ICCJ. Decizia nr. 1431/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1431/2012

Dosar nr. 2454/84/2010

Şedinţa publică din 3 mai 2012

Asupra recursului de faţă:

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 92 din 17 decembrie 2010 pronunţată în dosar nr. 2454/84/2010 al Tribunalului Sălaj, în baza art. 147 din Legea nr. 85/2006, a fost condamnat inculpatul R.V.F. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de refuz de a pune la dispoziţia lichidatorului documentele contabile în vederea desfăşurării procedurii insolvenţei.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 85/2006, a fost condamnat inculpatul R.V.F. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 (trei) ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 alin. (1) C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul comiterii de către acesta a unei noi infracţiuni.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul R.V.F. la despăgubiri civile în sumă de: 119 lei către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, 5.000 lei către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj şi 60.478,58 lei către B.C.R., sume la care s-au adăugat dobânzile legale, până la recuperarea integrală a prejudiciilor.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-au reţinut următoarele:

În perioada 1 octombrie 2001 - 20 august 2007 inculpatul R.V.F. a avut calitatea de administrator al firmei SC A.I. SRL. Şimleu Silvaniei, avându-l ca asociat pe tatăl său, numitul R.V., care a decedat în data de 15 decembrie 2008.

Societatea avea ca principal obiect de activitate „comerţul cu ridicata al aparatelor electrice", dar se ocupa şi cu „comercializarea de autovehicule în sistem leasing operaţional".

La solicitarea creditoarei D.G.F.P. Sălaj, prin sentinţa civilă nr. 1638 din 20 august 2007 a Tribunalului Sălaj s-a deschis procedura insolvenţei faţă de SC „A.I." SRL Şimleu Silvaniei.

Prin aceeaşi sentinţă a fost desemnat în calitate de administrator judiciar al SC „A.I." SRL reprezentantul „I.I." Sălaj, numita C.V. - practician în insolvenţă, şi s-a dispus ca SC A.I. SRL Şimleu Silvaniei, să pună la dispoziţia acestuia toate documentele şi informaţiile necesare desfăşurării procedurii.

În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii potrivit prevederilor legale „debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei.

S-a mai reţinut că reprezentantul „I.I." Sălaj l-a notificat pe inculpatul R.V.F. la data de 29 august 2007 să-i predea documentele contabile ale societăţii, aducându-i la cunoştinţă şi obligaţiile pe care le are.

La dosarul cauzei există confirmarea de primire a acestei notificări având data de 3 septembrie 2007.

Din declaraţia martorei C.V. (f.105-106 vol.I) rezultă că deşi aceasta în calitate de administrator judiciar şi lichidator s-a deplasat personal la sediul administratorilor firmei SC A.I. SRL Şimleu Silvaniei şi a discutat personal cu aceştia, cei doi administratori, respectiv R.V. şi R.V.F., nu i-au pus la dispoziţie documentele contabile solicitate.

Prin sentinţa civilă nr. 186 din 28 februarie 2008, s-a dispus începerea procedurii falimentului, fiind numită lichidator judiciar, numita C.V.

Ulterior, deşi inculpatul R.V.F. a mai fost notificat în repetate rânduri cu privire la obligaţia de a pune la dispoziţia lichidatorului în condiţiile art. 35 documentele şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a)-f) necesare procedurilor dispuse, totuşi acesta nu a prezentat decât o parte din actele contabile.

În declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală, inculpatul recunoaşte faptul că: "a primit la domiciliu mai multe notificări privind deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de societate de la lichidatorul desemnat, C.V., prin care i s-a adus la cunoştinţă că avea obligaţia de prezenta toate documentele contabile ale societăţii, dar nu le-a prezentat deoarece a fost neglijent cu actele contabile" (f.115,vol. I). În declaraţia dată în faţa procurorului însă inculpatul motivează neprezentarea documentelor contabile cu faptul că tatăl său „a declarat recurs şi fiind convins că recursul îi va fi admis, a hotărât să depună documentele contabile abia după soluţionarea recursului”.

