ICCJ. Decizia nr. 1389/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1389/2012
Dosar nr. 5107/121/2011
Şedinţa publică din 30 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 599 din 07 septembrie 2011, Tribunalul Galaţi, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de către petiţionarul B.G. împotriva rezoluţiei nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
A menţinut, ca fiind legală şi temeinică, rezoluţia nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiţionarul B.G. la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 5107/121 din 25 mai 2011, petentul B.G. a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
În cursul cercetării judecătoreşti, la dosarul cauzei a fost ataşat Dosarul de urmărire penală nr. 744/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, în care au fost emise rezoluţia nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 (prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a făptuitoarei Toma luliana, grefier în cadrul Tribunalului Galaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208-209 C. pen., art. 194 C. pen., art. 254 alin. (1) C. pen., art. 257 C. pen.), respectiv rezoluţia nr. 379/II/2 din 29 aprilie 2011 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi (prin care s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul B.G. împotriva rezoluţiei iniţiale).
În cursul soluţionării plângerii, legal citată, făptuitoarea nu a fost prezentă în instanţă, însă neprezentarea acesteia nu a împiedicat soluţionarea cauzei, potrivit art. 2781 alin. (2) C. proc. pen.
Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 19 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a fost sesizat de către petentul B.G. despre faptul că numita T.l., grefier la Tribunalul Galaţi, a solicitat şi a primit de la petent o sumă de bani, în calitate de rudă a numitului R.J., victimă a unui accident de circulaţie produs de petent.
La data de 20 august 2010, petentul B.G. a precizat că formulează plângere împotriva numitei Toma luliana pentru mărturie mincinoasă, trafic de influenţă, şantaj şi luare de mită.
În declaraţia dată în cursul cercetărilor, petentul B.G. a arătat că în cursul anului 2004, a fost implicat într-un accident rutier, accidentând pe numitul R.J., că a fost contactat de o persoană, pentru a discuta de accident. La întâlnirea care a avut loc în faţa Tribunalului Galaţi s-au prezentat T.l. şi R.V., rude cu victima, care i-au solicitat bani pentru spitalizare, sens în care a fost achitată suma de 500 lei plătită la casieria SC F. SRL Galaţi, a doua zi, fiind întocmită şi o chitanţă. A mai precizat petentul că, ulterior, a fost contactat de Toma Iuliana, care a cerut bani pentru pomenirile lui R.J. acesteia i-au fost plătite sume de bani la casierie şi, ulterior, petentul a constatat că, din sumele plătite, numita T.I. şi-a însuşit de fiecare dată suma de 100 lei.
Prin rezoluţia nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a reţinut, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, că infracţiunile reclamate nu există.
Astfel, s-a arătat de către procurorul care a instrumentat dosarul că la data de 21 aprilie 2010, persoana vătămată B.G. a reclamat comiterea de către făptuitoarea T.I., grefier în cadrul Tribunalului Galaţi a unor infracţiuni de corupţie, că acesta a arătat că în cursul anului 2004 a fost implicat într-un accident rutier soldat cu decesul numitului R.J., că la solicitarea membrilor familiei victimei a acceptat să contribuie cu bani pentru cheltuielile de înmormântare şi pomenire ulterioară, că o parte din banii daţi au fost însuşiţi de făptuitoarea T.I. prin şantaj şi corupţie.
S-a reţinut de procuror că petentul a dat familiei victimei suma de 500 lei în baza unei chitanţe înregistrată în contabilitatea firmei, că ulterior, la solicitarea familiei R., T.I. s-a prezentat de două ori la sediul societăţii sale SC F. SRL Galaţi, primind câte 300 lei, sume care au fost date familiei, fapt confirmat şi de R.V., astfel încât nu există indicii concrete că T.I., grefier la Tribunalul Galaţi, ar fi săvârşit vreo infracţiune de luare de mită, trafic de influenţă ori de şantaj şi nici a altei fapte legată de exercitarea sarcinilor de serviciu.
S-a mai reţinut de către procuror că demersul petentului apare ca fiind şicanator, în condiţiile în care făptuitoarea Toma Iuliana este cea care a denunţat infracţiunea de corupţie pentru care petentul a fost cercetat şi condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1283/2009 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 330/R/2010 a Curţii de Apel Galaţi la data de 27 aprilie 2010 - Dosar nr. 4481/121/2009.
Soluţia dispusă de procuror prin rezoluţia nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a fost menţinută de către Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, prin rezoluţia nr. 379/II/2 din 29 aprilie 2011, prin care s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petentul B.G. împotriva rezoluţiei iniţiale, constatându-se că, faţă de lucrările dosarului, soluţia pronunţată de procurorul care a instrumentat dosarul este legală şi temeinică.
