ICCJ. Decizia nr. 129/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 129/2012
Dosar nr.4547/62/2007
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 715/S din 27 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar penal nr. 4547/62/2007, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul G.T. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin (2) C. pen., 6 acte materiale, în 6 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 6 acte materiale în 6 infracţiuni prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 6 acte materiale, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c), alin. ultim. C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul G.T., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 10 ani interzicerea dreptului prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 6 acte materiale, 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c), alin. ultim C. pen. art. 80 alin. (2) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor mai sus aplicate, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), c), e) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul G.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 31 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), participaţie improprie la săvârşirea infracţiuni de fals intelectual şi 4 infracţiuni prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească parţii civile Municipiului Braşov - prin Primar suma de 234.960 lei (2.349.601 lei vechi) reprezentând despăgubiri civile, sumă ce urmează a fi actualizată potrivit indicelui de inflaţie la momentul plaţii şi respinge restul pretenţiilor ca nedovedite.
În baza art. 348 C. proc. pen., au fost anulate certificatul de revoluţionar din 23 aprilie 1997, certificatul de revoluţionar din 24 aprilie 1997, două brevete de revoluţionar cu datele de identificare ale numiţilor M.B. şi S.Z.
S-a dispus restituirea către inculpat a candelabrului şi tipsiei suport de ceai ridicate de la inculpat în cursul urmăririi penale, bunuri aflate în prezent la camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
În baza art. 118 C. pen., a fost confiscată de la inculpat maşina de scris O.I. folosită la comiterea infracţiunilor.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că inculpatul G.T. a participat la Revoluţia din decembrie 1989 în municipiul Braşov, fiind ulterior desemnat de către Liga Naţională a Luptătorilor din decembrie 1989 în funcţia de preşedinte al acesteia pentru zona Transilvania.
În perioada 1996-2003, inculpatul G.T. s-a ocupat de întocmirea dosarelor pentru dobândirea calităţii de revoluţionar şi apoi de reprezentarea intereselor revoluţionarilor în relaţiile cu instituţiile de stat, în vederea obţinerii drepturilor prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată.
Potrivit declaraţiei inculpatului, calitatea de revoluţionar se dobândea după întocmirea unui dosar ce trebuia să cuprindă dovada participării solicitantului la revoluţie; în lipsa unor probe filmate sau înregistrate fotografic, se putea dobândi calitatea de revoluţionar în baza unor declaraţii de martori care să confirme faptul că la revoluţie solicitantul a fost prezent. Procedându-se în acest mod, inculpatul recunoaşte faptul că era posibil ca o persoană care nu participase la revoluţia din decembrie 1989 să dobândească calitatea de revoluţionar fără a avea acest drept.
În perioada 1996-1997 a fost înfiinţata Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din Decembrie 1989, care avea şi atribuţia de a verifica şi analiza dosarele formate şi să se pronunţe cu privire la veridicitatea celor consemnate în cuprinsul acestora. Datorită numărului mare de dosare, Guvernul României a fost împuternicit să facă propuneri Preşedintelui României pentru eliberarea documentelor de revoluţionar, folosind listele alcătuite şi depuse de către organizaţiile de revoluţionari constituite până în decembrie 1992, fără să mai fie întocmite dosare în acest sens.
Astfel, listele depuse de asociaţiile de revoluţionari erau trimise de Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor direct la M. Of. fiind publicate, fără a se mai emite un alt act normativ.
Inculpatul G.T. s-a ocupat de întocmirea dosarelor şi apoi a listelor ce au fost publicate în M. Of.; listele de persoane care au fost propuse pentru a dobândi calitatea de revoluţionar nu au putut fi identificate în cursul urmăririi penale, întrucât nu mai există, însă lista propusă de inculpat a fost publicată în M. Of. alături de celelalte liste întocmite de preşedinţi ai asociaţiilor regionale din ţară.
Inculpatul G.T. a recunoscut şi în faţa instanţei, învederând modalitatea de obţinere a calităţii de revoluţionar, împrejurarea că s-a ocupat de întocmirea dosarelor necesare dobândirii acestei calităţi, acceptând posibilitatea ca printre aceste persoane să fie şi unele care nu aveau nici o legătură cu Revoluţia din decembrie 1989. Acelaşi inculpat a afirmat că erau membri ai asociaţiei persoanele care au fost „active” la revoluţie, prin aceasta înţelegându-se persoanele care se aflau în toiul acţiunilor maselor populare.
