 27 septembrie 2010, inculpatul A.F.N. a acceptat să primească prin intermediul inculpatului P.T.N. o sumă de bani, al cărei cuantum urma a fi stabilit după primirea dosarului de la organele de poliţie, după ce „îl va studia", pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal nr. 4496/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, privind pe martora F.A., cercetată penal pentru săvârșirea infracţiunii de „ucidere din culpă" prev. de art. 178 alin. (3) C. pen. și a infracţiunii de „vătămare corporală din culpă" prev. de art. 184 C. pen., astfel încât aceasta să beneficieze de un tratament penal cât mai favorabil.

Inculpatul P.T.N. a arătat în mod constant că a intervenit pe lângă inculpatul A.F.N., la iniţiativa unui coleg (martorul D.I.D.), pentru soluţionarea favorabilă a cauzei privind pe martora F.A. Însă, susţinerile celor doi inculpaţi că discuţiile s-ar fi rezumat numai la solicitarea unor relaţii s-a reţinut că sunt contrazise de înregistrările audio, comunicările ambientale din data de 27 septembrie 2010 purtate în biroul inculpatului A.F.N., ocazie cu care inculpatul A. insistă asupra modului de rezolvare numai după primirea dosarului și fără implicarea altor persoane (chiar avocat) ceea ce relevă „oferta inculpatului P." urmată de „acceptarea inculpatului A." și explică declaraţiile martorei că „nu a oferit personal mită";

7. În cursul lunii octombrie 2010, inculpatul A.F.N. l-a lăsat să înţeleagă pe martorul B.N. că, în schimbul unei sume de bani (valută), va soluţiona favorabil dosarul penal nr. 219/P/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.M. soţia sa, aflat la momentul respectiv în curs de cercetare penală la Poliţia Municipiului Sibiu și având ca obiect săvârșirea de către aceasta a infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de „înșelăciune".

Sub acest aspect, au fost reţinute ca relevante următoarele mijloace de probă: înregistrările prin mijloace electronice (transcrise la dosar) a discuţiilor ambientale purtate la data de 11 octombrie 2010 de inculpatul A.F.N. și martorul B.N., din care rezultă fără echivoc, că pe fondul discuţiilor referitoare la rezolvarea favorabilă a cauzei penale privind pe soţia sa, martorul B.N. a scos din buzunarul pantalonilor o bancnotă, pe care a ales-o dintre alte bancnote și pe care a înmânat-o direct inculpatului A.F.N., care după examinarea acesteia a introdus-o în buzunarul hainei sale, (dosar urmărire penală, vol. III filele 238 - 139), declaraţiile martorului B.E. care confirmă discuţiile cu inculpatul A.F.N. referitoare la cauza respectivă, deși nu o avea în supraveghere și ceea ce nu știa martorul era că abordarea sa, inculpatul a făcut-o numai după discuţiile frauduloase avute cu soţul persoanei cercetate, martorul B., percheziţia efectuată în biroul magistratului, ocazie cu care s-a ridicat citaţia emisă de Poliţia mun. Sibiu pentru B.M. în dosarul penal nr. 219/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Referitor la susţinerile martorului B.N. cu privire la obiectul discuţiilor cu inculpatul A.F.N. și anume, că dorea obţinerea unui abonament la meciurile echipei de baschet CSU Sibiu într-o anumită zonă, s-a reţinut, nu numai faptul că acestea nu rezultă din înregistrări, dar și faptul că nu sunt confirmate nici prin alte mijloace de probă (martori, presupusul bilet înmânat inculpatului) și că nu sunt nici credibile în condiţiile în care B.N. nu avea relaţii apropiate cu inculpatul A.F.N. sau cu familia acestuia.

8. La data de 30 septembrie 2010, în biroul său, și după intervenţia martorului B.C., inculpatul A.F.N. a discutat cu martorul V.M.A., cercetat într-un dosar penal instrumentat de Poliţia mun. Sibiu având ca obiect săvârșirea infracţiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita admisă de lege". Inculpatul A.F.N. a indicat concret martorului V.M.A. conţinutul declaraţiilor pe care acesta să le dea la poliţie, astfel încât să fie credibil și să se sustragă de la consecinţele legii penale.

Situaţia de fapt susmenţionată a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: declaraţiile inculpatului coroborate cu ale martorului V.M.A., ambii confirmând întâlnirea și scopul acesteia, înregistrarea și transcrierea discuţiilor ambientale purtate la data de 30 septembrie 2010 în biroul inculpatului A.F.N. potrivit cărora, contrar declaraţiilor ulterioare, în calitatea sa de prim procuror, inculpatul A.F.N. a făcut referiri concrete, explicite la apărările (declaraţii, justificări) pe care martorul să le facă pentru a evita răspunderea penală;

9. Inculpatul A.F.N. a soluţionat următoarele dosare penale: 1142/P/2010, 2557/P/2010, 2370/P2010, 5561/P/2009, 446/P/2010, 3729/P/2010, 1809/P/2009, 4046/P/2008, 5294/P/2009, 5428/P/2009, 5427/P/2009, 5521/P/2009, 54522/P/2009, 5396/P/2009, 3731/P/2009, 6284/P/2009, 4235/P/2009, 4962/P/2009, 5090/P/2009, 1365/P/2010, 4090/P/2009, 3850/P/2010, 4752/P/2009, 4685/P/2009, 4599/P/2009, 1795/P/2010, 5442/P/2009, 58/P/2010, 221/P/2010, 1837/P/2010, 2564/P/2010, 5447/P/2009, 6139/P/2009, 4895/P/2009, 6133/P/2009, 2348/P/2010, 5867/P/2009, 5606/P/2009, 3972/P/2009, 2026/P/2010, 3096/P/2009, 3095/P/2009, 5362/P/2009, 2046/P/2010, 4692/P/2009, 2284/P/2010, 5972/P/2009, 5022/P/2009, 4302/P/2009, 2460/P/2010, 511/P/2010, 1539/P/2010, 1836/P/2010, 5174/P/2009, 773/P/2010, 3682/P/2009, în numele mai multor procurori subordonaţi, ocazie cu care a procedat la contrafacerea semnăturii magistraţilor procurori M.D., D.M.C., D.C., F.L.V., prin imitare, iar soluţiile emise astfel cu semnături falsificate de inculpat au fost comunicate părţilor din dosar.

De asemenea, inculpatul A.F.N. a soluţionat următoarele dosare penale: 4681/P/2009, 3175/P/ 2009, 2014/P/ 2010, 1963 IVI 2010, 2366/P/2010, 1370 IVI 2010, 2124/P/ 2010, 1495 IVI 2010, 1896 IVI 2010, 1336 IVI 2009, 4223 IVI 2008, 1612/P/ 2009, 510 IVI 2009, 378/P/ 2010, 376/P/ 2010, 4288/P/ 2009, 944/P/2010, 1516/P/2010, 1762/P/ 2010, 2119 IVI 2010, 1270 /P/2010, 2298 /P/2008, 1775/P/ 2009, 481 IVI 2009,308/P/ 2009, 4765/P/ 2009, 2810 IVI 2009, 1819/P/ 2009, 1752 IVI 2009, 3012/P/ 2009, 2932 IVI 2009, 1518 /P/ 2009, 3642 IVI 2009, 2484 IVI 2010, 2377/P/2010, 2380/P/2010, 2347 /P/2010, 1855 IVI 2010, 1558/P/2010, 1772/P/2010, 6112/P/2009, 2338/P/2009, 6225/P/2009, 4209/P/2009, în numele procurorilor F.L.V., S.S., M.D., actul de finalizare al cercetărilor fiind semnat de inculpatul A.F.N. cu semnătura sa și pentru „/" aceștia. Mai mult decât atât, unele soluţii emise în mod nelegal în această modalitate de inculpatul A.F.N. au fost atacate de părţile din dosar cu plângere potrivit art. 278¹ C. proc. pen., prim procurorul soluţionând și plângerile împotriva acestor acte.

S-a constatat că probatoriul administrat în susţinerea acuzaţiilor susmenţionate nu suscită discuţii deoarece inculpatul A.F.N. a recunoscut că a emis soluţii în numele colegilor săi, pe unele dintre actele de finalizare a cercetărilor a contrafăcut semnătura acestora prin imitare, iar pe altele a semnat cu semnătura sa pentru „/" fără însă ca vreunul dintre procurori să cunoască aspectele infracţionale și de nelegalitate comise de inculpat în calitatea sa de procuror ierarhic superior, declaraţia sa coroborându-se cu declaraţiile martorilor F.L.V., D.C., D.M.C., S.S.S. și M.D., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, date în cursul urmăririi penale și necontestate. În drept, s-a reţinut că:

Faptele inculpatului A.F.N. care în cursul lunii septembrie 2010, a acceptat efectuarea unei revizii auto fără a achita contravaloarea acesteia în sumă de 4000 lei ca urmare a intervenţiei inculpatului C.I. pe lângă firmele de service L., lăsându-l pe acesta să creadă că are influenţă asupra Procurorului General al României pentru promovarea unui recurs în interesul legii în interesul cumpărătorului de influenţă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „trafic de influenţă" prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul A.F.N.; -„cumpărare de influenţă" prev. de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul C.I.

În condiţiile în care inculpatul A.F.N. nu a achitat contravaloarea reviziei autoturismului, - martorul C.A. arată că discuţiile referitoare la revizie și la costurile acesteia au fost purtate cu inculpatul C. (care nu era nici reprezentantul firmei de L., nici al celei care achiziţionase autoturismul și nici utilizatorul acestuia)-, inculpatul C.I. nu avea niciun motiv să se implice în reparaţia autoturismului, nu era rudă cu inculpatul A.F.N., nu avea puternice relaţii de prietenie cu acesta (contrar opiniei procurorului, nicio probă, nici măcar declaraţiile sau faptele inculpaţilor, nu confirmă prietenia sau cel puţin o oarecare amiciţie între cei doi inculpaţi), nu era patronul sau administratorul firmei de reparaţii, apărarea celor 2 inculpaţi referitoare la o simplă suprapunere a evenimentelor, la o coincidenţă, a fost apreciată ca nefiind credibilă și, în consecinţă nu a fost luată în considerare. Totodată, împrejurarea că avocaţii holdingului iniţiaseră promovarea unui recurs în interesul legii cu ceva timp înainte, iar demersurile lor legale nu primiseră încă un răspuns a fost de natură să întărească convingerea instanţei cu privire la caracterul ilicit al acţiunilor celor 2 inculpaţi, inculpatul C.I. recurgând la „sprijinul" inculpatului A.F.N. pe lângă Procurorul General ca una dintre modalităţile prin care se va exercita acel recurs.

Infracţiunea de trafic de influenţă se consumă prin săvârșirea oricăreia dintre acţiunile atipice prevăzute de norma de incriminare:primirea ori pretinderea de bani ori alte foloase, acceptarea de promisiuni, de daruri de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu; nu are relevantă dacă intervenţia s-a produs ori nu.

În cauză, afirmaţiile inculpatului A.F.N. referitoare la sprijinirea pentru exercitarea recursului în interesul legii, urmate de preluarea unui memoriu, deplasarea la București, au fost de natură să-i creeze convingerea inculpatului C.I. asupra influenţei pe care inculpatul A.F.N. o are pe lângă Procurorul General deoarece ca prim procuror la o unitate a Ministerului Public sunt colegi (cu limitările date de subordonarea ierarhică) și au fost colegi la același parchet. Ulterior finalizării cercetărilor penale și sesizării instanţei, promovarea RIL-ului de către procurorul general nu justifică activitatea infracţională a inculpaţilor pentru că, în sistem fiind, inculpatului A.F.N. îi era binecunoscută această procedură în cazul soluţionării diferite a aceleiași probleme de drept de către instanţe.

Fapta inculpatului A.F.N. de a primi de la martorul L.N. o sticlă de coniac în valoare de 29 lei, lăsându-l să creadă că are influenţă asupra judecătorilor din cadrul Judecătoriei Sibiu pentru soluţionarea favorabilă a dosarului civil nr. 4032/306/2009 întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de influenţă" prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. care la data de 05 august 2010, în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul P.T.N. a primit de la acesta suma de 400 euro și, ulterior, suma de 1500 lei pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe martorul B.R.M. întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului P.T.N. de a da sumele de 400 euro și 1500 lei inculpatului A.F.N. pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe martorul B.R.M. întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. de a sustrage două declaraţii (una a martorului L.A.Ș., iar cealaltă a martorului B.R.M.) din dosarul penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu pe care le-a înmânat inculpatului P.T.N. cu scopul de a fi „falsificate" întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „sustragere sau distrugere de înscrisuri" prev. de art. 242 alin. (1) C. pen.

Cum documentele sustrase erau în deţinerea parchetului (cele două declaraţii fiind emise de martor și de învinuit nu de către organele de urmărire penală), s-a reţinut că acţiunea inculpatului nu se regăsește în latura obiectivă a infracţiunii de „reţinere sau distrugere de înscrisuri" prev. de art. 272 C. pen. și în consecinţă, conform art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat, încadrarea juridică a faptei din art. 272 C. pen. în art. 242 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului A.F.N. de a atesta pe acele înscrisuri falsificate de inculpaţii C.I.M. și C.S.D. sintagma „dată în faţa noastră 5 ianuarie 2010 ASA FORTODI" după care a aplicat ștampila Parchetului întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.F.N. de a folosi cele 2 declaraţii falsificate la emiterea soluţiei dată în cauza penală susmenţionată constituie infracţiunea de „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen.

Potrivit art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 constituie infracţiune falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune-luare/dare de mită, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă sau infracţiuni asimilate acestora.

În cauză, inculpaţii A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D. au procedat la falsificarea documentelor pentru a facilita soluţia de netrimitere în judecată a numitului B.R. Nici procurorii și nici actele dosarului nu demonstrează existenţa vreunei fapte de corupţie pe care inculpaţii să o fi acoperit prin fals.

În consecinţă, conform art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 26 - art. 291 C. pen., art. 26 - art. 288 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru cei 4 inculpaţi.

Deși instanţa a pus în discuţie și schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 288 C. pen. și de art. 291 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu privire la falsificarea declaraţiilor martorilor L.A.Ș. și B.R.M. (învinuit în dosarul penal 94/P/2010), constatând caracterul oficial al înscrisurilor ca urmare a atestării sintagmei „dată în faţa noastră 5 ianuarie 2010 ASA FORTODI" după care s-a aplicat ștampila parchetului, a menţinut încadrarea juridică propusă de către procuror.

Fapta inculpatului A.F.N. de a adopta, pe baza tuturor actelor ilicite (sustragere declaraţii, atașarea celor falsificate la sugestia sa), soluţia de netrimitere în judecată faţă de martorul B.R.M. întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „favorizarea infractorului" prev. de art. 264 C. pen.

Faptele inculpatului P.T.N. de a-l sprijini, după o înţelegere prealabilă, pe inculpatul A.F.N. la comiterea activităţii infracţionale referitoare la dosarul penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe martorul B.R.M., prin primirea celor două declaraţii, înlocuirea acestora cu alte două declaraţii scrise în fals de inculpaţii C.S.D. și C.M.I. după dictarea sa, pentru facilitarea adoptării unei soluţii favorabile martorului B.R.M. întrunește elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de „sustragere sau distrugere de înscrisuri" prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 242 alin. (1) C. pen.;

- complicitate la infracţiunea de „favorizare a infractorului" prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 264 C. pen.;

- complicitate la infracţiunea de „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- complicitate la infracţiunea de „uz de fals" prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpaţilor C.S.D. și C.M.I., soţ și soţie, de a scrie fiecare câte o declaraţie, inculpatul în numele martorului L.A.Ș., iar inculpata, pentru martorul B.R.M., (învinuit în dosarul penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu) pe care le-au înmânat inculpatului P.T.N. întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice în sensul arătat mai sus.

