ICCJ. Decizia nr. 1368/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1368/2012
Dosar nr. 108/122/2011
Şedinţa publică din 30 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 247 din 07 iunie 2011, Tribunalul Giurgiu, secţia penală, a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul V.F., din infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.F. la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la 23 noiembrie2010 la zi.
S-a luat act că partea vătămată V.N.M. nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de date genetice judiciare.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 14 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului Giurgiu, a fost înregistrat sub nr. 108/122/2011, rechizitoriul nr. 647/P/2010, privind pe inculpatul V.F., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că, în noaptea de 19 noiembrie 2010, între orele 02,00 - 03,30, la reşedinţa sa din comuna Oinacu, jud. Giurgiu, prin exercitarea de violenţe şi prin constrângere, inculpatul, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a întreţinut cu partea vătămată V.N.M. (născută la 29 iulie 1996) acte sexuale orale şi vaginale.
Prin rezoluţia din 22 noiembrie 2010, orele 20,00, confirmată de procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul V.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin ordonanţa din 23 noiembrie 2010, învinuitul V.F. a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore, iar prin ordonanţa nr. 647/P/2010 din 23 noiembrie2010, acţiunea penală a fost pusă în mişcare faţă de inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin încheierea nr. 22/UP din 23 noiembrie 2010, pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu în data de 23 noiembrie2010 în dosarul nr. 3385/122/2010, Tribunalul Giurgiu a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului V.F. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 23 noiembrie 2010, până la data de 21 decembrie 2010 inclusiv.
A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 31/UP/2010.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:
V.M., tatăl părţii vătămate, efectua zilnic lucrări gospodăreşti la domiciliul martorului C.O.D., persoană fizică autorizată, la care se deplasa în mod frecvent şi inculpatul V.F., care locuia în apropiere.
V.M. locuieşte în satul Comasca, trăieşte în concubinaj cu numita B.C. şi împreună au patru copii minori, cea mai mare fiind V.N.M., în vârstă de 14 ani şi 3 luni.
Pentru că V.M. obişnuia să consume băuturi alcoolice, C.O.D. s-a hotărât ca pentru plata muncii prestate să-i cumpere şi să-i transporte la domiciliu lemne de foc pentru încălzirea locuinţei.
În ziua de 19 noiembrie 2010, după ce a cumpărat lemne şi le-a încărcat într-o remorcă, C.O.D. le-a transportat la domiciliul lui V.M., iar la descărcatul lemnelor din remorcă a fost ajutat, printre alţii şi de inculpat, ocazie cu care acesta a cunoscut-o pe partea vătămată V.N.M.
La solicitarea inculpatului de a-i permite fiicei sale să-l însoţească în acea seară la discotecă, V.M., care-l considera pe inculpat „o persoană serioasă", i-a promis acestuia că-i va da voie fiicei sale să meargă la discotecă împreună.
De altfel, în discuţiile anterioare dintre inculpat şi V.M., acesta îi spunea că vrea să „îi devină ginere". Inculpatul cunoştea vârsta părţii vătămate V.N.M., respectiv că aceasta are 14 ani.
În seara zilei de 19 noiembrie 2010, în jurul orelor 20,00, în centrul satului Braniştea, inculpatul s-a întâlnit cu martorii M.C.N. şi T.C.A., care intenţionau să se deplaseze în acea seară la discoteca din corn. Frăţeşti, cu autoturismul proprietate şi care era condus de T.C.A.
La solicitarea inculpatului, cei doi martori au fost de acord să se deplaseze în satul Comasca pentru a o lua la discotecă şi pe partea vătămată V.N.M.
În jurul orelor 2200, inculpatul şi cei doi martori au ajuns la domiciliul părţii vătămate unde au purtat discuţii cu V.M. şi B.C., părinţii acesteia, cerându-le permisiunea ca partea vătămată să-l însoţească pe inculpat la discoteca din comuna Frăţeşti.
