ICCJ. Decizia nr. 1390/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1390/2012
Dosar nr. 2997/275/2010
Şedinţa publică din 30 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 323 din 14 decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Panciu în Dosarul penal nr. 2997/275/2010, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 435 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, analizând admisibilitatea în principiul a cererii de revizuire formulată de revizuientul S.I., a constatat că această cerere este formulată împotriva unei hotărâri dată în baza disp. art. 2781 C. proc. pen., care nu rezolvă fondul cauzei şi că potrivit Deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 17/2007, pronunţată în interesul legii, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) sau b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, revizuientul S.I., care a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică pentru aceleaşi motive pe care le-a prezentat şi primei instanţe.
În susţinerea recursului său, recurentul a depus o serie de înscrisuri (filele 29-82 dosar recurs).
În faţa instanţei, recurentul a susţinut că plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen. a fost soluţionată atât în primă instanţă, cât şi în recurs, în lipsa apărătorului ales.
Prin Decizia penală nr. 190 din 23 mai 2011, Tribunalul Vrancea a respins, ca nefondat, recursul promovat, reţinând următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 05 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Panciu în Dosarul penal nr. 856/275/2008, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., de către petentul S.I., împotriva soluţiei date în Dosarul penal nr. 291/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu, de netrimitere în judecată a intimaţilor N.C., N.C., D.D., G.N., A.G., B.S.I. şi A.V.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu şi petentul S.I.
Tribunalul Vrancea, prin Decizia penală nr. 435 din 25 noiembrie 2009, a admis recursul parchetului, în sensul că a înlăturat omisiunea primei instanţe privind menţinerea Ordonanţelor Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu cu nr. 291/P din 20 decembrie 2007 şi cu nr. 21/II/2 din 25 februarie 2008, cât şi cu privire la obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prin aceeaşi hotărâre, Tribunalul Vrancea a respins, ca nefundat, recursul petentului.
Împotriva acestei hotărâri, petentul S.I., a formulat cerere de revizuire.
S-a reţinut că prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se într-un recurs în interesul legii, a stabilit următoarele: „Cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă".
Cum în cauză, cererea de revizuire a petentului S.I., vizează o hotărâre dată în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanţa de recurs a constatat că în mod corect prima instanţă, verificând admisibilitatea cererii de revizuire, a Concluzionat că aceasta este inadmisibilă.
Susţinerea recurentului în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, atât la judecata plângerii în primă instanţă, cât şi în recurs, nu a putut fi reţinută întrucât din conţinutul sentinţei penale nr. 26 din 05 februarie 2009 rezultă că petentul-recurent a fost asistat de avocat P.A., iar din conţinutul încheierii din 18 noiembrie 2009, când au avut loc dezbaterile în recurs, rezultă că petentul-recurent a fost asistat de avocat L.M.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul revizuentului Străoanu Ionel a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, revizuentul S.I. a declarat recurs, susţinând că instanţele nu au respectat procedura legală şi că i s-a încălcat dreptul la justiţie.
Prin Decizia penală nr. 1253/R din 25 iulie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.I., domiciliat în com. Pufeşti, sat Domneşti, jud. Vrancea, împotriva Deciziei penale nr. 190 din 23 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2997/275/2010 (sentinţa penală nr. 323 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Panciu, pronunţată în Dosarul nr. 2997/275/2010).
A fost obligat petentul-recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor cuprinse în C. proc. pen., hotărârea judecătorească poate fi supusă căilor de atac ordinare, apelul şi recursul, însă acestea nu pot fi exercitate împotriva unor hotărâri definitive, care devin executorii potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen.
S-a constatat că, în condiţiile în care împotriva sentinţei penale nr. nr. 323 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Panciu, revizuentul S.I. şi-a exercitat deja calea de atac a recursului în faţa Tribunalului Vrancea, care s-a pronunţat printr-o decizie penală definitivă, recursul formulat împotriva acestei decizii apare ca fiind inadmisibil.
Împotriva Deciziei penale nr. 1253/R din 25 iulie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs revizuentul S.I., susţinând că în cauză nu s-au făcut demersuri pentru aflarea adevărului.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de revizuent, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, revizuentul a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 1253/R din 25 iulie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul S.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 1253/R din 25 iulie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1389/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1392/2012. Penal → |
|---|
