ICCJ. Decizia nr. 1332/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1332/2012
Dosar nr. 4004/1/2012
Şedinţa publică din 4 octombrie 2012
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin plângerile penale din 6 noiembrie 2011 şi 28 noiembrie 2011 înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, sub nr. 1218/P/2011, persoana vătămată A.G. a solicitat efectuarea de cercetări şi tragerea la răspundere penală a magistratului A.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 266 C. pen. cu ocazia instrumentării Dosarului nr. 902/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În fapt, s-a reţinut că petiţionarul A.G. a fost cercetat şi ulterior trimis în judecată în stare de arest preventiv prin Rechizitoriul nr. 902/P/2000 din 30 martie 2001 sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 174 - 176 lit. a) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că la data de 24 februarie 2000 a omorât-o pe concubina sa A.M., după care i-a dat foc.
Pentru efectuarea cercetărilor în cauză a fost desemnat procurorul A.C., iar rechizitoriul a fost redactat de procurorul M.A.
Prin Rezoluţia nr. 1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii A.C. şi M.A., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 266 C. pen.
În motivarea acestei rezoluţii s-a arătat că faţă de situaţia de fapt expusă şi de conţinutul actelor premergătoare, acuzaţiile formulate nu pot fi reţinute şi nu constituie fapte penale, iar răspunderea penală a unui magistrat nu poate fi atrasă atâta vreme cât afirmaţiile făcute nu au fost însoţite de date sau indicii pertinente. Autorul plângerii nu şi-a suplimentat aserţiunile nici ulterior depunerii plângerii, ele având caracterul unor presupuneri fără suport probator.
S-a arătat că în urma verificărilor efectuate în cadrul actelor premergătoare, afirmaţiile persoanei vătămate nu au fost confirmate, soluţia dispusă de procuror în actul de trimitere în judecată fiind dată cu respectarea legilor în vigoare în virtutea atribuţiilor ce îi revin şi este rezultatul examinării tuturor probelor cauzei şi al aprecierii acestora.
Rezoluţia nr. 1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 919/11/2/2012 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea plângerii formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Împotriva Rezoluţiei nr. 1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a formulat plângere petiţionarul A.G., în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că plângerea formulată de petiţionarul A.G. nu este fondată.
Prin plângerea formulată, petiţionarul a susţinut că a fost anchetat şi arestat abuziv de către procurorul anchetator A.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu ocazia cercetării sale pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 - 176 lit. a) C. pen.
Din datele dosarului rezultă că petiţionarul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 902/P/2000 din 30 martie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar instanţa, reţinând vinovăţia sa, l-a condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 412 din 12 iunie 2001, definitivă prin Decizia penală nr. 557/A din 20 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti şi Decizia nr. 1860 din 9 aprilie 2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Afirmaţiile făcute pe petiţionar prin plângerea formulată nu au fost dovedite, iar din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date sau indicii din care să reiasă că magistraţii procurori A.C. şi M.A. ar fi săvârşit fapte de natură penală ori că şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, urmărind vătămarea intereselor legitime ale petiţionarului, astfel că soluţia de neîncepere a urmării penale apare ca fiind legală şi temeinică.
Întrucât din datele existente la dosar nu au rezultat indicii temeinice, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 681 C. proc. pen., cu privire la săvârşirea unor fapte de natură penală, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de intimaţi.
Ca atare, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.G., împotriva Rezoluţiei nr. 1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o va menţine.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.G. împotriva Rezoluţiei nr. 1218/P/2011 din 1 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Sentința nr. 1333/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1330/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
