ICCJ. Decizia nr. 1372/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1372/2012
Dosar nr. 7178/97/2010
Şedinţa publică din 30 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 131 din 01 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, în Dosarul nr. 7178/97/2010, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. M.A.T., cetăţean sudanez, administrator la SC E. SRL Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, sector 2, posesor al documentului temporar de identitate - solicitant de azil, fără antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Aiud, la:
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, 76 lit. b) C. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C. pen.;
- o lună închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată în stare de reţinere şi arest preventiv, de la 28 noiembrie 2010 până la 1 iulie 2011.
În baza art. 94 din O.U.G. nr. 194/2002 şi art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului M.A.T., în Sudan, după executarea pedepsei, la adoptarea acestei măsuri de siguranţă instanţa având în vedere gravitatea infracţiunilor comise de inculpat, care nu este cetăţean comunitar.
2. F.I.B.M., cetăţean egiptean, domiciliat în Bucureşti, fără antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Aiud, la:
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, 76 lit. b) C. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C. pen.;
- O lună închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. e) C. pen.;
- O lună închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. 1 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată în stare de reţinere şi arest preventiv, de la 27 noiembrie 2010 până la 1 iulie 2011.
În baza art. 94 din O.U.G. nr. 194/2002 şi art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului F.I.B.M., în Egipt, după executarea pedepsei, la adoptarea acestei măsuri de siguranţă instanţa având în vedere gravitatea infracţiunilor comise de inculpat, care nu este cetăţean comunitar.
3. A.F.A.H.E.A., cetăţean egiptean, domiciliat în Roman, judeţul Neamţ, la:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, 76 lit. c) C. pen.;
- 1 an închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 3201C. proc. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată în stare de reţinere şi arest preventiv, de la 27 noiembrie 2010 până la 3 februarie 2011.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpat prin încheierea penală nr. 30/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, din data de 3 februarie 2011.
Au fost respinse pretenţiile civile formulate de părţile civile A.Z., M.Z., F.K., R.K., T.S., K.E., Z.A.S. şi S.S.A.
S-a stabilit în sarcina Ministerului Justiţiei şi în favoarea Baroului Hunedoara plata sumei de 1.150 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii M.A.T., A.F.A.H.E.A. şi F.I.B.M.
S-a dispus plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de onorariu pentru serviciile de traducere asigurate de domnul A.H.J., sumă care se va vira în contul deschis la B.C.R. Sucursala Timiş, titular A.H.D.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 68D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.A.T., F.I.B.M. şi A.F.A.H.E.A., primii doi arestaţi preventiv în Penitenciarul Aiud, după cum urmează:
- M.A.T., pentru infracţiunile prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 şi art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001;
- F.I.B.M., pentru două infracţiuni prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 şi câte o infracţiune prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001;
- A.F.A.H.E.A., pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.
În sarcina inculpatului M.A.T. s-a reţinut că a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii de trafic de migranţi, că a racolat, îndrumat şi călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat şi că, în luna noiembrie 2008, a intrat în România prin trecerea ilegală a frontierei de stat.
În sarcina inculpatului F.I.B.M. s-a reţinut că a constituit un grup infracţional organizat, în scopul comiterii infracţiunii de trafic de migranţi, că a îndrumat şi călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, că, în data de 8 iulie 2008, a ieşit din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat şi că, în data de 18 iulie 2010, a reintrat în ţară, trecând ilegal frontiera de stat.
În sarcina inculpatului A.F.A.H.E.A. s-a reţinut că a constituit un grup infracţional organizat, în scopul comiterii infracţiunii de trafic de migranţi şi că a îndrumat şi călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat.
Părţile vătămate s-au constituit părţi civile, după cum urmează: F.K. cu suma de 10.000 dolari; R.K. cu suma de 9.000 dolari; K.E. cu suma de 9.500 dolari; M.Z. cu suma de 11.000 dolari; T.S. cu suma de 9.000 dolari; A.Z. cu suma de 11.000 dolari; Z.A.S. cu suma de 10.000 dolari; S.S.A. cu suma de 25.000 dolari.