I. 1. Inculpatul G.T. l-a cunoscut pe martorul M.C. în perioada anului 1996, când martorul desfăşura activităţi de taximetrie pe raza oraşului Braşov. Martorul a afirmat că inculpatul i-a promis în schimbul plăţii transportului posibilitatea de a deveni „revoluţionar”, însă martorul a solicitat inculpatului achitarea contravalorii serviciilor prestate. Cu prilejul percheziţiei domiciliare, la locuinţa inculpatului s-a descoperit xerocopia certificatului, numele martorului fiind publicat în M. Of. din 22 noiembrie 1999.
2. Inculpatul G.T. l-a cunoscut pe martorul B.I. după ce acesta din urmă s-a liberat din Penitenciarul Mărgineni, unde executase o pedeapsă privativă de libertate până la mijlocul lunii ianuarie 1990; cei doi s-au cunoscut prin intermediul unui „coleg de celulă” al martorului, iar inculpatul i-a propus acestuia să devină „revoluţionar”. Deşi cunoştea că la momentul desfăşurării acţiunilor populare din decembrie 1989 martorul B.I. nu avea cum să fi participat efectiv la realizarea acestora, inculpatul i-a promis acestuia că poate să-i obţină calitatea de revoluţionar.
Martorul B.I. nu a primit niciodată certificatul de revoluţionar şi susţine că nu avea cunoştinţă de dobândirea acestei calităţi. Cu toate acestea, numele martorului apare înscris în M. Of. din 22 noiembrie 1999 şi pe numele acestuia s-a eliberat un certificat de revoluţionar.
Totodată martorul susţine că nu a beneficiat de drepturile conferite de calitatea de revoluţionar, însă numele său a fost înscris pe lista persoanelor care au beneficiat de gratuităţi pe transportul în comun.
3. Martorul G.N. era vecin cu martorul B.I. în satul Potigrafu de lângă Bucureşti. Inculpatul G.T. a promis martorului, în schimbul sumei de 10-15 milioane lei vechi că-i va obţine certificatul de revoluţionar, pentru ca acesta să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 42/1990; martorul G.N. a susţinut că nu a fost de acord cu solicitarea inculpatului, însă a înmânat acestuia datele de stare civila ale soţiei şi fiicei sale, acestea din urma dobândind calitatea de revoluţionar. Numele celor două persoane apare înscris în M. Of. din 22 noiembrie 1999, ca aparţinând Asociaţiei de revoluţionari Braşov.
Martora G.M. a precizat că nu a participat niciodată la revoluţie şi nu a solicitat întocmirea unui dosar în acest sens; în acelaşi sens fiind şi declaraţia martorei V.I.
Întrucât listele depuse de inculpat nu au mai fost găsite, nu s-a putut verifica susţinerea martorei. Cert este faptul că atât martora G., cât şi martora V.I. – fiica acesteia, precum şi inculpatul G.T. cunoşteau împrejurarea că certificatele de revoluţionar nu corespundeau realităţii. De altfel, inculpatul G.T. a recunoscut că a cunoscut-o pe martora V.I. cu prilejul deplasării în localitatea Potigrafu, prin intermediul martorului B.I. şi că a înscris-o pe listele de revoluţionari.
4. Inculpatul G.T. a frecventat cabinetul stomatologic al martorei G.V. din Braşov, pe care o cunoscuse prin intermediul unei cunoştinţe comune – numita C.C. Pentru serviciul medical prestat, inculpatul a propus martorei G. să devină membră a organizaţiei de revoluţionari întrucât poate beneficia de anumite avantaje materiale; inculpatul a solicitat martorei să deservească cu prestaţii stomatologice pe revoluţionari, promiţându-i obţinerea calităţii de revoluţionar, însă a pretins şi o cotizaţie de 3.200.000 lei vechi.
Inculpatul G.T. deţinea la locuinţa sa certificate de revoluţionar care nu au fost înmânate persoanelor îndreptăţite; având la dispoziţie aceste înscrisuri, inculpatul G.T. a şters numele deţinătorului legal al certificatului – respectiv numele lui T.C. - şi cu ajutorul unei maşini de scris pe care o deţinea a completat datele martorei G.V.
Ulterior, inculpatul a înmânat certificatul de revoluţionar martorei G.V. care a depus înscrisul la Direcţia impozite şi taxe locale Braşov obţinând scutirea de impozit pe locuinţa în anul 2000; suma care trebuia plătită de martoră cu titlu de impozit era de 2.965.642 lei vechi.
