ICCJ. Decizia nr. 1336/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 1336/2012
Dosar nr. 533/233/2012
Şedinţa publică din 26 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 aprilie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, investită cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul C.A. împotriva sentinţei penale nr. 392 din 27 februarie 2012 a Judecătoriei Galaţi, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.A. este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 392 din 27 februarie 2012 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul C.A. a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani şi 8 luni închisoare.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 18 octombrie 2011, în jurul orelor 21,00 - 21, 30, inculpatul C.A. a sustras, din faşă blocului unde era parcată, motocicleta, aparţinând părţii vătămate D.E. Deranjat de faptul că partea vătămată a reclamat furtul motocicletei şi de împrejurarea că declaraţiile acestuia cu privire la locul unde se afla bunul furat şi identitatea autorului au fost susţinute şi de martorul O.V.E., inculpatul C.A., în noaptea de 05 decembrie 2011, în jurul orelor 23,00 s-a urcat pe garajul acestuia şi printr-o deschizătură a acoperişului a aruncat în interior o cârpă îmbibată cu benzină, căreia în prealabil îi dăduse foc.
Ca urmare a incendierii garajului a fost distruse, în proporţie de peste 50% două motorete aparţinând părţii vătămate O.V.E. şi parţial autovehiculul, aparţinând părţii vătămate R.A.
Împotriva sentinţei penale nr. 392 din 27 februarie 2012 a Judecătoriei Galaţi, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C.A.
La data de 04 aprilie 2012, inculpatul C.A. a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Cu privire la temeinicia cererii de liberare, instanţa a reţinut că nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit faptele, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, valoarea mare a prejudiciilor cauzate, urmările care s-ar fi putut produce dacă nu s-ar fi intervenit la timp pentru stingerea incendiului.
S-a reţinut că, contrar susţinerilor inculpatului, în ceea ce priveşte antecedentele penale, din fişa de cazier a rezultat că anterior acesta a săvârşit nu mai puţin de 11 infracţiuni şi a fost sancţionat în repetate rânduri cu amendă cu caracter administrativ.
De asemenea, din probele administrate în cauză au rezultat indicii temeinice că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, acreditând ideea că ar fi cumpărat motocicleta de la partea vătămată D.E. şi trimiţându-i acestuia mesaje de ameninţare pentru faptul că a reclamat furtul.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Examinând actele dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că recursul inculpatului este nefondat.
Analizând recursul inculpatului, prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., privitoare la admisibilitatea cererii de liberare provizorie, Înalta Curte constată că sub acest aspect, instanţa de recurs a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu a cererii, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru cele infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat nu depăşeşte limita maximă de 18 ani închisoare.
Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În ce priveşte această a doua condiţie prevăzută de textul de lege, referitoare la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar şi oportunitatea admiterii acesteia, în raport de datele care caracterizează persoana inculpatului, stadiul procesului şi complexitatea cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Analizând temeinicia cererii, prin prisma criteriilor prevăzute la art. 136 alin. (8) C. proc. pen., respectiv: scopul măsurii ce se solicită a fi luată, gradul de pericol social al infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat, starea de sănătate, vârsta, precum şi alte situaţii privind persoana inculpatului, se constată că din actele şi lucrările dosarului se relevă indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârşi sau ar întreprinde acţiuni de natură a zădărnici aflarea adevărului.
Drept urmare, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege care ar conduce la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cursul procesului penal, în condiţiile art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., şi nici sub aspectul oportunităţii cererea nu este întemeiată, în raport de prevederile art. 136 alin. (2) şi (8) C. proc. pen.
Înalta Curte se raportează atât la elementele care privesc fapta presupus comisă de inculpat (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei), cât şi la cele care privesc persoana inculpatului, pentru a aprecia în concret dacă scopul măsurii preventive poate fi atins şi prin liberarea provizorie a acestuia.
În ce priveşte datele sale personale, se constată că inculpatul a săvârşit nu mai puţin de 11 infracţiuni, fiind sancţionat în repetate rânduri cu amendă cu caracter administrativ şi există indicii că a exercitat ameninţări asupra părţii vătămate.
Examinarea gradului de pericol social al faptei şi a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunţându-se în mod constant şi C.E.D.O.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura şi gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al faptelor reţinute în sarcina inculpatului, reflectat de modalitatea în care se presupune că Ie-a săvârşit, lăsarea acestuia în libertate nu se impune în acest moment procesual.
În raport de toate aceste aspecte, se constată că scopul pentru care s-a dispus luarea măsurii preventive a inculpatului C.A. nu poate fi atins în cauză prin punerea acestuia în libertate provizorie, care nu se justifică în funcţie de necesitatea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi de stadiul procesual în care se află cauza.
Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat C.A. împotriva încheierii din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.A. împotriva încheierii din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 533/233/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1334/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1337/2012. Penal → |
|---|