Din ordonanţa de declinare a cauzei, proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de depistare în trafic, copie acte maşină şi act identitate, ordonanţe delegare lucrători de poliţie, proces-verbal predare-primire bunuri, proces-verbal identificare numere de telefon, cerere, încheiere şi autorizaţie interceptare convorbiri telefonice, ordonanţă provizorie, încheiere, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice, proces-verbal de identificare şi stabilire a numerelor de telefon, procese-verbale şi scheme relaţionale rezultate în urma studierii registrelor de apel ale telefoanelor ridicate şi ale listing-urilor şi suport electronic, fotografii pentru recunoaştere, rezoluţii şi ordonanţe de începere a urmăririi penale, extindere a urmăririi penale şi schimbare a încadrării juridice, ordonanţă de conexare, ordonanţă declinare şi conexare, proces-verbal de sesizare din oficiu, rezoluţii începere urmărire penală şi confirmare, copii paşaport, certificat de căsătorie, declaraţie M.F.I.B., declaraţie S.R.G., proces-verbal de căutare, citaţie proces-verbal restituire bunuri, procese-verbale verificare unităţi hoteliere, plicuri cu bunuri ridicate, declaraţia numiţilor A.L.V., M.M.A.A.A.E.B., H.M.E., E.A.M.S.F., declaraţiile martorilor C.R.I., C.V. şi T.D., ordonanţă de luare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, declaraţiile inculpaţilor, ordonanţe de punere în mişcare a acţiunii penale, ordonanţe de reţinere, propunere arestare preventivă, încheiere penală şi mandate de arestare preventivă, procese-verbale prezentare materiale urmărire penală, precum şi din celelalte acte şi lucrări ale dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În data de 24 noiembrie 2010, pe raza judeţului Hunedoara, au fost oprite în trafic două autoturisme conduse de martorii C.V. şi T.D., iar ca pasageri au fost identificaţi 8 cetăţeni afgani, care nu aveau niciun fel de documente de identitate şi care au relatat că au intrat în România ilegal, după care au fost cazaţi la un hotel din municipiul Roman, judeţul Neamţ.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul M.A.T., zis „M.S.", de origine sudaneză, în cursul anului 2008, prin luna noiembrie, după ce a plecat din Sudan cu viză, a trecut ilegal frontiera cu Turcia şi apoi cu Bulgaria, s-a ascuns într-un autotren al unei persoane necunoscute cu care s-a înţeles şi a intrat în România, plătind şoferului T.I.R.-ului în schimbul acestui ajutor suma de 500 dolari SUA.
Odată ajuns în România, în Bucureşti, inculpatul s-a dus la o moschee şi a întrebat alţi arabi ce trebuie să facă pentru a rămâne în România. A fost sfătuit să se predea organelor de poliţie şi să solicite azil politic. Ulterior, i-a fost respinsă cererea de azil de către O.R.I., dar a contestat această decizie, cauza fiind şi în prezent pe rolul instanţelor de judecată.
Între timp, inculpatul M.A.T. s-a angajat la casa de schimb valutar aparţinând SC E. SRL Bucureşti, firmă patronată de A.A.M. Punctul de lucru unde îşi desfăşoară activitatea, Bucureşti, spaţiul aparţinând lui H.M.E. Lângă casa de schimb valutar se află internet -cafe-ul care aparţine tot lui H.M.E. Anterior, acesta a deţinut în spaţiul respectiv mai multe telefoane, oferind contra cost posibilitatea, mai ales cetăţenilor străini, de a telefona în străinătate.
Inculpatul F.I.B.M., de origine egipteană, a sosit în România în anul 2007, cu o viză de studii valabilă 6 luni, însă după expirarea acesteia nu a părăsit teritoriul ţării. Abia în data de 08 iulie 2008 a ieşit din România prin trecerea ilegală a frontierei de stat, pe lângă punctele de control, în zona Oradea, ajungând astfel în Ungaria şi apoi în Austria. A locuit în Viena până în anul 2010, căsătorindu-se între timp la ambasada Egiptului din Viena cu o româncă.
Prin luna iunie - iulie 2010, inculpatul l-a cunoscut în Viena pe un anume „V.", căruia i-a cerut să-l aducă fraudulos în România contra sumei de 400 euro. în data de 18 iulie 2010, printr-unul din punctele de trecere a frontierei de la graniţa cu Ungaria, inculpatul a intrat ilegal în România cu un autoturism condus de către numitul „V." După aceasta, inculpatul a mers în municipiul Roman, judeţul Neamţ, unde s-a stabilit împreună cu soţia sa.
Ulterior, autorităţile române au stabilit că inculpatul s-a căsătorit de convenienţă pentru de a avea posibilitatea să stea pe teritoriul României. Chiar acesta a recunoscut că s-a căsătorit cu soţia sa româncă în Austria şi că, în prezent, sunt despărţiţi în fapt, el motivând această împrejurare prin aceea că a aflat de abia după încheierea căsătoriei că soţia sa are un copil dintr-o căsătorie anterioară şi că soţia sa nu este de acord să se stabilească împreună în Bucureşti, unde el şi-ar fi găsit mai uşor un loc de muncă. Şi acest inculpat are un proces cu O.R.I.
Inculpatul A.F.A.H.E.A. este stabilit în România de circa 11 ani, fiind căsătorit cu o româncă şi locuieşte în municipiul Roman, judeţul Neamţ.
Inculpaţii F.I.B.M. şi A.F.A.H.E.A. l-au cunoscut pe inculpatul M.A.T., primul cunoscându-l inculpatul F.I.B.M. şi prin intermediul acestuia cunoscându-l şi inculpatul A.F.A.H.E.A.