Expertiza tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză a stabilit că scrisul de pe certificatul de revoluţionar înmânat martorei G.V. a fost executat cu maşina de scris găsită la domiciliul inculpatului.
Martora G.V. a mai înmânat cu titlu de cadou inculpatului G.T. diverse obiecte din locuinţa proprietate personală, respectiv o tipsie şi un candelabru, obiecte ce au fost ridicate de organele de cercetare penală.
Inculpatul nu a recunoscut faptul că a falsificat înscrisul înmânat martorei G.V., învederând faptul că aceasta a solicitat obţinerea calităţii de revoluţionar, că a depus toate actele necesare, iar singura sa misiune a fost aceea de a depune dosarul la Comisia de la Bucureşti, cea care s-a ocupat de dosarul martorei fiind o persoana numita R.
Declaraţia inculpatului este în contradicţie cu cea a martorei G.V., care a afirmat că nemulţumită de faptul că nu a primit certificatul de revoluţionar în februarie 2000, a solicitat inculpatului explicaţii; acesta s-a deplasat doar într-o cameră alăturată timp de „15-20 minute” şi s-a întors cu certificatul de revoluţionar; martorei G. i s-a eliberat de către inculpatul G.T. şi brevetul de revoluţionar cu ajutorul căruia din luna aprilie 2000 a fost scutită de la plata impozitului pe locuinţă.
Ulterior inculpatul a recunoscut faptul că a completat personal certificatul de revoluţionar cu numele martorei G.V., folosind maşina de scris existentă la locuinţa sa.
5. Inculpatul G.T. şi martorul M.B. se cunoşteau anterior revoluţiei din decembrie 1989, însă în anul 1994 inculpatul a propus martorului să întocmească dosar pentru obţinerea calităţii de revoluţionar; martorul M.B. a participat la revoluţia din decembrie 1989, sens în care a întocmit un dosar pe care i l-a predat inculpatului G.T. pentru obţinerea calităţii de revoluţionar. Martorul a aflat cu prilejul discuţiilor cu inculpatul că poate obţine anumite avantaje dacă a fost revoluţionar. Deşi numele martorului nu apare nici în M. Of. şi nici la Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, inculpatul a înmânat martorului un brevet de revoluţionar pe care l-a completat cu datele corespunzătoare, scrisul fiind efectuat cu maşina de scris personală a inculpatului G.T.
Inculpatul a recunoscut că a completat personal la maşina de scris pe un formular de brevet, numele martorului, martor pe care ulterior nu l-a trecut pe liste şi nici în M. Of. ca având calitatea de revoluţionar. Brevetul de revoluţionar a fost eliberat anterior eliberării certificatului de revoluţionar, acesta din urma fiind eliberat în anul 2003. În ceea ce priveşte brevetul de revoluţionar, în lipsa unor alte dovezi care să ateste o dată certă cu privire la eliberarea sa, instanţa a avut în vedere atât perioada de timp în care inculpatul s-a ocupat personal de întocmirea dosarelor pentru celelalte persoane care au beneficiat în mod nereal de documente justificative ale calităţii de revoluţionar, această perioadă fiind până în luna februarie 2000.
6. Martorul S.Z. a participat la revoluţia din decembrie 1989, sens în care a întocmit un dosar pentru obţinerea calităţii de revoluţionar pe care l-a înmânat inculpatului G.T. Martorul a primit în cursul anului 1997 un certificat de revoluţionar corect întocmit pe numele său. Certificatul a fost ulterior luat de inculpat, care a înmânat apoi martorului alt certificat.
Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, certificatul de revoluţionar înmânat a doua oară martorului S.Z. reprezintă un fals, de pe înscris fiind îndepărtat scrisul de completare şi trecut numele unei alte persoane, în speţă al martorului S.Z.
Martorul a primit în anul 2003 şi brevetul de revoluţionar, însă nu se cunoaşte data la care acesta a fost falsificat. Pornind de la aceleaşi prezumţii, că faptele au fost comise în perioada în care inculpatul s-a ocupat personal de întocmirea dosarelor şi reprezentarea solicitanţilor în fata autorităţilor, având în vedere şi principiul „in dubio pro reo”, s-a constatat că acest înscris, respectiv, brevetul de revoluţionar a fost întocmit în aceeaşi perioadă în care s-au falsificat de către inculpat şi celelalte documente ce atestau calitatea de revoluţionar – până în februarie 2000.
Împrejurarea ca brevetul de revoluţionar să fi fost transmis martorului în anul 2003 nu are nici o relevanţă cu privire la momentul la care înscrisul a fost falsificat, infracţiunea fiind comisă anterior.