Fapta inculpaţilor C.S.D. și C.M.I. de a procura sumele de bani solicitate de inculpatul P.T.N. și remise în parte inculpatului A.F.N. în scopul soluţionării favorabile a dosarului penal nr. 94/P/2010 întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de „dare de mită" prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. care la data de 10 august 2010, în calitate de procuror, a primit de la martorul A.M., prin intermediul fiului acestuia o plasă cu mai multe produse alimentare (a căror contravaloare nu a fost stabilită) în scopul soluţionării favorabile a dosarului penal nr. 2457/P/2010 privind pe Ș.A., întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. de a primi de la martorul N.V.D. contravaloarea unei mese la SC C.D. SRL București, local aparţinând mituitorului, de a accepta să primească de la martora R.R. favoruri sexuale și de a-i solicita prin intermediul mituitorului suma de 2000 euro pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal nr. 4100/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe R.R. constituie infracţiunea de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. de a accepta să primească de la inculpatul P.T.N. o sumă de bani, al cărei cuantum urma să fie stabilit ulterior, după ce studia dosarul penal nr. 4496/P/2010 privind pe martora F.A., în scopul facilitării răspunderii penale a acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. care în cursul lunii octombrie 2010 a primit de la inculpatul B.N. o bancnotă (pe care acuzarea nu a reușit să o identifice) pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal nr. 219/P/2010 privind pe B.M., întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului B.N. de a remite inculpatului A.F.N. o bancnotă în scopul determinării acestuia să soluţioneze favorabil dosarul penal nr. 219/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.M., soţia sa, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. de a indica martorului V.M.A. conţinutul declaraţiilor și apărările pe care acesta urma să le facă în faţa organului de poliţie în scopul evitării consecinţelor legii penale, în condiţiile în care acesta era cercetat penal într-un dosar având ca obiect săvârșirea infracţiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita admisă de lege" întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „favorizarea infractorului" prev. de art. 264 C. pen.

Fapta inculpatului A.F.N. de a soluţiona în numele unor procurori un număr de 56 dosare penale și de a proceda la contrafacerea semnăturii acestora prin imitare, iar ulterior la comunicarea soluţiilor astfel falsificate, persoanelor din dosarele respective întrunește elementele constitutive ale infracţiunilor de „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. (56 fapte) și de „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen. (56 fapte).

Cum inculpaţii A.F.N., P.T.N., C.S.D. și C.M.I. au comis faptele mai sus arătate înainte de a fi fost condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză s-au reţinut dispoziţiile de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele personale ale fiecăruia dintre aceștia.

În consecinţă, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor A.F.N. și P.T.N., în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care pericolul social concret sporit al faptelor, dat de caracterul repetat al actelor materiale ce intră în conţinutul acestora, de circumstanţele reale ale comiterii faptelor, de calitatea de magistrat a inculpatului A.F.N., respectiv, de ofiţer SRI a inculpatului P.T.N., persoane chemate să apere legea, de urmările grave produse prin afectarea pe de o parte a încrederii cetăţenilor în actul de justiţie, iar pe de altă parte a imaginii justiţiei, obţinerea efectivă a mitei pretinse, scopurile urmărite - interese materiale, de a se menţine în anumite cercuri (mai restrictive faţă de calitatea de magistrat în cazul inculpatului A.), favorizarea unor persoane suspecte, s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse aspre (într-un cuantum diferenţiat raportat la contribuţia fiecăruia, fiind evidentă implicarea majoră a inculpatului A. care avea și ultimul cuvânt prin rezolvarea cauzei penale) cu închisoarea, care să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpaţilor, să răspundă sentimentelor de indignare și de frustrare a opiniei publice, reacţiei extrem de negative din partea societăţii civile în cazul unor asemenea fapte.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.S.D., C.M.I., B.N., potrivit acelorași criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care pericolul social concret mai puţin ridicat al faptelor acestora dat de circumstanţele reale ale comiterii lor, de urmările produse, de scopurile urmărite, - facilitarea rezolvării cauzelor penale în care erau cercetaţi membrii de familie între care erau puternice relaţii afective (frate, soţie) - precum și circumstanţele personale ale celor trei inculpaţi care nu și-au făcut un „modus vivendi" din activităţile imputate, s-a reţinut că se impune aplicarea pedepsei închisorii orientată spre minimul prevăzut de textul incriminator, cuantum determinat și de actele materiale săvârșite de cei trei inculpaţi, care să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpaţilor și să răspundă sentimentelor de indignare, de frustrare a opiniei publice.

Spre deosebire de pedepsele aplicate inculpaţilor C.S.D., C.M.I. și B.N., referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C.I., instanţa de fond a avut în vedere atât minimul pedepsei prevăzut de legiuitor, mai ridicat pentru infracţiunea imputată acestuia, dar și mobilul total diferit și anume, intenţia de a-și întinde și menţine influenţa asupra persoanelor chemate să înfăptuiască actul de justiţie de la prim nivel până la unul dintre cele mai înalte foruri - Procurorul General al ţării.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, în cazul inculpaţilor A.F.N. și P.T.N. - persoane ce ar fi trebuit să vegheze la respectarea legii - s-a dispus ca executarea sancţiunilor să se facă în regim de detenţie. Faţă de ceilalţi 4 inculpaţi, C.S.D., C.M.I., B.N., C.I., în raport de circumstanţele personale ale acestora - nu au antecedente penale sau alte abateri, sunt apreciaţi pozitiv în comunitate, au șanse reale de reintegrare fără executarea pedepselor, astfel cum rezultă din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune, inculpaţii C.S.D. și C.M.I. fiind cooperanţi pe tot parcursul procesului penal -, s-a reţinut că reeducarea lor se poate realiza prin suspendarea condiţionată a pedepselor conform art. 81 C. pen.

2. Cu privire la infracţiunile de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, având ca obiect folosirea de către inculpatul A.F.N. În perioada 2006 - 21 octombrie 2010, iniţial, a autoturismului marca V.P. și ulterior, a autoturismului A., instanţa de fond a reţinut că acuzarea a demonstrat că firmele holdingului A. depuseseră mai multe plângeri penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, că inculpatul C.I., fost fondator al holdingului sau al unor firme din afara acestuia și acţionar majoritar în holding avea o influenţă reală și asupra firmelor la care nu mai deţinea acţiuni, dar că nu există nicio probă că acesta a luat măsuri de dare a autoturismelor spre folosinţă inculpatului A.F.N. pentru soluţionarea cauzelor penale într-un anumit mod, în folosul său ori al holdingului, că nu s-a dovedit că inculpaţii ar fi negociat soluţiile, că dimpotrivă, inculpatul A. a achitat avansurile și ratele de L. (conform declaraţiilor martorilor B.C., O.N., B.A.), fiind astfel evidentă intenţia lui de achiziţionare a autoturismelor însă, prin intermediul firmei SC „I." SRL Sibiu, iniţial, vânzarea autoturismelor prin L. operând numai pentru persoane juridice, ulterior, pentru evitarea cheltuielilor suplimentare, această intenţie fiind certă.

Câtă vreme nu există nicio dovadă că inculpatul C.I. ar fi cerut inculpatului A.F.N. soluţionarea plângerilor penale formulate într-un anume sens, că ar fi făcut presiuni pentru rezolvarea acestora și nici că inculpatul A. ar fi exercitat presiuni asupra inculpatului C. și în condiţiile în care inculpatul A. a plătit ratele de L. firmei care achiziţionase autoturismele, s-a concluzionat că nu sunt date referitoare la atribuţiile de serviciu pe care inculpatul, ca prim procuror, nu le-ar fi îndeplinit sau le-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător (cum a procedat în cazul celorlalte fapte de corupţie când a dat rezoluţiile/ordonanţele de netrimitere în judecată în locul colegilor săi) așa încât este evident că lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „dare/luare de mită" imputate celor doi inculpaţi, fapte pentru care nu pot fi trași la răspundere penală, urmând a fi achitaţi în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a mai reţinut că acuzarea nu a reușit să dovedească vinovăţia inculpaţilor A.F.N. și P.T.N. nici sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu privire la constituirea dosarului penal nr. 670/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Inculpaţii au arătat în mod constant că nu au pretins sau acceptat vreo sumă de bani pentru a-l determina pe inculpatul A., ca pe calea unor cercetări penale abuzive, să îl oblige pe martorul H.C.M. (cercetat în acea cauză) să restituie suma de bani datorată familiei C. Apoi, martorul H.C. însuși a precizat că nu s-a făcut nicio presiune asupra sa în acest sens, dimpotrivă, pe rolul IJP Sibiu sunt dosare în care este cercetat ca urmare a mai multor plângeri penale asemănătoare celei depuse de inculpaţii C. De asemenea, inculpatul C. a arătat că nu a oferit nicio sumă de bani inculpaţilor A. sau P.

Cu ocazia interceptării convorbirilor telefonice dintre inculpaţii A.F.N. și P.T.N., s-a reţinut referirea la un procent de 20%, dar nu și ce reprezenta acesta, dacă ar fi trebuit dat/luat de inculpaţi ori de destinatar, iar din context, nu se poate trage concluzia certă că procentul respectiv ar fi făcut obiectul infracţiunii de luare/dare de mită.

Lipsind oferirea, pretinderea sau acceptarea vreunui folos, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000-inculpatul A.-, respectiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000-inculpatul P.

Curtea a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive nici ale infracţiunii de „fals în declaraţii" prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constând în declararea de către inculpatul A.F.N. numai a dreptului de utilizare a autoturismelor în declaraţiile de avere aferente anilor 2006, 2007, 2008, 2009, deoarece până la achitarea ultimei rate, nu avea calitatea de proprietar, mai ales că inculpatul nu era nici măcar titularul contractului de L., că este criticabilă conduita inculpatului A., din perspectiva exigenţelor statutului de magistrat, de a ocoli dispoziţiile legale referitoare la scopul achiziţionării unor autoturisme scumpe cu mijloace cât mai ieftine, însă declaraţiile sale corespundeau adevărului, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatul A.F.N. pentru această faptă. în fine, în privinţa declaraţiilor falsificate, folosite de inculpatul A., întrucât din actele dosarului rezultă că inculpaţii C.S.D. și C.M.I. nu au folosit direct sau indirect declaraţiile falsificate, activitatea lor rezumându-se numai la întocmirea acestora, s-a reţinut că nu pot fi trași la răspundere penală și pentru infracţiunea de „uz de fals", și în consecinţă s-a dispus achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii și arestului preventiv din pedeapsa rezultantă aplicată inculpaţilor A.F.N. și P.T.N.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa având obligaţia să se pronunţe prin hotărâre, asupra menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi susmenţionaţi, a reţinut că potrivit art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăţilor Fundamentale referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii au fost, iniţial, arestaţi în vederea aducerii în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracţiune.

Ulterior, măsura arestării preventive a fost menţinută pe baza probelor de vinovăţie administrate în cauză, a gravităţii infracţiunilor și a reacţiei publicului faţă de asemenea fapte, dar în același timp și din cauza riscului foarte probabil al exercitării de presiuni asupra martorilor.

Pronunţând condamnarea la pedepse cu închisoarea, chiar dacă sentinţa nu este definitivă, dar având o puternică valoare asupra vinovăţiei și responsabilităţii inculpaţilor, s-a apreciat, faţă de probele aflate la dosar până în acest moment, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat și că impun în continuare privarea lor de libertate, motiv pentru care arestarea a fost menţinută cu referire și la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. pentru ambii inculpaţi.

În baza art. 254 alin. ultim C. pen. cu referire la și art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-au confiscat 400 euro și 1529 lei de la inculpatul A.F.N., iar potrivit art. 255 cu referire la art. 254 alin. ultim C. pen., s-au confiscat 800 euro de la inculpatul P.T.N.

În baza art. 6¹ alin. (3) din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpatul C.I. suma de 4000 lei -„preţ pe care era dispus să-l dea pentru cumpărarea influenţei".

Pentru a garanta realizarea acestor măsuri, s-au menţinut măsurile asigurătorii asupra sumelor de bani consemnate la CEC Bank - Sucursala Alba lulia până la concurenţa sumelor datorate statului, restituindu-se diferenţele inculpaţilor A.F.N. și P.T.N.

Totodată, s-a ridicat măsura sechestrului asigurător aplicată asupra autoturismelor conform ordonanţelor DNA-ST. Alba lulia din 18 noiembrie 2010 și 15 noiembrie 2010, acestea nefăcând obiectul vreunei infracţiuni, neaparţinând inculpaţilor și nefiind folosite la comiterea vreunei fapte penale.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-au anulat înscrisurile falsificate obiect al infracţiunilor prev. de art. 288 C. pen. reţinute în sarcina inculpaţilor A.F.N., P.T.N., C.S.D. și C.M.I. (declaraţii, ordonanţe, rezoluţii, ultimele în măsura în care nu au fost infirmate de procurorul ierarhic superior sau instanţă).

Împotriva sentinţei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa și inculpaţii.

Parchetul, invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., a criticat sentinţa pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- greșita încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D., urmare aplicării dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 referitor la infracţiunile prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., art. 26 rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 26 rap. la art. 291 C. pen.;

- greșita achitare a inculpaţilor A.F.N. și C.I. în ceea ce privește infracţiunile prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (reţinută în sarcina inculpatului A.F.N.) și de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (reţinută în sarcina inculpatului C.I.), constând în aceea că în perioada 2006-21 octombrie 2010, inculpatul A.F.N. a pretins și primit de la inculpatul C.I., factor decizional al Holdingului „A.", beneficiul folosinţei exclusive și consecutive a autoturismelor, autoturisme care în realitate au făcut obiectul unor contracte de L. financiare încheiate între SC A.L. IFN SA Sibiu și SC I. SRL Sibiu, ambele societăţi, fiind membre ale holdingului „A." și care au achitat pentru inculpatul A. TVA-ul aferent acestora și contravaloarea avans auto, aceasta în condiţiile în care firmele inculpatului C.I. aveau, doar în cursul anului 2010, un număr de 196 dosare penale instrumentate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu;

- greșita achitare a inculpaţilor A.F.N. și P.T.N., pentru infracţiunile prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, (reţinută în sarcina inculpatului A.F.N.) și de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (reţinută în sarcina inculpatului P.T.N.), constând în aceea că în perioada septembrie - octombrie 2010, cei doi au luat hotărârea infracţională de a constitui dosarul penal înregistrat sub nr. 670/1/2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, în care s-au efectuat cercetări penale faţă de numitul H.C.M. în scopul de a-l determina pe acesta să achite numitului C.S.D. o creanţă recunoscută prin hotărâre definitivă și irevocabilă, dar nepusă în executare, urmând ca după punerea în executare a demersului infracţional, inculpaţii să obţină pentru sine echivalentul a 20% din valoarea creanţei recuperate în acest mod;

- greșita achitare a inculpatului A.F.N., pentru infracţiunea prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (referitoare la cele patru declaraţii de avere completate de inculpat în anii 2006, 2007, 2008, 2009);

- greșita achitare a inculpaţilor C.I.M. și C.S.D. pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.;

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor solicitau du-se majorarea cuantumului pedepselor pentru toţi inculpaţii, iar pentru inculpatul C.I. și schimbarea modalităţii de executare a acesteia, respectiv, în regim de detenţie.