S-a reţinut că inculpatul M.A.T. conduce segmentul din România al unei reţele internaţionale care are ca activitate traficarea de migranţi de origine arabă care intenţionează să ajungă în vestul Europei. Reţeaua este vastă, fiind formată din cetăţeni străini care desfăşoară activităţi infracţionale pe raza mai multor ţări din Asia şi Europa în scopul facilitării trecerii frauduloase a frontierelor mai multor state pentru ca migranţii să ajungă în ţări din vestul Europei.
Inculpatul de origine sudaneză, zis „M.S.", îşi desfăşoară activitatea la acel internet-cafe din Bucureşti, acolo având loc o parte dintre întâlnirile sale cu ceilalţi membri ai organizaţiei infracţionale, precum şi cu migranţii.
Din grupul infracţional organizat fac parte mai multe persoane neidentificate până în prezent, care preiau migranţii după intrarea pe teritoriul României, îi cazează în locaţiile indicate de liderul grupării, le facilitează transportul spre zona de vest a României, unde sunt preluaţi de un anume „K." care îi ajută să treacă ilegal frontiera cu Ungaria pentru a ajunge în spaţiul Schengen.
S-a mai reţinut că inculpaţii F.I.B.M. şi A.F.A.H.E.A. fac parte din grupul infracţional organizat, având atribuţii de îndrumare şi călăuzire a migranţilor de origine arabă, de cazare şi transport a acestora spre zona de vest a României, unde sunt preluaţi de segmentul grupării din acea zonă care le facilitează trecerea frauduloasă a frontierei cu Ungaria.
Probele a confirmat faptul că activitatea grupului infracţional organizat îndeplineşte şi condiţia existenţei în timp, existând acte anterioare de transport a migranţilor, de la Constanţa la Bucureşti, respectiv din zona intrării ilegale în România până la primele locuri de cazare. De asemenea, erau antamate şi transporturi ulterioare celor care fac obiectul prezentului dosar, respectiv până în data de 17 decembrie 2010.
Astfel cum s-a arătat anterior, migranţii de origine asiatică erau preluaţi de o parte dintre membrii grupării, neidentificaţi până în prezent, după intrarea pe teritoriul României şi, ulterior, cazaţi în locaţii indicate de „M.S." în acest context, s-a menţionat că numitul M.A.A.A., migrant egiptean de origine palestiniană, după ce a intrat prin trecerea ilegală a frontierei de stat în România, s-a întâlnit cu numiţii H.O., W.N. şi S.S.A., migranţi de origine afgană. Cei patru învinuiţi au fost îndrumaţi prin intermediul celui dintâi de către inculpatul M.A.T. să se cazeze într-un apartament deţinut de către un alt cetăţean de origine egipteană, numitul M.M.A.A.A.E.B., din locaţia respectivă fiind ridicaţi de organele de poliţie.
Inculpatul M.A.T. nu a recunoscut că îl cunoaşte pe numitul M.A.A.A., deşi acesta din urmă l-a recunoscut pe inculpat, iar în telefonul mobil al numitului M.A.A.A. au fost identificate apeluri telefonice cu inculpatul. M.A.T. nu a recunoscut că îl cunoaşte nici pe numitul M.M.A.A.A.E.B., deşi în agenda telefonului său mobil a fost identificat numărul de telefon al cetăţeanului egiptean, corespunzător numelui M. De altfel, M.A.A.A. a arătat că a primit numărul de telefon al gazdei de la inculpat. Mai mult, inculpatul a avut chiar convorbiri telefonice cu M.M.A.A.A.E.B., aşa cum rezultă din listing-ul convorbirilor telefonice.
S-a considerat, evident, că cei patru migranţi au fost preluaţi după intrarea ilegală pe teritoriul României de către membrii grupului infracţional condus de inculpatul M.A.T. şi că urmau să fie ajutaţi să treacă ilegal frontiera de vest a României, deşi această împrejurare nu rezultă din declaraţiile celor patru. Aceştia i-au considerat pe traficanţii de migranţi ca fiind singurele persoane care îi puteau ajuta, chiar dacă uneori au plătit sume de bani în schimbul acestui ajutor, respectiv pentru a ajunge în ţările din vestul Europei. Acest fapt a rezultat, însă, din aceea că inculpatul M.A.T. i-a dat numitului M.A.A.A. numărul de telefon al inculpatului F.I.B.M., acesta fiind un membru al grupului infracţional organizat, care are ca atribuţie asigurarea transportului migranţilor către zona de vest a României, în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat.
Asupra migrantului a fost găsit biletul de hârtie cu numărul de telefon primit de la „M.S."
În data de 24 noiembrie 2010, M.A.A.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul F.I.B.M., solicitându-i să-l transporte pe el şi pe ceilalţi trei migrând de origine afgană spre frontiera de vest a României. Inculpatul din municipiul Roman, judeţul Neamţ, l-a refuzat întrucât în acea zi transporta alţi 9 migranti de origine afgană din Roman spre Arad. în urma verificărilor, s-a stabilit că, în aceeaşi zi, „M.S." l-a sunat pe inculpatul F.I.B.M., probabil în legătură cu transportul celor 9 migranti aflaţi deja în Roman şi în legătură cu cei 4 migranti aflaţi în Bucureşti.