Împotriva ambelor rezoluţii, petentul B.G. a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., la instanţa de judecată. în plângerea formulată, petentul a criticat soluţiile dispuse de organele de urmărire penală în cauză, arătând despre acestea că sunt netemeinice şi nelegale, motivat de faptul că:
- săvârşirea infracţiunii de şantaj s-a consumat în momentul în care făptuitoarea l-a ameninţat că lucrează la Tribunalul Galaţi, indicând cu mâna sediul tribunalului;
- făptuitoarea a făcut afirmaţii mincinoase în declaraţiile date la D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi întrucât petentul a cunoscut-o când a semnat actul de încuviinţare a executării silite din date de 27 august 2004 şi nu în luna noiembrie 2004;
- din declaraţiile date în faţa instanţei rezultă că făptuitoarea a primit de două ori câte 300 lei şi i-a dat martorei R.V. suma de 200 lei, însuşindu-şi de fiecare dată câte 100 lei;
- în mod greşit a susţinut procurorul că demersul său este tendenţios şi şicanator, fiind încălcate astfel prevederile art. 1 C. proc. pen.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a apreciat ca fiind legală şi temeinică rezoluţia nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
În opinia instanţei de fond, organele de urmărire penală au dispus soluţia corectă în cauză, reţinând în mod judicios că infracţiunile reclamate de petent nu există. Mijloacele de probă administrate în cauză (declaraţiile petentului, ale făptuitoarei şi ale martorei R.V., copii după sentinţa penală nr. 1283 din 03 iulie 2009 a Judecătoriei Galaţi, după rechizitoriul nr. 158/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi) au confirmat situaţia de fapt reţinută prin rezoluţia nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, în sensul că petentul a dat familiei R. suma de 500 lei, cu chitanţă, că ulterior a fost plătită din casieria firmei SC F. SRL Galaţi de două ori suma de câte 300 lei numitei T.l., fără a se întocmi nici o chitanţă, sumele fiind date ulterior numitei R.V., că demersurile făptuitoarei T.l. au fost făcute în calitate de rudă cu R.V. şi nu în calitatea sa de angajat la Tribunalul Galaţi.
Situaţia de fapt a fost stabilită atât pe baza declaraţiilor petentului (care a arătat că sumele de bani au fost achitate de la casieria firmei fără ca acesta să fie prezent, că nu s-a întocmit chitanţă decât pentru suma de 500 lei, că numita T.l. i-a spus că lucrează la Tribunal Galaţi), pe baza declaraţiilor făptuitoarei T.l., care se coroborează cu declaraţiile martorei R.V. (care au arătat că făptuitoarea s-a întâlnit cu petentul la rugămintea martorei, cu care este rudă, că sumele de bani au fost ridicate de făptuitoare din casieria firmei, nu au fost plătite direct de petent), cât şi în baza actelor ataşate la dosar, din care se face dovada existenţei Dosarului nr. 13764/233/2008 al Judecătoriei Galaţi, care a fost soluţionat prin sentinţa penală nr. 1283 din 03 iulie 2009 a Judecătoriei Galaţi, prin care petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, denunţul fiind făcut de numita T.I., făptuitoarea din prezenta cauză.
S-a reţinut că, potrivit art. 10 C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare atunci când nu există temeiul juridic al răspunderii penale, care este infracţiunea, iar potrivit art. 17 C. pen., pentru a exista o infracţiune, trebuie săvârşită cu vinovăţie o faptă care este prevăzută de legea penală şi care prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ceea ce înseamnă că, în primul rând, trebuie să existe o faptă, ori în speţa de faţă nu a fost săvârşită vreo acţiune sau inacţiune care să întrunească trăsăturile esenţiale ale unei infracţiuni, ori elementele constitutive ale textelor incriminatoare indicate de petent.
Faţă de aceste considerente, instanţa a respins ca nefondată plângerea formulată de petent şi a menţinut - ca fiind legală şi temeinică - rezoluţia nr. 744/P/2010 din 04 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Împotriva sentinţei penale sus menţionate a declarat recurs petentul, care a solicitat ca instanţa să se pronunţe asupra fondului cauzei, arătând că au apărut probe noi care nu au fost avute în vedere de instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 1763/R din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul B.G., domiciliat în Galaţi, împotriva sentinţei penale nr. 599 din 07 septembrie 2011 a Tribunalului Galaţi.
A fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Curtea de apel a reţinut că prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, s-a reţinut că, potrivit art. 2781 alin (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
S-a avut în vedere că aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în dispoziţiile art. 24, ori în privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin (1) al art. 24, iar aceasta stabileşte, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată. S-a reţinut, astfel, că acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În speţă, s-a constatat că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 07 septembrie 2011, adică ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în M.O. nr. 714 din 26 octombrie 2010, condiţii în care hotărârea este definitivă.
Împotriva Deciziei penale nr. 1763/R din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiţionarul B.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de petiţionar, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, petiţionarul a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 1763/R din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.G.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 1763/R din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1337/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1390/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