Iniţial, partea vătămată, trezită din somn de părinţii săi, a refuzat să meargă în acea seară la discotecă, însă tatăl său V.M. a insistat pe lângă ea să meargă la discotecă împreună cu „F., care este prieten al său", mai ales că acesta l-a asigurat că nu se va întâmpla nimic.
În discuţiile purtate în această perioadă de timp, V.M. l-a atenţionat pe inculpat că fiica sa este în vârstă de 14 ani, „că nu a avut nici un prieten", să aibă grijă de ea, să o conducă la domiciliu înainte de miezul nopţii. În aceste condiţii, partea vătămată a acceptat să-l însoţească pe inculpat la discotecă.
Împreună cu martorii mai sus menţionaţi şi cu autoturismul condus de T.C.A., au ajuns la discoteca din comuna Frăţeşti şi în jurul orelor 000 s-au hotărât să se reîntoarcă la domiciliile lor din comuna Oinacu.
Încă de la plecarea de la discoteca din corn. Frăţeşti, inculpatul i-a cerut martorului T.C.A. ca pe el şi pe partea vătămată să-i conducă în satul Braniştea, în apropierea unei locuinţe ce a aparţinut bunicilor acestuia. În acest imobil inculpatul şi-a amenajat o cameră pe care o folosea la diferite intervale de timp.
Ajunşi în satul Braniştea, partea vătămată a observat că autoturismul se îndreaptă într-o direcţie opusă locuinţei sale din satul Comasca şi i-a cerut inculpatului să o conducă la domiciliul său pentru că „aşa s-a înţeles cu tatăl ei". Inculpatul i-a spus că „nu este de capul ei", astfel că împreună cu partea vătămată au coborât din autoturism în apropierea locuinţei pe care o folosea acesta şi care aparţinuse bunicilor săi.
Martorii T.C.A. şi M.C.N., după ce inculpatul a coborât din autoturism, şi-au continuat deplasarea spre locuinţele lor.
În locuinţa folosită de inculpat ca reşedinţă temporară, nu mai locuia o altă persoană.
Inculpatul a introdus-o pe partea vătămată într-o cameră prevăzută cu televizor, pat de dormit şi alt mobilier; în această încăpere inculpatul a început să-i facă părţii vătămate avansuri sexuale (a mângâiat-o, a încercat să o sărute), să-i dea jos obiectele de îmbrăcăminte (pantaloni, tricou); cu toată opoziţia acesteia, în acel moment inculpatul a fost apelat telefonic, motiv pentru care a ieşit din cameră pentru a răspunde la telefon. A revenit în camera în care se afla partea vătămată solicitându-i acesteia să se dezbrace pentru că, în caz contrar, îi va tăia hainele de pe ea (inculpatul era înarmat cu un cuţit). Pentru că partea vătămată a refuzat să facă acest lucru, inculpatul a lovit-o cu palma peste faţă şi cu pumnul în umărul drept, solicitându-i acesteia să se dezbrace. De teamă, partea vătămată şi-a dat jos bluza, sutienul şi pantalonii, rămânând doar în chilot, însă inculpatul a exercitat din nou violenţă asupra acesteia, solicitându-i să-şi dea şi chiloţii jos de pe ea. După ce s-a dezbrăcat şi el, a îmbrâncit partea vătămată pe pat, aceasta a căzut cu faţa în jos, iar el s-a urcat peste ea cu genunchii de o parte şi de alta a bazinului; întrucât a constatat că partea vătămată încerca să se întoarcă cu faţa în sus, inculpatul a lovit-o din nou cu pumnul, cerându-i acesteia „să-şi ridice fundul şi să-şi desfacă picioarele". Pentru că partea vătămată nu coopera, a încercat să o ridice pe aceasta de bazin şi să-i introducă penisul în vagin, însă nu a reuşit, motiv pentru care a lovit-o din nou pe partea vătămată, a întors-o cu faţa în sus, a prins-o de păr şi a obligat-o pe aceasta să facă sex oral. După aceasta, în timp ce partea vătămată se afla cu faţa în sus, inculpatul a reuşit să întreţină cu aceasta un raport sexual, penetrându-i vaginul, după care i-a cerut părţii vătămate să stea în şezut pe marginea patului şi după ce a prins-o din nou de păr pe aceasta, a făcut din nou sex oral. Folosind şi alte „poziţii sexuale" inculpatul a mai întreţinut cu partea vătămată atât acte sexuale vaginale, cât şi orale. Întrucât avea senzaţii de vomă (aşa cum declară) partea vătămată, i-a spus inculpatului că este bolnavă de Sida, astfel că inculpatul a încetat agresiunea sexuală asupra sa.