Migranţii au plătit diferite sume de bani membrilor grupărilor infracţionale din ţara de origine care, potrivit declaraţiilor acestora, au ajuns uneori până la 12.000 de dolari, după care au fost călăuziţi şi ajutaţi să treacă fraudulos frontierele de stat ale mai multor ţări, la un moment dat ajungând în România ilegal. După ce erau cazaţi, erau transportaţi înspre frontiera de vest a ţării noastre de membrii grupării infracţionale, care primeau de la inculpatul M.A.T. diverse sume de bani în acest scop, în funcţie de numărul migranţilor ilegal transportaţi. în zona de vest, erau preluaţi de alţi membri ai segmentului grupării infracţionale româneşti, care îi ajutau să treacă ilegal frontiera în Ungaria, de acolo ajungând fără alte dificultăţi în state din vestul Europei, respectiv Austria, Germania, Belgia.
S-a reţinut că din probe rezultă că, anterior datei de 24 noiembrie 2010, inculpatul M.A.T. i-a cerut inculpatului A.F.A.H.E.A. să transporte 4 migranti de la Constanţa la Bucureşti, oferindu-i suma de 400-500 dolari. Cel din urmă a închiriat un autoturism de la firma numitului Cismariu Robert-Ioan, transportând apoi migranţii de la Constanţa la Bucureşti, în spatele spaţiilor comerciale unde îşi desfăşoară activitatea inculpatul M.A.T.
Ulterior, inculpaţilor A.F.A.H.E.A. şi F.I.B.M. li s-a cerut, în schimbul sumei de 1.500 dolari, de către inculpatul M.A.T., să transporte un grup mai mare de migranti de la Bucureşti la Arad, unde urmau să-i predea unui alt membru al grupării, căruia i se spune „K.", atribuţia acestuia fiind aceea de a încerca să treacă împreună cu ei frontiera cu Ungaria. Inculpatul A.F.A.H.E.A. îl cunoaşte de mai mult timp pe numitul C.V. din municipiul Roman, la acesta reparându-şi în mai multe rânduri autoturismul personal. Ştiind că este vorba de mai mulţi migranti, inculpatul i-a cerut celui din urmă să conducă un microbuz cu care puteau fi transportaţi toţi migranţii. C.V. a fost de acord să facă acest lucru şi a purtat discuţii cu numitul C.R.I., care lucrează la o firmă în municipiul Roman, aceasta având ca obiect de activitate, printre altele, închirierea de autovehicule. Inculpatul A.F.A.H.E.A. a intenţionat să închirieze un microbuz înmatriculat în Bulgaria, însă C.V. a refuzat propunerea de a conduce acest autovehicul, pentru că erau necesare mai multe documente, pe care nu le deţinea.
În aceste condiţii, inculpaţii A.F.A.H.E.A. şi F.I.B.M. au discutat cu inculpatul M.A.T., acesta din urmă spunându-le că pot închiria mai multe autoturisme cu care pot transporta acelaşi număr de migranti şi că va plăti el contravaloarea combustibilului pentru toate autoturismele.
Cei doi inculpaţi au plecat în municipiul Roman şi au închiriat de la numitul C.R.I. trei autoturisme. I-au cerut acestuia să le dea un şofer pentru unul dintre autoturisme, C.R. punându-l la dispoziţia inculpaţilor pe numitul T.D., care obişnuia să mai efectueze curse la solicitarea celui dintâi. Inculpaţii i-au dat lui C.V. suma de 600 dolari, iar lui T.D. suma de 100 dolari.
Anterior acestor manopere, mai exact în data de 20 noiembrie 2010, un număr de 9 migranti de origine afgană, respectiv numiţii A.Z., M.Z., F.K., R.K., T.S., Z.A.S., K.E., M.S. şi Y.S., au fost trimişi cu un autobuz care face transport pe ruta Bucureşti - Suceava (de îmbarcarea migranţilor în Bucureşti ocupându-se inculpatul F.I.B.M.) în municipiul Roman, unde au fost aşteptaţi de către inculpatul A.F.A.H.E.A. Acesta i-a cazat, într-o primă fază, la o unitate de cazare situată lângă magazinul „D.", după care i-a mutat la hotelul „Z", unde a rezervat camere pe numele său. De altfel, un bilet de autobuz a fost găsit asupra unuia dintre migranţi, respectiv asupra numitului A.Z.
În data de 24 noiembrie 2010, migranţii au plecat spre Arad, câte patru, în autoturismele conduse de către numiţii C.V. şi T.D., cu cel de-al treilea autoturism deplasându-se inculpaţii A.F.A.H.E.A. şi F.I.B.M., împreună cu un alt migrant pe nume Y.S. şi cu numitul E.A.M.S.F.