Inculpatul A.F.N., invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10, 14 și 18 C. proc. pen., a susţinut că sentinţa este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- în mod greșit instanţa de fond a considerat că este neîntemeiată excepţia de necompetenţă în legătură cu emiterea autorizaţiei de interceptare /înregistrare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, solicitând înlăturarea probelor ce se concretizează în interceptări și înregistrări audio și video, inclusiv cele din mediu ambiental și convorbirile telefonice, deoarece sunt mijloace de probă obţinute în mod ilegal;

- în ceea ce privește problematica privind îndatoririle sale de serviciu ca element de esenţă al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, instanţa de fond nu a discutat și deci, nu s-a pronunţat, deși chestiunea de drept supusă judecăţii are caracterul unei cereri esenţiale, de natură să influenţeze soluţia procesului;

- instanţa de fond nu s-a pronunţat nici în ceea ce privește modalităţile normative care definesc latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită, deși și această problemă de drept a fost supusă judecăţii și are caracterul unei cereri esenţiale, de natură să influenţeze soluţia procesului;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ( descrisă la pct. 3 din rechizitoriu), deoarece probele dosarului exclud cu desăvârșire existenţa actului pretinderii sau primirii de foloase ilicite, împrejurare faţă de care soluţia ce se impunea a fi pronunţată era aceea de achitare în conformitate cu disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 5 din rechizitoriu), deoarece nu s-a făcut dovada neachitării bunurilor primite de la martorul A.M. și nici dovada unor discuţii cu conotaţie frauduloasă despre dosarul privind pe S.A., împrejurare faţă de care, soluţia ce se impunea a fi pronunţată era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 6 din rechizitoriu), deoarece nu au fost administrate probe din care să rezulte că nu a achitat contravaloarea mesei servite la restaurant sau că ar fi pretins bani sau alte foloase de la numita R.R., pentru soluţionarea favorabilă a dosarului în care aceasta era cercetată, împrejurare faţă de care soluţia ce se impunea a fi pronunţată în cauză era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 7 din rechizitoriu), deoarece probele dosarului exclud existenţa actului acceptării unei promisiuni privind primirea de foloase ilegale, cu inculpatul P.T.N. a discutat numai despre oportunitatea angajării unui avocat în dosarul privind pe numita F.A., împrejurare faţă de care soluţia ce se impunea a fi pronunţată era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.:

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 10 din rechizitoriu), deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi intervenit pentru soluţionarea favorabilă a dosarului privind pe B.M., împrejurare faţă de care soluţia ce se impunea a fi pronunţată în cauză era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) din Codul de procedură penală;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 1 din rechizitoriu), deoarece nu există probe din care să rezulte că ar fi cunoscut împrejurarea că urma să nu achite costul reviziei auto, nu s-a dovedit în ce moment și în ce modalitate și-a exprimat acordul cu privire la neplata reviziei, împrejurare faţă de care, soluţia ce s-ar fi impus a fi pronunţată în cauză era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 9 din rechizitoriu), deoarece sticla de coniac primită de la L.N. nu reprezintă obiectul infracţiunii de luare de mită, ci un cadou primit cu întârziere din partea unui prieten cu ocazia zilei sale de naștere, împrejurare faţă de care soluţia ce s-ar fi impus a fi pronunţată în cauză era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracţiunea prev. și ped. de art. 264 C. pen. (descrisă la pct. 12 din rechizitoriu), deoarece nu există probe din care să rezulte că i-ar fi arătat martorului V.M.A. acte din dosar și, cu atât mai puţin, declaraţii, nu au fost identificate acte concrete de ajutorare a martorului, împrejurare faţă de care, soluţia ce s-ar fi impus a fi pronunţată era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. (36 fapte) și de art. 291 C. pen. (56 fapte), infracţiuni descrise la pct. 13 din rechizitoriu, deoarece rechizitoriul nu identifică și nu reţine că ar fi urmărit un rezultat fraudulos sau un folos material ilicit, împrejurare faţă de care soluţia ce s-ar fi impus a fi pronunţată în cauză era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

- greșita individualizare a pedepselor sub aspectul modalităţii de executare, apreciind, faţă de circumstanţele personale și de înscrisurile medicale privind starea sa de sănătate că se impune aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen., relative la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpatul P.T.N., invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., a criticat sentinţa pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- greșita condamnarea pentru infracţiunea de complicitate la favorizarea infractorului, deoarece ajutorul ce se presupune a fi fost dat de inculpat la săvârșirea de către inculpatul A.F.N. a infracţiunii de favorizarea infractorului nu există din punct de vedere obiectiv. în opinia inculpatului, chiar dacă a intrat în legătură cu inculpaţii C.I.M. și C.S.D. și i-a determinat să completeze declaraţiile pe care ulterior le-a returnat inculpatului A.F.N. pentru a le atașa la dosarul în care era cercetat numitul B.R.M., aceste „acte de ajutor" nu pot fi subsumate infracţiunii de favorizarea infractorului prin darea unei soluţii de netrimitere în judecată, dat fiind faptul că și în prezenţa acestor declaraţii și în absenţa lor, procurorul putea să adopte o soluţie de netrimitere în judecată, chiar netemeinică, soluţie care este un act procedural, nesusceptibil de ajutor. În consecinţă, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- greșita condamnare pentru infracţiunea de complicitate la sustragere sau distrugere de înscrisuri, deoarece nu a săvârșit acte de ajutor la sustragerea de înscrisuri de către inculpatul A.F.N., situaţie în care, soluţia ce s-ar fi impus a fi pronunţată în cauză, era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- greșita condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 291 C. pen., deoarece nu pot fi subsumate ajutorului propriu complicităţii la infracţiunea de uz de fals operaţiunile de punere la dispoziţie a înscrisurilor falsificate, pentru simplul motiv că prin punerea la dispoziţie, - deși aceasta ar putea fi catalogată ca și condiţie premisă -, autorul uzului de fals nu este ajutat la folosirea lor, activitate care este un act personal, nesusceptibil de ajutor. în consecinţă, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul C.I., invocând ca prim motiv de recurs nerezolvarea fondului cauzei, prin nelămurirea împrejurărilor esenţiale pentru stabilirea adevărului, a solicitat reaudierea sa și a inculpatului A.F.N., reaudierea martorului C.A.I., audierea martorilor I.I.A. și S.I. și depunerea de înscrisuri din care să rezulte că deţine funcţii executive la societăţile comerciale din holdingul „A.".

Invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., inculpatul a solicitat, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă deoarece: nu i-a cerut coinculpatului A.F.N. să intervină pe lângă Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie și Justiţie pentru ca acesta să promoveze un recurs în interesul legii, memoriul era depus deja și nu a oferit niciun folos coinculpatului A.F.N. pentru un astfel de demers, costul reparaţiei autoturismului dat în folosinţă de SC I. SRL, fiind suportat de inculpatul A.F.N.

În ce privește infracţiunea de dare de mită, a solicitat schimbarea temeiului achitării din art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul C.S.D. a solicitat, în ceea ce privește infracţiunea de complicitate la dare de mită, în principal, achitarea în conformitate cu disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că nu a desfășurat niciun fel de activitate mijlocită de acceptare a unei promisiuni sau de oferire a vreunei sume de bani inculpatului P.T.N., acceptarea sau oferirea banilor fiind efectiv realizată de către soţia sa, inculpata C.I.M., în interesul fratelui acesteia, numitul B.R.

În subsidiar, având în vedere circumstanţele ce caracterizează favorabil persoana sa, susnumitul inculpat a solicitat să se constate că infracţiunea de complicitate la dare de mită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni și, în consecinţă, să se facă aplicarea prevederilor art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. rap. la art. 18¹ C. pen. Aceeași soluţie de achitare în temeiul acestor din urmă prevederi legale a cerut inculpatul să fie pronunţată și în ceea ce privește infracţiunea prev. de art. 288 C. pen.

Inculpata C.I.M. a solicitat achitarea pentru infracţiunile deduse judecăţii în conformitate cu disp. art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. rap. la art. 18¹ C. pen., având în vedere condiţiile concrete în care a comis faptele, respectiv din dorinţa efectivă de a-și ajuta fratele care era cercetat într-un dosar penal.

Inculpatul B.N. a solicitat achitarea în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că obiectul material al infracţiunii de dare de mită este determinat în mod cert și neechivoc pentru a fi evaluat ori cuantificat și a reprezenta în acest fel vreun folos real, nefiind astfel îndeplinite elementele constitutive ale acestei fapte penale sub aspectul laturii obiective.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de parchet și de inculpaţi cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum cer dispoziţiile art. 385⁶alin. (3) C. proc. pen., și nu numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. (hotărârea atacată fiind supusă doar căii de atac a recursului, nu și apelului), înalta Curte constată următoarele:

În ce privește recursul declarat de parchet, înalta Curte constată, că este fondat în parte:

A. Prin rechizitoriul nr. 92/P/2010, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia - a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D., pentru săvârșirea, printre alte infracţiuni, și a celor prev. și ped. de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (inculpatul A.F.N.); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, (inculpatul P.T.N.); art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (C.I.M. și C.S.D.).

În fapt, s-a reţinut că în cursul lunii august 2010, inculpatul A.F.N., în exercitarea atribuţiilor sale de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu și după o înţelegere prealabilă cu inculpatul P.T.N., a scos din dosarul penal nr. 94/P/2010 înregistrat la această unitate de parchet, două declaraţii pe care le-a înmânat inculpatului P.T.N., cu scopul de a fi „mătrășite", astfel încât să poată fi adoptată în cauza susmenţionată o soluţie favorabilă pentru numitul B.R.M., persoană cercetată în dosar, și a atașat la dosar, ulterior, alte două declaraţii cunoscând că a fost schimbat conţinutul acestora, potrivit indicaţiilor sale, atestând, în mod nereal pe acele înscrisuri falsificate sintagma „dată în faţa noastră 5 ianuarie 2010 ASA FORTODI", și, aplicând apoi, nelegal ștampila Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, pentru toate aceste activităţi, primind sume de bani în lei sau valută.

În sarcina inculpaţilor C.I.M. și C.S.D., prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în cursul lunilor august - septembrie 2010, au acceptat să scrie declaraţii în fals în dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, dosar în care se efectuau cercetări faţă de numitul B.R.M. (inculpatul C.S.D. a scris declaraţii în numele martorului L.A.Ș., iar inculpata C.I.M. a scris declaraţii în numele lui B.R.M.), declaraţii pe care ulterior, le-au înmânat inculpatului P.T.N., procurând și sumele de bani solicitate de acesta pentru a fi remise inculpatului A.F.N.

Instanţa de fond, prin sentinţa recurată a dispus, în conformitate cu disp. art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor susmenţionate, prin înlăturarea prevederilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu motivarea că „nici procurorii și nici actele dosarului nu demonstrează existenţa unei fapte de corupţie pe care inculpaţii să o fi acoperit prin fals", specificând faptul că inculpaţii A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D. au procedat la falsificarea documentelor pentru a facilita adoptarea unei soluţii de netrimitere în judecată faţă de numitul B.R.M.

Înalta Curte reţine că schimbarea încadrării juridice a faptelor dispusă de instanţa de fond este greșită.

Potrivit art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constituie infracţiune falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a Ii-a și a IlI-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune - luare/dare de mită, trafic de influenţă sau infracţiuni asimilate acestora.

Dispoziţiile art. 17 lit. c) din legea specială incriminează modalităţi agravate al infracţiunilor prevăzute în Codul penal, enunţate în cuprinsul textelor, sub condiţia ca subiecţii activi să fi acţionat în vedere scopului urmărit prin comiterea unei infracţiuni de corupţie sau asimilată acesteia. Este definit astfel, un concurs real calificat, ce se caracterizează prin existenţa unor legături între infracţiunile săvârșite de aceeași persoană, legiuitorul înţelegând să sancţioneze mai grav situaţiile în care făptuitorul, un funcţionar, pentru a-și apropia un folos în posesia căruia nu putea intra decât prin comiterea unei infracţiuni de corupţie sau a unei infracţiuni asimilată acesteia, acceptă să recurgă și la săvârșirea altor fapte de natură penală, incriminate în Codul penal; dacă nu ar comite și aceste din urmă fapte, ar rămâne să răspundă numai pentru infracţiunea de corupţie sau pentru infracţiunea asimilată acesteia, după caz.

Susţinerea judecătorului fondului cum că în cauză nu este demonstrată existenţa unei fapte de corupţie nu are suport, întrucât faţă de susnumiţii inculpaţi au fost pronunţate soluţii de condamnare pentru acest gen de infracţiuni, în legătură directă cu infracţiunile de fals și uz de fals, astfel cum sunt incriminate în Legea nr. 78/2000 (astfel, inculpatul A.F.N. a fost condamnat pentru cinci infracţiuni de luare de mită, printre care și pentru cea în legătură cu dosarul nr. 94/P/2010, inculpatul P.T.N. a fost condamnat pentru două infracţiuni de dare de mită, printre care și cea în legătură cu dosarul nr. 94/P/2010, privind pe B.R.M., inculpaţii C.I.M. și C.S.D. au fost condamnaţi pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită în legătură cu dosarul nr. 94/P/2010.

În concret, contrafacerea înscrisurilor s-a realizat pentru a se putea justifica adoptarea de către inculpatul A.F.N. a unei soluţii de netrimitere în judecată a numitului B.R.M., aceasta constituind tocmai actul contrar îndatoririlor de serviciu ale inculpatului A.F.N., pentru efectuarea căruia, se comiseseră infracţiunile de luare de mită, respectiv de dare de mită.

B. Inculpatul A.F.N., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunilor de luare de mită prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., în referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar inculpatul C.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de dare de mită prev. și ped. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În esenţă, în sarcina celor doi inculpaţi s-a reţinut că în perioada 2006 - 21 octombrie 2010, inculpatul A.F.N. a pretins și primit de la inculpatul C.I., factor decizional al holdingului „A.", beneficiul folosinţei exclusive și consecutive a autoturismelor, autoturisme care în realitate au făcut obiectul unor contracte de L. financiar încheiate între SC „A.L.IFM" SA Sibiu și SC I. SRL Sibiu, ambele societăţi fiind membre ale holdingului „A.", condus de inculpatul C.I. și care au achitat pentru inculpatul A.F.N., TVA-ul aferent acestora și contravaloarea avans auto, aceasta în condiţiile în care firmele inculpatului C.I. aveau, doar în cursul anului 2010, un număr total de 196 dosare penale înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Pentru infracţiunile susmenţionate, instanţa de fond a dispus achitarea celor doi inculpaţi reţinând că s-a demonstrat de către acuzare că inculpatul C.I. fost fondator al holdingului „A." și al unor firme din afara acestora, acţionar majoritar în holding, are o influenţă reală și asupra firmelor la care nu mai deţine acţiuni, însă nu există nicio probă că acesta a luat măsuri de dare a autoturismelor spre folosinţă inculpatului A.F.N. pentru soluţionarea cauzelor penale într-un anumit mod, respectiv în folosul său ori al holdingului. A mai motivat instanţa de fond soluţia de achitare pe faptul că inculpatul A.F.N., conform declaraţiilor martorilor audiaţi, a achitat avansurile și ratele de L., fiind astfel evidentă intenţia sa de achiziţionare a autoturismelor.

A concluzionat judecătorul fondului că atâta vreme cât inculpatul A.F.N. a achitat ratele de L. către societatea care achiziţionase autoturismele și, din moment ce nu există nicio dovadă că acesta și-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu ce decurgeau din funcţia de procuror sau că inculpatul C.I. ar fi exercitat presiuni asupra celui dintâi, ori că ar fi cerut acestuia soluţionarea plângerilor penale într-un anumit mod lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită, respectiv de dare de mită.

În acord cu concluzia parchetului și contrar celor reţinute în considerentele sentinţei recurate, înalta Curte constată că din întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă cu certitudine vinovăţia inculpaţilor A.F.N. și C.I. în săvârșirea infracţiunilor de luare de mită (primul inculpat), respectiv de dare de mită (cel de-al doilea inculpat).

În actul de sesizare a instanţei nu s-a reţinut că inculpatul C.I. ar fi exercitat presiuni asupra inculpatului A.F.N. pentru a-l determina să rezolve plângerile formulate de societăţile la care primul avea interese într-un anumit mod, respectiv în favoarea acestora. S-au demonstrat însă, relaţiile apropriate dintre cei doi inculpaţi, în baza cărora inculpatul A.F.N. a procedat de o manieră contrară regulamentului, legilor penale în vigoare și Codului deontologic al magistraţilor.

Relevant pentru reţinerea vinovăţiei inculpaţilor este înscrisul ridicat cu ocazia percheziţiei efectuate în biroul inculpatului A.F.N., emis la data de 22 august 2010 în dosarul nr. 2946/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, înscris din conţinutul căruia rezultă că inculpatul a comunicat SC „A." SRL Sibiu, la solicitarea acestei societăţi, care avea calitatea de parte vătămată, că în dosarul privind pe numita D.C., faţă de care se efectuau cercetări sub aspectul săvârșirii infracţiunii de delapidare, urmărirea penală va fi finalizată în curând și se va dispune trimiterea în judecată a acesteia.