În jurul orelor 0330, a condus-o până în stradă pe partea vătămată, atenţionând-o că o va omorî dacă va relata vreunei persoane ce s-a întâmplat.
Partea vătămată a ajuns la domiciliu în jurul orelor 04,00, când familia sa dormea, iar dimineaţa i-a relatat mamei sale ceea ce s-a întâmplat.
V.M. a aflat de la soţia sa cele relatate de partea vătămată astfel că, în data de 20 noiembrie 2010, când s-a deplasat la domiciliul lui C.O.D., martorul l-a observat pe acesta „abătut şi supărat". I-a cerut martorului să-i spună unde locuieşte V.F. şi i-a relatat acestuia că în noaptea respectivă inculpatul „şi-a bătut joc de fiica sa".
Martorul C.O.D., auzind cele relatate de V.M., l-a contactat telefonic pe inculpat, cerându-i să vină la domiciliul său pentru a clarifica situaţia. În discuţiile purtate cu V.M., inculpatul a negat că în acea noapte, prin constrângere, ar fi exercitat acte sexuale orale şi vaginale faţă de V.N.M., dar a doua zi, aflând că V.M. intenţionează să depună plângere la poliţie, i-a cerut acestuia să nu facă acest lucru pentru că „îi va da un porc de 100 kg. şi o sumă de bani".
Pentru că în data de 21 noiembrie 2010, deşi s-a deplasat la Postul de Poliţie Oinacu, B.C. nu a găsit nici un lucrător de poliţie, a depus plângere la poliţie în data de 22 noiembrie 2010.
La aceeaşi dată, după declanşarea cercetărilor în cauză, V.N.M. a fost examinată medico-legal, ocazie cu care s-a constatat că aceasta prezintă următoarele urme de violenţă: echimoze palid gălbui - violacei subgonian dreapta (3/2 cm. neregulate), subgonian stânga (2/2 cm.), preauricular stânga (2/1 cm.), lombar paravertebral stânga (3/1,5 cm.), pe faţa externă a coapsei stângi (2/1 cm.), braţul drept faţa anterioară (1/1 cm.). S-a concluzionat că minora V.N.M. prezintă leziuni traumatice corporale care pot data din 20 noiembrie 2010, ce au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure şi prin comprimare cu corpuri dure (posibil degete). De asemenea, s-a constatat că V.N.M. prezintă o deflorare completă care poate data din 20 noiembrie 2010 (posibil viol), iar leziunile traumatice corporale descrise mai sus necesită 7-9 zile de îngrijiri medicale. Nu s-au constatat leziuni traumatice bucale sau anale.
Cu ocazia examinării medico-legale, partea vătămată a predat o pereche de chiloţi de bumbac albi, cu frunzuliţe roşii şi verzi, cu urme ce par a fi de sânge amestecat cu spermă (chiloţi purtaţi de partea vătămată în noaptea agresiunii) şi, totodată, de la partea vătămată au fost ridicate pe lamele (folosindu-se tampoane), probe biologice din vagin şi din zona bucală pentru determinarea statusului ADN.
Tot cu această ocazie, partea vătămată a fost examinată medico-legal, pentru a se stabili dacă dezvoltarea fizică a acesteia este corespunzătoare vârstei.