Având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaştere a falsurilor efectuate, coroborate cu susţinerile acestuia că a vrut doar să ajute diverse persoane pentru obţinerea unor drepturi care nu li cuveneau, împrejurarea că inculpatul a determinat autorităţile de stat să elibereze acte doveditoare ale calităţii de revoluţionar fără ca acestea să cunoască realitatea faptică, s-a constatat că este justificată încadrarea juridică a infracţiunilor de participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (pentru martorii M.C., B.I., G.M. şi V.I.) şi fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. – 4 fapte (martora G.V. – certificat de revoluţionar, martorul M.B. – brevet de revoluţionar, martorul S.Z. – certificat şi brevet de revoluţionar).
Raportat la datele la care se reţine că s-au comis aceste infracţiuni, perioada 1997 – februarie 2000, pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni, s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie specială prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen.
Urmare a constatării falsurilor efectuate s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv, a certificatelor şi brevetelor de revoluţionar eliberate pe numele martorilor G.V., M.B., S.Z., acestea fiind emise prin încălcarea dispoziţiilor legale.
II. Prima instanţă a constatat că întocmirea documentelor falsificate anterior sau nepredarea documentelor originale celor îndreptăţiţi a avut drept scop obţinerea unor foloase materiale de către inculpatul G.T.
Astfel, inculpatul a beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 42/1990, iar în calitate de preşedinte al Ligii revoluţionarilor din Braşov, a întocmit o listă cu nume de revoluţionari din Braşov şi nu numai, listă pe care a predat-o în cursul anului 1998 la Primăria Braşov pentru a obţine abonamente de călătorie gratuită, drept prevăzut de Legea nr. 42/1990.
În anul 1998, inculpatul a înscris pe liste un număr de 89 persoane, pentru care a obţinut abonamente în alb; parte din persoanele de pe listă nu locuiau în oraşul Braşov, iar altă parte nu a cunoscut faptul că s-au ridicat pentru acestea abonamente gratuite.
Având în vedere declaraţia inculpatului – în sensul că dorea să facă bine persoanelor care se aflau în nevoie - dar şi a martorilor - în sensul că pentru obţinerea calităţii de revoluţionar li se solicitau diverse „bonificaţii” direct sau indirect – s-a reţinut că inculpatul, procedând de această manieră, a intenţionat să obţină avantaje materiale pentru sine, dar şi pentru alţii, prezentând în mod nereal împrejurarea că abonamentele se vor distribui persoanelor îndreptăţite.
În anii următori inculpatul a procedat în acelaşi fel, solicitând pentru revoluţionari din Braşov sau din alte judeţe ori pentru persoane decedate, abonamente de călătorie gratuită în localitatea Braşov.
Astfel, pentru anul 1999, inculpatul a înscris în liste un număr de 114 persoane, din care un număr de 67 abonamente au fost însuşite şi distribuite altor persoane decât cele îndreptăţite de către inculpat; 27 de persoane nu au cunoscut de existenţa acestor abonamente, iar 39 de persoane nu locuiau în Braşov.
Pentru anul 2000 inculpatul a înscris pe liste număr de 135 de persoane, iar 79 dintre acestea au fost distribuite ilegal de către inculpat; dintre persoanele înscrise pe listă şi care nu aveau dreptul acesta unele nu locuiau în Braşov (44), iar 35 persoane nu au cunoscut de eliberarea acestor documente de călătorie.
Pentru anul 2001, inculpatul a înscris pe liste un număr de 284 persoane pentru care a solicitat abonamente de transport în comun de la Primăria Municipiului Braşov. Jumătate din cei înscrişi pe liste nu au cunoscut de existenţa acestor abonamente, iar alţii nu locuiau în localitatea Braşov.
Pentru anul 2002, inculpatul a înscris pe liste un număr de 320 persoane pentru care a solicitat abonamente, mai mult de jumătate dintre acestea (179) fiind distribuite nelegal către persoane care nu erau îndreptăţite să le primească. Unii dintre cei înscrişi în liste nu locuiau în Braşov (138), iar alte 41 de persoane nu au cunoscut de existenţa acestora.
Pentru anul 2003 inculpatul a trecut în liste 281 de persoane pentru care de asemenea a solicitat eliberarea de abonamente de călătorie gratuite pentru transportul în comun; dintre persoanele înscrise în liste 64 persoane nu locuiau în Braşov, iar un număr de 39 de revoluţionari din Braşov nu au cunoscut de existenţa acestor abonamente.