Totodată, din declaraţia martorului B.T., procurorul căruia îi fusese repartizat dosarul spre soluţionare rezultă că acesta a lăsat prim procurorului parchetului, inculpatul A.F.N., dosarul spre studiu, iar când l-a reprimit a găsit scrisă pe coperta interioară rezoluţia acestuia prin care i s-a dispus întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a inculpatei D.C. Această atitudine a inculpatului A.F.N. în totală contradicţie cu normele procedural penale, dar și cu cele ale codului deontologic, nu putea avea la bază decât dorinţa de a „răsplăti" generozitatea inculpatului C.I., concretizată prin cedarea către inculpatul A.F.N. a beneficiului folosinţei celor două autoturisme de lux, autoturisme care făceau obiectul unor contracte de L. financiar încheiate între două firme asupra cărora inculpatul C.I. avea influenţă.

De asemenea, din conţinutul raportului de constatare financiar contabilă, întocmit în cursul urmăririi penale, rezultă că avansul pentru autovehiculul în sumă de 12479,70 lei, reprezentând TVA nu a fost achitat de către inculpatul A.F.N., iar pentru autovehicul, inculpatul nu a achitat suma de 6489,97 lei, plăţile fiind efectuate, în realitate, de către SC I. SRL Sibiu și constând în următoarele sume: 7970,37 lei - TVA, 1275,26 lei - taxă de operare plus TVA și 643,63 lei - taxă de înmatriculare.

De altfel, chiar judecătorul fondului a reţinut că inculpatul A.F.N. a acţionat de o asemenea manieră pentru evitarea cheltuielilor suplimentare, deși, cel puţin pentru cel de-al doilea autoturism, acesta putea încheia personal contractul de L. financiar ca persoană fizică, legislaţia în acest domeniu fiind schimbată încă din anul 2006.

Rezultă așadar, că inculpatul C.I. i-a facilitat inculpatului A.F.N. obţinerea și folosirea, în contra dispoziţiilor legale, a două autoturisme, în scopul menţinerii influenţei asupra unei persoane chemate să înfăptuiască la cel mai înalt nivel pe plan local, actul de justiţie, acţiuni ce au culminat cu demersurile primului inculpat prin care a solicitat „sprijinul" celui de-al doilea în schimbul achitării contravalorii unei revizii tehnice auto ca preţ al influenţei inculpatului A.F.N. asupra Procurorului General al României pentru promovarea unui recurs în interesul legii în favoarea SC A.L.IFN SA Sibiu și care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de dare de mită, respectiv de luare de mită.

Apărările formulate de inculpaţi în cursul urmăririi penale în mod corect au fost înlăturate de organul de urmărire penală în raport de întregul material probator administrat în cauză.

Astfel, inculpatul A.F.N. a învederat faptul că odată cu primirea beneficiului autovehiculelor, a plătit lunar ratele de L., primea lunar la biroul său vizita martorului O.N., angajatul SC I. SRL Sibiu, care îi remitea facturile emise de SC „A.L.IFM" SA Sibiu (proprietarul autoturismelor) și scria cu pixul pe facturi sumele pe care le încasa de la el, dar care cuprindeau doar rata efectiv datorată pentru contractul de L., nu și TVA-ul aferent fiecărei rate.

Sumele încasate de la inculpat de către martorul O.N., excluzând TVA-ul și eventualele penalităţi facturate de proprietar, erau predate de acesta din urmă martorei B.A., angajată a SC I. SRL Sibiu, care le utiliza pentru cheltuieli curente ale societăţii fără a le înregistra în evidenţele contabile ale SC I. SRL și fără ca această societate să emită vreo chitanţă inculpatului.

Mai mult, din declaraţiile martorilor O.N., B.A., R.F. și ale învinuitului B.C. - reprezentant legal al SC I. SRL - rezultă că între această societate și inculpatul A.F.N. nu a existat niciun raport juridic.

De asemenea, din declaraţiile martorei R.F., contabila societăţii SC „I." SRL Sibiu rezultă că toate plăţile au fost efectuate de această societate către SC „A. L. IFN" SA Sibiu prin ordin de plată, din conturile SC „I." SRL Sibiu, în conturile acestei din urmă societăţi și în conturile societăţilor de asigurare și că ea nu a cunoscut împrejurarea că cele două autoturisme se ailau în posesia inculpatului A.F.N., aflând acest lucru ulterior, cu prilejul unei discuţii absolut întâmplătoare purtate la sediul SC „I." SRL Sibiu.

De asemenea, în apărarea sa, inculpatul A.F.N. a învederat faptul că în cursul anului 2006 a vândut lui B.C. un autoturism proprietatea sa, iar preţul rezultat din vânzarea acestuia ar fi constituit avansul pentru achiziţionarea autoturismului marca V.P.

Martorul B.C. confirmă faptul că a cumpărat de la inculpatul A.F.N. în anul 2006, un autoturism marca D. pentru sora sa, însă nu a putut preciza dacă banii remiși inculpatului au constituit avans pentru autovehiculul marca V.P. (din raportul de constatare financiar contabil întocmit în cauză rezultă însă că avansul pentru autoturismul marca V.P. a fost achitat de SC I. SRL Sibiu prin ordin de plată).

Inculpatul A.F.N. a recunoscut că s-a sustras de la plata TVA-ului aferent celor două contracte de L. constând în sumele de 12479,70 lei (TVA pentru autoturismul V.P.) și de 6489,27 lei (TVA pentru autoturismul A.).

Și apărarea aceluiași inculpat în sensul că avansul pentru contractul de L. având ca obiect autoturismul marca A., l-a constituit suma de 7000 lei, reprezentând contravaloarea posesiei primită de la societatea finanţatoare, în mod corect a fost înlăturată de organul de urmărire penală cu motivarea că nu se coroborează cu niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză.

Este adevărat că din declaraţia numitului B.C. rezultă că SC I. SRL Sibiu a facturat către SC A.L.IFN SA suma de 70233, 6 lei ( factura din 31 august 2009, reprezentând posesia autovehiculului), însă din contractul de L. nr. 6597 din 12 septembrie 2009, din documentele financiar contabile ridicate de la SC I. SRL Sibiu și din concluziile raportului de constatare financiar contabilă rezultă fără echivoc că această din urmă societate a achitat către SC A. SRL Sibiu pentru încheierea contractului de L. financiar susmenţionat un avans în sumă de 5.059,20 Euro plus TVA, taxă de operare în valoarea de 421,60 Euro plus TVA și taxă de analiză în raport de 50 Euro plus TVA.

În ce-l privește pe inculpatul C.I., acesta a încercat să diminueze poziţia sa în cadrul holdingului A., susţinând că nu mai este acţionar la SC A.L.IFN SA Sibiu din anul 2007, că nu are cunoștinţă despre contractele încheiate de această societate cu SC I. SRL Sibiu și, cu atât mai puţin, despre faptul primirii beneficiului folosinţei celor două autoturisme de către inculpatul A.F.N., apărare care în mod corect a fost înlăturată de organul de urmărire penală întrucât, la data încheierii contractului de L. financiar având ca obiect autoturismul V.P., susnumitul inculpat a avut cunoștinţă de această împrejurare, este acţionar atât la societatea de asigurare la care au fost asigurate autoturismele date spre folosinţa inculpatului A.F.N., cât și la SC I. SRL Sibiu, iar din declaraţia martorului M.C. - director general la SC A.L.IFN SA Sibiu - rezultă că această societate este membră componentă a holdingului A., grup de firme condus de inculpatul C.I. care în fapt este factorul decizional cel mai important.

Declaraţia martorului M.C. se coroborează cu declaraţia martorei P.N. - angajată a SC A. SRL Sibiu, care confirmă poziţia activă a inculpatului C.I. în activitatea curentă a firmelor membre ale holdingului A., inculpatul fiind de fapt, persoana cu autoritate supremă în holding.

În plus, martorul M.C. arată că după declanșarea anchetei penale și mediatizarea dosarului, inculpatul C.I. l-a determinat să publice un articol în presă în care să menţioneze nereal că este o persoană străină de activitatea curentă desfășurată de SC A. L. IFN SA Sibiu, în scopul de a se pune la adăpost, pe cât posibil, de consecinţele legii penale.

C. Inculpatul A.F.N. a fost cercetat și trimis în judecată și pentru infracţiunea de fals în declaraţii prev. și ped. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (4 fapte) infracţiune pentru care instanţa a dispus achitarea în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor fapte penale, declaraţiile inculpatului fiind corespunzătoare adevărului.

În esenţă, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în cursul anilor 2006, 2007, 2008, 2009, inculpatul a completat în mod nereal declaraţiile de avere, în sensul că este utilizator al unor autoturisme achiziţionate în sistem L., în scopul de a crea o aparenţă de legalitate a posesiei sale faptice și a beneficiului folosinţei succesive a autoturismelor marca „V.P." și „A.", obiecte materiale ale infracţiunii de luare de mită reţinute în sarcina sa.

Contrar celor reţinute în considerentele sentinţei recurate, înalta Curte constată, în acord cu concluziile la care a ajuns procurorul că, prin declararea în mod nereal în declaraţiile de avere a faptului că deţine cele două autoturisme achiziţionate în L., inculpatul a urmărit crearea unei aparenţe de legalitate a posesiei faptice și a folosirii acestora, având în vedere că nu era indicat ca parte în contractele de L. și că s-a sustras de la plata TVA-ului aferent și a altor sume de bani ce constituie rate avans la aceste contracte.

D. Critica procurorului vizând greșita achitare a inculpaţilor A.F.N. și P.T.N. în ceea ce privește infracţiunea de luare de mită (reţinută în sarcina inculpatului A.F.N.), respectiv infracţiunea de dare de mită (reţinută în sarcina inculpatului P.T.N.) constând, în esenţă, în aceea că în perioada septembrie - octombrie 2010, după contacte repetate, cei doi inculpaţi au luat hotărârea infracţională de a constitui dosarul penal nr. 670/P/2010, în care s-au efectuat cercetări penale faţă de H.C.M., în scopul de a-l determina pe acesta să achite numitului C.S.D. o creanţă recunoscută prin hotărâre definitivă și irevocabilă, dar nepusă în executare, urmând ca după punerea în aplicare a demersului infracţional, cei doi inculpaţi să obţină pentru ei echivalentul a 20% din valoarea creanţei recuperate în acest mod, nu poate fi primită.

În mod corect instanţa de fond a dispus achitarea susnumiţilor inculpaţi pentru cele două infracţiuni cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, nici sub aspectul laturii obiective, și nici sub aspectul laturii subiective.

Într-adevăr, în mod constant cei doi inculpaţi au arătat că nu au pretins, acceptat sau oferit vreo sumă de bani pentru ca inculpatul A.F.N., prin efectuarea de cercetări penale abuzive să-l oblige pe martorul H.C.M. (cercetat în dosarul nr. 670/P/2020) să restituie suma de bani datorată familiei C., stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Chiar martorul H.C. a declarat că nu s-a exercitat nicio presiune asupra sa din partea inculpaţilor în scopul susmenţionat și că pe rolul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Sibiu sunt înregistrate mai multe dosare penale în care este cercetat urmare unor plângeri asemănătoare celei formulate împotriva sa de către soţii C. În plus, inculpatul C.S.D. a declarat că nu a oferit nicio sumă de bani inculpaţilor A.F.N. și P.T.N., pentru ca aceștia să acţioneze în vreun fel anume în scopul recuperării de către el a creanţei pe care i-o datora martorul H.C.

Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor în mediu ambiental purtate de cei doi inculpaţi, în baza cărora procurorul a solicitat condamnarea acestora, în opinia înaltei Curţi nu rezultă date care să ducă la concluzia certă a vinovăţiei lor.

Într-adevăr, în discuţiile purtate inculpaţii A.F.N. și P.T.N. fac referire la un procent de 20%, dar nu și la ce reprezintă acesta, nici dacă ar fi trebuit dat sau luat de către inculpaţi sau destinatarul creanţei, iar din contextul convorbirilor nu rezultă că acest procent ar fi reprezentat obiect material al infracţiunilor de dare de mită, respectiv de luare de mită.

În consecinţă, incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost corect constatată de către instanţa de fond cu consecinţa achitării celor doi inculpaţi.

E. Nici critica vizând greșita achitare a inculpaţilor C.I.M. și C.S.D. pentru comiterea infracţiunii de uz de fals nu este întemeiată.

În sarcina susnumiţilor inculpaţi, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada august - septembrie 2010, au acceptat să scrie declaraţii în fals în dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, în care era cercetat numitul B.R.M. (inculpatul C.S.D. a scris declaraţii în numele martorului L.A.Ș., iar inculpata C.I.M. a scris declaraţii pentru numitul B.R.M.), declaraţii pe care le-au înmânat inculpatului P.T.N. pentru ca acesta, la rândul său, să le remită inculpatului A.F.N. în scopul soluţionării favorabile a dosarului susmenţionat.

Potrivit art. 291 C. pen., uzul de fals constă în „folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unor consecinţe juridice".

Din analiza dispoziţiilor legale susmenţionate rezultă că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals constă în acţiunea de folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură privată.

Pentru realizarea elementului material al infracţiunii este necesar ca folosirea înscrisului fals să fie efectivă; simpla deţinere a unui astfel de înscris neconstituind infracţiune.

Din probele administrate în cauză nu rezultă însă că inculpaţii C.I.M. și C.S.D. au folosit direct sau indirect, declaraţiile pe care le-au falsificat, activitatea lor rezumându-se numai la întocmirea acestora fapt ce exclude incidenţa prevederilor art. 291 C. pen., ei urmând a răspunde doar pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale așa cum a dispus instanţa de fond.

F. Critica vizând individualizarea greșită a pedepselor, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, urmează a fi analizată cu ocazia examinării criticilor aduse sentinţei de către inculpaţi și care privesc și aspecte referitoare la cuantumul pedepselor și la modalitatea de executare a acestora.

II. În ce privește recursul declarat de inculpatul A.F.N. înalta Curte, constată că este în parte, fondat.

A. Cererea recurentului inculpat de a se dispune înlăturarea probelor care se concretizează în interceptări și înregistrări audio și video, inclusiv cele din mediu ambiental și în convorbiri telefonice, motivat de împrejurarea că aceste mijloace de probă au fost obţinute în mod ilegal, fapt ce atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., invocată și la instanţa de fond nu poate fi primită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 91¹ alin. (3) C. proc. pen., care reglementează condiţiile și cazurile de interceptare și înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, „autorizaţia se dă doar pentru durata necesară interceptării și înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în cameră de consiliu, de președintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.".

Întrucât cercetările penale efectuate în cauză l-au vizat și pe judecătorul R.M. de la Tribunalul Sibiu (judecător cu grad de curte de apel), în mod corect procurorul de caz s-a adresat cu cererea de autorizare a interceptării și înregistrării convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon și în mediu ambiental de către persoanele cu privire la care existau date referitoare la săvârșirea unor infracţiuni, judecătorului de la înalta Curte de Casaţie și Justiţie, instanţa căreia la data solicitării autorizaţiei îi revenea, potrivit art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. competenţa să judece în primă instanţă, infracţiunile săvârșite de judecătorii de la curţile de apel.

Ceea ce atrage competenţa instanţei după calitatea persoanei este gradul profesional al judecătorului cu privire la care există date privind săvârșirea unei infracţiuni, și nu instanţa în cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea.

Prin urmare, interceptările și înregistrările efectuate în cauză pe baza autorizaţiilor emise de înalta Curte de Casaţie și Justiţie în baza încheierilor nr. 30 din 14 iulie 2010, nr. 36 din 12 august 2010 și nr. 45 din 10 septembrie 2010 fiind obţinute legal, nu sunt incidente nici prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la nulitatea absolută și nici cele ale art. 64 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la mijloace de probă obţinute în mod ilegal, dispoziţii legale invocate de recurent.