Cele trei autoturisme urmau a fi schimbate în Braşov, probabil cu un microbuz, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat, neputându-se stabili din ce motiv.
Inculpatul A. rămânea în general în urma celor două autoturisme conduse de către şoferii români, cu siguranţă pentru a putea observa dacă autoturismele erau oprite în trafic sau se întâmpla altceva.
Pe traseu, în zona municipiului Sibiu, numitul Y.S. s-a speriat, realizând că poate fi prins chiar şi întâmplător, la un control de rutină, în trafic şi a solicitat să fie lăsat acolo, lucru care s-a şi întâmplat.
Ajunşi în judeţul Hunedoara, în zona Câmpuri-Surduc, cele două autoturisme conduse de către C.V. şi T.D. au fost oprite de către un echipaj al poliţiei rutiere, întrucât circulau cu viteză, ocazie cu care s-a stabilit că cetăţenii de origine afgană nu aveau documente de identitate.
Cerându-li-se explicaţii de către organele de poliţie, C.V. şi T.D. l-au contactat telefonic pe inculpatul A.F.A.H.E.A., care trecuse mai departe cu autoturismul, cerându-i să se întoarcă la faţa locului pentru a clarifica situaţia persoanelor din autoturismele lor. Inculpatul nu s-a întors, deşi i s-a solicitat acest lucru în mai multe rânduri, chiar şi după momentul în care persoanele oprite în trafic au ajuns la sediul I.P.J. Hunedoara. Inculpaţii A.F.A.H.E.A. şi F.I.B.M. s-au întors cu autoturismul în municipiul Roman, împreună cu numitul E.A.M.S.F. Mai târziu, inculpatul A.F.A.H.E.A. i-a contactat în mai multe rânduri pe conducătorii auto, încercând să afle ce s-a întâmplat la poliţie, lucru pe care 1-a făcut şi soţia acestuia.
La solicitarea numitului Y.S. (persoana care a coborât din maşina condusă de inculpatul A.F.A.H.E.A. la Sibiu), inculpaţii A.F.A.H.E.A. şi F.I.B.M. au plecat în data de 26 noiembrie 2010 din Roman la Braşov, cu un autoturism, proprietatea mătuşii numitului A.L.V., însoţiţi de acesta din urmă.
În Braşov, s-au întâlnit cu numitul Y.S. şi cu numitul E.A.M.S.F., care plecase spre Braşov singur, în cursul dimineţii aceleiaşi zile. Pe drum, i-au dat mai multe asigurări migrantului că îl vor recupera din Braşov şi că nu îl vor lăsa singur, ajutându-l din nou să ajungă în zona frontierei de vest.
Cei cinci s-au cazat la o unitate hotelieră, de unde, în urma localizării şi identificării, au fost ridicaţi şi transportaţi la sediul D.I.I.C.O.T - B.T. Hunedoara.
S-a considerat că faptele inculpaţilor, astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, dispunându-se condamnarea lor.
La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., şi anume: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, pericolul social concret al acestora, împrejurările în care au fost comise faptele şi persoana inculpaţilor.
În cazul inculpatului A.F.A.H.E.A., s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în sensul reducerii limitelor speciale de pedeapsă cu o treime, întrucât acesta a recunoscut necondiţionat faptele şi a solicitat judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Ţinând seama de împrejurarea că inculpaţii sunt la prima pătrundere în câmpul infracţional, că anterior săvârşirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze au avut un comportament ireproşabil, în cazul tuturor s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen., cu privire la circumstanţele atenuante şi s-a dat eficienţă efectelor acestora, prev. de art. 74, 76 lit. b), c), d) şi e) C. pen. (raportat la limitele de pedeapsă ale fiecărei infracţiuni).
În ceea ce priveşte pretenţiile părţilor civile A.Z., M.Z., F.K., R.K., T.S., K.E., Z.A.S. şi S.S.A., instanţa de fond a apreciat că nu sunt suficiente dovezi din care să rezulte cuantumul sumelor pe care acestea le-au plătit pentru a ajunge în ţările Europei de Vest şi că aceste sume ar fi fost date celor trei inculpaţi, astfel încât soluţia adusă a fost una de respingere a constituirilor de parte civilă.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel, în termenul legal, inculpaţii M.A.T. şi F.I.B.M., precum şi avocatul desemnat din oficiu, R.M.V., aducându-i critici de nelegalitate şi ne temeinicie.
Prin apelurile formulate, inculpaţii M.A.T. şi F.I.B.M. au solicitat, în principal, adoptarea unei soluţii de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, iar probele administrate nu au fost de natură să confirme acuzaţiile aduse, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin apelul formulat, apărătorul R.M.V. a criticat încheierea penală pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, la data de 24 februarie 2011, în prezentul dosar, prin care nu i s-a acordat în întregime onorariul pentru asistenţa juridică asigurată din oficiu, în cursul urmăririi penale, inculpatului M.A.T.
