ICCJ. Decizia nr. 4126/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4126/2012
Dosar nr. 24/752/2011
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 147 din 24 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 24/752/2011*, a fost admisă excepţia tardivităţii introducerii plângerii formulată de Reprezentantul Ministerului Public.
A fost respins ca tardiv introdusă plângerea formulată de petenţii C.B.V. şi C.S., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale nr. 138/P/1989 din 27 iunie 1989, adoptată de procurorul militar de la fosta Procuratură Militară Oradea, în prezent Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, privindu-l pe Cpt. N.G., fost în cadrul I.P.J. Arad şi menţine soluţia din rezoluţia atacată. Au fost obligaţi petenţii la plata către stat a sumei de 15 RON cheltuieli judiciare fiecare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 27 din 7 septembrie 2011, pronunţată în Dosar nr. 24/752/2011, Tribunalul Militar Cluj, în temeiul art. 39 C. proc. pen. comb. cu art. 281 C. proc. pen. rap. la art. 2781 C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă materială şi după calitatea persoanei a Tribunalului Militar Cluj, invocată de reprezentantul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj. În temeiul art. 42 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost declinată spre competentă soluţionare în favoarea Curţii de Apel Timişoara, plângerea formulată de petenţii C.B.V. şi C.S. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 27 iunie 1989 adoptată de procurorul militar de la fosta Procuratură Militară Oradea, în prezent Parchetul Militar Cluj de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, în Dosarul nr. 138/P/1090 şi împotriva rezoluţiei din 4 august 2011 adoptată de prim procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, în Dosarul nr. 111/11/2/201, privind pe făptuitorul cpt. N.G., fost în cadrul I.P.J. Arad (Biroul Judiciar din cadrul Miliţiei Municipiului Arad), cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de cercetare abuzivă, incriminată de art. 266 alin. (2) C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 36/PI din 23 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 24/752/2011, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 42 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii C.B.V. şi C.S., respectiv intimatul N.G., în favoarea Tribunalului Arad.
Ca urmare a declinării succesive de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 4 aprilie 2012.
Prin plângerea adresată Tribunalului Militar Cluj, petenţii C.S. şi C.B.V. au solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 27 iunie 1989 adoptată de procurorul militar de la fosta Procuratură Militară Oradea, în prezent Parchetul Militar Cluj de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, în Dosarul nr. 138/P/1090 şi a rezoluţiei din 4 august 2011 adoptată de prim-procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, în Dosarul nr. 111/11/2/2011, privind pe făptuitorul cpt. N.G., fost în cadrul I.P.J. Arad (Biroul Judiciar din cadrul Miliţiei Municipiului Arad), cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de cercetare abuzivă, incriminată de art. 266 alin. (2) C. pen. În motivarea plângerii, petenţii au arătat, în esenţă, faptul că din probele existente la dosarul cauzei rezultă că făptuitorul cpt. N.G., fost în cadrul I.P.J. Arad Biroul Judiciar din cadrul Miliţiei Municipiului Arad), se face vinovat de comiterea infracţiunii de cercetare abuzivă, contrar celor reţinute prin rezoluţia de respingere a plângerii, atâta timp cât nu au fost administrate şi alte probe în acest sens de către organele de cercetare penală. Petenţii au mai arătat că la data de 29 mai 1989 s-a depus o plângere penală de către C.S., care a reclamat faptul că soţia sa, C.B.V. ar fi fost agresată fizic (bătută) de către cpt. N.G., fost în cadrul I.P.J. Arad (Biroul Judiciar din cadrul Miliţiei Municipiului Arad), cu ocazia efectuării unor acte de urmărire penală referitoare la învinuirea ce i s-a adus, de săvârşire a infracţiunii de furt calificat în paguba avutului personal, motiv pentru care a ingerat coada unei linguriţe din aluminiu şi nu i s-a permis o intervenţie chirurgicală pentru scoaterea acesteia.