S-a reţinut că inculpatul nu a predat lichidatorului documentele şi informaţiile prevăzute de procedură nici după data de 1 februarie 2008 (f.105 vol. I) şi respectiv 18 martie 2008 (f. 52,54 vol.I ).

În cursul anului 2006 inculpatul a importat mai multe autoturisme pe care le-a vândut în ţară la diferite persoane fizice sau juridice, maşinile fiind comercializate în sistem leasing.

În majoritatea cazurilor cumpărătorii se deplasau personal în străinătate de unde achiziţionau autoturismul dorit, plătind preţul acestuia din bani personali, iar cheltuielile ocazionate de transport, operaţiuni vamale, omologarea şi asigurarea bunului, precum şi valoarea reziduală aferentă tipului euro de maşină, erau contractate pe SC"A.I.” SRL Şimleu Silvaniei şi erau achitate în rate.

Inculpatul a încasat legal aceste rate până la data deschiderii procedurii insolvenţei, adică până la 20 august 2007, iar după acest termen a continuat să încaseze astfel de sume până la finele contractului, deşi i s-a adus la cunoştinţă faptul că nu mai avea calitatea de administrator şi nu mai putea desfăşură asemenea activităţi.

Banii obţinuţi nu au fost predaţi lichidatorului pentru completarea creanţei. M.C.I. i-a plătit inculpatului ratele lunare şi după data de 20 august 2007, până la achitarea preţului şi expirarea termenului contractual, iar apoi i-a achitat şi valoarea reziduală aferentă, în sumă de 900 euro.

În situaţii similare se găsesc încă 23 de cumpărători: - O.C.I. (19 septembrie 2006, valoare rată încasată şi nepredată 511,7 euro), C.A.M. (11 septembrie 2006), L.M. (5 octombrie 2006, valoare rate încasate şi nepredate 760 euro), B.Z. (9 octombrie 2006, valoare rate încasate şi nepredate 240 euro şi 2788,80 lei), S.C.G. (4 septembrie 2006, 9 octombrie 2006 şi 30 octombrie 2006, valoare rate încasate şi nepredate 2.866,4 euro şi 2.487,31 lei), G.B.M. (9 octombrie 2006 valoare rate încasate şi nepredate 340 euro), C.F.I. (30 octombrie 2006, valoare rate încasate şi nepredate 1.570,8 euro), F.C.I. (4 septembrie 2006, 30 octombrie 2006, valoare rate încasate şi nepredate 3.554,05 euro), I.I.S. (17 noiembrie 2006, rate încasate şi nepredate 1.487,5 euro), K.A.L. (30 noiembrie 2006, rate încasate şi nepredate 250 euro), S.N. (30 noiembrie 2006, rate încasate şi nepredate 2.737 euro), C.M.V. (11 decembrie 2006, rate încasate şi nepredate 2.049,6 euro), R.I.C. (29 decembrie 2006, rate încasate şi nepredate 2.225,3 euro), K.A.C. - (11 decembrie 2006, rate încasate şi nepredate 2.263 euro, J.C.E. - (10 decembrie 2006, rate încasate şi nepredate 1.130,5 euro), S.C.C. (11 decembrie 2006, rate încasate şi nepredate 1.100 euro), K.A.V. (contract din 15 decembrie 2006), C.N.T. (22 decembrie 2006, rate încasate şi nepredate 1.600 euro), S.D. (27 decembrie 2006, rate încasate şi nepredate 4.223 euro), B.D.A. (27 decembrie 2006, rate încasate şi nepredate 1.987,3 euro), B.L.L. (27 decembrie 2006, 29 decembrie 2006 şi 28 august 2007, rate încasate şi nepredate 795 euro), H.V.M. (27 decembrie 2006, rate încasate şi nepredate-715 euro), O.M.C. (27 decembrie 2006, rate încasate şi nepredate 1.487,5 euro).

S-a reţinut că aceste rate lunare încasate şi nepredate includ şi contravaloarea taxei reziduale şi totalizează suma de 33.316,15 euro şi 5.276,11 Iei.