B. În ce privește susţinerea recurentului inculpat în sensul că instanţa de fond nu a stabilit în concret care anume sunt acele îndatoriri de serviciu pentru a căror neîndeplinire sau îndeplinire în mod necorespunzător a primit, pretins sau acceptat sume de bani sau alte foloase, înalta Curte reţine următoarele:

Elementul material al infracţiunii de luare de mită (faptă pentru care recurentul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanţă), se poate realiza prin acţiune sau inacţiune; acţiunea constă în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului, iar acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, ori inacţiunea constă în nerespingerea de către funcţionar a unor asemenea promisiuni.

Pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită sunt necesare patru cerinţe esenţiale și anume: pretinderea, primirea sau nerespingerea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase, banii sau foloasele primite, pretinse sau acceptate să nu fie datorate funcţionarului în mod legal; acţiunea de primire, pretindere sau acceptare ori inacţiunea de a nu respinge oferta să fie anterioară sau concomitentă îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii efectuării unui act ce intră în sfera atribuţiilor de serviciu ale făptuitorului; actul pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire ori întârziere a îndeplinirii se pretinde, se primește, se acceptă sau nu se respinge promisiunea unor foloase să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului.

Nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii dacă actul funcţionarului, în vederea căruia se dă mită, privește numai o îndatorire de serviciu specifică sau generală, deoarece legea penală are în vedere actul funcţionarului privitor la îndatoririle sale de serviciu în genere, fără a distinge dacă acel act privește o îndatorire de serviciu specifică sau una generică.

Fapta nu poate primi calificarea de luare de mită numai dacă în momentul pretinderii foloaselor necuvenite, făptuitorul nu avea în niciun mod, potrivit atribuţiilor sale de serviciu, posibilitatea și competenţa de a îndeplini promisiunea făcută însă a lăsat să se creadă că are abilitarea legală în acest sens.

Or, recurentul inculpat A.F.N. a deţinut funcţia de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu până la data de 21 octombrie 2010 când a fost suspendat din exerciţiul acestei funcţii ca urmare a punerii în mișcare a acţiunii penale împotriva sa pentru comiterea infracţiunilor de corupţie menţionate în rechizitoriu, pentru care a fost trimis în judecată, funcţie în virtutea căreia avea, pe lângă atribuţiile de coordonare, îndrumare și control al procurorilor din subordine, atribuţii ce trebuiau exercitate cu respectarea principiului independenţei magistratului, și atribuţiile în virtutea cărora putea să efectueze orice act de urmărire penală, ca și procurorul de caz, să verifice în procedura reglementată de art. 278 C. proc. pen. soluţiile dispuse de procuror și să dea dispoziţii, care sunt obligatorii pentru procurori, atribuţii enumerate în Codul de procedură penală și în Legea nr. 303/2004.

C. În ce privește infracţiunea de luare de mită, constând în primirea de către recurent la data de 5 august 2010 a sumei de 400 euro și, ulterior a sumei de 1500 lei de la inculpatul P.T.N., în scopul soluţionării favorabile a dosarului penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, privind pe numitul B.R.M., înalta Curte reţine următoarele:

Din probele administrate în cauză și anume, declaraţiile inculpaţilor P.T.N., C.I.M. și C.S.D., coroborate cu declaraţiile martorului B.R.M., cu procesele verbale de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental de către inculpaţii P.T.N. și A.F.N. în biroul celui din urmă și cu înscrisurile false depuse la dosar (declaraţii, ordonanţă de netrimitere în judecată), rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a fost înregistrat dosarul penal nr. 94/P/2010, privind pe numitul B.R.M. cercetat pentru încălcarea dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice.

Pentru a nu fi sancţionat penal și pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei, martorul B.R.M. - împreună cu sora și cumnatul său -, inculpaţii C.I.M. și C.S.D. au discutat cu inculpatul P.T.N. care le-a promis rezolvarea favorabilă a dosarului în schimbul sumei de 1000 euro ( majorată ulterior la 2000 euro) și la 1500 lei.

În baza unei discuţii prealabile separate, la data de 5 august 2010, recurentul inculpat A.F.N. a primit, în biroul său, de la recurentul inculpat P.T.N., suma de 400 euro, într-un plic de hârtie de culoare albă după care a scos din dosarul penal nr. 941/P/2010 două declaraţii despre care a apreciat că este necesar să fie „mătrășite", pentru a putea adopta o soluţie favorabilă martorului B.R.M. Cele două declaraţii au fost predate de către recurent, inculpatului P.T.N. împreună cu modelul de declaraţie și îndrumările cu privire la aspectele pe care trebuiau să le conţină „noile" declaraţii.

Potrivit înţelegerii cu recurentul inculpat A.F.N., inculpatul P.T.N. s-a deplasat la locuinţa inculpaţilor C.I.M. și C.S.D., le-a relatat acestora că în scopul rezolvării favorabile a cauzei în care era cercetat fratele, respectiv cumnatul lor era necesară schimbarea - potrivit indicaţiilor recurentului inculpat - a declaraţiilor martorului L.A.Ș. și a lui B.R.M., date de aceștia la organul de poliţie.

După ce inculpatul C.S.D. a redactat personal, după dictarea inculpatului P.T.N., declaraţia martorului L.A.Ș. și a semnat pentru acesta, iar inculpata C.I.M. a redactat personal declaraţia și a semnat în numele lui B.R.M., tot după dictarea inculpatului P.T.N., acesta din urmă a revenit cu noile înscrisuri în biroul recurentului inculpat A.F.N. care le-a introdus în dosarul penal nr. 94/P/2010, după care a scris cu pixul pe colţul din dreapta menţiunea „dată în faţa noastră 5 ianuarie 2010 ASA FORTODP și a aplicat în mod nelegal ștampila Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. După efectuarea acestor activităţi, recurentul inculpat A.F.N. a procedat la soluţionarea dosarului penal nr. 94/P/2010 în numele procurorului F.L.V., căruia îi fusese repartizat dosarul și care se afla în concediu de odihnă.

Recurentul inculpat a semnat actul de finalizare a cercetărilor cu semnătura pentru „/" după care sub semnătura sa a comunicat inculpatului P.T.N. soluţia, primind de la acesta pe lângă sumele anterior menţionate, în plus 1500 lei. Rezultă că infracţiunea de luare de mită a fost comisă de recurent cu intenţie și în modalitatea primirii de către acesta a sumelor de 400 Euro și de 1500 lei în scopul de a îndeplini un act contrar îndatoririlor sale de serviciu.

D. În ce privește infracţiunea de luare de mită, constând în primirea de către recurent a mai multor produse alimentare de la numitul A.M . în scopul soluţionării favorabile a dosarului penal privind pe S.A., înalta Curte constată că în mod corect, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului și în săvârșirea acestei fapte penale.

Din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de recurent și numitul A.M. care se coroborează cu declaraţiile date de acesta din urmă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală rezultă că recurentul inculpat a primit de la martorul A.M., prin fiul acestuia, o plasă cu produse alimentare în scopul soluţionării favorabile a dosarului penal nr. 2547/P/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, privind pe numitul S.A. ( fost angajat al unui prieten al martorului A.M.), dosar pe care recurentul l-a soluţionat fără ca procurorul de caz să cunoască activitatea șefului său. în plus, recurentul inculpat a semnat pentru „/" cu propria sa semnătură.

Infracţiunea s-a realizat sub aspectul elementului material al laturii obiective în forma primirii, modalitate normativă prevăzută în art. 254 C. pen.

Nerecunoașterea faptei a fost invocată de recurent și în faţa instanţei de fond care, în mod corect, pentru argumentele expuse în considerentele sentinţei și care nu vor mai fi reluate, a înlăturat apărările formulate de acesta și a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

E. În ce privește infracţiunea de luare de mită constând în aceea că în perioada august - septembrie 2010, recurentul inculpat a primit de la N.V.D. contravaloarea unei mese la restaurantul aparţinând acestuia din urmă, că a acceptat să primească favoruri sexuale de la R.R. și a solicitat acesteia,- în vederea adoptării unei soluţii favorabile în cauza penală în care era cercetată,- prin intermediul lui N.V.D. suma de 2000 euro, reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, înalta Curte constată că din probele administrate în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.

Nu s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptului că pentru soluţionarea dosarului penal nr. 4100/P/2010 privind pe învinuita R.R., recurentul inculpat a pretins sau primit sume de bani sau alte foloase de la martorul N.V.D. și nici că nu ar fi achitat contravaloarea mesei servită la Hotel M. aparţinând numitului N.V.D. Dimpotrivă, martorul A.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, care l-a însoţit pe recurent la masă a arătat că a văzut când acesta a scos din portmoneu o bancnotă, dar nu poate preciza dacă aceasta reprezenta contravaloarea mesei sau un bacșiș dat persoanei care i-a servit efectiv la masă.

În plus, prin ordonanţa nr. 226/P/2011 din 10 iunie 2011 a DNA- Serviciul Teritorial Alba Iulia - s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul N.V.D. pentru săvârșirea infracţiunii de dare de mită, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., reţinându-se că discuţiile acestuia cu inculpatul referitoare la dosarul în care era cercetată R.R. s-au purtat în glumă, în mod neserios.

F. Infracţiunea de luare de mită constând în faptul că la data de 27 septembrie 2010, recurentul inculpat a acceptat să primească de la inculpatul P.T.N. o sumă de bani (al cărui cuantum urma să fie stabilit ulterior, după studierea dosarului), în scopul facilitării răspunderii penale a numitei F.A., există, este dovedită cu probele administrate în cauză și, contrar celor susţinute de recurent a fost comisă de către acesta.

Acţiunea de acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite de către funcţionar, modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită reprezintă acordul explicit al făptuitorului la oferta de mituire. Acceptarea promisiunii poate fi expresă sau tacită, în acest din urmă caz, ea rezultând din anumite manifestări care relevă neîndoielnic acceptarea.

Din conţinutului convorbirilor și comunicărilor ambientale purtate de recurent cu inculpatul P.T.N. în biroul celui dintâi, coroborate cu declaraţiile inculpatului P.T.N. rezultă că acesta din urmă a intervenit pe lângă recurent, la iniţiativa unui coleg, martorul D.I.D., pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal nr. 4496/P/2010 privind pe numita F.A., cercetată pentru săvârșirea infracţiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 176 alin. (3) C. pen. și art. 184 C. pen.

Recurentul inculpat a acceptat să primească prin intermediul inculpatului P.T.N. o sumă de bani al cărei cuantum urma să fie stabilit după primirea dosarului de la organele de poliţie și după ce recurentul „îl va studia", scopul acceptării și ulterior al primirii banilor, fiind acela de a adopta o soluţie favorabilă faţă de F.A.

În plus, din convorbirea în mediu ambiental din data de 27 septembrie 2010, rezultă că recurentul inculpat a insistat ca suma de bani să fie stabilită numai după studierea dosarului și fără implicarea altor persoane, chiar avocaţi, care să o asiste pe F.A. în cursul cercetărilor, ceea ce relevă „oferta inculpatului P." urmată de „acceptarea inculpatului A.".

G. Referitor la infracţiunea de luare de mită constând în primirea de către recurent în luna octombrie 2010, de la inculpatul B.N., a unei sume de bani în valută pentru soluţionarea favorabilă a dosarului în care soţia acestuia era cercetată penal pentru infracţiunea de înșelăciune în forma participaţiei improprii, înalta Curte constată, contrar celor susţinute de recurent, că și această faptă penală există și a fost săvârșită de inculpat sub forma pretinderii ca modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective prevăzut de art. 254 C. pen.

Din înregistrările prin mijloace electronice a discuţiilor în mediu ambiental purtate în ziua de 11 octombrie 2010 de recurent cu inculpatul B.N., rezultă fără echivoc, că pe fondul discuţiilor referitoare la rezolvarea favorabilă a cauzei penale privind pe soţia celui din urmă, - martora B.M. - B.N. a scos din buzunarul pantalonilor o bancnotă pe care a ales-o dintre alte bancnote și a înmânat-o recurentului inculpat care, după ce a examinat-o a introdus-o în buzunarul hainei sale (voi.III, filele 238-239 dosar urmărire penală).

Relevante sub aspectul reţinerii vinovăţiei recurentului inculpat sunt și declaraţiile martorului B.E. - lucrătorul de poliţie care avea repartizat dosarul spre cercetare - și care confirmă discuţiile pe care le-a avut cu recurentul, care i-a cerut să nu o mai audieze pe B.M. întrucât aceasta nu dorea să se deplaseze la sediul organului de cercetare penală pentru a face declaraţii și să-i înainteze dosarul cu propunere de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei amenzi administrative.

De asemenea, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în biroul recurentului inculpat s-a găsit și ridicat citaţia emisă de Poliţia municipiului Sibiu pe numele B.M. în dosarul penal nr. 219/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Apărarea recurentului inculpat în sensul că a primit de la B.N. bilete la un meci și nu o sumă de bani a fost verificată de instanţa de fond și, în opinia înaltei Curţi, în mod judicios și temeinic argumentat a fost înlăturată cu motivarea că nu este confirmată de alte probe administrate în cauză (declaraţii de martori, presupusul bilet înmânat inculpatului) și nici credibilă, în condiţiile în care B.N. nu avea relaţii apropiate cu recurentul sau cu familia acestuia.

H. Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă constând în primirea de către recurent în luna septembrie 2010 de la inculpatul C.I. - pe care l-a lăsat să creadă că are influenţă asupra Procurorului General al României în legătură cu promovarea unui recurs în interesul legii, în interesul cumpărătorului de influenţă - a contravalorii unei revizii auto în sumă de 4000 lei, înalta Curte constată că în mod corect a fost reţinută de către instanţa de fond ca fiind comisă de către recurent.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. constă în acţiunea de traficare a influenţei, care se poate realiza prin primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori prin acceptarea de promisiuni, de daruri, direct, sau indirect, în vederea determinării unui funcţionar să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă este necesară întrunirea următoarelor cerinţe esenţiale: făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public sau funcţionarului; făptuitorul să promită intervenţia sa pe lângă un funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu; acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii să fie realizată mai înainte ca funcţionarul pe lângă care s-a promis că se va interveni să fi îndeplinit actul ce constituie obiectul intervenţiei sau, cel mai târziu, în timpul îndeplinirii acestuia.

Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăţie cu care se comite infracţiunea de trafic de influenţă este intenţia directă. Aceasta înseamnă că făptuitorul își dă seama că se prevalează de influenţa sa asupra unui funcţionar pentru a pretinde și primi bani sau alte foloase și urmărește realizarea în acest mod a faptei, implicit, crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a activităţii de serviciu.

Raportând cerinţele art. 257 C. pen. susmenţionate la speţa dedusă judecăţii, înalta Curte reţine, în acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de fond că, în intervalul august-septembrie 2010, la solicitarea inculpatului C.l. de a interveni pentru promovarea unui recurs în interesul legii în folosul exclusiv al său și al intereselor patrimoniale ale firmelor din holdingul „A.", recurentul-inculpat, ascunzând realitatea, l-a asigurat pe cumpărătorul de influenţă că a purtat discuţii telefonice atât cu membrii familiei Procurorului General al României, cât și cu acesta și că problema este „rezolvată" (atitudinea recurentului a fost de natură a-l lăsa să creadă pe cumpărătorul de influenţă că demersul său va avea un final favorabil).

Ulterior, recurentul l-a contactat telefonic pe inculpatul C.l., l-a întrebat dacă memoriul „este gata" și i-a spus că-l va duce personal la București întrucât avea să participe la un seminar profesional, asigurându-l, totodată, pe cumpărătorul de influenţă că-l va contacta personal pe Procurorul General al României (în acest sens, relevantă este convorbirea telefonică purtată la data de 7 septembrie 2010 de cei doi inculpaţi).