Inculpatul G.T., în calitatea sa de preşedinte al Ligii Naţionale a Luptătorilor din Decembrie 1989 pentru Cinstirea Eroilor Martiri - România, zona Transilvania – Braşov, răspundea de întocmirea listelor cu persoanele îndreptăţite să primească abonamente de transport în comun gratuite, de corectitudinea acestor liste şi de repartizarea abonamentelor către cei îndreptăţiţi.
Potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, dintre persoanele care au fost trecute în liste, dar nu locuiau în localitatea Braşov, unii nu-l cunoşteau pe inculpat, însă nici unul nu a solicitat eliberarea unui abonament de călătorie gratuit; unele dintre persoanele trecute în liste erau decedate cu mult timp înainte de întocmirea listelor, erau dispărute de la domiciliu, plecate în străinătate său urmărite general.
Numele persoanelor trecute în liste era luat, potrivit declaraţiei inculpatului din M. Of.; abonamentele erau distribuite persoanelor pe care le trecea în liste, iar cele care îi rămâneau erau distribuite membrilor de familie ale revoluţionarilor, echipei de handbal de la T., unor oameni necăjiţi care nu erau revoluţionari.
Chiar dacă acţiunea de distribuire a abonamentelor gratuite către alte persoane care nu erau îndreptăţite este prezentată de inculpat ca o faptă caritabilă, al cărei finanţator este Municipiul Braşov, s-a produs un prejudiciu important Municipiului Braşov, care astfel a fost determinat să suporte cheltuieli în plus, sume de bani care puteau fi folosite în alte scopuri mai utile pentru comunitate.
Relativ la apărarea inculpatului conform căreia acele persoane care nu beneficiau de gratuităţi pentru transportul în comun erau la rândul lor obligate să refuze eliberarea abonamentelor, s-a reţinut că aceste persoane sunt la rândul lor vinovate de faptul că au acceptat abonamentele distribuite de inculpat, accept care nu s-ar fi produs dacă inculpatul nu urmărea obţinerea uni folos pentru sine, folos care putea fi prezent sau viitor; inculpatul a eliberat abonamentele gratuite persoanelor care nu erau îndreptăţite, dar cu care se afla în relaţii de amiciţie (martor G.), ori pentru persoane care nu ar fi avut nevoie de aceste documente având o situaţie materială bună.
Cu privire la cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 6 acte materiale în 6 infracţiuni prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. şi din infracţiunea art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 6 acte materiale în 6 infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., prima instanţă a constatat că nu se poate aprecia că inculpatul a acţionat sub impulsul unei noi rezoluţii infracţionale la începutul fiecărui an, că în fapt actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate sunt fapte de sine stătătoare, întrucât inculpatul prin toate acţiunile a intenţionat să obţină avantaje materiale pentru sine, avantaje care puteau fi prezente său viitoare; nu au fost indicate de inculpat persoanele „nevoiaşe” cărora li s-au înmânat abonamente de transport gratuite, interesul acestuia fiind de a obţine beneficii pentru sine, dar şi pentru altul; printre cei cărora li s-au eliberat astfel de abonamente inculpatul a amintit pe directorul R.A.T.B., echipa de handbal T., „12 abonamente lui M.V., 6 abonamente lui S.N.” (dosar urmărire penală).
Inculpatul G.T. folosea abonamentele de călătorie drept „monedă de schimb” pentru a plăti diverse persoane care l-au ajutat în vreun fel (declaraţia martorului B.D., dosar urmărire penală, care a afirmat că nu a solicitat bani de la inculpat pentru activităţile prestate pentru acesta, ci a primit în schimb, fără a fi cerut, abonamente de călătorie).
Prin urmare, inculpatul G.T. folosea abonamentele de călătorie pentru a-şi achita diverse datorii sau a cultiva relaţii de amiciţie, acţiunile sale având un caracter continuat.
Numărul persoanelor înscrise în liste de către inculpat creştea de la an la an, acţiunile sale fiind un mijloc prin care acesta a săvârşit infracţiunea scop – înşelăciune.