În apel, s-a adus la cunoştinţa inculpaţilor posibilitatea de a da o nouă declaraţie, conform dispoziţiilor art. 378 alin. (1)1 C. proc. pen., inculpaţii uzând însă de dreptul la tăcere (fila 84 dosar apel).
S-a procedat la completarea probaţiunii, la solicitarea apelanţilor inculpaţi fiind audiat martorul H.M.E. (fila 169 dosar apel).
De asemenea, prin cererea formulată oral la termenul din 12 septembrie 2011, inculpatul A.F.A.H.E.A. a solicitat repunerea sa în termenul de apel, invocând faptul că a aşteptat să îi fie comunicată soluţia primei instanţe, neavând cunoştinţă că termenul de apel curge de la pronunţare.
Având în vedere datele comunicate de Penitenciarul Bârcea Mare (fila 117 dosar apel), la termenul de judecată din 03 octombrie 2011, instanţa de apel a respins cererea inculpatului intimat de repunere în termenul de apel, având în vedere că nu erau fost îndeplinite condiţiile prev. de art. 364 C. proc. pen., fiind depăşit termenul de 10 zile prevăzut de textul legal, inculpatul începând executarea pedepsei la data de 05 august 2011, cererea de repunere în termenul de apel fiind formulată la data de 12 septembrie 2011.
În consecinţă, cu ocazia dezbaterilor, prin apărătorul din oficiu, inculpatul intimat a solicitat extinderea efectelor apelurilor coinculpaţilor şi asupra sa, conform prevederilor art. 373 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 28/ A din 21 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de avocat R.M.V. împotriva încheierii penale pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia penală. la data de 24 februarie 2011 în Dosarul nr. 7178/97/2010.
A casat, în parte, încheierea atacată, doar sub aspectul cuantumului onorariului acordat apărătorului din oficiu şi, procedând la o nouă judecată în aceste limite, a stabilit la 800 lei onorariul cuvenit apărătorului din oficiu R.M.V. pentru asistenţa juridică acordată inculpatului Mohamed Al Tayeb în cursul urmăririi penale.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.A.T. şi F.I.B.M. împotriva sentinţei penale nr. 131 din 01 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, în Dosarul nr. 7178/97/2010.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului apelant M.A.T. durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 28 noiembrie 2010 până la zi.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului apelant F.I.B.M. durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 27 noiembrie 2010 până la zi.
În baza art. 383 alin. (1)1C. proc. pen. rap. la art. 350 din acelaşi cod, a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
A obligat pe fiecare apelant la plata sumei de 550 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 300 lei pentru fiecare, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Alba.
Totodată, s-a dispus că onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul A.F.A.H.E.A., în cuantum de 300 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a constatat următoarele:
Referitor la apelul declarat de avocat R.M.V. împotriva încheierii penale pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, la data de 24 februarie 2011 în Dosarul nr. 7178/97/2010, s-a apreciat că acesta este fondat, instanţa de fond neacordând apărătorului onorariul cuvenit, conform Protocolului privind stabilirea onorariilor pentru avocaţii care acordă asistenţă juridică în materie penală, încheiat la data de 18 septembrie 2008 între conducerea U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei.
Potrivit actelor de urmărire penală, s-a constatatcă avocatul apelant a fost desemnat pentru a acorda asistenţă juridică obligatorie inculpatului M.A.T. în cursul urmăririi penale, în cauză fiind mai mult de 5 persoane care aveau calitatea de învinuit.
În atare situaţie, s-a reţinut că, potrivit art. 5 alin. (1) lit. c) din Protocol, onorariul cuvenit era de 400 lei, însă, datorită faptului că asistenţa a fost asigurată între orele 20,00 - 08,00, conform aliniatului 3 al aceluiaşi act, onorariul se majorează cu 100%, situaţie în care apărătorului trebuie să i se acorde suma de 800 lei.
Având în vedere că prin încheierea din data de 24 februarie 2011 prima instanţă a acordat doar suma de 300 lei apărătorului din oficiu, s-a constatat că apelul declarat de avocat R.M.V. este fondat.
Referitor la apelurile declarate de inculpaţii M.A.T. şi F.I.B.M., s-a constatat că acestea sunt nefondate, prima instanţă interpretând în mod judicios probele administrate în cauză, stabilind corect starea de fapt dedusă judecăţii şi dispoziţiile legale aplicabile, declaraţia martorului audiat în apel nefîind aptă să modifice aspectele desprinse din coroborarea probatoriului existent la dosar.
S-a reţinut că a rezultat faptul că inculpatul M.A.T. a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii de trafic de migranţi; de asemenea, a racolat, îndrumat şi călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, iar în luna noiembrie 2008, a intrat în România prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat.
Deşi inculpatul a negat săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, respectiv de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, s-a constatat că vinovăţia sa rezultă din ansamblul probatoriului administrat, în special din declaraţiile coinculpatului A.F.A.H.E.A., care a indicat constant faptul că transporturile s-au realizat la solicitarea inculpatului F.I.B.M., iar de la acesta cunoştea că, în realitate, cel care se ocupa de întreaga operaţiune era inculpatul M.A.T.