Prin raportul medico-legal din 22 noiembrie 2010 s-a concluzionat că, în baza măsurătorilor efectuate, a examenului odontologic şi radiologie, minora V.N.M., de sex feminin, la data examinării, are vârsta cronologică de 14 ani şi 3 luni (data naşterii sale fiind 29 iulie 1996), prezentând dezvoltare somatică corespunzătoare vârstei biologice de 14 ani şi 3 luni.
Audiat fiind în legătură cu infracţiunea pentru care a fost începută urmărirea penală, în declaraţiile sale, inculpatul V.F. a negat că în noaptea de 19 noiembrie 2010, la reşedinţa sa, prin constrângere sau ameninţare ar fi întreţinut acte sexuale orale şi vaginale cu partea vătămată V.N.M., menţionând că, într-adevăr, în seara zilei de 19 noiembrie 2010, împreună cu martorii T.C.A. şi M.C.N., s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate unde, personal, le-a cerut părinţilor acesteia să o lase pe partea vătămată să-l însoţească în acea seară la discoteca din Frăţeşti.
A precizat că, împreună cu aceiaşi martori, după orele 01,00, a revenit în comuna Oinacu, tot cu autoturismul condus de T.C.A. şi că a condus-o pe partea vătămată până în dreptul locuinţei sale.
S-a reţinut că afirmaţiile inculpatului sunt nesincere şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost stabilită pe baza plângerilor şi declaraţiilor părţii vătămate, rapoartelor medico-legale, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică de natură biocriminalistică (ADN), proces-verbal şi planşa foto de verificare a topografiei locului faptei, declaraţie parte civilă B.C., declaraţii martori V.M., M.C.N., T.C.A., C.O.D., coroborate cu declaraţiile înv./inc. V.F.
Astfel, s-a stabilit că fapta inculpatului V.F., care, în noaptea de 19 noiembrie 2010, între orele 02,00 - 03,30, la reşedinţa sa din corn. Oinacu, prin constrângere şi exercitare de violenţe, a întreţinut, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezolutiuni infracţionale, acte sexuale orale şi vaginale cu partea vătămată V.N.M., în vârstă de 14 ani şi 3 luni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În acest sens, a fost avută în vedere şi Decizia nr. III din 23 mai 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 3/2005, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, care stabileşte că „prin act sexual de orice natură, susceptibil de a fi încadrat în infracţiunea de viol, prev. în art. 197 C. pen., se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa".
În cursul judecăţii, fiind audiată în faţa instanţei în prezenţa mamei sale, partea vătămată a declarat că înţelege să îl ierte pe inculpat pentru fapta comisă considerând că a greşit în tot ce a făcut şi a primit de la familia inculpatului suma de 10.000 lei RON drept prejudiciu moral, menţinând în totalitate declaraţiile date în cursul urmăririi penale.
Inculpatul a declarat în cursul judecăţii că recunoaşte fapta pe care a comis-o, astfel cum este descrisă în rechizitoriu, dar că partea vătămată a fost de acord să întreţină relaţii sexuale.
A mai precizat că a mai întreţinut cu partea vătămată doar raport sexual normal.
Au fost audiaţii martorii din acte respectiv M.C.N., T.C.A., C.O.D., V.M.
Inculpatul a solicitat proba cu doi martori pentru a face dovada profilului moral al părţii vătămate, astfel cum aceasta este cunoscută în comunitatea în care locuieşte.
Proba solicitată a fost încuviinţată şi administrată de către instanţă.
În contraprobă, partea vătămată a solicitat audierea a doi martori pe care nu i-a nominalizat şi nici nu i-a adus pentru a fi audiaţi.
Verificându-se legalitatea şi temeinicia arestării preventive, la sesizarea instanţei, precum şi în cursul judecăţii, potrivit art. 3001 şi 3002 C. proc. pen., tribunalul a constatat că se impune menţinerea arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. în aceea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 C. pen. motivat de faptul că nu a constrâns partea vătămată la comiterea actelor sexuale, totul fiind săvârşit cu acordul acesteia.
Instanţa a respins această cerere având în vedere actele de violenţă comise de inculpat, dar şi apărările acestuia, contrazise de materialul probator administrat în cauză, că nu ar fi cunoscut vârsta părţii vătămate.