În procesul de individualizare judiciară a pedepselor au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) S-a reţinut că inculpatul a desfăşurat o ampla activitate infracţională, derulată pe parcursul mai multor ani, intenţia fiind aceea de a obţine foloase pentru sine. Acţiunile sale s-au desfăşurat de cele mai multe ori sub paravanul legii, precară din multe puncte de vedere, aspect ce a putut conduce la fraudarea sa. A fost avut în vedere numărul actelor materiale, modalitatea în care inculpatul a înţeles să-şi atingă scopul, dar şi faptul că realizează că nu a procedat în mod corect; nu este de neglijat patrimoniul lezat, dar şi valoarea prejudiciului cauzat, părţii civile fiindu-i cauzat un prejudiciu apreciabil, banii neputând fi folosiţi în alte scopuri, mai utile.
Inculpatul a avut o atitudine procesuală în mare parte sinceră, recunoscând modalitatea în care a acţionat în vederea obţinerii de abonamente gratuite; are un nivel de instrucţie mediu – absolvent de liceu fără diploma de bacalaureat, a mai fost condamnat pentru infracţiuni de înşelăciune; este căsătorit şi are un copil de care este foarte ataşat, inculpatul fiind descris de anturaj ca fiind o persoană altruistă; aceste aspecte reies din referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.
Drept urmare, s-a apreciat că sunt incidente circumstanţe atenuante, conform art. 74 lit. c) şi alin. (2) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei accesorii (art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen.), instanţa a avut în vedere atât valorile sociale apărate de legea penală care au fost încălcate de inculpat, dar şi împrejurarea că acesta nu este la prima faptă de înşelăciune; raportat la valorile morale încălcate, instanţa a constatat că inculpatul nu este demn să deţină drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., că nu poate ocupa în continuare funcţia pe care a deţinut-o în momentul comiterii faptei; totodată, fiind comisă o infracţiune cu repercusiuni asupra patrimoniului, s-a constatat că ar fi imoral ca o astfel de persoană să se poată ocupa în calitate de tutore său curator de patrimoniul unei persoane.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Tribunalul a reţinut că partea vătămată Municipiul Braşov, prin Primar, s-a constituit parte civilă cu sumele de bani constând în valoarea abonamentelor acordate în mod gratuit şi utilizate de alte persoane decât cele îndreptăţite, prejudiciu care se cifrează la suma de 234.960 lei. Partea civila a precizat că solicita obligarea inculpatului atât la plata prejudiciului efectiv creat, cât şi la plata foloaselor nerealizate, sume actualizate potrivit indicelui de inflaţie.
Raportat la actele dosarului, declaraţiile inculpatului, ale martorilor care nu au beneficiat de abonamente gratuite, plângerea penală a părţii vătămate însoţită de nota de constatare a Serviciului de audit intern, s-a constatat că prejudiciul efectiv cauzat părţii civile este de 234.960,15 lei.
Potrivit art. 998, 999 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor solicitate şi dovedite de partea civilă în cuantum de 234.960,15 lei, instanţa constatând vinovăţia inculpatului şi legătura de cauzalitate care există între prejudiciul creat şi fapta inculpatului, suma urmând a fi actualizată potrivit indicelui de inflaţie la momentul plaţii, întrucât partea civilă are dreptul la repararea în întregime a prejudiciului cauzat.
În ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de foloase nerealizate, s-a constatat că solicitarea părţii civile nu poate fi primită; partea civilă a suferit o pagubă importantă care a condus la diminuarea cheltuielilor destinate, poate, altor lucrări. Acest aspect nu a fost însă dovedit de partea civilă, care nu a indicat din ce anume se compune suma cerută cu acest titlu. Acordarea de foloase nerealizate şi, în acelaşi timp, actualizarea sumei potrivit indicelui de inflaţie presupune acordarea de două ori a aceloraşi pretenţii. Aşa fiind, suma solicitată cu titlu de foloase nerealizate de către partea civilă urmează a fi respinsă.
Întrucât obiectele ridicate de la inculpat, dăruite acestuia de către martora G.V., nu interesează cauza au fost restituite inculpatului.
Maşina de scris folosită de inculpat la comiterea infracţiunilor, marca O.I., s-a dispus a fi confiscată de la inculpat potrivit art. 118 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpatul G.T. şi partea civilă Municipiul Braşov, prin Primar.
Apelantul inculpat G.T. a solicitat schimbarea încadrării juridice prin reţinerea concursului de infracţiuni în loc de formă continuată, atât în cazul faptelor prevăzute de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale, cât şi în cazul faptelor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale), motivată prin aceea că nu există rezoluţie infracţională unică, faptele fiind comise la intervale mari de timp, iar inculpatul nu cunoştea pentru cât timp va ocupa funcţia în cadrul Asociaţiei Revoluţionarilor sau dacă anumite beneficii prevăzute de legile aplicabile vor fi acordate de stat acestei categorii de persoane în fiecare an; prin schimbarea încadrării juridice, inculpatul a solicitat înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), întrucât faptele reţinute în sarcina sa nu au produs consecinţe deosebit de grave, în acest sens fiind concluziile expertizei efectuate în cauză.