În drept, petenţii au invocat dispoziţiile art. 3, art. 13 şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 278 C. proc. pen. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că, prin rezoluţia nr. 138/P/1989 a procurorului militar de la fosta Procuratură Militară Oradea, s-a dispus neînceperea urmării penale privindu-l pe cpt. N.G., fost în cadrul I.P.J. Arad.
Împotriva acestei soluţii, petenţii C.S. şi C.B.V. au formulat plângere la prim procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, fiind înregistrată la data de 27 iulie 2011 sub nr. 111/11/2/2011, prin care au solicitat admiterea acesteia şi reluarea cercetărilor în ceea ce priveşte infracţiunea reclamată în Dosarul nr. 138/P/1989, respectiv de cercetare abuzivă, incriminată de art. 266 alin. (2) C. pen. Prin rezoluţia nr. 111/11/2/2011 din 4 august 2011, procurorul ierarhic superior de la parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, a respins plângerea ca tardiv introdusă. Din analizarea textelor legale incidente în cauză, tribunalul a constatat că potrivit IX, pct. 5 din Legea nr. 281/2003, privind modificarea şi completarea C. proc. pen. şi a unor legi speciale, rezultă că împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmării penale date de procuror, până la intrarea în vigoare a acestei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a acestei legi. Ori, în prezenta cauză petenţii au depus plângerea împotriva rezoluţiei procurorului la mai mult de 7 ani de la intrarea în vigoare a legii privind modificarea şi completarea C. proc. pen., în consecinţă soluţia prim-procurorului militar adjunct de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, este temeinică şi legală, astfel că plângerea a fost respinsă de către Tribunalul Arad în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Ca urmare a respingerii plângerii, instanţa de fond, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenţii la plata către stat a sumei de 15 RON cheltuieli judiciare fiecare.
Împotriva Sentinţei penale nr. 147 din 2 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 24/752/2011 din 4 aprilie 2012 au declarat recurs petenţii C.S. şi C.B.V., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, sub nr. 24/752/2011* din 22 mai 2012. Având a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii prezentului recurs, Curtea a constatat că aceasta este fondată.
Astfel, prima instanţă, Tribunalul Arad, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins ca tardivă plângerea petenţilor C.S. şi C.B.V. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 138/P/1989 din 27 iunie 1989 a Procuraturii Militare Oradea (în prezent, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj).
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în forma în vigoare la data pronunţării sentinţei atacate, hotărârea pronunţată în temeiul alin. (8) este definitivă. Cum hotărârile definitive nu se numără printre hotărârile supuse recursului, prevăzute în art. 3851 C. proc. pen., a rezultat că recursul declarat împotriva unei sentinţe date în temeiul alin. (8) al art. 2781 C. proc. pen. este inadmisibil.
Ca atare, în baza art. art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul declarat de petenţii C.S. şi C.B.V. împotriva Sentinţei penale nr. 147 din 2 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 24/752/2011 din 4 aprilie 2012, petenţii recurenţi au fost obligaţi la plata a câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs petiţionarii C.B.V. şi C.S.
Analizând cauza, prin prisma dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece:
Normele de procedură penală sunt de strictă şi imediată aplicare, fiind cunoscut şi unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data când s-a săvârşit infracţiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfăşoară acţiunea procesuală faţă de care legea de procedură este activă.
Dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.
Rezultă, astfel, că Sentinţa penală nr. 147 din 2 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad, sub imperiul modificărilor legislative prevăzute de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, în baza aceluiaşi raţionament, nici Decizia nr. 903/R din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiţionari împotriva Sentinţei penale nr. 147 din 2 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.
Potrivit art. 3851 alin. (1) pct. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel, situaţie care nu se regăseşte în cauza analizată, ceea ce face ca, şi din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiţionar să fie inadmisibil.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii C.B.V. şi C.S. împotriva Deciziei penale nr. 903/R din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1318/2012. Penal. Ucidere din culpă (art.178... | ICCJ. Decizia nr. 1300/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