Deşi inculpatul a urmărit de la începutul cercetărilor să ascundă adevărul, s-a stabilit din întregul material probator că este pe deplin dovedită vinovăţia acestuia, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., partea vătămată având la data săvârşirii faptei vârsta de 14 ani şi 3 luni, despre care inculpatul aflase la aceeaşi dată de la părinţii acesteia.
Instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă corespunzătoare, având în vedere pericolul social al faptei comise, modul concret de săvârşire, dar şi persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale şi a luat măsuri să achite părţii vătămate daunele morale solicitate.
Având în vedere poziţia procesuală a părţii vătămate care a declarat că îl iartă pe inculpat pentru că a greşit, instanţa a reţinut pentru acesta circumstanţe atenuante prev. de art. 74, 76 lit. a) C. pen. şi a coborât sub minim pedeapsa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul V.F., fără a arăta în scris motivele de nelegalitate ori netemeinicie pe care se sprijină.
În motivarea orală a apelului, inculpatul V.F., prin apărătorul ales, a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei penale.
Prima critică a vizat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 C. pen., în infracţiunea de relaţii sexuale cu o minoră prevăzută de art. 198 C. pen.
În ceea ce priveşte reindividualizarea pedepsei, s-a solicitat coborârea pedepsei sub minimul aplicat de către instanţă, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea executării sub supraveghere prev. de art. 86 C. pen., având în vedere circumstanţele atenuante ale inculpatului - necunoscut cu antecedente penale, fost cadru militar.
Prin Decizia penală nr. 278 din 28 octombrie2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul V.F. împotriva sentinţei penale nr. 247 din 07 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.
A desfiinţat, în parte, sentinţa şi rejudecând, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpatul V.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A menţinut starea de arest inculpatului şi a dedus prevenţia de la 23 noiembrie2010 la zi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că a fost corect reţinută situaţia de fapt rezultată din coroborarea întregului probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă, fără putinţă de tăgadă, că în noaptea de 19 noiembrie 2010 inculpatul V.F., prin constrângerea părţii vătămate V.N.M., a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale vaginale şi orale în locuinţa sa, cunoscând că partea vătămată este în vârstă de 14 ani şi 3 luni.
Raportat la probatoriul administrat, analizat pe larg de către instanţa fondului, curtea de apel a constatat că nicio probă nu vine să sprijine apărarea inculpatului în sensul că raporturile sexuale au fost consimţite de partea vătămată, astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei.
Referitor la aspectul încadrării juridice corespunzătoare a faptei, s-a constatat, însă, că instanţa fondului a apreciat în mod eronat că fapta a fost săvârşită în mod continuat, deşi nu a motivat în concret de ce sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a apreciat că nu este întemeiată critica apelantului-inculpat V.F. referitoare la greşita individualizare a pedepsei, în condiţiile în care prima instanţă i-a aplicat o pedeapsă redusă până la limita minimă a textului sancţionator, redus ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Referitor la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, s-a apreciat că dublul scop al pedepsei va putea fi atins numai prin executare efectivă în regim de detenţie, întrucât nu există nicio garanţie că simpla pronunţare a hotărârii de condamnare este suficientă pentru reeducarea inculpatului şi pentru a preveni comiterea pe viitor a altor infracţiuni, ţinând seama de atitudinea procesuală a acestuia, de împrejurarea că nu a înţeles gravitatea deosebită a faptei şi nu a dat semne că o regretă în mod sincer.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.F., fără a indica motivele ce stau la baza promovării acestei căi de atac.
La termenul de judecată din data de 30 aprilie 2012, recurentul inculpat, prezent în instanţă, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, cu care a luat legătura, a învederat că înţelege să-şi retragă recursul declarat în cauză.
Faţă de această împrejurare, concluziile reprezentantului Parchetului şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă a acestuia.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte va lua act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul V.F.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 278 din 28 octombrie2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1371/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 132/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