Inculpatul a mai solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, având în vedere lipsa intenţiei directe sau indirecte de a înşela.
În privinţa infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., apelantul a solicitat încetarea procesului penal având în vedere că, potrivit art. 122 şi art. 124 C. pen., s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.
În subsidiar, apelantul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin reducerea acesteia, ca efect al circumstanţelor atenuante reţinute de prima instanţă, precum şi stabilirea unei modalităţi de executare neprivativă de libertate. A fost invocat probatoriul suplimentar administrat în apel, respectiv, declaraţiile martorilor audiaţi şi înscrisurile, din care rezultă conduita corespunzătoare în societate, faptul că a dat dovadă de altruism, că a iniţiat şi participat la acţiuni caritabile; s-a solicitat să fie avute în vedere şi vârsta pe care o are, starea sa de sănătate şi a soţiei, precum şi faptul că are o minoră învârstă de 15 ani.
Apelanta parte civilă Municipiul Braşov, prin Primar, a învederat că, deşi în considerentele sentinţei se reţine că inculpatul este obligat la despăgubiri în cuantum de 234.960,15 lei, prin dispozitiv, inculpatul este obligat să plătească suma de 2.349.610 lei vechi.
Apelanta a învederat că foloasele nerealizate, în sumă de 469.330,03 lei, reprezintă actualizarea contravalorii abonamentelor (234.960,15 lei noi) cu rata dobânzii de referinţă a B.N.R., publicată în M. Of.
Cu ocazia soluţionării cauzei în apel, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, fiind audiaţi martori propuşi în circumstanţiere (P.I.P., B.G.); la solicitarea inculpatului, a fost efectuată o expertiză contabilă.
Prin Decizia penală nr. 42/AP din 9 martie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G.T. împotriva sentinţei penale nr. 715/S din 27 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 4547/62/2007.
A admis apelul formulat de partea civilă Municipiul Braşov, prin primar, împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a desfiinţat-o sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile şi, rejudecând, a obligat pe inculpatul G.T., în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., să plătească părţii civile Municipiul Braşov, prin primar, despăgubiri civile în sumă de 234.960,15 lei noi, sumă ce urmează a fi actualizată cu valoarea dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României până la data plăţii efective.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare şi la 5880 lei cu titlu de onorariu de expert.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.T., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând Decizia penală atacată atât prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză a fost stabilită corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de acesta.
Astfel, materialul probator administrat în cauză a dovedit săvârşirea de către inculpat a faptelor reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat, constând în următoarele: declaraţiile inculpatului, coroborate cu declaraţiile martorilor B.C., B.M., M.L., M.C., B.I., G.N., G.M., V.I., G.V., M.B., S.Z., M.I., B.D., S.G., P.I., G.M., I.A., Z.I., V.F., I.V., P.L., R.N., V.S., M.N., C.L., T.M., D.V., C.A., S.D., D.T.. M.S., G.M., C.O., A.I., P.G., N.D., N.V., M.C., P.I., procesele verbale de confruntare, procesele verbale de percheziţii domiciliare.
S-a reţinut corect de către instanţele anterioare că faptele inculpatului G.T. de a completa în fals, cu datele unor persoane neîndreptăţite, certificate de revoluţionar şi brevete de revoluţionar, prin includerea pe listele publicate în M. Of., a unor persoane care au devenit, astfel, nelegal, revoluţionari întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., respectiv participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
De asemenea, în raport de perioada în care au fost săvârşite aceste fapte (1997 - februarie 2000) şi de dispoziţiile art. 122 lit. d) C. pen., instanţa de fond a constatat corect intervenită prescripţia specială a răspunderii penale prevăzută de art. 124 C. pen.
S-a mai reţinut că inculpatul G.T., în perioada 1997 - 2003, a înscris pe listele întocmite pentru obţinerea abonamentelor gratuite persoane care nu erau îndreptăţite să primească aceste documente, apreciindu-se în mod corect că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind vorba de 6 acte materiale.
Relativ la infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale) s-a reţinut că inculpatul a folosit listele nereale susmenţionate pentru a obţine de la Municipiul Braşov abonamente gratuite pentru transportul în comun, în vederea obţinerii unor foloase materiale imediate sau viitoare pentru sine şi pentru alţii, producând un prejudiciu de 240.558,45 lei.