S-a reţinut că relevante în acest sens sunt şi declaraţiile date de inculpatul F.I.B.M. (filele 232-241 dosar urmărire penală), din care rezultă că transportul migranţilor s-a realizat la solicitarea lui M.S. (recunoscut din fotografie ca fiind inculpatul M.A.T. - fila 237 dosar urmărire penală), pe care a şi încercat să îl contacteze după oprirea şi depistarea cetăţenilor afgani de către poliţia rutieră, or, având în vedere depoziţiile inculpaţilor, coroborate cu declaraţiile numiţilor C.R.I., C.V. şi T.D., precum şi ale migranţilor (audiaţi în cursul urmăririi penale, nefîind posibilă administrarea nemijlocită a acestei probe în instanţă, având în vedere returnarea acestora în ţările de origine), rezultă că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat, care a îndeplinit condiţiile cerute de lege, în sensul că a avut o anumită existenţă în timp, fiind decelate indicii ale unor activităţi de îndrumare şi transport anterioare celor din luna noiembrie 2010, a existat o înţelegere a continuării acestor activităţi, asocierea inculpaţilor a avut o structură determinată, fiecare a avut atribuţii clare, iar activităţile desfăşurate au avut ca scop obţinerea unui beneficiu material de la migranţi.
În aceste sens, instanţa de apel a reţinut că inculpatul M.A.T. era cel care racola migranţii care soseau la internet cafe-ul situat în imediata apropiere a unei moschei din Bucureşti, îi îndruma spre locurile de cazare, după care solicita celorlalţi inculpaţi să îi cazeze şi să îi transporte spre zona de vest a României, unde un alt segment al grupării, neidentificat încă de organele abilitate, facilita trecerea frauduloasă a frontierei cu Ungaria.
În privinţa inculpatului apelant F.I.B.M., instanţa de apel a reţinut că acestea, împreună cu inculpatul intimat A.F.A.H.E.A., avea ca atribuţii preluarea migranţilor din locurile de cazare din Bucureşti, transportul acestora şi cazare, în efectuarea acestor activităţi inculpaţii fiind sprijiniţi de numiţii C.V. şi T.D., la serviciile cărora au apelat în vederea asigurării transportului migranţilor.
S-a constatat că activităţile descrise se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de migranţi, în sensul racolării, îndrumării şi călăuzirii, precum şi al organizării acestora în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, astfel că apărările apelanţilor, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de care au fost acuzaţi, au fost apreciate ca fiind nefondate.
În privinţa infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, reţinută în sarcina celor doi inculpaţi apelanţi, instanţa de apel a constatat că, în declaraţiile date în faza de urmărire penală, inculpatul M.A.T. a recunoscut că a intrat ilegal în România în cursul anului 2008 (fila 264 dosar urmărire penală), aceeaşi poziţie adoptând-o şi inculpatul F.I.B.M., care a recunoscut că a ieşit din România, la data de 08 iulie 2008, prin trecerea ilegală a frontierei, iar la data de 18 iulie 2010, a intrat în ţară în aceeaşi manieră frauduloasă (fila 240 dosar urmărire penală). Având în vedere declaraţiile date de inculpaţi, din care rezultă cu certitudine comiterea acestor infracţiuni, au fost apreciate ca nefondate criticile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii incriminate de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.
Analizând modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate apelanţilor, criticată de asemenea în calea de atac a apelului, instanţa de prim control judiciar a constatat că prima instanţă a aplicat, în mod corespunzător, atât criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., cât şi dispoziţiile art. 74 C. pen., reţinând în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante judiciare.
Solicitările inculpaţilor de a se da o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 76 C. pen., în sensul reducerii pedepselor stabilite de instanţa de fond, au fost apreciate ca neîntemeiate, având în vedere că o pedeapsă într-un cuantum mai mic nu ar fi de natură să asigure realizarea scopului preventiv şi coercitiv prevăzut de art. 52 C. pen.
De asemenea, s-a apreciat că nu se justifică nici acordarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei, având în vedere, pe de o parte, faptul că pedepsele rezultante stabilite nu permit aplicarea textului menţionat, iar pe de altă parte, faţă de poziţia adoptată de inculpaţi pe parcursul procedurilor, nu există nici o garanţie că, fără privarea efectivă de libertate şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, inculpaţii nu ar continua activităţile infracţionale, apreciate de ei drept umanitare.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii A.F.A.H.E.A., M.A.T. şi F.I.B.M.
Recurentul inculpat M.A.T. a criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859pct. 14 C. proc. pen., solicitând reţinerea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor.
Recurentul inculpat F.I.B.M. a invocat aceleaşi critici. Suplimentar, a susţinut şi eroarea gravă de fapt, în raport de aplicarea măsurii de siguranţă a expulzării, pe care a apreciat-o ca fiind greşită, în condiţiile în care şi-a întemeiat în România o familie, căsătoria sa nefiind una formală.
