ICCJ. Decizia nr. 132/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 132/2012
Dosar nr. 7349/1/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Prin plângerea adresată conducerii Consiliului Superior al Magistraturii şi înregistrată ulterior la D.N.A. - Serviciul teritorial Ploieşti sub nr. 63/P/2010, persoana vătămată M.C.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului procuror G.G. şi a avocatului M.C., sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 264, art. 249 şi art. 257 C. pen.
Prin ordonanţa din data de 12 octombrie 2010, D.N.A. - Serviciul teritorial Ploieşti a dispus, în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul G.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi faţă de M.C., avocat în cadrul Baroului Prahova, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe magistratul procuror G.G. şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracţiunilor prev. de art.. 246, art. 249 şi art. 264 C. pen., pretins a fi fost comise cu ocazia soluţionării dosarului nr. 618/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Din verificările efectuate şi după studierea actelor la care persoana vătămată se referă s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În cursul anului 2008, M.C.V. a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător T.C., sesizând faptul că, la termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2008 a dosarului înregistrat la Judecătoria Ploieşti sub nr. 2869/289/2005, acesta i-a respins în mod abuziv cererile pe care Ie-a formulat în calitate de pârât, favorizându-i astfel pe reclamanţi.
Prin rezoluţia nr. 618/P/2008 din data de 23 iunie 2009 (procuror G.G.), s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător T.C., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., reţinându-se incidenţa prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Soluţia a fost menţinută prin respingerea căilor legale de atac prevăzute de art. 278 şi urm. C. proc. pen. (rezoluţia nr. 839/11/2/2008 din data de 10 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, sentinţa penală nr. 128 din 24 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, definitivă prin respingerea recursului la data de 29 octombrie 2009, prin Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 663/42/2009).
Examinând plângerea persoanei vătămate M.C.V., s-a constatat că în cuprinsul acesteia nu au fost invocate încălcări concrete ale atribuţiilor de serviciu sau a legii de către magistratul G.G., aspectele sesizate ţinând exclusiv de legalitatea şi temeinicia rezoluţiei nr. 618/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Dispoziţiile Codului de procedură penală (art. 275 - 2781 C. proc. pen.), reglementează în mod expres modalitatea de exercitare a controlului asupra actelor procurorului, inclusiv a acelora prin care se dispun soluţii de netrimitere în judecată.
În acelaşi sens, dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează ca „în soluţiile dispuse, procurorul este independent în condiţiile prevăzute de lege (...),soluţiile adoptate pot fi infirmate motivat de procurorul ierarhic superior când sunt apreciate ca ne legale".
În speţă, M.C.V. a uzat de căile de atac reglementate de normele de procedură penală, rezoluţia nr. 618/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, fiind menţinută ca atare.
Or, simpla împrejurare că persoana vătămată este nemulţumită de soluţia dispusă în respectiva cauză, nu este, prin sine însăşi, temei pentru antrenarea răspunderii penale a magistratului reclamat în aceste condiţii, şi având în vedere că nu există indicii privind încălcarea atribuţiilor de serviciu sau a prevederilor legale de către magistratul procuror G.G., de natură să aducă atingere unui drept sau interes al persoanei vătămate M.C.V., s-a reţinut că în sarcina acestuia, nu se poate reţine comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau de neglijenţă în serviciu.
De asemenea, s-a mai reţinut că în sarcina aceluiaşi magistrat nu se poate reţine nici comiterea infracţiunii prev. de art. 264 C. pen., întrucât niciuna dintre acţiunile de ajutor încriminate de textul de lege nu a fost realizată, iar persoana pretins protejată, nu are calitatea de infractor în sensul legii penale.
Având în vedere cele mai sus expuse,în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art.10 lit. a) C. proc. pen.;
Prin rezoluţia nr. 1093/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul G.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
Rezoluţi nr. 1093/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost menţinută prin rezoluţia nr. 20113/11/2/2011 din 30 august 2011 pronunţată de către procurorul şef adjunct al Secţiei de Urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică,
Împotriva rezoluţiei nr. 1093/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, a formulat plângere petiţionarul M.C.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 7349/1/2011.
În Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a ridicat excepţia de necompetenţă materială a instanţei în soluţionarea plângerii de faţă, având în vedere gradul profesional al magistratului vizat de soluţia de neurmărire penală în raport cu dispoziţiile art. 281 pct. l lit. b2) C. proc. pen.
Asupra excepţiei invocate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror se soluţionează de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Pe de altă parte, prin dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b)2 C. proc. pen. a fost stabilită în favoarea curţilor de apel competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzelor, privind infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe.
Or, în speţă, cercetările în cauză au avut ca obiect pretinse infracţiuni săvârşite şi de intimatul făptuitor G.G., magistrat procuror în cadrul Curţii de Apel Ploieşti.
În raport de cele arătate şi dispoziţiile legale menţionate, se constată că instanţei Curţii de Apel Ploieşti îi revine competenţa de soluţionare a plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, emisă în dosarul nr. 1093/P/2010, potrivit regulilor care reglementează competenţa după calitatea persoanei.
Aşa fiind, în temeiul art. 42 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 281 alin. (1) lit. b)2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune trimiterea cauzei privind plângerea formulată de petiţionarul M.C.V. la Curtea de Apel Ploieşti, spre competenţă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Trimite plângerea formulată de petiţionarul M.C.V. împotriva rezoluţiei nr. 1093/P/2010 din 1 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, la Curtea de Apel Ploieşti, spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1368/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 539/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