În aceeași perioadă, recurentul inculpat se adresase pentru o revizie la autoturismul marca A., autoturism, pe care –l folosea inculpatul recurent, dar care făcea obiectul contractului de L. încheiat între SC „A.L.IFN" S.A. Sibiu și SC „I.M." SRL Sibiu, societate la care era acţionar și inculpatul C.I. care l-a contactat telefonic pe martorul C.A., angajat al SC „S.M." SRL - șef de reprezentanţă - și i-a cerut „să fie atent" cu recurentul, să-i efectueze revizia auto și să nu-i încaseze contravaloarea serviciilor prestate cu motivarea că inculpatul A.F.N. „era un om de-al lor care le rezolva problemele". în declaraţiile date atât în cursul urmăriri penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, martorul C. a arătat că „.m-a sunat domnul C. că este în service autoturismul A. al domnului A. pentru o revizie. În discuţia telefonică, domnul C. mi-a spus să efectuez revizia și, după finalizare, să-l sun să-mi comunice ce trebuie să fac. După finalizare, l-am sunat pe domnul C. care mi-a spus să facturez pe A." (vol. IV, fila 298, dosar instanţă).

Consecutiv discuţiei telefonice purtate de cei doi inculpaţi cu privire la plata reviziei auto, în data de 7 septembrie 2010, recurentul și-a manifestat disponibilitatea de a contacta el personal o angajată a inculpatului C.I. care se ocupa de redactarea memoriului având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la care s-a angajat că-l va duce personal la Parchetul General.

Împrejurarea că memoriul pentru promovarea recursului în anulare fusese deja depus la Parchetul general de pe lângă înalta Curte de Casaţie și Justiţie invocată de recurent în apărare este lipsită de relevanţă sub aspect penal, în condiţiile în care infracţiunea de trafic de influenţă există, nu numai atunci când făptuitorul pretinde că are influenţă pe lângă un funcţionar pentru a-l determina să facă, ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, ci și atunci când lasă să se creadă că are influenţă asupra unui atare funcţionar.

Or, în convorbirea telefonică purtată la data de 7 septembrie 2010, recurentul inculpat îi spune cumpărătorului de influenţă „miercuri plec la București. E gata memoriu"?, „Recurs în anulare, cu figura aia", „Că mă-ntâlnesc cu fata noastră joi și vineri", de unde rezultă că recurentul a promis cumpărătorului de influenţă că prin intervenţia sa la Procurorul General al României problema acestuia va fi soluţionată favorabil.

I. În ce privește infracţiunea de trafic de influenţă constând în aceea că în perioada august-septembrie 2010, recurentul inculpat a primit de la martorul L.N. o sticlă de coniac în valoare de 29 de lei în schimbul intervenţiei pe lângă judecătorii de la Judecătoria Sibiu pentru soluţionarea favorabilă a unui dosar civil, înalta Curte constată că și această faptă este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză și în mod corect a fost reţinută de către instanţa de fond în sarcina inculpatului.

Astfel, în perioada august - septembrie 2010, recurentul inculpat a primit de la L.N. o sticlă de coniac, în prezenţa martorului P.I., în scopul de a interveni pe lângă judecătorii din cadrul Judecătoriei Sibiu pentru a-i determina să soluţioneze favorabil dosarul civil nr. 4032/306/2009 având ca obiect plângerea contravenţională formulată de L.N.

Împrejurarea că, nu martora D.C., președinta Judecătoriei Sibiu - cu care recurentul inculpat recunoaște că a avut mai multe discuţii telefonice referitoare la stadiul și soluţia din dosar, posibilitatea exercitării căii de atac împotriva acesteia, a termenului prevăzut de lege și a datei de când curge - a soluţionat cauza respectivă, invocată de recurent în susţinerea cererii de achitare pentru această faptă penală, este lipsită de relevanţă.

Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar, pe de o parte, ca organul de stat, instituţia publică sau orice altă persoană juridică din care face parte funcţionarul asupra căruia autorul pretinde că are influenţă, să aibă competenţa de a efectua actul în vederea căruia se trafica influenţă, iar pe de altă parte, ca funcţionarul respectiv - făcând parte din acel organ, instituţie etc. - să aibă competenţa funcţională a înfăptui actul solicitat. Nu are relevanţă dacă făptuitorul a precizat ori nu numele funcţionarului asupra căruia are influenţă, suficient fiind să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia. Esenţial este ca influenţa făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinat al tranzacţiei.

Judecătoria are competenţa de a soluţiona plângerile contravenţionale, iar din declaraţiile numitului L.N. rezultă că acesta a solicitat sprijin recurentului pentru soluţionarea favorabilă a dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, recurentul promiţându-i că va interveni pe lângă președinta judecătoriei pentru ca plângerea contravenţională formulată de martor să fie rezolvată favorabil.

K. În ce privește infracţiunea de favorizarea infractorului, înalta Curte constată, contrar celor susţinute de recurent și în acord cu concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, că sunt întrunite elementele constitutive și ale acestei fapte penale atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii susmenţionate constă în favorizarea infractorului și se poate realiza în două moduri.

Primul mod vizează ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei (favorizare personală, in personam).

Ajutorul dat infractorului în acest scop poate consta în orice act comisiv sau omisiv, sub orice formă și, prin orice mijloc prin care infractorul este ajutat să se sustragă de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori este protejat, i se acordă protecţie pentru a nu fi descoperit și prins.

Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 30 septembrie 2010, după intervenţia numitului B.C., recurentul inculpat a purtat discuţii în biroul său cu numitul V.M.A., persoană cercetată într-un dosar penal aflat în curs de instrumentare la Poliţia municipiului Sibiu și având ca obiect săvârșirea de către V.M.A. a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita admisă de lege.

Din conţinutul convorbirilor ambientale înregistrate la data susmenţionată, rezultă fără dubiu, că recurentul inculpat l-a primit pe numitul V.A.M. în biroul său cu intenţia de a-i comunica apărările pe care acesta să și le formuleze în faţa organelor de poliţie așa încât să evite consecinţele legii penale.

Recurentul inculpat i-a indicat concret numitului V.M.A. declaraţiile pe care acesta să le dea la poliţie așa încât să fie credibil și să scape de răspundere penală, activitate ce se circumscrie noţiunii de ajutor la care se referă art. 264 C. pen.

L. Referitor la infracţiunile prevăzute și pedepsite de art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu privire la care recurentul a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte reţine, în acord cu concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, că sunt întrunite elementele constitutive ale acestor fapte penale atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

Recurentul inculpat a recunoscut că a emis soluţii în numele colegilor săi, pe unele dintre actele de finalizare a cercetărilor a contrafăcut semnătura acestora prin imitare, iar pe altele a semnat cu semnătura sa, ori pentru ,,/", după care a comunicat soluţiile părţilor din dosar, recunoaștere ce se coroborează cu declaraţiile martorilor M.D., D.M.C., D.C., F.L.V., S.S., procurorii cărora le fuseseră repartizate spre soluţionare cauzele respective.

II. În ce privește recursul declarat de inculpatul P.T.N., înalta Curte reţine următoarele:

A. În ce privește complicitatea la infracţiunea de favorizarea infractorului, înalta Curte constată, contrar celor susţinute de recurent, că activitatea desfășurată de acesta se circumscrie noţiunii de complicitate astfel cum este definită această formă a participaţiei penale în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)

Potrivit textului de lege susmenţionat, „complice este persoana care cu intenţie înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.".

Ceea ce caracterizează complicitatea, în raport cu celelalte forme ale participaţiei penale, este caracterul său de contribuţie indirectă, mediată la săvârșirea faptei.

Prin activitatea sa, complicele nu determină și nici nu săvârșește nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci el creează condiţii favorabile pentru ca autorul să comită fapta mai ușor, mai repede și mai sigur.

În speţă, recurentul inculpat, după o înţelegere prealabilă cu inculpatul A.F.N., a primit de la acesta două declaraţii din dosarul penal nr. 94/P/2010 în scopul „de a fi mătrășite" și s-a deplasat la locuinţa inculpaţilor C.S.D. și C.M.I. cărora le-a cerut să scrie după dictare (potrivit îndrumărilor pe care recurentul le primise de la inculpatul A.F.N.) alte două declaraţii pe care recurentul le-a înmânat inculpatului A.F.N. în vederea adoptării de către acesta a unei soluţii favorabile numitului B.R.M. cercetat în cauza respectivă. Pentru obţinerea soluţiei respective, recurentul inculpat a pretins și primit de la soţii C. sume de bani din care o parte a remis-o inculpatului A.F.N., iar o altă parte a oprit-o pentru sine.

B. În ce privește complicitatea la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, înalta Curte constată, în acord cu susţinerile recurentului inculpat că nici procurorul și nici judecătorul fondului nu au arătat, în concret, care sunt actele de ajutor la care se referă art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), săvârșite de recurent în legătură cu sustragerea de către inculpatul A.F.N. a declaraţiilor din dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Activitatea recurentului de a fi primit de la inculpatul A.F.N. două declaraţii în alb pe care le-a returnat acestuia după ce au fost completate de către inculpaţii C.S.D. și C.M.I. potrivit îndrumărilor date de inculpatul A. nu se circumscrie noţiunii de ajutor la care se referă art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) care definește complicitatea și, în consecinţă, soluţia ce se impune a fi pronunţată faţă de inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 242 C. pen. este aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

C. Referitor la complicitatea la infracţiunea de uz de fals constând în aceea că 1 ar fi ajutat pe inculpatul A.F.N. să folosească cele două declaraţii falsificate întocmite de inculpaţii C. „la emiterea soluţiei dată în cauză", înalta Curte constată întemeiată critica recurentului de a se dispune achitarea sa pentru această faptă penală.

Nu pot fi subsumate ajutorului propriu complicităţii la infracţiunea de uz de fals operaţiunile de punere la dispoziţie a înscrisurilor falsificate. Aceasta deoarece, prin punerea la dispoziţie a înscrisurilor falsificate - deși această activitate ar putea fi catalogată ca și condiţie premisă pentru existenţa infracţiunii -, autorul uzului de fals nu este ajutat la folosirea lor, activitate care este un act personal, nesusceptibil de ajutor.

III. În ce privește recursul declarat de inculpatul C.I., înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la solicitarea recurentului de a se proceda la administrarea de probe noi pentru lămurirea deplină a cauzei, înalta Curte s-a pronunţat prin încheierea din data de 19 octombrie 2011 (filele 344-346 vol. I).

Cu privire la cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă cu motivarea că, pe de o parte, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective și pe de altă parte, că facturarea către A. SRL a reparaţiei autoturismului A., pe care-l folosea inculpatul A.F.N. a fost o eroare, înalta Curte constată că nu este fondată.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de cumpărare de influenţă constă în acţiunea de cumpărare a influenţei reală sau presupusă pe lângă un funcţionar care poate fi săvârșită prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri ori alte foloase pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

În toate și în oricare dintre modalităţile normative alternative - promisiunea, oferirea sau darea - acţiunea poate fi realizată direct de către autor sau indirect, mijlocit printr-o persoană interpusă, astfel la săvârșirea infracţiunii în calitate de instigator sau complice.

Acţiunile care, alternativ pot constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii de cumpărare de influenţă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

- autorul trebuie să acţioneze având în vedere influenţa reală sau presupusă pe care o persoană o are sau lasă să se creadă că o are pe lângă un funcţionar, mizând pe aceasta. Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca influenţa asupra funcţionarului, de care se prevalează o persoană să fie reală, fiind suficient ca ea să lase să se creadă aceasta;

- autorul infracţiunii trebuie să creadă că persoana contactată se bucură de trecerea de care se prevalează pe lângă funcţionar pentru că, în caz contrar, cumpărătorul de influenţă nu ar promite, oferi ori da bani sau alte foloase, pentru a-l determina pe funcţionar să facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiile de serviciu ale acestuia;

- autorul infracţiunii să aibă un interes real - legitim sau nelegitim -, în absenţa unui atare interes, fapta neputând constitui infracţiunea prevăzută și pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 întrucât lipsește obiectul intervenţiei necesar pentru existenţa acestuia;

- promisiunea, oferirea sau darea de bani, daruri ori alte foloase trebuie să fie săvârșite mai înainte ca funcţionarul - pe lângă care o persoană are sau lasă să se creadă că are influenţă - să fi îndeplinit actul care intră în atribuţiile sale de serviciu și care este solicitat, cerut, sau cel mai târziu în timpul efectuării acestuia. Această condiţionare a infracţiunii rezultă implicit din prevederile art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora faptele care determină elementul material al laturii obiective a infracţiunii se săvârșesc pentru a determina pe funcţionar să facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiile de serviciu ale acestuia.

Din punct de vedere al elementului subiectiv, infracţiunea de cumpărare de influenţă se comite numai cu intenţie directă calificată de scopul urmărit de făptuitor, anume acela ca datorită influenţei - reale sau presupuse - pe lângă funcţionar, acesta să fie determinat să facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiile sale de serviciu.

Din probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești rezultă, că la data de 2 august 2010 și în intervalul august-septembrie 2010, recurentul inculpat C.I. a solicitat inculpatului A.F.N., ca în virtutea funcţiei pe care o deţinea în perioada respectivă, aceea de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, corelată cu o presupusă relaţie de prietenie cu Procurorul General al României să intervină pe lângă acesta pentru promovarea unui recurs în interesul legii, în interesul exclusiv al cumpărătorului de influenţă și al intereselor patrimoniale ale firmelor din holdingul A. la care C.I. era acţionar.

Urmare discuţiilor pe care recurentul inculpat le-a purtat ulterior cu inculpatul A.F.N., în cadrul cărora cel din urmă l-a asigurat că a avut discuţii telefonice atât cu membrii familiei Procurorului General, cât și cu acesta și că problema este „rezolvată", convins fiind că persoana contactată - inculpatul A.F.N. - se bucură de trecerea de care se prevala pe lângă Procurorul General al României, singurul în măsură să promoveze recursul în interesul legii de care era interesat, inculpatul C.I. l-a contactat telefonic pe martorul C.A., angajat al SC „S.M." SRL Sibiu în calitate de șef de reprezentanţă și i-a spus „să fie atent" cu A.F.N., să-i efectueze revizia auto și să nu-i încaseze nicio sumă de bani reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului, deoarece A.F.N. „este un om de-al lor care le rezolvă problemele".

Relevante în sensul celor de mai sus sunt convorbirea telefonică purtată de recurent cu inculpatul A.F.N. în ziua de 7 septembrie 2010 la ora 8:24:46 (în cadrul căreia inculpatul A.F.N. îl întreabă pe inculpatul C.I. dacă „e gata memoriu", spunându-i că „miercuri plec la București", „că mă-ntâlnesc cu fata noastră joi și vineri") și convorbirea telefonică din data de 7 septembrie 2010, ora 8:29:28 dintre recurent și martorul C.A., ocazie cu care C.I. îi spune martorului, între altele „La tine se află domnu' A.", „ocupă-te de el, cheamă-l la cafea, ocupă-te că-i prietenu meu", „.și totul spune-i că intră din partea casei", „ocupă-te de el că-i .ne-ajută totdeauna", convorbiri telefonice care nu au fost contestate de recurent.

De asemenea, înalta Curte reţine că vinovăţia recurentului inculpat rezultă și din următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor M.C.T., director general și administrator la SC „A." SRL care a precizat „Nu pot nega implicarea domnului C. și în perioada când nu era acţionar, dat fiind că societatea „A.L.IFN" SA Sibiu era finanţată de către Banca C. al cărui control îl deţine domnul C. ca acţionar principal (vol. II fila 13, fila 138 dosar instanţă fond), C.A., director la SC „S.M." SRL care a declarat „. m-a sunat domnul C. că este în service autoturismul A. al domnului A. pentru o revizie .în discuţia telefonică, domnul C. mi-a spus să efectuez revizia și, după finalizare, să-l sun să-mi comunice ce trebuie să fac .După finalizare, l-am sunat pe domnul C. care mi-a spus să facturez pe A." (vol. IV, fila 298 dosar instanţă de fond), înscrisurile referitoare la contravaloarea reviziei autoturismului „A." utilizat de inculpatul A.F.N. și care făcea obiectul unui contract de L. financiar încheiat între SC „A.L.IFN" SA Sibiu și SC „I." SRL, în sumă de 4000 lei, dovezile de plată a reparaţiei autoturismului și, nu în ultimul rând, declaraţiile recurentului-inculpat care recunoaște intervenţia sa pe lângă martorul C.A., dar cu o explicaţie puerilă și anume, „buna cuviinţă, pentru ca service-ul SC „M." SRL nu și-a îndeplinit obligaţia de a avea un bar pentru clienţi" și nu interesul personal și al societăţilor din cadrul holdingului SC „A." SRL în promovarea recursului în interesul legii, interes ulterior demonstrat însă de procuror (vol. IV, fila 158 dosar instanţă fond).