Recurentul inculpat A.F.A.H.E.A. nu a indicat în mod concret care sunt criticile ce pot fi reţinute, lăsând soluţia la latitudinea instanţei.
Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond - constând în aceea că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii de trafic de migranţi, îndrumând şi călăuzind mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat - este corectă, iar încadrarea juridică atribuită faptelor este legală.
Probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia inculpaţilor, fiind stabilită, în concret, contribuţia fiecărui inculpat în cadrul grupului, faptul că aceştia aveau reprezentarea întregii activităţi infracţionale, cunoscând scopul ilicit, respectiv acela al traficului de migranţi.
În ceea ce priveşte critica recurenţilor inculpaţi M.A.T. şi F.I.B.M. privind aplicarea procedurii simplificate reglementate de art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceste dispoziţii nu sunt incidente, dat fiind faptul că nu ne aflăm în prezenţa unei situaţii tranzitorii în sensul cerut de Legea nr. 202/2010.
Astfel, instanţa de fond a fost investită cu judecarea cauzei la data de 22 octombrie 2010, când era în vigoare actul normativ indicat, iar la termenul de judecată când s-a trecut la audierea inculpaţilor, aceştia nu au recunoscut faptele aşa cum sunt reţinute în actul de sesizare.
Cât priveşte luarea măsurii de siguranţă a expulzării, aceasta este legală şi nu se impune a fî înlăturată.
Potrivit dispoziţiilor art. 117 alin. (7) C. pen., cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării.
Pentru a se putea lua această măsură de siguranţă, este necesar ca instanţa să constate săvârşirea faptei cu forma de vinovăţie cerută de lege, iar prezenţa inculpatului pe teritoriul ţării să constituie un potenţial pericol de a săvârşi din nou infracţiuni.
În cauză, instanţele au stabilit în mod corect ca fiind îndeplinite ambele condiţii, dispunând expulzarea inculpatului F.I.B.M.
Hotărârile pronunţate în cauză sunt, însă, criticabile sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate.
Pedeapsa - ca sancţiune penală - este consecinţa penală pe care legea o atribuie infracţiunii.
Nu există infracţiune în afara legii penale, deoarece atâta timp cât un fapt nu intră în sfera ilicitului penal, el nu poate fi infracţiune.
Dar, pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul, nu este suficient ca ea să respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de incriminare, ci trebuie să îndeplinească, deopotrivă, mai multe calităţi, să fie dreaptă, proporţională cu infracţiunea, elastică şi divizibilă, reparabilă.
Lipsa uneia sau alteia dintre calităţile enunţate face ca pedeapsa să nu-şi atingă scopul.
În cauza de faţă, Înalta Curte apreciază că pot fi reţinute, în favoarea inculpaţilor, circumstanţe judiciare atenuante, pedepsele urmând a fi coborâte sub minimul special, fiecare inculpat urmând a executa o pedeapsă rezultantă de câte 2 ani închisoare, cu menţinerea modalităţii de executare dispusă de instanţa de fond.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţii M.A.T. şi F.I.B.M.
Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 131 din 01 iulie 2011 a Tribunalului Hunedoara, numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi, în rejudecare:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului M.A.T., în pedepsele componente, care vor fî repuse în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.A.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74, 76 lit. b) C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului F.I.B.M., în pedepsele componente, care vor fi repuse în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului F.I.B.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic, art. 74, 76 lit. b) C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
În baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul A.F.A.H.E.A., ca inadmisibil, dat fiind faptul că acesta nu a exercitat calea de atac a apelului, în ceea ce-l priveşte hotărârea fiind definitivă, prin neapelare.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive, pentru M.A.T. de la 28 noiembrie 2010 la 30 aprilie 2012 şi pentru F.I.B.M. de la 27 noiembrie 2010 la 30 aprilie 2012.
Văzând şi disp. art. 189-192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.A.T. şi F.I.B.M. împotriva Deciziei penale nr. 28/ A din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 131 din 01 iulie 2011 a Tribunalului Hunedoara, numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi, în rejudecare:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.A.T. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74, 76 lit. b) C. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic. art. 74, 76 lit. d) C. pen.;
- 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic. art. 74, 76 lit. e) C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.A.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74, 76 lit. b0 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului F.I.B.M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74, 76 lit. b) C. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic. art. 74, 76 lit. d) C. pen.;
- 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic. art. 74, 76 lit. e) C. pen.;
- 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic. art. 74, 76 lit. e) C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului F.I.B.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74, 76 lit. b) C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.F.A.H.E.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive, pentru M.A.T. de la 28 noiembrie 2010 la 30 aprilie 2012 şi pentru F.I.B.M. de la 27 noiembrie 2010 la 30 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat A.F.A.H.E.A. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.A.T., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F.I.B.M., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2729/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2735/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