Prin aceste operaţiuni s-a mărit pasivul social, s-a sustras bunul de la urmărirea de la creditor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 80 alin. (1), lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006.

Lichidatorul judiciar a formulat pretenţii civile în cauză, în interesul creditorilor Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj (5000 lei), Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, (119 lei), B.C.R. - Agenţia Şimleu Silvaniei (35047,09 lei) în cuantum total de 40.166 lei.

Inculpatul a declarat că după data deschiderii procedurii insolventei, a continuat să încaseze rate de la contractele de leasing aflate în derulare, valoarea totală fiind de aproximativ 100.000 Ron, bani care nu au fost puşi la dispoziţia lichidatorului. Aceşti bani au fost folosiţi de R.V. (tatăl inculpatului) pentru plata în vamă a valorilor reziduale a unor contracte de leasing şi a altor cheltuieli (impozite, taxe, etc.) (f. 117).

Din lista mijloacelor de transport comunicată de Primăria Şimleu Silvaniei, rezultă că societatea având ca obiect de activitate şi „leasing de maşini" mai avea în patrimoniu înmatriculate şi neradiate un număr de 24 de maşini, care erau la utilizatori, dar nu au putut fi identificate de lichidator deoarece administratorii societăţii nu au predat toate contractele de leasing încheiate cu utilizatorii. (f.53 vol.I).

Deşi inculpatul R.V.F. a susţinut că vina aparţine doar tatălui său R.V., care a hotărât să nu predea documentele contabile lichidatorului şi a continuat să încaseze bani din ratele contractelor de leasing după deschiderea procedurii de insolvenţă, (bani pe care nu i-a predat lichidatorului), din probatoriul administrat în cauză rezultă că lichidatorul judiciar a discutat personal cu inculpatul R.V.F. cerându-i în mod expres să predea documentaţia legală, dar acesta nu s-a conformat deşi a fost informat personal cu privire la această obligaţie legală.

În cazul infracţiunii de bancrută frauduloasă participaţia este posibilă în toate formele sale, inclusiv în cazul complicităţii negative, denumire dată situaţiei celui care aflând că se va săvârşi o faptă prevăzută de legea penală inculpatul nu a adus aceasta la cunoştinţa autorităţii sau nu a intervenit pentru a împiedica consumarea, în această situaţie existând o complicitate prin adeziune tacită.

În calitate de administrator al SC ”A.I." SRL. Şimleu Silvaniei, supusă, procedurii insolvenţei, inculpatul a ascuns şi a înstrăinat o parte din active prin nepredarea bunurilor lichidatorului desemnat.

Astfel inculpatul a achiziţionat de la SC M. SA Oradea, cu facturi fiscale, bunuri de natura mijloacelor fixe şi obiecte de inventar (respectiv frigidere, cuptor cu microunde, etc.) pe care nu le-a predat lichidatorului în vederea completării masei creanţei prin valorificarea acestora (f. 17).

Din declaraţia inculpatului R.V.F. rezultă că: „bunurile achiziţionate de la SC „M." SA, între timp au fost comercializate, sumele de bani rezultate folosindu-le la plata unor credite" (f.117).

Inculpatul a mai declarat că începând cu luna octombrie 2007, a închis magazinul de desfacere a produselor electrocasnice pe care-l avea deschis la Suplacu de Barcău jud. Bihor, iar stocul de marfă nevândut, l-a adus cu un mijloc de transport la locuinţa sa din Şimleu Silvaniei şi l-a depozitat într-o magazie. Timp de aproximativ un an de zile, a vândut din acel stoc de marfă la preturi mai mici pentru a plăti creditul la B.C.R. Şimleu, depunând banii într-un cont deschis de lichidator.

Inculpatul recunoaşte faptul că nu a discutat cu lichidatorul referitor la stocuri şi la posibilitatea vânzării acestor produse (f.122, vol. I).