În plus, pe parcursul cercetărilor penale, recurentul inculpat a avansat cu titlu de măsuri asigurătorii suma de 4000 lei (reprezentând contravaloarea reparaţiei autoturismului utilizat de inculpatul A.F.N. și cu privire la care martorul C.A. a susţinut că nu a fost încasată de la acesta, ci la indicaţia inculpatului C.I. a facturat fictiv contravaloarea reviziei pe un autovehicul aflat în patrimoniul SC „A." SRL Sibiu, societate unde este de asemenea acţionar recurentul, sumă consumată la CEC Bank Alba Iulia pe numele inculpatului și la dispoziţia organelor judiciare).

Cererea recurentului inculpat de a se dispune schimbarea temeiului achitării pentru infracţiunea de dare de mită din art. 10 lit. d) C. proc. pen. reţinut de instanţa de fond, în art. 10 lit. a) C. proc. pen., apare ca lipsită de obiect în contextul în care înalta Curte a apreciat întemeiată critica adusă sentinţei de către parchet în ce privește greșita achitare a inculpatului pentru infracţiunea susmenţionată.

IV. Referitor la recursurile declarate de inculpaţii C.S.D. și C.M.I., înalta Curte reţine următoarele:

Inculpatul C.S.D. a solicitat achitarea pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită motivat de împrejurarea că nu a desfășurat nicio activitate mijlocită de oferire sau dare a vreunei sume de bani inculpatului P.T.N., suma de 1000 de euro fiind remisă acestuia din urmă de către soţia sa, inculpata C.M.I.

Din probele administrate în cauză rezultă însă, că în luna ianuarie 2010, martorului B.R.M. i s-a întocmit dosar penal ca urmare a unui accident de circulaţie pe care acesta l-a comis în parcarea unui bloc din municipiul Sibiu, dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu sub nr. 94/P/2010.

Întrucât soluţionarea cauzei susmenţionate întârzia și, pentru a evita eventuala sancţionare penală, martorul împreună cu sora și cumnatul său - recurenţii inculpaţi C.M.I. și C.S.D. - au discutat cu inculpatul P.T.N. care le-a promis rezolvarea favorabilă a cauzei în schimbul sumei,stabilită iniţial la 1000 euro majorată ulterior cu 200 euro și 1500 lei, sumă cu plata căreia inculpaţii C. au fost de acord. Potrivit susţinerilor inculpatului P.T.N., recurentul inculpat C.S.D. i-a înmânat personal suma de bani din care a dat inculpatului A.F.N. 400 euro într-un plic de hârtie de culoare albă, restul de 400 euro oprindu-i pentru sine (vol. IV, fila 123 dosar instanţă fond), după care, în baza înţelegerii prealabile cu acesta din urmă s-a deplasat la locuinţa inculpaţilor C., ocazie cu care le-a dat să completeze după dictare două declaraţii în numele martorilor B.R.M. și L.A.Ș., pe care le-au semnat (declaraţiile date iniţial de cei doi martori au fost scoase din dosar de către inculpatul A.F.N., situaţie adusă la cunoștinţa recurenţilor de către inculpatul P.T.N.). După întocmirea celor două declaraţii, conform celor sugerate de inculpatul A.F.N., inculpatul P.T.N. a revenit la parchet și le-a înmânat lui A.F.N. care a procedat la introducerea lor în dosarul penal nr. 94/P/2010 finalizat de acesta din urmă cu o soluţie de netrimitere în judecată a martorului B.R.M. La data adoptării soluţiei, inculpatul A.F.N. a mai primit de la inculpatul P.T.N. 1500 lei, bani pe care acesta din urmă îi primise de la soţii C.

Rezultă că activitatea infracţională a recurentului inculpat C.S.D. se circumscrie complicităţii ca formă a participaţiei penale astfel cum este definit în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), împrejurare în raport de care cererea acestuia de a fi achitat nu poate fi primită.

Nici susţinerea recurentului inculpat în sensul că neindicarea de către inculpatul P.T.N. a persoanei pe lângă care urma să intervină pentru soluţionarea favorabilă a dosarului penal în care era cercetat cumnatul său, ar atrage răspunderea sa penală, eventual, pentru infracţiunea de înșelăciune, nu poate fi primită.

Din declaraţia inculpatului P.T.N. rezultă că recurentul inculpat C.S.D. și soţia sa „i-au solicitat să ia legătura cu A. - „domnul prim procuror" - pentru a se interesa de dosar, (dacă a ajuns la Parchet, sau este încă la Poliţie (vol. IV, fila 123 dosar instanţă). Chiar recurentul inculpat în declaraţia dată la instanţă a arătat „Eu știam de la inculpatul P. că problema se va rezolva și evaziv am înţeles că a vorbit cu cineva de la procuratură sau poliţie" (vol. IV, fila 292 dosar instanţă).

Rezultă așadar, că în momentul în care, împreună cu soţia sa a remis inculpatului P.T.N. suma de 1000 de euro, recurentul inculpat cunoștea că banii respectivi sau parte din ei vor fi remiși inculpatului A.F.N. pentru ca acesta, în calitatea sa de prim procuror, să soluţioneze favorabil dosarul în care cumnatul său, martorul B.R.M. era cercetat pentru nerespectarea dispoziţiilor la Legea circulaţiei.

În ceea ce privește cererea recurentului inculpat de a se dispune achitarea pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen., cerere formulată și de inculpata C.M.I., înalta Curte reţine că faptele de dare de mită și de fals material în înscrisuri oficiale, pentru care cei doi au fost deferiţi justiţiei, prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.

Modul și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, scopul urmărit de recurenţi prin comiterea acestora - exonerarea de răspundere penală a fratelui, respectiv, cumnatului lor, cercetat penal - urmarea produsă, criterii în raport de care se apreciază în concret gradul de pericol social al unei infracţiuni, exclud aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen.

Circumstanţele personale ale recurenţilor inculpaţi, - lipsa antecedentelor penale, copil minor în întreţinere - nu justifică prin ele însele pronunţarea unei soluţii de achitare cu consecinţa aplicării sancţiunii administrative a amenzii așa cum au cerut inculpaţii; au fost valorificate de instanţa de fond care a dispus condamnarea acestora la pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege și fără executare efectivă.

V. În ce privește recursul declarat de inculpatul B.N., înalta Curte constată că este fondat, dar pentru un alt motiv decât cel invocat de acesta și care vizează netemeinicia sentinţei sub aspectul greșitei sale condamnări pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată, motiv ce va fi expus în continuare în cele ce urmează.

Din probele administrate în cauză rezultă că în cursul lunii octombrie 2010, recurentul inculpat B.N., în urma discuţiilor pe care le-a avut cu inculpatul A.F.N. în biroul acestuia, i-a remis o bancnotă pe care a scos-o din buzunarul pantalonilor pentru ca cel din urmă să soluţioneze favorabil dosarul penal nr. 219/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, aflat în curs de cercetare la Poliţia municipiului Sibiu, în care B.M., soţia recurentului, era cercetată pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune comisă în participaţie improprie.

Relevante în sensul celor de mai sus sunt procesul verbal de transcriere a convorbirilor în mediu ambiental purtate de recurent cu inculpatul A.F.N. în biroul acestuia în data de 11 octombrie 2010, declaraţiile martorului B.E. care confirmă discuţiile cu inculpatul A.N. referitoare la cauza penală sus-menţionată, procesul verbal întocmit cu ocazia percheziţiei efectuate în biroul inculpatului A.F.N. ocazie cu care s-a găsit citaţia emisă de Poliţia mun. Sibiu pe numele B.M. în dosarul penal nr. 219/P/2010.

Prin urmare, infracţiunea de dare de mită pentru care recurentul inculpat a fost cercetat și trimis în judecată, există și a fost comisă de acesta, împrejurare în raport de care este exclusă incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere însă modul și împrejurările comiterii faptei constând în aceea că recurentul inculpat a remis inculpatului A.F.N. o sumă de bani (o bancnotă în valută), numai după ce acesta l-a lăsat să înţeleagă că în schimbul banilor va adopta o soluţie favorabilă în dosarul în care era cercetată soţia sa, numita B.M., scopul urmărit de recurent, datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este căsătorit, anterior a avut o comportare corespunzătoare în familie și societate, este la primul contact cu legea penală, înalta Curte apreciază că fapta comisă de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni și că aplicarea amenzii cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei este suficientă pentru ca recurentul să conștientizeze consecinţele faptei sale și să nu mai comită pe viitor alte fapte penale.

VI. Referitor la critica vizând greșita individualizare a pedepselor invocată atât de parchet (care a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor A.F.N. și P.T.N., schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului C.I. în sensul executării efective a acesteia și majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor C.D.S., C.M.I. și B.N.), cât și de inculpatul A.F.N. (care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. sau art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv, suspendarea condiţionată a executării pedepsei), înalta Curte constată că este întemeiată în parte, numai critica invocată de parchet, referitoare la cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor P. și A. și la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului C.I.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sunt enumerate criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea pedepselor se ţine seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Din formularea dată de legiuitor textului de lege sus-menţionat, rezultă că în operaţiunea de individualizare a pedepsei, instanţa trebuie să aibă în vedere toate criteriile, stabilirea și aplicarea pedepsei cu nesocotirea vreunuia dintre ele având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri netemeinice.

În ce-l privește pe inculpatul A.F.N., înalta Curte, reţine că acesta în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, persoană chemată și obligată să vegheze la respectarea și aplicarea legii, s-a folosit de funcţia sa atât pentru a obţine foloase patrimoniale și nepatrimoniale, în mod repetat, cât și pentru a-și consolida relaţiile de prietenie cu persoane din sistemul judiciar și din mediul de afaceri, în același scop, al obţinerii pentru sine, dar și pentru acestea, de foloase materiale și de credibilitate în raporturile cu clienţii, al consolidării afacerilor desfășurate prin aducerea în sfera ilicitului penal a unor probleme juridice soluţionate contrar intereselor comerciale ale acestora.

Referitor la inculpatul P.T.N., înalta Curte, reţine că acesta, prevalându-se de relaţia de prietenie cu inculpatul A.F.N. a acţionat ca între persoanele a căror răspundere penală era sau putea fi antrenată și procuror, pentru a le apăra de consecinţele faptelor sale, la rândul lui fiind cointeresat patrimonial în mod direct în obţinerea unei cote parte din foloasele obţinute în urma negocierii actului de justiţie.

În plus, având în vedere funcţia deţinută de sus-numitul inculpat - aceea de ofiţer SRI - este evident faptul că prin infracţiunile de corupţie comise, a pus la îndoială prestigiul, corectitudinea și scopul instituţiei în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea și care, într-o oarecare măsură se suprapune cu cel al instituţiei parchetului în ceea ce privește apărarea și ocrotirea intereselor fundamentale ale societăţii, în care respectarea legii trebuie să primeze.

Cu privire la inculpatul C.I., în acord cu concluzia la care a ajuns parchetul, înalta Curte apreciază că aplicarea faţă de acesta a dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se justifică, scopul preventiv și educativ al sancţiunii cerut de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei.

La stabilirea modalităţii de executare a pedepsei aplicată acestui inculpat, instanţa de fond a arătat în considerentele sentinţei, că a avut în vedere atât minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă ce i s-a reţinut în sarcină, dar și mobilul total diferit urmărit de acesta și anume, intenţia de a-și întinde și menţine influenţa asupra persoanelor chemate să înfăptuiască actul de justiţie, de la prim nivel până la unul dintre cele mai înalte foruri - Procurorul General al României.

În opinia înaltei Curţi, tocmai aceste aprecieri, precum și modalitatea în care inculpatul a înţeles să-și atingă scopul propus, respectiv prin cointeresarea materială a unui procuror, impuneau ca pedeapsa să fie efectiv executată de către inculpatul C.I.

Având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului și anume, vârsta acestuia - 60 de ani - lipsa antecedentelor penale, conduita bună înainte de săvârșirea faptelor, se apreciază că, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., în favoarea acestuia pot fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare cu consecinţa reducerii cuantumului pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la inculpaţii C.D.S. și C.I.M., se reţine că pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare în raport cu toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neimpunându-se deci majorarea acesteia.

Referitor la inculpatul B.N. faţă de împrejurarea că fapta comisă de acesta nu prezintă, în opinia înaltei Curţi, gradul de pericol social al unei infracţiuni, critica invocată de parchet referitoare la greșita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, apare inutil a mai fi examinată.

În consecinţă, pentru a se da eficienţă atât prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât și celor ale art. 52 C. pen., înalta Curte apreciază că executarea de către inculpatul A.F.N. (faţă de care instanţa de fond a aplicat 124 de pedepse) a unei pedepse rezultante de 5 ani închisoare, executarea de către inculpatul P.N.T. a unei pedepse rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare și executarea de către inculpatul C.I. a unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare în detenţie este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ și de a contribui la reeducarea inculpaţilor.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte, în opinie majoritară, va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Constanţa și de inculpaţii, A.F.N., P.T.N. și B.N.; va casa în parte sentinţa și rejudecând:

- va înlătura schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpaţii A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D. (referitor la declaraţiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 privind pe B.R.M.) și se va menţine încadrarea juridică dată acestor fapte prin rechizitoriu, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu privire la infracţiunile prev. de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen. (inculpaţii C.I.M. și C.S.D.), art. 288 alin. (2) și art. 291 C. pen. (inculpatul A.F.N.) și prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 26 rap. la art. 291 C. pen. (inculpatul P.T.N.);

- va descontopi pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A.F.N. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor;

- în baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (5 fapte), va condamna pe inculpatul A.F.N., la pedepse de câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II a), b), c) C. pen. pentru 5 infracţiuni de „luare de mită";

- în baza art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracţiunea de „fals material în înscrisuri oficiale" (referitor la declaraţiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.R.M.);

- în baza art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de „uz de fals" (referitor la declaraţiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.R.M.).

- în baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 va condamna pe același inculpat la 4 pedepse de câte 1 an și 2 luni închisoare pentru infracţiunea de „fals în declaraţii"

- va menţine pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), art. 242 alin. (1) C. pen., art. 264 C. pen. (2 fapte), art. 288 alin. (2) C. pen. (56 fapte) și art. 291 C. pen. (56 fapte).

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A.F.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., îi va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Ii-a, b) și c) C. pen.

- conform art. 88 C. pen., va computa durata arestului preventiv de la 27 octombrie 2010 la 25 aprilie 2012.

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul A.F.N. pentru 2 infracţiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptele în legătură cu plângerile penale împotriva martorului H. și soluţia în dosarul nr. 4100/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe R.R.);

- va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.T.N. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor;

- în baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), va condamna pe inculpatul P.T.N. la pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru 2 infracţiuni de „dare de mită" (fapte în legătură cu dosarele penale nr. 94/P/2010, 4496/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu).

- în baza art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de „fals material în înscrisuri oficiale";

- va menţine pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 264 C. pen.;

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului P.T.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare;

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., îi va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen.;

- conform art. 88 C. pen., va computa durata arestului preventiv de la 27 octombrie 10 la 25 aprilie 2012;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul P.T.N. pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 242 C. pen.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe același inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap la art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- în baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și 76 alin. (1) lit. e) C. pen. va condamna pe inculpatul C.I., la pedeapsa de 4 luni închisoare;

- în baza art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și 76 alin. (1) lit. d) C. pen. va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului C.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare;

- va înlătura disp. art. 81 C. pen. cu toate consecinţele

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., îi va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen.