Un prim motiv de recurs formulat de inculpat vizează lipsa vinovăţiei sub forma intenţiei în comiterea infracţiunii de înşelăciune, solicitându-se achitarea pentru aceste fapte.
Înalta Curte constată că această cerere este neîntemeiată, având în vedere modalitatea concretă în care inculpatul a acţionat pentru a obţine abonamentele gratuite de la autorităţile locale competente, de faptul că pe aceste liste au fost trecute numele unor persoane care nu locuiau în Braşov şi nu-l cunoşteau pe inculpat şi, prin urmare, nu solicitaseră eliberarea de abonamente gratuite sau erau chiar decedate, de faptul că abonamentele gratuite au fost folosite de inculpat pentru răsplătirea unor persoane care i-au prestat diverse servicii sau pentru a întreţine relaţii de prietenie, toate aceste aspecte demonstrând că scopul urmărit a fost acela de a obţine un folos material injust, pentru sine sau pentru altul.
Nici solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei de înşelăciune prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) nu este întemeiată.
Inculpatul susţine că valoarea prejudiciului cauzat nu depăşeşte suma de 200.000 lei, deşi din raportul de expertiză întocmit în cauză, la solicitarea acestuia, rezultă că valoarea abonamentelor de călătorie distribuite de acesta, neîndreptăţit, în perioada 1998-2003, este de 240.558,45 lei.
Aşa încât, încadrarea juridică corectă este aceea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., prejudiciul cauzat fiind de 240.558,45 lei.
Referitor la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în câte şase infracţiuni distincte, Înalta Curte consideră următoarele:
Din actele dosarului (vol. II urmărire penală) rezultă că în perioada 1998-2003 inculpatul G.T. a solicitat R.A.T.B. eliberarea abonamentelor de călătorie gratuită persoanelor menţionate în listele anexate şi a primit răspuns solicitărilor sale.
Rezoluţia infracţională unică sub imperiul căreia inculpatul a acţionat şi care caracterizează forma continuată a faptelor sale rezultă din modalitatea în care acesta a procedat pentru a intra în posesia abonamentelor gratuite, scopul asemănător în care le-a folosit şi avantajele de care a beneficiat, dovedind intenţia inculpatului de a obţine avantaje materiale pentru sine sau pentru alţii.
Prin urmare, corect s-a apreciat ca nefondate criticile inculpatului privind încadrarea juridică în sensul că cele şase fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât şi cele şase fapte de înşelăciune reprezintă acte materiale ale infracţiunilor continuate prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A mai solicitat recurentul inculpat să se constate încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât s-a împlinit prescripţia specială, Înalta Curte apreciind, însă, că este neîntemeiată.
Astfel, în cauza de faţă, termenul prescripţiei speciale pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. este de 7 ani şi 6 luni, calculat de la data epuizării infracţiunii continuate, respectiv aprilie 2003, adică data ultimelor abonamente ridicate de inculpat, iar pentru a produce efectul prevăzut de art. 121 alin. (1) C. pen., termenul de prescripţie trebuie să curgă continuu.
Pe de altă parte, potrivit art. 128 alin. (1), (3) C. pen., cursul termenului prescripţiei este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal, prescripţia reluându-şi cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Or, inculpatul a invocat două excepţii de neconstituţionalitate, iar judecata cauzei a fost suspendată din data de 9 aprilie 2008 până la 9 octombrie 2008 şi din 18 februarie 2009 până la 4 februarie 2010.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 128 alin. (3) C. proc. pen., perioada în care cauza a fost suspendată a prelungit termenul de prescripţie şi, în raport de dispoziţiile art. 122 alin. (3) ultima teză C. pen., prescripţia specială se împlinea în martie 2012.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut că solicitarea inculpatului de constatare a prescripţiei este nelegală, aşa fiind şi la momentul judecării prezentului recurs.
Referitor la ultimul motiv de recurs formulat de inculpat prin care solicită o nouă individualizare în sensul reducerii pedepsei şi executării acesteia în regim neprivativ de libertate, Înalta Curte constată că este nefondat.
În raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului, evidenţiate şi prin referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, situaţia familială a acestuia, inclusiv starea de sănătate, în cauză s-au respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilindu-se pedepse care, prin cuantum şi ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi de art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
În consecinţă, solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei şi de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. este nejustificată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 42/AP din 09 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 42/Ap din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 539/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 127/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