S-a reţinut că fapta inculpatului R.V.F. care în calitate de administrator la SC. „A.I." SRL Şimleu Silvaniei, deşi a fost notificat în legătură cu deschiderea procedurii de insolvenţă, a refuzat să pună la dispoziţia lichidatorului judiciar în condiţiile prevăzute la art. 35, documentele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a), f), constituie infracţiunea prevăzută şi pedepsită de: art. 147 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Fapta inculpatului R.V.F., care a ascuns o parte din activul averii firmei debitoare SC „A.I.„ SRL Şimleu Silvaniei, încasând şi după deschiderea procedurii de insolvenţă, sume de bani din ratele unor contracte de leasing aflate în derulare, bani care nu au fost depuşi la dispoziţia lichidatorului şi a înstrăinat o parte din activele firmei, constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă, prev. şi ped. de art. 143 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi inculpatul R.V.F.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a criticat sentinţa atacată ca fiind nelegală sub aspectul omisiunii aplicării pedepselor accesorii, prevăzute de art. 71 C. pen. motivându-se că potrivit textului legal invocat condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen.

Inculpatul R.V.F. a criticat soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală şi netemeinică şi a solicitat desfiinţarea acesteia şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa cu motivarea că infracţiunile nu au fost comise de către acesta, lipsind atât latura obiectivă, cât şi cea subiectivă, iar în subsidiar, să se procedeze la reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora.

Prin decizia penală nr. 174/A din 11 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi de inculpatul R.V.F., împotriva sentinţei penale nr. 92 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Sălaj, s-a desfiinţat sentinţa apelată în ceea ce priveşte omisiunea aplicării art. 71 C. pen. şi latura civilă a cauzei şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite s-a dispus aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a C. pen. şi s-a dispus suspendarea executării acestor pedepse potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.

Totodată, s-au respins acţiunile civile formulate de părţile civile Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj şi B.C.R. SA constatând recuperate prejudiciile cauzate acestor părţi civile.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate. Pentru a decide astfel, s-a constatat că, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea probelor administrate sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Susţinerea inculpatului potrivit căreia nu a comis infracţiunile pe considerentul că de administrarea societăţii se ocupa tatăl său şi că faptelor le lipseşte atât latura obiectivă, cât şi cea subiectivă, nu a fost însuşită de instanţa de apel.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a deţinut calitatea de administrator al SC "A.I.„ SRL Şimleu Silvaniei.

După deschiderea procedurii insolvenţei potrivit sentinţei civile nr. 1638 din 20 august 2007 a Tribunalului Sălaj, administratorul judiciar l-a notificat pe inculpat şi, personal, i-a comunicat acestuia că are obligaţia de a preda documentele contabile ale societăţii şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a)-f) din lege şi, deşi au fost depuse numeroase demersuri în acest sens, inculpatul nu a îndeplinit această obligaţie.

Deşi prin sentinţa civilă nr. 186 din 28 februarie 2008 s-a dispus începerea procedurii falimentului, dată de la care dreptul de administrare a încetat de drept, inculpatul a continuat să încaseze sume de bani constând în rate la contractele de leasing încheiate de societate, omiţând apoi să predea aceste sume lichidatorului judiciar.

Deşi era deschisă procedura insolvenţei, începând cu luna octombrie 2007, inculpatul a închis magazinul de desfacere a produselor electrocasnice situat în Suplacul de Barcău jud. Bihor, a transportat stocul de marfă la locuinţa sa şi, în decursul unui an, l-a vândut la preturi mai scăzute, deşi obligaţia sa era aceea de a preda bunurile lichidatorului desemnat.

Toate aceste manopere au avut drept urmare fraudarea terţilor creditori.

Apărarea inculpatului potrivit căreia acesta nu a avut calitatea de subiect activ al infracţiunilor nu a fost reţinută deoarece, inculpatul a avut calitatea de administrator al societăţii, fiind astfel reprezentatul legal al persoanei juridice şi, în această calitate, avea obligaţia de a comunica actele solicitate de lichidator, cu atât mai mult cu cât sub aspectul infracţiunii de bancrută frauduloasă, legea nu cere o anumită calitate pentru făptuitor.

Raportat la starea de fapt reţinută, s-a constatat că instanţa de fond a dat o încadrare juridică legală infracţiunilor comise de inculpat, iar sancţiunile penale aplicate au fost corespunzător individualizate.

Sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 71 C. pen., instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, activităţi ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepselor aplicate. Faţă de aceste dispoziţii în contextul circumstanţelor concrete ale cauzei, instanţa a apreciat că în speţă nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispoziţiile art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Referitor la soluţionarea laturii civile a cauzei s-a reţinut că sumele invocate ca prejudiciu nu sunt probate deoarece debitul societăţii a fost achitat integral astfel că acţiunile civile au fost greşit admise.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă B.C.R. – Agenţia Şimleu Silvaniei, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei.

A invocat în scris cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 10, 18, 17² însă a susţinut oral doar cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17²C. proc. pen.

A învederat că pentru termenul de apel din data de 14 iunie 2011, la cererea expresă a instanţei de apel, s-a depus la dosar adresa nr. 4079 din 9 iunie 2011 în care era menţionat faptul că se menţine constituirea de parte civilă pentru suma de 60.478,58 lei, ataşând, totodată extrasul de cont curent pentru debitorul SC A.I. SRL, începând cu 29 august 2007, precum şi situaţia creditului la zi.

Prin acelaşi înscris a precizat că, ulterior constituirii ca parte civilă în faţa primei instanţe, recurenta nu a mai încasat nicio sumă de bani în contul creanţelor sale faţă de societatea debitoare.

Fără a ţine cont de situaţia reală privitoare la latura civilă a cauzei, instanţa de apel a reţinut în mod netemeinic că sumele „invocate ca prejudiciu în cauză nu sunt probate, deoarece debitul societăţii a fost achitat integral astfel că acţiunile civile au fost greşit admise”.

Reluând cronologic, modul de derulare a procedurii insolventei debitorului SC A.I. SRL Simleu Silvaniei, recurenta a învederat că aceasta s-a desfăşurat astfel:

1. Procedura insolvenţei s-a deschis prin sentinţa civilă nr. 1638 din 20 august 2007, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. 1321/84/2007.

Cererea de admitere a creanţelor a fost depusa de subscrisa B.C.R. SA, la data de 20 septembrie 2007. Creanţa băncii în suma de 70.057,05 lei, din care 70.000 lei credit şi 18,05 lei dobânda, fiind o creanţa garantata, beneficia de curgerea în continuare a dobânzilor şi comisioanelor pana la recuperarea creditului, în baza prevederilor alin. (2) al art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

2. Procedura falimentului s-a deschis prin sentinţa civilă nr. 186 din 28 ianuarie 2008, pronunţată de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar, din care rezultă că la data sentinţei creanţa băncii era în suma de 74.263,14 lei.

Din Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea creanţelor şi planul de distribuire, întocmit de către lichidator în data de 18 decembrie 2008, rezultă că, din creanţa definitivă a băncii în sumă de 77.087,09 lei, acesteia i s-au distribuit următoarele sume:

- 29.000 lei în data de 12 iunie 2008;

- 13.040 lei în data de 16 noiembrie 2008;

- 4.470 lei în data de 18 decembrie 2008.

Raportat la operaţiunile consemnate în extrasul de cont curent , depus la dosarul de apel şi invocat în decizia Curţii de Apel Cluj, rezultă că operaţiunile bancare anterioare datei de 28 ianuarie 2008, (data deschiderii falimentului) au fost operaţiuni normale, dispuse de către administratorul societăţii, acestuia ridicându-i-se dreptul de administrare numai începând cu această dată, prin sentinţa de deschidere a falimentului. Aceste operaţiuni nu au nicio legătură cu recuperarea creanţelor băncii, mai ales că unele dintre acestea, cum sunt cele din 30 august 2007, 31 august 2007 şi 12 septembrie 2007, sunt chiar operaţiuni de trageri din linia de credit de 70.000 lei, acordata de banca şi care se derula prin contul curent, fiind un credit tip revolving;

S-a mai arătat că sumele distribuite băncii de către lichidatorul judiciar, menţionate mai sus, au fost virate de către acesta astfel din contul de lichidare, deschis de către lichidatorul judiciar la L.B. SA, în contul curent al debitorului deschis la B.C.R. SA, sumele încasate fiind consemnate prin operaţiuni în acest din urma cont curent.

S-a mai susţinut că, pentru a elucida în mod corect dacă şi în ce măsură s-au recuperat prejudiciile suferite de părţile civile constituite în cauză, instanţa de apel trebuia să aibă în vedere extrasul contului de lichidare deschis la L.B. SA, pentru a stabili ce sume şi căror creditori le-au fost distribuite; or, acest extras de cont nu a fost avut în vedere de instanţa de apel, aceasta luând ca baza a argumentării sale, sentinţa civilă nr. 2897 din 10 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. 860/84/2008, fără a observa că aceasta nu poate constitui o dovadă a reparării prejudiciilor suferite de părţile civile prin infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului.

Prin această sentinţă civilă s-a soluţionat cererea lichidatorului judiciar de angajare a răspunderii administratorilor societăţii debitoare şi de obligare a sa la suportarea unei părţi a pasivului debitoarei, parte de pasiv creată ca urmare a unei administrări defectuoase a societăţii.

A solicitat admiterea recursului formulat, casarea în parte a deciziei şi, rejudecând, admiterea acţiunii civile formulate şi obligarea inculpatului la plata sumei de 60.478,58 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând: 43.774,39 lei, credit restant, 16.106,66 lei dobânzi restante şi 597,53 lei comisioane restante.

Recursul este nefondat.

Examinând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului, şi din oficiu cauza, constată că aceasta este legală şi temeinică. Deşi din motivele de recurs redactate în scris au fost indicate şi alte critici acestea nu au mai fost susţinute în faţa instanţei de recurs, Aşa fiind, Înalta Curte examinând criticile formulate de recurenta parte civilă, prin prisma cazului de casare susţinut oral în faţa instanţei de recurs (pct. 17² C. proc. pen.), reţine următoarele:

Aşa cum rezultă din actele dosarului inculpatul a deţinut calitatea de administrator al SC "A.I.„ SRL Şimleu Silvaniei.

Deşi era deschisă procedura insolvenţei, începând cu luna octombrie 2007 inculpatul a închis magazinul de desfacere a produselor electrocasnice situat în Suplacul de Barcău jud. Bihor, a transportat stocul de marfă la locuinţa sa şi, în decursul unui an, l-a vândut la preturi mai scăzute, deşi obligaţia sa era aceea de a preda bunurile lichidatorului desemnat.

Toate aceste manopere au avut drept urmare fraudarea terţilor creditori.

Apărarea potrivit căreia nu a avut calitatea de subiect activ al infracţiunilor nu a fost reţinută deoarece, inculpatul a avut calitatea de administrator al societăţii, fiind astfel reprezentatul legal al persoanei juridice şi, în această calitate avea obligaţia de a comunica actele solicitate de lichidator, iar sub aspectul infracţiunii de bancrută frauduloasă legea nu cere o anumită calitate pentru făptuitor.

În contextul stării de fapt reţinută şi a încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul R.V.F., Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a folosit argumente pertinente în soluţionarea laturii civile a cauzei.

Astfel, potrivit sentinţei civile nr. 2897 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj (28 dos. fond) rezultă că debitul societăţii potrivit tabelului definitiv al creanţelor era în suma de 82.206, 09 lei, recuperat parţial şi că la data de pronunţării acestei sentinţe pasivul societăţii era în valoare de 35.666 lei.

Potrivit extrasului de cont din data de 08 iunie 2011 depus de BCR (f. 30-35 dos. apel), începând cu data declarării insolvenţei, respectiv începând cu data de 29 august 2007, s-au depus mai multe sume de bani atât în contul de datorii ale societăţii, cât şi în contul destinat creditelor înscrise în tabelul definitiv, ultima sumă fiind depusă la data de 16 ianuarie 2009, totalul fiind de 82934,96 lei.

Rezultă prin urmare că sumele invocate ca prejudiciu nu sunt probate, deoarece debitul societăţii a fost achitat integral astfel că acţiunile civile au fost greşit admise.

Instanţa de fond a dispus, în baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi art. 999 C. civ., obligarea inculpatului R.V.F. la despăgubiri civile în sumă de 119 lei către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj, 5000 lei către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj şi 60.478,58 lei către B.C.R., sume la care s-au Adăugat dobânzile legale până la recuperarea integrală a prejudiciului.

Prin adresa de la fila 29 vol. I dosar urmărire penală, lichidatorul s-a constituit parte civilă în cauză, în interesul creditorilor înscrişi în tabelul definitiv de creanţă a debitoarei, neîndestulaţi, cu suma de 40.166 lei.

Conform Tabelului definitiv de creanţe înregistrat la grefa Tribunalului Sălaj la data de 27 februarie 2008, creditorii erau: B.C.R. - Agenţia Şimleu Silvaniei - 77.088, 09 lei, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj - 5000 lei şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Sălaj – 119 lei.

Din creanţa înregistrată a fost achitată în favoarea B.C.R. - Şimleu Silvaniei suma de 42.000 lei, rămânând astfel neachitată creanţa de 40.166 lei.

Având în vedere sumele susmenţionate, în mod nelegal, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri către cele trei societăţi, acestea neaflându-se în raport de cauzalitate cu faptele deduse judecăţii şi pentru care a fost condamnat.

Prin adresa nr. 2454 din 10 mai 2010 (fila 24 dos. fond), lichidatorul a precizat că la data de 26 ianuarie 2009, prin sentinţa civilă nr. 108 din acea dată pronunţată de Tribunalul Sălaj, a dispus închiderea procedurii insolvenţei la SC A.I. SRL, precum şi radierea ei din Registrul Comerţului. Astfel, lichidatorul (I.I.) a fost descărcată de orice îndatoriri şi responsabilităţi.

Într-adevăr pentru termenul de apel din data de 14 iunie 2011, la solicitarea instanţei de apel, recurenta, prin reprezentant legal, a depus la dosar adresa nr. 4079 din 9 iunie 2011 prin care preciza că menţine constituirea de parte civilă în cauză, precizând şi suma prejudiciului înregistrat la data respectivă, ataşând, totodată extrasul de cont curent pentru debitorul SC A.I. SRL începând cu data de 29 august 2007, precum şi situaţia creditului la zi. Aceste documente nu sunt de natură a forma convingerea instanţei în sensul că prejudiciul este real şi efectiv.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de prim control judiciar, potrivit sentinţei civile nr. 2897 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, debitul societăţii, conform Tabelului definitiv al creanţelor, era în sumă de 80.206,09 lei, debit recuperat parţial.

Din conţinutul aceleiaşi sentinţe rezultă că la data pronunţării acestei hotărâri pasivul societăţii era în valoare de 35.666 lei ( fila 28 dosar fond).

Din extrasul de cont din data de 8 iunie 2011 depus la B.C.R. rezultă că începând cu data de 29 august 2007 - data declarării insolvenţei s-au depus mai multe sume de bani, atât în contul de datorii ale societăţii, cât şi în contul destinat creanţelor înscrise în tabelul definitiv, în total 82.934,96 lei, ultima sumă fiind depusă la data de 16 ianuarie 2009.

Aşa fiind, constatarea instanţei de prim control judiciar că sumele invocate ca prejudiciu în cauză sunt probate este justă.

Constatând că debitul societăţii a fost achitat integral, în mod corect, s-a apreciat că acţiunile civile formulate în cauză au fost greşit admise.

Pentru considerentele arătate, cum nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii atacate, în temeiul disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B.C.R. - Agenţia Şimleu Silvaniei împotriva deciziei penale nr. 174/A din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Penală şi de Minori, privind pe intimatul inculpat R.V.F., pe care o va menţine ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.C.R. - Agenţia Şimleu Silvaniei împotriva deciziei penale nr. 174/A din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Penală şi de Minori, privind pe intimatul inculpat R.V.F.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului declarat de recurenta partea civilă B.C.R. - Agenţia Şimleu Silvaniei rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.V.F., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3467/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3469/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1431/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1431/2012. Penal