- va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpaţilor C.S.D. și C.M.I. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor;

- în baza art. 288 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, va condamna pe fiecare dintre cei doi inculpaţi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de „fals material în înscrisuri oficiale";

- va menţine pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 255 C. pen. combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpaţilor C.S.D. și C.M.I., urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 1 an 2 luni închisoare fiecare;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. art. 10 lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpaţii C.S.D. și C.M.I. pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. combinat cu art. 18¹ C. pen., va achita pe inculpatul B.N., pentru infracţiunea prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- în baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. îi va aplica acestui inculpat sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.

- va menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.I., C.S.D. și C.M.I., împotriva aceleiași sentinţe.

Potrivit art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi C.I., C.S.D. și C.M.I. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 150 lei reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea avocaţilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea avocaţilor aleși pentru inculpaţii A.F.N., P.T.N. și B.N., în sumă de câte 150 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa și de inculpaţii P.N.T., A.F.N. și B.N., împotriva sentinţei penale nr. 27/P din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

Casează în parte sentinţa recurată și rejudecând:

1. înlătură schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpaţii A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D. (referitor la declaraţiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 privind pe B.R.M.), menţinând încadrarea juridică dată acestor fapte prin rechizitoriu, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu privire la infracţiunile prev. de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen. (inculpaţii C.I.M. și C.S.D.), art. 288 alin. (2) și art. 291 C. pen. (inculpatul A.F.N.) și prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 26 rap. la art. 291 C. pen. (inculpatul P.T.N.).

A.1. Descontopește pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A.F.N. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (5 fapte), condamnă pe inculpatul A.F.N., la pedepse de câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II a), b), c) C. pen. pentru 5 infracţiuni de „luare de mită".

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracţiunea de „fals material în înscrisuri oficiale" (referitor la declaraţiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.R.M.).

În baza art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de „uz de fals" (referitor la declaraţiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.R.M.).

În baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 condamnă pe același inculpat la 4 pedepse de câte 1 an și 2 luni închisoare pentru infracţiunea de „fals în declaraţii"

Menţine pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), art. 242 alin. (1) C. pen., art. 264 C. pen. (2 fapte), art. 288 alin. (2) C. pen. (56 fapte) și art. 291 C. pen. (56 fapte).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului A.F.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Ii-a, b) și c) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., compută durata arestului preventiv de la 27 octombrie 2010 la 25 aprilie 2012.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul A.F.N. pentru 2 infracţiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptele în legătură cu plângerile penale împotriva martorului H. și soluţia în dosarul nr. 4100/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe R.R.).

B.1. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.T.N. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), condamnă pe inculpatul P.T.N. la pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru 2 infracţiuni de „dare de mită" (fapte în legătură cu dosarele penale nr. 94/P/2010, 4496/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu).

În baza art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de „fals material în înscrisuri oficiale".

Menţine pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 264 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului P.T.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., compută durata arestului preventiv de la 27 octombrie 10 la 25 aprilie 2012.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul P.T.N. pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 242 C. pen.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe același inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap la art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

C. În baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și 76 alin. (1) lit. e) C. pen. condamnă pe inculpatul C.I., la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului C.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen.

D.1. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpaţilor C.S.D. și C.M.I. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, condamnă pe fiecare dintre cei doi inculpaţi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de „fals material în înscrisuri oficiale".

Menţine pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 255 C. pen. combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpaţilor C.S.D. și C.M.I., urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 1 an 2 luni închisoare fiecare.

2. În baza art. ll pct. 2 lit. a) rap. art. 10 lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpaţii C.S.D. și C.M.I. pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

E. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. combinat cu art. 18¹ C. pen., achită pe inculpatul B.N., pentru infracţiunea prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. aplică acestui inculpat sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I., C.S.D. și C.M.I., împotriva aceleiași sentinţe.

Obligă recurenţii - inculpaţi C.I., C.S.D. și C.M.I. la plata sumei de câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea avocaţilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea avocaţilor aleși, pentru inculpaţii P.N.T., A.F.N. și B.N., în sumă de câte 150 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în ședinţă publică, azi 25 aprilie 2012.

OPINIE SEPARATĂ

numai în sensul:

menţinerii achitării inculpatului A.F.N.

pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta în legătură cu "autoturismele achiziţionate în L.") și pentru cele 4 infracţiuni prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (referitor la declaraţiile de avere);

- menţinerea achitării inculpatului C.I. pentru infracţiunea prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- menţinerea cuantumul pedepselor și a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor A.F.N., P.T.N. și C.I.

1. Cu privire la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, având ca obiect folosirea de către inculpatul A.F.N., în perioada 2006 - 21 octombrie 2010, a autoturismelor marca V.P. și ulterior A., aparţinând SC I. SRL Sibiu în calitate de utilizator, apreciez că instanţa de fond a realizat o justă interpretare a probelor administrate în cauză, ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de achitare a inculpatului pentru această faptă.

Potrivit dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Din interpretarea textului menţionat, rezultă că probele strânse în această fază servesc numai pentru trimiterea în judecată, neputând constitui temei de condamnare.

În faza procesuală a judecăţii, în acord cu dispoziţiile art. 289 C. proc. pen., probele strânse la urmărirea penală, trebuie verificate de instanţă, prin administrarea lor în ședinţă publică, oral, nemijlocit, și în contradictoriu. Numai în urma unei asemenea verificări, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii în faza cercetării judecătorești, și exercitând un rol activ, potrivit dispoziţiilor art. 287 C. proc. pen., instanţa trebuie să ajungă, motivat, la o soluţie temeinică și legală, ca rezultat care exprimă adevărul impus de probele administrate în mod legal. Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 62, 63 C. proc. pen. , cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 din același cod, hotărârea prin care se soluţionează cauza dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie, susţinută de materialul probator administrat în cauză, constituind un lanţ deductiv, fără discontinuitate.

Or, în cauză, așa cum corect a reţinut si instanţa de fond, probele administrate în faza de urmărire penală nu confirmă actul de inculpare în care se susţine că inculpatul C.l. a luat măsuri de dare în folosinţă a celor 2 autoturisme inculpatului A.F.N. pentru soluţionarea cauzelor penale într-un anumit mod în folosul său ori al holdingului; totodată, nu s-a dovedit că inculpaţii ar fi negociat soluţiile sau care sunt atribuţiile de serviciu pe care inculpatul - prim procuror nu le-ar fi îndeplinit sau le-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător.

Potrivit art. 254 C. pen., constituie infracţiunea de luare de mită "fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri'.

În speţă, se poate susţine că fapta s-a consumat în modalitatea alternativă a primirii folosului necuvenit - constând în folosinţa consecutivă a celor două autoturisme achiziţionate în L. de către SC „I." SRL Sibiu, pentru care inculpatul A. a achitat avansurile și ratele de L., nu însă si cota aferentă de TVA -, însă din nici un mijloc de probă nu rezultă că scopul pentru care inculpatul C.l. a dat iar inculpatul A. a primit folosinţa celor două autoturisme ar fi fost acela al îndeplinirii, al neîndeplinirii ori pentru a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, așa cum pretinde norma legală încriminatoare.

A susţine că inculpatul C. a pretins iar inculpatul A. a acceptat de plano, în anul 2006, când a primit spre folosinţă primul autoturism, că va soluţiona favorabil orice demers judiciar al inculpatului C. sau al firmelor acestuia, ori de câte ori va fi nevoie, nu este pertinent, întrucât actul privitor la îndatoririle de serviciu sau contrar acestor îndatoriri ce trebuie îndeplinit de funcţionar trebuie să fie determinat în concret iar nu stabilit generic.

Este adevărat că, prin modalitatea descrisă, inculpatul A. a procedat de o manieră contrară normelor deontologice aplicabile magistraţilor, prin aceea că a profitat de influenţa funcţiei pe care o deţinea pentru a-șl rezolva o problemă personală, respectiv folosinţa unor autoturisme de lux cu eludarea plăţii TVA, însă acesta constituie doar o abatere disciplinară, în lipsa unor date concrete în sensul că, în schimbul acestui „folos necuvenit", ar fi promis sau dispus soluţii favorabile intereselor inculpatului C. sau al firmelor acestuia, or, acuzarea nu a indicat în concret ce acte privitor la îndatoririle sale de serviciu a îndeplinit, nu a îndeplinit ori a întârziat inculpatul A. sau Ie-a îndeplinit contrar acestor îndatoriri, nominalizate pe perioada de folosire a fiecărui autoturism, singurul element în acest sens constând în „rezoluţia" din dosarul nr. 29467P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, înscrisă pe coperta interioară a dosarului, prin care indica întocmirea rechizitorului în cauza privind pe numita D.C. faţă de care se efectuau cercetări pentru infracţiunea de delapidare în dauna SC A. SRL Sibiu.

Referitor la acest dosar se poate observa că „rezoluţia" inculpatului nu reprezintă o imixtiune în activitatea procurorului de caz ori un alt act contrar îndatoririlor de serviciu ca și prim procuror, ci cel mult o manieră particulară de lucru la nivelul respectivei unităţi de parchet, clădită pe baza relaţiilor de colegialitate, atâta vreme cât potrivit dispoziţiilor procedural penale, inculpatul, în calitate de prim - procuror al unităţii de parchet, avea posibilitatea legală să infirme orice soluţie s-ar fi dispus de către procurorul de caz, respectiv atât o rezoluţie de netrimitere în judecată cât și un rechizitoriu. Așadar, pentru a nu redacta soluţii care apoi să fie infirmate, mai ales în cazul parchetelor cu un volum mare de dosare și scheme incomplet ocupate, precum și a procurorilor cu o experienţă redusă, poate fi agreată formula consultării șefului ierarhic înainte de finalizarea lucrării.

Pentru a avea o imagine de ansamblu cu privire la justeţea aprecierii inculpatului în dosarul menţionat nu era lipsit de interes a se verifica modul în care s-a finalizat dosarul după trimiterea în judecată, respectiv dacă a survenit sau nu condamnarea făptuitorului, aspect neglijat însă de către acuzare.

Așadar, pentru considerentele expuse mai sus, CURTEA, în opinia minoritară, apreciază că simplul fapt potrivit cu care firmele holdingului A. depuseseră mai multe plângeri penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu nu constituie un indiciu suficient, referitor la atribuţiile de serviciu pe care inculpatul - prim procuror nu le-ar fi îndeplinit sau le-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător, astfel încât soluţia la care a ajuns prima instanţă, în sensul că lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, este corectă.

Corelativ, nu subzistă nici fapta inculpatului C.l., de dare de mită, acestuia imputându-i-se în concret că a vrut să-l atragă și să-l menţină pe inculpatul A. în sfera sa de influenţă, faptă care, luată ca atare, nu întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 255 C. pen., pentru motivele arătate cu ocazia analizării faptei de luare de mită imputate inculpatului A., iar apelarea la inculpatul A. pentru a facilita promovarea recursului în interesul legii constituie deja fapta de cumpărare de influenţă pentru care a fost trimis în judecată distinct.

2. CURTEA, în opinia minoritară, apreciază ca fiind corespunzătoare materialului probator aflat la dosarul cauzei și soluţia de achitare a inculpatului A., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de „fals în declaraţii" prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu privire la declararea dreptului de utilizare a autoturismelor în declaraţiile de avere aferente anilor 2006, 2007, 2008, 2009.

Este evident că în calitate de utilizator al autoturismele respective figura SC „I." SRL Sibiu, titular al contractului de L., iar inculpatul avea doar un drept de folosinţă, însă faptul că acesta din urmă achita ratele si celelalte cheltuieli aferente, mai puţin TVA-ul (conform declaraţiilor martorilor B.C., O.N., B.A.), îi conferea în plan subiectiv poziţia de utilizator de fapt. Faptul că între inculpatul A. si SC „I." SRL Sibiu nu au existat contracte scrise în sensul folosirii autoturismelor de către primul în schimbul plăţii contravalorii ratelor, nu afectează relaţia contractuală dintre cele două părţi, atâta vreme cât convenţiile civile au putere de lege între părţile contractante, nefiind nevoie de existenţa unui înscris pentru valabilitatea convenţiei.

Ca atare, cum în plan subiectiv inculpatul se comporta ca un utilizator de fapt, menţiunile din declaraţiile sale de avere sunt corespunzătoare adevărului, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive al infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), iar soluţia de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., este corectă.

3. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor A.F.N., P.T.N. si C.l., apreciez că se impune menţinerea pedepselor aplicate de instanţa de fond, acestea corespunzând, atât prin cuantum cât si modalitate de executare, scopului preventiv și educativ al pedepsei.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept și faţă de regulile de convieţuire socială. CURTEA, în opinie minoritară, reţine și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ și raţională, să fie adecvată și proporţională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancţiunii și natura sa pe de altă parte.

În acest sens, deși în sarcina inculpatului A. s-au reţinut un număr mare de infracţiuni, respectiv 112 de infracţiuni prev. de art. 288 si art. 291 C. pen., modul de săvârșire a acestora (soluţionarea dosarelor unor colegi dar semnate de către inculpat cu numele acestora) nu denotă un pericol social ridicat, care să justifice majorarea cuantumului pedepselor. Pe de altă parte, infracţiunile de corupţie reţinute în sarcina aceluiași inculpat, deși într-un număr destul de mare, nu denotă o tendinţă a inculpatului de a obţine foloase necuvenite în schimbul traficării funcţiei, ca un scop în sine (valoarea foloaselor fiind modică în cele mai multe cazuri). În aceste condiţii, apreciez că pedeapsa rezultantă aplicată de prim instanţă, de 3 ani închisoare, este suficientă pentru atingerea scopului cerut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, respectiv în regim de detenţie, aceasta este de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei având în vedere gravitatea și numărul faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.

Referitor la inculpatul P.T.N., în raport și de soluţia de achitare a acestuia în recurs pentru infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 242 C. pen. și art. 26 rap. la art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (această ultimă soluţie fiind adoptată cu unanimitate), precum și de împrejurările de fapt în care a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa, de numărul mai redus al acestora comparativ cu inculpatul A.F., cu care a conlucrat în comiterea faptelor, de datele sale personale, CURTEA, în opinie minoritară, apreciază, de asemenea, că prima instanţa a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate acestui inculpat si că pedeapsa rezultantă, de 1 an și 8 luni închisoare, este în măsură să asigure scopul de constrângere și reeducare a inculpatului, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracţiuni.

Sub un ultim aspect, apreciez că pedeapsa aplicată de instanţa fondului inculpatului C.l. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, chiar și în condiţiile în care se nu menţine achitarea acestuia pentru infracţiunea de dare de mită, este just individualizată. Nu lipsită de interes pentru aprecierea periculozităţii pe care o reprezintă inculpatul pentru societate este modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv împrejurarea că inculpatul a recurs într-o primă fază la toate mijloacele legale pentru promovarea unui interes legitim - memorii la Parchetul General, Ministerul Justiţiei, reveniri la aceste memorii -, iar în lipsa vreunui răspuns într-un termen rezonabil, în ultimă instanţă a apelat la inculpatul A. pentru reiterarea memoriului, în vederea promovării unui recurs în interesul legii. Având în vedere si datele care caracterizează persoana acestuia - este o persoană respectabilă, acţionar într-un holding important din România, cu o conduită corespunzătoare în societate anterior săvârșirii faptei, în vârstă de peste 60 ani -, apreciez că pedeapsa aplicată de instanţa de fond, în modalitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei, este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, o pedeapsă cu executare în regim de detenţie fiind neadecvată și disproporţionată cu gravitatea faptei comise.

Faţă de rezolvarea dată în recurs celorlalte critici din recursurile pachetului sau ale inculpaţilor, opinia este convergentă celei majoritare, pentru argumentele expuse în considerentele deciziei, care au fost însușite ca atare.

← ICCJ. Decizia nr. 4126/2012. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 4127/2012. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 1300/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1300/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs